Aplicarea corespunzatoare a motivelor contestatiei in anulare hotararilor instantelor de recurs si hotararilor pronuntate in calea de atac a apelului

 

Art. 503 alin.2 pct.1-3 Cod procedura civila

 

Hotararile instantelor de recurs pot face obiectul contestatiei in anulare pentru motivele prevazute de art.503 alin.2 pct.1-3 Cod procedura civila.

Unul dintre motivele contestatiei in anulare il reprezinta omisiunea instantei de recurs de a cerceta motivele de casare, atunci cand a admis in parte calea de atac sau a respins-o.

Dispozitiile privind contestatia in anulare formulata impotriva hotararilor pronuntate de instantele de recurs se aplica in mod corespunzator hotararilor pronuntate in apel in conditiile art.483 alin.2 teza a II-a Cod procedura civila.

Impotriva hotararilor pronuntate in apel nu se poate formula contestatie in anulare pentru motivul prevazut de art.503 alin.2 pct.3 Cod procedura civila in sensul omisiunii cercetarii unui motiv de nelegalitate, avand in vedere caracterul sau devolutiv si dreptul partii de a critica hotararea atat pentru motive de nelegalitate, cat si pentru motive de netemeinicie, dispozitiile referitoare la contestatia in anulare fiind excluse in mod expres de la aplicare in mod corespunzator, prin art.503 alin.3 Cod procedura civila.

 

(Decizia civila nr. 307/09.02.2017)

 

Constata ca, l
a
data de 5.01.2016, contestatoarea V.L. a formulat contestatie impotriva deciziei nr.732/01.12.2015 emisa de intimata SC V.C. SRL, solicitand anularea acesteia si reintegrarea la locul de munca.

In motivare, contestatoarea a aratat ca a fost angajata intimatei pe postul de  muncitor necalificat, pe perioada nedeterminata, iar prin decizia nr.732/01.12.2015 intimata a decis incetarea contractului de munca in baza art.81 alin.1 din C.muncii, decizie ce i-a fost adusa de o persoana la domiciliu, fara a cunoaste motivul emiterii sale.

A invederat contestatoarea ca in perioada 21.08.2015 – 02.09.2015 a fost internata la Spitalul Judetean Arges cu diagnosticul „tulburare mixta de personalitate decompensata depresiv” si „tentativa suicidara” si, desi a urmat si urmeaza tratamentul prescris, starea acesteia este depresiva, astfel ca nu cunoaste motivele care au condus la incetarea contractului de munca in modalitatea indicata de intimata.

Contestatoarea a sustinut ca intimata a profitat de starea acesteia si de faptul ca nu avea capacitatea de a analiza aspectele legate de incetarea contractului de munca, dispunand incetarea acestuia. Totodata a precizat ca nu-si aminteste sa fi solicitat demisia si nici nu a semnat vreo cerere in acest sens.

Prin intampinare, intimata a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata.

In motivarea intampinarii s-a aratat ca, la data de 19.11.2015, contestatoarea a solicitat intimatei un formular tipizat de cerere de incetare a contractului individual de munca, pe care l-a completat si in care a solicitat incetarea contractului incepand cu data de 01.12.2015, fara respectarea termenului de preaviz stipulat in contract, cerere inregistrata la sediul intimatei sub nr.810/19.11.2015. In raport de cererea contestatoarei, intimata a emis decizia nr.732/01.12.2015 prin care a dispus incetarea contractului individual de munca al contestatoarei.

A apreciat intimata ca decizia contestata este temeinica si legala, fiind emisa in baza dispozitiilor art.81 alin.1 din C.muncii, reprezentand in primul rand acordul unilateral al contestatoarei, exprimat in scris prin cererea inregistrata sub nr.810/19.11.2015.

Prin sentinta civila nr.1633 din 16 iunie 2016, Tribunalul Arges a admis contestatia, a anulat decizia nr.732/01.12.2015 emisa de intimata si a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul detinut anterior concedierii.

