Aplicabilitatea Legii nr. 71/2015

- Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice

Prin Legea nr. 71/2015, de aprobare cu modificari a acestei ordonante, s-a precizat sensul notiunii de „nivel de salarizare in plata pentru functiile similare, aratandu-se ca prin aceasta „se intelege acelasi cuantum al salariului de baza cu cel al salariatilor avand aceeasi functie, in care au fost incluse, dupa data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de incadrare, precum si sumele aferente sporurilor de care au beneficiat inainte de aceasta data, daca salariatul angajat, numit sau promovat indeplineste aceleasi conditii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime si isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii, specifice locului de munca la data angajarii sau promovarii”.

Precizarea astfel facuta, aplicabila de la data intrarii in vigoare a Legii nr. 71/2015, permite concluzia ca legiuitorul a prevazut un mecanism de inlaturare a situatiilor de discriminare astfel identificate cu privire la salarizarea personalului angajat in institutiile si autoritatile publice pe functii de acelasi fel, prin acordarea in beneficiul tuturor acestor salariati a nivelului de salarizare in plata pentru functia similara, existent in cadrul aceleiasi institutii. Prin urmare, atata timp cat pentru acelasi tip de functie publica, salariatul care indeplineste aceleasi conditii de grad profesional, studii, vechime, tip de activitate si conditii de munca are stabilit un salariu de baza inferior celui aflat in plata in beneficiul unui alt salariat, legiuitorul permite acordarea acestui din urma nivel de salarizare pentru toate categoriile de salariati care indeplinesc aceleasi conditii mentionate.

Atata vreme cat legiuitorul nu a impus restrictii in cuprinsul art. 5 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, trebuie considerat ca acesta se aplica personalului din orice autoritate/institutie publica din sectorul bugetar, inclusiv acelor entitati care fac obiect de reglementare in articolele anterioare, cum este cazul personalului din aparatul de lucru al Parlamentului, din cadrul Consiliului Concurentei si al Curtii de Conturi, la care face referire art. 1 alin. (5) ind. 1, din autoritatile administratiei publice locale, indicat la art. 1 alin. (5) ind. 2, din sistemul sanitar si din cadrul Institutului National de Expertiza Medicala si Recuperare a Capacitatii de Munca, la care se face referire in art. 1 alin. (5) ind. 5 etc., inclusiv din structurile cu rol de organisme intermediare pentru diferitele programe operationale, aratate la art. 1 alin. (7) din ordonanta.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal,

Decizia civila nr. 1035 din 31.03.2016, dr. D.D-P.

Prin sentinta civila nr. 1546 din data de 11 noiembrie 2015, Tribunalul Timis a admis actiunea formulata de reclamanta F.D., in contradictoriu cu paratul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operational Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Vest, avand ca obiect - anulare act administrativ; a dispus anularea deciziei nr. 165/02.06.2015 si obliga paratul la emiterea unei noi decizii in baza prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.83/2014 si, totodata, a obligat paratul la plata diferentelor salariale, reprezentand nivelul de salarizare aferent treptei 1, incepand cu luna aprilie 2015 si pentru viitor, actualizate cu indicele de inflatie si dobanda legala pana la plata efectiva.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termen legal paratul recurent Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operational Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Vest, solicitand casarea hotararii si respingerea actiunii, in temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul Cod de procedura civila si art. 20 din Legea nr. 554/2004.

In motivare s-a aratat ca instanta de fond a facut gresita aplicare in speta a prevederilor art. 1 alin. (5) ind. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, introdus prin Legea nr. 71/2015, desi acestea nu se aplica angajatilor OIR POSDRU Regiunea Vest, ci doar angajatilor din institutiile salarizate potrivit anexei 1 la Ordonanta Guvernului nr. 6/2007, respectiv, celor din „aparatul de lucru al Parlamentului si din celelalte institutii si autoritati publice, salarizat la acelasi nivel, precum si personalul din cadrul Consiliului Concurentei si al Curtii de Conturi”.

Se invedereaza ca prin sintagma „din celelalte institutii si autoritati publice, salarizat la acelasi nivel” sunt desemnate alte institutii si autoritati publice pentru care legislatia specifica in vigoare prevede expres ca personalul este salarizat prin raportare la salarizarea personalului din aparatul de lucru al Parlamentului, ca interpretarea contrara nu poate fi acceptata, intrucat ar trimite la concluzia ca dispozitiile referitoare la salarizare din art. 1 alin. (5) ind. 1 al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 83/2014 ar fi aplicabile tuturor institutiilor si autoritatilor publice din sistemul bugetar, caz in care legiuitorul ar fi precizat acest lucru prin modificarea corespunzatoare al art. 1 alin. (1) si (2) din ordonanta, iar nicidecum prin aprobarea unor norme derogatorii de la regula instituita prin acele norme.

