Aplicabilitatea art. 6 unei proceduri diferite de de procedura din actiunea principala

39. Procedurile preliminare
    precum procedura ordonantei pre sedintiale nu erau de regula considerate ca „pronuntandu-se" asupra unor contestatii privind drepturi sau obligatii cu caracter civil  si nu beneficiau prin urmare in mod normal de protectia art. 6 [a se vedea, in special, Verlagsgruppe
    
    News GmbH impotriva Austriei
    (dec.)  si Libert impotriva Belgiei (dec.)]. Cu toate acestea, in 2009, Curtea s-a indepartat de jurisprudenta sa anterioara pentru a adopta o noua abordare.
40. In hotararea Micallef impotriva Maltei [(MC), pct. 80-86], a stabilit ca aplicabilitatea art. 6 in cazul masurilor provizorii depinde de respectarea anumitor conditii. In primul rand, dreptul respectiv, atat in procedura din actiunea principala, cat  si in actiunea accesorie, trebuie sa aiba „caracter civil", in sensul Conventiei. In al doilea rand, natura, obiectul  si scopul masurii provizorii, precum  si efectele acesteia asupra dreptului la care face referire trebuie examinate cu atentie. Ori de cate ori o masura provizorie este considerata decisiva pentru a stabili dreptul sau obligatia cu caracter civil la care face referire, indiferent de durata pe parcursul careia a fost in vigoare, art. 6 va fi aplicabil.
41. O incheiere interlocutorie poate fi comparata cu masuri  si proceduri provizorii sau asiguratorii  si, prin urmare, se aplica acelea si criterii pentru a stabili daca art. 6 este aplicabil sub aspect civil
    (Mercieca si altii impotriva Maltei,
    pct. 35).
42. Tot cu referire la principiile din hotararea Micallef impotriva Maltei (MC), art. 6 poate fi aplicabil suspendarii unei proceduri de executare, potrivit criteriilor citate anterior
    [Central Mediterranean
    
    Development Corporation Limited impotriva Maltei (nr. 2),
    pct. 21-23].
43. Art. 6 este aplicabil unei proceduri provizorii care are acela si obiect cu procedura din actiunea principala pendinte, in cazul in care ordonanta pre sedintiala este executorie de indata  si se pronunta asupra aceluia si drept
    (RTBF impotriva Belgiei,
    pct. 64-65).
44.  
    Proceduri de autorizare a cailor de atac:
    potrivit hotararii Hansen impotriva Norvegiei, pct. 55, abordarea predominanta pare sa consacre aplicabilitatea art. 6 § 1 in cazul acestor proceduri [citand
    Monnell si Morris impotriva Regatului Unit,
    pct. 54; Martinie impotriva Frantei (MC), pct. 11  si pct. 5355]. Modalitatile de aplicare a art. 6 depind de particularitatile procedurii in cauza, tinand seama de ansamblul procesului desfa surat in sistemul juridic intern  si de rolul jucat de instanta de apel sau de casatie
    (Monnell si Morris impotriva Regatului Unit,
    pct. 56).
45. Procedurile penale si civile consecutive:
    in cazul in care dreptul intern al unui stat prevede o procedura care presupune doua etape - prima in care instanta se pronunta cu privire la existenta dreptului la daune-interese, iar a doua in care aceasta stabile ste cuantumul despagubirii - este rezonabil, in sensul art. 6 § 1, sa se considere ca dreptul cu caracter civil nu este „stabilit" decat odata cu precizarea sumei respective: a stabili un drept inseamna a se pronunta nu doar cu privire la existenta sa, ci  si cu privire la intinderea  si modalitatile sale de exercitare, ceea ce include in mod evident  si valoarea despagubirilor
    (Torri impotriva Italiei,
    pct. 19).
46. Litigiile prezentate in fata
    unei instante constitutionale
    pot, de asemenea, sa intre sub incidenta art. 6 in cazul in care procedura constitutionala are o incidenta decisiva asupra rezultatului litigiului (cu privire la un drept „cu caracter civil") in fata instantelor ordinare
    (Ruiz-Mateos impotriva Spaniei)
    .
    Nu acela si este cazul contestatiilor legate de un decret prezidential de acordare a cetateniei unui tert cu titlu exceptional sau prin care se incearca sa se stabileasca daca poate fi constatata incalcarea juramantului de catre pre sedinte
    [Paksas impotriva Lituaniei
    (MC), pct. 65-66]. Criteriile de aplicare a art. 6 § 1 in cazul unei masuri provizorii se extind asupra Curtii Constitutionale
    (Kubler impotriva
    