A fost obligata intimata sa plateasca contestatoarei o despagubire egala cu salariul indexat, majorat si actualizat si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta, de la data concedierii pana la reintegrarea efectiva.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut  in esenta ca, incepand cu data de 10.07.2013, conform inscrisurilor depuse la dosarul cauzei (filele 8-9), contestatoarea a fost angajata intimatei in functia de muncitor necalificat iar prin decizia nr.732/01.12.2015 (fila 7) intimata a dispus incetarea contractului individual de munca al  acesteia  in baza art.81 alin.1 din C.muncii, incepand cu data de 01.12.2015.

In decizia nr.732/01.12.2015 s-a facut mentiunea ca la emiterea acesteia a fost avuta in vedere cererea inregistrata sub nr.810/19.11.2015 prin care contestatoarea a solicitat incetarea contractului individual de munca prin demisie, insa analizand cererea inregistrata sub nr.810/19.11.2015 si depusa de intimata la dosarul cauzei (fila 18), instanta a retinut, in primul rand, ca aceasta cerere nu reprezinta o notificare de demisie in sensul dispozitiilor art.81 alin.1 din C.muncii, intrucat demisia este actul unilateral de vointa al salariatului exprimat in scris, prin intermediul caruia se aduce la cunostinta angajatorului incetarea contractului de munca dupa implinirea unui termen de preaviz.

Or, prin cererea inregistrata sub nr.810/19.11.2015 contestatoarea nu aduce la cunostinta angajatorului demisia sa, ci solicita incetarea contractului individual de munca incepand cu data de 01.12.2015, ceea ce conduce la concluzia ca ar fi vorba despre o cerere de incetare a contractului prin acordul partilor. De altfel, pe aceasta cerere exista si un acord al intimatei la incetarea contractului individual de munca incepand cu data de 01.12.2015, ceea ce nu se intampla in cazul demisiei, intrucat demisia nu trebuie aprobata de angajator.

Dincolo de aceste aspecte, instanta a retinut ca cererea inregistrata sub nr.810/19.11.2015 reprezinta un formular tipizat pe care apare semnatura contestatoarei, iar nu o notificare scrisa in integralitate de contestatoare prin care aceasta sa isi exprime neechivoc manifestarea de vointa  a incetarii contractului individual de munca prin demisie.

In al doilea rand, din inscrisurile medicale depuse de contestatoare la dosarul cauzei rezulta ca aceasta a fost diagnosticata cu „tulburare mixta de personalitate decompensata depresiv” si „tentativa suicidara”, a fost internata in spital in perioada 29.08.2015 – 02.09.2015 si a fost externata cu recomandarile de continuare a tratamentului medicamentos, control psihiatric periodic in ambulatoriu si concediu medical la externare de 14 zile.

Prin raspunsul la intampinare formulat in cauza, contestatoarea a sustinut ca angajatorul a avut cunostinta de starea sa de sanatate, intrucat in perioadele 29.08.2015-31.08.2015, 01.09.2015-02.09.2015, 03.09.2015-16.09.2015, 17.09.2015-23.09.2015 si 09.11.2015-13.11.2015 s-a aflat in concediu medical, aspect care nu a fost infirmat de intimata.

In conditiile in care contestatoarea s-a aflat in concediu medical pana la data de 13.11.2015, se pretinde de catre intimata ca la mai putin de o saptamana de la revenirea sa la serviciu, aceasta ar fi solicitat din proprie initiativa un formular tipizat de incetare a contractului individual de munca prin demisie. Prin raspunsul la intrebarea nr.1 din interogatoriul administrat in cauza, contestatoarea a infirmat sustinerea intimatei potrivit careia la data de 19.11.2015 ar fi solicitat un formular tipizat de cerere de incetarea a contractului individual de munca, sustinand ca a fost fortata sa semneze „un preaviz” la sefa de sectie in birou.

Pe de alta parte, prin raspunsul la intampinare contestatoarea a sustinut ca anterior datei incetarii contractului de munca a fost marita norma de lucru, astfel incat sa nu mai poata fi indeplinita, precum si faptul ca angajatii erau jigniti si amenintati cu concedierea, problemele de sanatate ale acesteia fiind generate de atmosfera de la locul de munca.

Aceste aspecte au fost confirmate de martora G.M.I., care a mentionat ca la locul de munca se lucra in stres, intrucat nu se indeplinea norma de lucru, iar angajatii erau amenintati ca daca nu isi indeplinesc norma sunt dati afara, ceea ce s-a si intamplat in unele cazuri. Martora a declarat si faptul ca a vazut-o pe contestatoare de mai multe ori suparata si chiar plangand ca urmare a starii de lucruri de la locul de munca.