Facand trimitere la dispozitiile art. 5 alin. (1) si alin. (1) ind. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, recurenta sustine ca personalul promovat in cursul anului 2005 trebuie salarizat corespunzator treptei 3 de salarizare utilizate in anul 2010, asa cum stabilea legislatia incidenta la momentul promovarii, ca s-a facut aplicarea art. 10 alin. (5) din Legea nr. 284/2010, concluzionandu-se ca hotararea instantei de fond cuprinde motive contradictorii.

Prin intampinarea depusa la dosar, reclamanta intimata F.D. a solicitat respingerea recursului, sustinand ca interpretarea data normelor de drept material de catre prima instanta este corecta, dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 83/2014 fiind adoptate cu scopul inlaturarii situatiilor de discriminare existente in cadrul autoritatilor publice, inclusiv in cazul institutiei parate.

Pentru verificarea sustinerilor reclamantei si ale paratului recurent, a fost administrata in calea de atac proba cu inscrisuri, solicitandu-se paratului sa depuna la dosar acte din care sa rezulte modul de incadrare al reclamantei pe functie la data de 01 decembrie 2010, la data de 01 martie 2015 si la data promovarii actiunii - 13 august 2015 (cuprinzand functia publica ocupata, gradul profesional si treapta de salarizare), un tabel al tuturor functionarilor publici din cadrul institutiei parate (inclusiv reclamanta) care ocupau o functie publica similara reclamantei la data de 01 martie 2015 si care indeplinesc aceleasi conditii de studii, de vechime si isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii cu reclamanta, mentionandu-se pentru fiecare functionar gradul profesional, treapta de salarizare si salariul de baza aflat in plata la data mentionata, astfel incat s-au depus la dosar din partea paratului note de sedinta si inscrisuri: dispozitiile de incadrare pe functie cu nr. 144/11.05.2010, nr. 195/19.07.2010, nr. 165/2.06.2015, Ordinul Ministerului Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice cu nr. 1527/15.07.2015, statul de functii din cadrul institutiei parate pe anul 2015, situatia nominala a posturilor la 31.03.2015 si la

2015. respectiv 31.07.2015 si 31.02.2016, centralizator privind functionarii publici incadrati in grad profesional superior.

Analizand hotararea recurata prin prisma motivelor invocate, in conformitate cu prevederile art. 499 din noul Cod de procedura civila, Curtea retine urmatoarele:

Probatoriul nou administrat in cauza a relevat faptul ca in cadrul institutiei parate isi desfasoara activitatea, in aceleasi conditii cu reclamanta, functionari publici care ocupa o functie publica similara reclamantei (de consilier grad profesional superior), care indeplinesc aceleasi conditii de studii, de vechime (transa de vechime de la 15 la 20 de ani) si care au un nivel de salarizare in plata diferit de aceasta, in cuantum mai mare, in nivelul de salarizare regasindu-se diferentele operate ca urmare a aplicarii treptelor de salarizare, anterior intrarii in vigoare a Legii unice de salarizare nr. 284/2010.

In alti termeni, in cadrul aceleiasi institutii parate exista personal incadrat pe functii de acelasi fel, care indeplineste aceleasi conditii de studii, de vechime si isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii, dar care are nivel de salarizare diferit, situatie ce se analizeaza in cauza ca o discriminare, in considerarea faptului ca tratamentul juridic diferit acordat acestora nu isi gaseste justificare in conditiile enumerate (acestea fiind aceleasi pentru functionarii mentionati) si nici in dispozitiile legale, dupa inlaturarea din legislatie a normelor legale referitoare la posibilitatea promovarii in trepte de salarizare, in cadrul aceluiasi grad profesional, prin Legea nr. 284/2010.

In atare situatie de discriminare se afla reclamanta, care, fiind incadrata pe functia publica de consilier grad profesional superior, cu o vechime in munca intre 15 si 20 de ani, are un salariu de baza de 8069 lei, in comparatie cu functionarul H.A.N., care ocupa o functie publica similara, are acelasi grad profesional si se afla in aceeasi transa de vechime, avand un salariu de baza de 8651 lei .