    Germaniei,
    pct. 47-48).
47. Executarea deciziilor judiciare:
    art. 6 § 1 se aplica in toate etapele procedurilor judiciare in care se hotara ste asupra „contestatiilor privind drepturi  si obligatii cu caracter civil", fara sa poata fi excluse etapele ulterioare pronuntarilor pe fond. Executarea unei sentinte sau hotarari, indiferent de gradul de jurisdictie, trebuie a sadar sa fie considerata ca facand parte integranta din „proces", in sensul art. 6
    (Hornsby impotriva Greciei,
    pct. 40; Romanczyk impotriva Frantei, pct. 53, in ceea ce prive ste executarea unei hotarari care autoriza recuperarea unei creante alimentare). Indiferent de aplicabilitatea art. 6 in cazul procedurii initiale, nu este absolut necesar ca titlul executoriu prin care este solutionata o contestatie privind drepturi cu caracter civil sa rezulte dintr-o procedura careia i se aplica art. 6
    (Buj impotriva Croatiei,
    pct. 19).
48. Art. 6 § 1 se aplica, de asemenea, in executarea deciziilor definitive pronuntate in strainatate
    [exequatur,
    a se vedea Avotins impotriva Letoniei (MC), pct. 96  si trimiterile la jurisprudenta citate]. Incuvintarea de
    exequatur
    a unei ordonante de confiscare pronuntate de o instanta straina intra in domeniul de aplicare a art. 6 doar sub aspect civil
    [Saccoccia impotriva Austriei
    (dec.)].
49. Cererile de redeschidere a procedurii/Procedurile unei cai de atac extraordinare:
    Cauza Bochan
    
    impotriva Ucrainei
    (nr. 2)
    
    (MC) a clarificat jurisprudenta Curtii in materie de aplicabilitate a art. 6 la caile de atac extraordinare in procedurile judiciare in materie civila. Conventia nu garanteaza dreptul la redeschiderea unei proceduri incheiate  si art. 6 nu este aplicabil in cazul procedurii in care este examinata o cerere de revizuire a unui proces civil care s-a finalizat printr-o hotarare definitiva
    (Sablon
    
    impotriva Belgiei,
    pct. 86). Acest rationament este valabil  si pentru o cerere de revizuire formulate in urma unei hotarari a Curtii finalizate cu o concluzie de incalcare
    [Verein gegen Tierfabriken Schweiz
    
    (VgT) impotriva Elvetiei (nr. 2),
    pct. 24]. A sadar, art. 6 nu se considera ca le este aplicabil. In fapt, odata solutionata cauza printr-o hotarare definitiva interna, care a dobandit autoritatea de lucru judecat, nu se poate sustine, in principiu, ca o cale de atac sau o cerere extraordinara, formulate ulterior pentru a solicita revizuirea acestei hotarari, permit sa se sustina in mod credibil ca exista un drept recunoscut in ordinea juridica nationala sau ca rezultatul procedurii in cursul careia s-a pus problema pronuntarii asupra caracterului oportun al reexaminarii cauzei este decisiv pentru „drepturi  si obligatii cu caracter civil"
    [Bochan impotriva Ucrainei
    (nr. 2)
    
    (MC) pct. 44-45].
50. In schimb, daca un recurs extraordinar conduce cu drept deplin sau concret la rejudecarea in intregime a litigiului, art. 6 se aplica in maniera obi snuita procedurii de „reexaminare"
    (ibidem,
    
    pct. 46). In mod similar, s-a apreciat ca art. 6 este aplicabil in unele cazuri in care, de si numita „extraordinara" sau „exceptionala" in dreptul intern, procedura a fost considerata asimilabila, din punctul de vedere al naturii  si sferei de aplicare ale acesteia, unei proceduri de apel ordinare, incadrarea la nivel intern nefiind considerata de Curte drept hotaratoare pentru chestiunea aplicabilitatii
    (San Leonard Band Club impotriva Maltei,
    pct. 41-48). In concluzie, art. 6 § 1 nu se aplica in principiu cailor de atac extraordinare care permit solicitarea redeschiderii unei proceduri incheiate; natura, sfera de aplicare  si particularitatile unei astfel de proceduri in diversele ordini juridice nationale pot fi de natura sa permita ca aceasta sa intre in domeniul de aplicare al art. 6 § 1. Trebuie a sadar sa se examineze natura, sfera de aplicare  si particularitatile caii de atac extraordinare aflate in discutie
    [Bochan impotriva Ucrainei (nr. 2)
    (MC), pct. 50]. In cauza mentionata, aceste criterii au fost aplicate in cadrul unui „recurs exceptional" in cursul caruia reclamanta, invocand o hotarare a Curtii Europene a Drepturilor Omului care constatase o incalcare a art. 6, a solicitat Curtii Supreme din tara sa sa anuleze deciziile instantelor nationale.
51. 
    In plus, art. 6 a fost declarat aplicabil unei
    proceduri in terta opozitie
    care avea incidenta directa asupra drepturilor  si obligatiilor cu caracter civil ale reclamantilor
    [Kakamoukas si altii impotriva
    
    Greciei
    (MC), pct. 32]  si unei proceduri privind
    cheltuielile de judecata,
    desfa surata separat de procedura „civila" principala
    (Robins impotriva Regatului Unit,
    pct. 29).
    