Potrivit aceleasi declaratii, chiar martora a fost in situatia de a fi data afara, intrucat nu si-a indeplinit norma, iar cu aceasta ocazie a fost pusa sa semneze o foaie prin care isi dadea demisia, foaie pe care a semnat-o, dar fara sa stie ca era vorba despre o cerere de demisie. Intrucat a reusit pana la urma sa-si indeplineasca norma de lucru, nu a mai fost data afara.

Or, aceleasi sustineri cu privire la incetarea contractului individual de munca din initiativa angajatorului, iar nu ca urmare a vointei sale le-a facut si contestatoarea prin cererea de chemare in judecata si prin raspunsul la intampinare.

De altfel, martora G.M.I. a relatat ca de la alte colege a auzit ca, „contestatoarea ar fi plecat din unitate intrucat nu-si facea norma”.

Coroborand toate probele administrate in cauza, instanta a retinut ca in realitate a intervenit o concediere a contestatoarei pentru necorespundere profesionala, respectiv o incetare a contractului individual de munca din initiativa angajatorului, pentru motive care tin de persoana salariatului, iar nu o incetarea a contractului individual de munca din initiativa salariatului.

Or, pentru concedierea contestatoarei pentru o eventuala necorespundere profesionala, intimata trebuia sa respecte procedura prevazuta de art.64 din C.muncii, ceea ce nu  s-a intamplat.

Asa fiind, constatandu-se ca intimata a emis o decizie de incetare a raporturilor de munca nelegala, contestatia a fost admisa, fiind anulata decizia nr.732/01.12.2015.

In baza dispozitiilor art.80 alin.2 din C.muncii, instanta a dispus repunerea partilor in situatia anterioara emiterii deciziei contestate, in sensul reintegrarii contestatoarei pe postul detinut anterior concedierii, iar in temeiul disp. art.80 alin.1 din C.muncii a fost obligata intimata sa plateasca contestatoarei o despagubire egala cu salariul indexat, majorat si actualizat si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta, de la data concedierii pana la reintegrarea efectiva.

Impotriva acestei sentinte a formulat apel, in termen legal intimata S.C. V.C. S.R.L., criticand-o in esenta pentru nelegalitate si netemeinicie sub urmatoarele aspecte:

Instanta de fond da o interpretare eronata a  cererii formulate de catre contestatoare,  inregistrata sub nr. 810/2015, retinand ca nu este o demisie, desi inscrisul  exprima vointa si purta semnatura acesteia.

Gresit s-a retinut ca formularul tipizat completat si semnat de intimata nu ar reprezenta o notificare prin prisma art. 81 din Codul muncii,  desi cuprinde toate elementele  unei notificari.

Printr-o alta critica se sustine ca, instanta de fond, printr-o interpretare eronata a probelor administrate a  retinut gresit ca starea psihica a intimatei nu  i-a permis sa-si exprime liber vointa, fiind constransa  sa completeze formularul.

Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea apelului, desfiintarea in tot a sentintei apelate si respingerea contestatiei.

Intimata-contestatoare a formulat intampinare, solicitand respingerea apelului ca nefondat.

Prin decizia civila nr.2364/8.11.2016, Curtea de Apel Pitesti, Sectia I-a civila a respins apelul, retinand urmatoarele:

Criticile vizeaza aspecte comune, respectiv modalitatea in care instanta, pe baza probatoriului administrat a interpretat inscrisul ce a stat la baza emiterii deciziei de incetare a raporturilor de munca dintre apelanta si intimata si vor fi analizate impreuna.

Potrivit art.81 din Codul Muncii, - (1) „Prin demisie se intelege actul unilateral de vointa a salariatului care, printr-o notificare scrisa, comunica angajatorului incetarea contractului individual de munca, dupa implinirea unui termen de preaviz.”

Alin. 3 al aceluiasi articol prevede ca  salariatul are dreptul de a nu motiva demisia,  dar manifestarea sa de vointa  in acest sens trebuie sa fie  clara, precisa, lipsita de echivoc.