Or, pentru inlaturarea unor astfel de situatii discriminatorii, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014 a stabilit in art. 5 alin. (1) ca „in anul 2015, pentru personalul nou-incadrat pe functii, pentru personalul numit/incadrat in aceeasi institutie/autoritate publica pe functii de acelasi fel, precum si pentru personalul promovat in functii sau in grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare in plata pentru functiile similare din institutia/autoritatea publica in care acesta este incadrat sau din institutiile subordonate acestora, in cazul in care nu exista o functie similara in plata”.

Prin Legea nr. 71/2015, de aprobare cu modificari a acestei ordonante, s-a precizat sensul notiunii de „nivel de salarizare in plata pentru functiile similare, aratandu-se ca prin aceasta „se intelege acelasi cuantum al salariului de baza cu cel al salariatilor avand aceeasi functie, in care au fost incluse, dupa data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de incadrare, precum si sumele aferente sporurilor de care au beneficiat inainte de aceasta data, daca salariatul angajat, numit sau promovat indeplineste aceleasi conditii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime si isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii, specifice locului de munca la data angajarii sau promovarii”.

Precizarea astfel facuta, aplicabila de la data intrarii in vigoare a Legii nr. 71/2015, permite concluzia ca legiuitorul a prevazut un mecanism de inlaturare a situatiilor de discriminare astfel identificate cu privire la salarizarea personalului angajat in institutiile si autoritatile publice pe functii de acelasi fel, prin acordarea in beneficiul tuturor acestor salariati a nivelului de salarizare in plata pentru functia similara, existent in cadrul aceleiasi institutii. Prin urmare, atata timp cat pentru acelasi tip de functie publica, salariatul care indeplineste aceleasi conditii de grad profesional, studii, vechime, tip de activitate si conditii de munca are stabilit un salariu de baza inferior celui aflat in plata in beneficiul unui alt salariat, legiuitorul permite acordarea acestui din urma nivel de salarizare pentru toate categoriile de salariati care indeplinesc aceleasi conditii mentionate.

Apare astfel legala si temeinica solutia primei instante de anulare a deciziei de incadrare nr. 165/2.06.2015, prin care, in aplicarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, paratul a acordat reclamantei doar beneficiile banesti rezultate din art. 1 alin. (7) si (8), iar nu si cele aferente art. 5 alin. (1), de obligare la emiterea unei noi decizii prin care sa se aplice si aceste din urma dispozitii, precum si, implicit, de obligare la plata diferentelor salariale rezultate prin omisiunea astfel constata, incepand cu luna aprilie 2015 si pana la inlaturarea acestei omisiuni prin emiterea noii decizii.

Fata de aceste constatari, apare nefondat recursul declarat in intregime. Este adevarat ca dispozitiile art. 1 alin. (5) ind. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014 nu se aplica angajatilor OIRPOSDRU Vest, in considerarea faptului ca acesta nu se regaseste intre categoriile de personal expres enumerate in mentionata norma, anume „personalul din aparatul de lucru al Parlamentului si din celelalte institutii si autoritati publice, salarizat la acelasi nivel, precum si personalul din cadrul Consiliului Concurentei si al Curtii de Conturi, inclusiv personalul prevazut la art. 5 din aceste institutii”.

Contrar celor retinute in hotararea recurata, este de observat ca prevederile de exceptie ale art. 1 alin. (5) ind. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014 vizeaza doar personalul din institutiile si autoritatile publice expres enumerate in cuprinsul sau, precum si personalul „din celelalte institutii si autoritati publice, salarizat la acelasi nivel”, cu personalul din aparatul de lucru al Parlamentului, rezultand astfel ca aceste dispozitii se aplica, in primul rand pentru personalul din institutiile si autoritatile publice expres enumerate, iar in al doilea rand pentru personalul din alte institutii si autoritati publice, doar daca printr-o dispozitie normativa expresa, acesta este salarizat la nivelul personalului din aparatul de lucru al Parlamentului, ceea ce nu este cazul in speta.