1. 
   Materii excluse
   

52. Faptul de a demonstra ca un litigiu are un caracter „patrimonial" nu este in sine suficient pentru a genera aplicabilitatea art. 6 § 1 sub aspect civil
    [Ferrazzini impotriva Italiei
    (MC), pct. 25].
53. Procedurile fiscale
    figureaza printre materiile care se situeaza in afara domeniului de aplicare a art. 6: materia fiscala apartine in continuare nucleului solid al prerogativelor autoritatii publice, caracterul public al raportului dintre contribuabil  si comunitate ramanand predominant
    (ibidem,
    
    pct. 29). Este, de asemenea, exclusa procedura ordonantei pre sedintiale in legatura cu plata drepturilor vamale
    [Emesa Sugar N.V. impotriva tarilor de Jos
    (dec.)].
54. Situatia este similara, in materie de
    imigrare,
    pentru intrarea,  sederea  si expulzarea strainilor, in ceea ce prive ste procedurile de acordare a azilului sau expulzarii [cerere de anulare a unui ordin de expulzare: Maaouia impotriva Frantei (MC), pct. 38]; extradare
    [Penafiel Salgado impotriva Spaniei
    
    (dec.); Mamatkoulov si Askarov impotriva Turciei (MC), pct. 81-83]; o actiune in daune-interese formulata de un solicitant de azil ca urmare a refuzului de a i se acorda azilul
    [Panjeheighalehei
    
    impotriva Danemarcei
    (dec.)], in ciuda posibilelor consecinte grave pentru viata privata sau de familie sau pentru perspectivele de angajare. Inaplicabilitatea se extinde asupra includerii unui resortisant strain in fi sierele sistemului de informatii al acordurilor de la Schengen
    [Dalea impotriva Frantei
    (dec.)]. Dreptul la un pa saport  si dreptul la cetatenie nu sunt drepturi cu caracter civil in sensul art. 6
    [Smirnov
    
    impotriva Rusiei
    (dec.)]. Cu toate acestea, dreptul unui resortisant strain de a solicita un permis de munca poate intra sub incidenta art. 6, atat in ceea ce prive ste angajatorul, cat  si solicitantul, chiar daca, potrivit dreptului intern, cel din urma nu are calitatea de a solicita permisul, sub rezerva faptului ca exista doar un obstacol procedural care nu are incidenta asupra esentei dreptului
    (Jurisic si
    
    Collegium Mehrerau impotriva Austriei,
    pct. 54-62).
55. Potrivit hotararii Vilho Eskelinen si altii impotriva Finlandei (MC),
    litigiile privind functionarii publici
    nu intra sub incidenta art. 6 atunci cand sunt indeplinite doua criterii: dreptul intern sa fi exclus in mod expres accesul la o „instanta" pentru postul sau categoria de salariati in cauza; aceasta derogare trebuie sa se bazeze pe motive obiective legate de interesul statului [pct. 62; a se vedea, de asemenea,
    Baka impotriva Ungariei
    (MC), pct. 107 103; Regner impotriva Republicii Cehe (MC), pct. 107]. In plus, o eventuala excludere a aplicarii art. 6 trebuie sa fie compatibila cu statul de drept. In acest scop, trebuie sa se bazeze pe o dispozitie de aplicare generala, nu pe o dispozitie individualizata [Baka
    impotriva Ungariei
    (MC), pct. 117]. Foarte putine cauze au concluzionat ca sunt indeplinite cele doua conditii ale criteriului
    Eskelinen.
56. In putinele cauze in care Curtea a considerat ca prima conditie a criteriului
    Eskelinen
    era indeplinita, excluderea accesului la o instanta pentru functia respectiva era clara  si „expresa" [a se vedea, de exemplu, Sukut impotriva Turciei (dec.); Apay impotriva Turciei (dec.); Nazsiz impotriva
    