In plus, demisia nu trebuie aprobata de catre angajator si nici nu  este necesara  emiterea unei decizii privind incetarea contractului de munca, acesta incetand de drept la data expirarii termenului de preaviz  sau  la  data renuntarii totale ori partiale de catre angajator la termenul respectiv.

Asa cum corect a retinut instanta de fond, inscrisul de la fila 18 din dosarul de fond nu exprima intentia intimatei de a-si da demisia din functie, ci solicita incetarea contractului individual de munca, angajatorul fiind de acord cu solicitarea acesteia.

Potrivit art.55 lit.b din Codul muncii, contractul individual de munca poate inceta ca urmare a acordului partilor, la data convenita de acestea.

Din modalitatea in care a fost redactat inscrisul precum si fata de pozitia apelantei, care a fost de acord cu incetarea raporturilor de munca, ne putem afla in situatia incetarii contractului individual de munca prin acordul partilor, instituire reglementata de art. 55 lit. b din Codul muncii si nicidecum in cazul de demisie reglementat de art. 81 din cod.  

Cum in cauza nu s-a dovedit clar, fara echivoc faptul ca intentia intimatei a fost sa demisioneze, in conditiile art.81 din Codul muncii, corect a retinut instanta de fond ca decizia nr.732/2015 este nelegala.

Mai mult decat atat, pentru clarificarea raporturilor dintre parti, instanta de fond a administrat atat proba cu inscrisuri cat si proba testimoniala din care a rezultat ca intimata avea probleme de sanatate, respectiv tulburari mixte de personalitate, decompensata depresiv, tentativa suicidala, iar mediul in care isi desfasura activitatea era stresant, fiind amenintata cu desfacerea contractului de munca pentru neindeplinirea normei stabilite.

Potrivit art.6 - (1) din Codul muncii, „orice salariat care presteaza o munca beneficiaza de conditii de munca adecvate activitatii desfasurate, de protectie sociala, de securitate si sanatate in munca, precum si de respectarea demnitatii si a constiintei sale, fara nici o discriminare”, iar conform art.8 din cod, „relatiile de munca se bazeaza pe principiul consensualitatii si al bunei-credinte.”

Rezulta cu certitudine din probatoriul administrat ca  in  raporturile de munca dintre apelanta si intimata nu au fost respectate principiile mai sus mentionate, apelanta profitand de starea de sanatate a intimatei pentru a deghiza desfacerea contractului de munca din vina salariatului, intr-o demisie, asa cum corect a retinut instanta de fond.

Impotriva deciziei civile nr.2364/8.11.2016 pronuntata de Curtea de Apel Pitesti s-a formulat contestatie in anulare, de catre contestatoarea S.C. V.C SRL, solicitand admiterea acesteia ca drept consecinta anularea deciziei respective raportat la dispozitiile art.503 alin.2 pct.3 NCPC, dupa cum urmeaza:

- instanta de apel a omis ca cerceteze doua dintre motivele de apel si anume, un prim motiv viza inscrisul de la fila 18 semnat de intimata si recunoscut de catre aceasta, caz in care inscrisul a produs efecte juridice, sens in care a incetat si contractul de munca al acesteia.

- instanta de apel nu a luat in considerare faptul ca, a fost nevoita contestatoarea sa dea curs cererii de demisie a intimatei, prin prisma dispozitiilor art.81 alin.1 din Codul muncii, situatie fata de care contestatoare nu ar fi putut sa refuze cererea de incetare a contractului de munca formulata de aceeasi intimata, cu respectarea dispozitiilor art.41 si 42 din Constitutia Romaniei.

- instanta de apel nu a luat in considerare faptul ca in niciun moment intimata-contestatoare nu a fost in eroare cu privire la semnarea demisiei si nici macar pana la sfarsitul perioadei de preaviz nu s-a solicitat de catre aceeasi parte revocarea demisiei si eventual continuarea activitatii in cadrul aceluiasi loc de munca.

S-a precizat ca prin omisiunea analizarii celor doua motive de apel, s-a pronuntat o decizie nelegala care a creat pentru contestatoare un prejudiciu material si moral si a creat un precedent periculos in sensul ca oricare dintre salariati pot sa-si dea demisia pentru ca ulterior printr-o hotarare judecatoreasca sa fie reangajati si sa-si primeasca toate drepturile pe perioada cat nu au lucrat.