Intr-adevar, chiar daca prevederile legale analizate de catre prima instanta ar putea conduce la concluzia ca autoritatea publica parata se analizeaza ca o structura subordonata unei autoritati publice centrale, in cauza nu poate fi identificata nici o norma legala care sa prevada ca personalul acesteia este salarizat la nivelul aparatului de lucru al Parlamentului, astfel incat acesta nu se incadreaza in sfera de aplicare a art. 1 alin. (5) ind. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, in considerarea faptului ca aceasta norma are caracter de exceptie de la regulile instituite in art. 1 alin. (1) si (2) din acelasi act normativ, fiind deci de stricta interpretare si aplicare, neputand fi extinsa la situatii de fapt care nu sunt expres enuntate in cuprinsul sau.

In egala masura instanta constata ca, chiar daca s-ar accepta concluzia Tribunalului Timis potrivit careia reclamanta ar avea calitatea de functionar public in cadrul unei autoritati publice centrale, aceasta nu ar putea conduce la consecinta atribuita prin hotararea recurata, potrivit careia unui astfel de personal angajat i-ar fi aplicabile dispozitiile art. 1 alin. (5) ind. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, de vreme ce acestea nu prevad ca s-ar aplica pentru personalul tuturor autoritatilor publice centrale, ci precizeaza limitativ ca vizeaza doar anumite institutii/ autoritati publice si personalul angajat al acestora.

De asemenea, este de retinut ca eventuala echivalare a personalului angajat al autoritatii publice parate cu cel din structura centrala a aceleiasi autoritati a fost valorificata de legiuitor prin adoptarea art. 1 alin. (7) din acelasi Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, modificat la randul sau prin Legea nr. 71/2015, prin care s-a stabilit ca salarizarea personalului „salarizarea personalului din structurile cu rol de organisme intermediare pentru ... Programul operational sectorial Dezvoltarea resurselor umane, ... se stabileste la nivelul de salarizare aferent functiilor din cadrul Ministerului Fondurilor Europene”, dispozitii a caror aplicare s-a facut in speta tocmai prin adoptarea deciziei nr. 165/2.06.2015, dupa cum se invedereaza si in cererea de recurs.

In cauza insa, reclamanta nu a contestat omisiunea de aplicare in beneficiul sau a dispozitiilor art. 1 alin. (7) din ordonanta, ci a celor din art. 5 alin. (1) si art. 1 alin. (5) ind. 1, astfel incat actiunea trebuie analizata in limitele de aplicare ale acestor din urma norme.

Prin urmare, se impune a fi inlaturate sustinerile recurentului potrivit carora acesta ar fi facut o aplicare corespunzatoare a normelor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, prin acordarea beneficiului art. 1 alin. (7) si, implicit, salarizarea reclamantei la nivelul aferent functiilor din cadrul Ministerului Fondurilor Europene, constatandu-se ca dispozitiile art. 5 alin. (1) se aplica independent de cele din art. 1 alin. (7) si in beneficiul personalului din orice institutie/autoritate publica, intrucat acestea nu disting in functie de tipul autoritatii sau institutiei publice, avand incidenta principiul
ubi lex non distinguit, nec nos distinguerre debemus.
In alti termeni, atata vreme cat legiuitorul nu a impus restrictii in cuprinsul art. 5 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, trebuie considerat ca acesta se aplica personalului din orice autoritate/institutie publica din sectorul bugetar, inclusiv acelor entitati care fac obiect de reglementare in articolele anterioare, cum este cazul personalului din aparatul de lucru al Parlamentului, din cadrul Consiliului Concurentei si al Curtii de Conturi, la care face referire art. 1 alin. (5) ind. 1, din autoritatile administratiei publice locale, indicat la art. 1 alin. (5) ind. 2, din sistemul sanitar si din cadrul Institutului National de Expertiza Medicala si Recuperare a Capacitatii de Munca, la care se face referire in art. 1 alin. (5) ind. 5 etc., inclusiv din structurile cu rol de organisme intermediare pentru diferitele programe operationale, aratate la art. 1 alin. (7) din ordonanta.

In schimb, se constata ca, desi actiunea reclamantei apare neintemeiata raportat la dispozitiile art. 1 alin. (5) ind. 1 din ordonanta, pentru motivele mai sus expuse ea apare a fi fondata in conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) din acelasi act normativ, expres invocate de catre reclamanta si urmare a constatarii existentei unei situatii de discriminare in defavoarea reclamantei, pe baza probatoriului administrat in calea de atac, motiv pentru care recursul declarat a fost respins, potrivit art. 496, art. 498 din noul Cod de procedura civila, iar in aplicarea art. 453 din noul Cod de procedura civila, s-a lua act de faptul ca partile nu au solicitat cheltuieli de judecata in calea de atac.