    Turciei
    (dec.)  si Nedeltcho Popov impotriva Bulgariei, pct. 38]. Trebuie observat ca lipsa posibilitatii de a contesta decizia atacata nu inseamna, in sine, ca accesul la o instanta este exclus, in sensul primei conditii
    (Kamenos impotriva Ciprului,
    pct. 75  si 84). In aceasta cauza, reclamantul fusese sanctionat disciplinar in fata unui organism unic, Consiliul superior al magistraturii, care pronuntase o hotarare definitiva (pct. 84). Consiliul constituia insa o „instanta" in sensul art. 6, astfel incat functionarul revocat a avut acces la o instanta in sensul primei conditii a criteriului
    Eskelinen.
57. Curtea a precizat in mod clar ca nimic nu ii interzice sa califice drept „instanta", in vederea aplicarii criteriului
    Eskelinen,
    un anumit organism national care nu tine de sistemul judiciar. Astfel, un organism administrativ sau parlamentar poate fi considerat „instanta", ceea ce face ca art. 6 sa fie aplicabil litigiilor privind functionarii pe care le examineaza
    (Oleksandr Volkov impotriva Ucrainei,
    pct. 88). In plus, pot exista situatii particulare in care trebuie sa stabileasca daca accesul la o instanta a fost exclus in temeiul dreptului intern nu in momentul in care a fost adoptata masura contestata care il implica pe reclamant, ci inaintea acestuia [Baka impotriva Ungariei (MC), pct. 115-116].
58. In ceea ce prive ste a doua conditie, pentru ca excluderea sa fie justificata, nu este suficient ca statul sa demonstreze ca functionarul in cauza participa la exercitarea puterii publice sau ca exista - pentru a relua termenii folositi de Curte in hotararea Pellegrin impotriva Frantei (MC) - o „legatura speciala de incredere  si de loialitate" intre persoana in cauza  si statul angajator. De asemenea, trebuie ca statul sa arate ca obiectul litigiului este legat de exercitarea autoritatii de stat sau sa puna in discutie legatura speciala citata anterior. In principiu, nimic nu justifica sustragerea conflictelor obi snuite de la locul de munca de la garantiile art. 6 § 1 - de exemplu cele legate de plata salariului, a unei indemnizatii sau alte drepturi de acest gen - pe motivul existentei unui caracter special al relatiei dintre functionarul in cauza  si statul respectiv
    [Vilho Eskelinen si altii impotriva Finlandei
    (MC), pct. 62]. Curtea a concluzionat ca art. 6 nu era aplicabil in cazul unui soldat exclus din armata din motive disciplinare, care nu putea contesta decizia de revocare in fata instantelor,  si a carui „legatura speciala de incredere  si de loialitate" intre acesta  si stat fusese pusa in discutie
    [Sukut impotriva Turciei
    (dec.)].
59. Drepturile politice
    precum dreptul de a candida la alegeri  si de a- si pastra mandatul (litigiu electoral: Pierre-Bloch impotriva Frantei, pct. 50), dreptul la pensie in calitate de fost deputat
    [Papon
    
    impotriva Frantei
    (dec.)], sau dreptul unui partid politic de a desfa sura activitati politice [pentru cazul dizolvarii unui partid: Refah Partisi (Partidul Prosperitatii) si altii impotriva Turciei (dec.)] nu pot fi considerate drepturi cu caracter civil, in sensul art. 6 § 1. Aderarea la un partid politic sau la o asociatie politica  si excluderea unei astfel de organizatii nu sunt nici ele acoperite de art. 6
    (Lovric impotriva
    
    Croatiei,
    pct. 55). In mod similar, procedura in cadrul careia unei organizatii neguvernamentale, responsabila cu observarea alegerilor legislative, i-a fost refuzat accesul la documente care nu includeau informatii referitoare la organizatie insa si, nu intra in domeniul de aplicare a art. 6 § 1
    [Geraguyn Khorhurd Patgamavorakan Akumb impotriva Armeniei
    (dec.)].
60. In plus, Conventia nu garanteaza, in sine, dreptul de a incepe urmarirea penala sau condamnarea penala a unor terti
    [Perez impotriva Frantei
    (MC), pct. 70; Mustafa Tungsi Fecire Tung impotriva Turciei
    
    (MC), pct. 218]. Art. 6 § 1 nu impune existenta unei instante nationale care sa aiba competenta de a cenzura sau de a anula dreptul in vigoare
    (James si altii impotriva Regatului Unit,
    pct. 81).
61. Dreptul de a lua in considerare aspecte discutate in  sedinta publica nu are un caracter civil in sensul Conventiei
    (Mackay si BBCScotland impotriva Regatului Unit,
    pct. 20-22).
62. 
    Concluzie: Atunci cand exista o „contestatie privind drepturi  si obligatii cu caracter civil", astfel, cum este definita potrivit criteriilor mentionate mai sus, art. 6 § 1 garanteaza fiecarui justitiabil dreptul ca aceasta contestatie sa fie prezentata in fata unei instante. Acest articol consacra „dreptul la o instanta", pentru care dreptul de acces,  si anume dreptul de a sesiza instanta in materie civila, reprezinta un aspect. La acesta se adauga garantiile prevazute de art. 6 § 1 in ceea ce prive ste organizarea  si compunerea instantei  si in ceea ce prive ste desfa surarea procedurii. Ansamblul formeaza, pe scurt, dreptul la un „proces echitabil"
    (Golder impotriva Regatului Unit,
    pct. 36).