S-a solicitat admiterea contestatiei in anulare si ca drept consecinta, anularea deciziei pronuntata de Curtea de Apel Pitesti, iar pe fond respingerea contestatiei formulata de intimata-contestatoare.

S-a depus intampinare de catre intimata prin care, in principal s-a invocat exceptia inadmisibilitatii acesteia, raportat la dispozitiile art.503 alin.3 NCPC, confirmat si de mai multe decizii ale Curtii Constitutionale, iar daca se trece peste aceasta exceptie se precizeaza ca instanta de control judiciar a analizat toate motivele de apel, situatie fata de care urmeaza ca instanta sa respinga aceeasi contestatie ca nefondata.

Prin decizia nr.

Examinand actele si lucrarile dosarului, prin prisma exceptiei invocate de intimata si care a fost pusa in discutia partilor in sedinta din 09.02.2017, Curtea ramane in pronuntare pe aceasta exceptie care face inutila analiza motivelor contestatie in anulare, raportat la dispozitiile art.248 alin.1 NCPC, exceptie pe care o va admite pentru urmatoarele considerente:

Contestatoarea a invocat in cuprinsul motivelor sale dispozitiile art.503 alin.2 pct.3 NCPC, pe considerentul ca instanta de apel a omis sa cerceteze doua dintre motivele de apel invocate de apelanta.

Curtea a constatat, insa, ca, dispozitiile art.503 alin. 3 NCPC prevad in mod expres in ceea ce priveste motivele contestatiei in anulare, se aplica in mod corespunzator hotararilor instantelor de apel, care potrivit legii nu pot fi atacate cu recurs, insa in numai ceea ce priveste dispozitiile alin.2 pct.1, 2 si 4, ceea ce inseamna ca dispozitiile art.503 alin.2 pct.3 NCPC invocate in cuprinsul contestatie in anulare nu sunt aplicabile hotararilor instantelor din apel ci, numai celor pronuntate in recurs.

De altfel, prin decizia Curtii Constitutionale nr.483/2015 a fost respinsa ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate referitoare la prevederile art.503 alin.2 pct.3 NCPC, iar in considerentele acestei decizii s-a precizat in mod expres ca lipsa posibilitatii partilor de a exercita contestatia in anulare, in ceea ce priveste omisiunea instantei de apel de a cerceta „
un motiv de casare”
este o consecinta fireasca a caracterului ordinar devolutiv al apelului, fara a aduce atingere principiului egalitatii in fata legii si a accesului liber la justitie.

Curtea a retinut ca aceasta critica nu poate fi primita, deoarece motivul contestatiei in anulare speciala – omisiunea cercetarii unui motiv de casare – potriveste exclusiv hotararile instantelor de recurs, cale extraordinara de atac care poate fi exercitata numai pentru motivele de casare expres si limitativ prevazute de art.488 din cod.

Or, apelul este o cale de atac ordinara si devolutiva – prin care se rejudeca in fond cauza – spre deosebire de recurs, care are caracter nedevolutiv in configuratia actualului Cod de procedura civila. totodata, apelul poate fi formulat pentru orice motiv de fapt si de drept.

Fiind o cale de atac ordinara, legea nu stabileste in mod expres motivele pentru exercitarea apelului si, prin urmare, acesta poate fi formulat pentru orice motiv de netemeinicie sau de nelegalitate a hotararii atacate, precum si pentru oricare din motivele pe care legea le prevede pentru exercitarea cailor extraordinare de atac.

Pe de alta parte, Curtea observa ca o eventuala admitere a exceptiei de neconstitutionalitate ar transforma calea extraordinara de atac a contestatiei in anulare speciale

intr-o cale de atac ordinara, din moment ce instanta care va solutiona contestatia in anulare ar trebui sa reanalizeze motivele de apel, acestea nefiind structurate de lege ca atare, ci putand fi orice critici formulate de apelant cu privire la hotararea instantei care a judecat fondul.

Fata de cele aratate mai sus, raportat la dispozitiile art.248 si art.508 NCPC Curtea a respins contestatia in anulare, ca inadmisibila.