Acordarea sporului pentru studii superioare

Functionarilor publici care obtin diploma de atestare a absolvirii cursurilor universitare, la curs de zi, dupa/la data de 9 aprilie 2015, data intrarii in vigoare a Legii nr. 71/2015, li se cuvine acordarea sporului de 25% din salariu (spor cuantificat astfel de OG nr. 64/2006).

Acordarea sporului solicitat nu contravine deciziilor Curtii Constitutionale nr. 818/2008, nr. 819/2008, nr. 820/2008, nr. 1325/2008 si nr. 146/2010.

In speta, acordarea sporului pentru studii superioare pentru perioada ulterioara datei de 21.12.2015, asa cum s-a dispus de prima instanta, nu ii este recunoscuta reclamantului-intimat prin inlaturarea unor prevederi legale aflate in vigoare ci, dimpotriva, sporul este recunoscut chiar in baza vointei legiuitorului, respectiv in aplicarea prevederilor art. 1 alin. 5 ind. 1 din OUG nr. 83/2014 astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 71/2015, in interpretarea instantei supreme.

Curtea de apel Iasi, Sectia de contencios administrativ si fiscal, Decizia nr. 82/7 februarie

2017

Temeiuri legale:

OUG nr. 83/2014 modificata si aprobata prin Legea nr. 71/2015

Cuvinte cheie:

Functionar public

Drepturi salariale

Spor studii superioare

Prin sentinta civila nr. 552/15 iunie 2016, Tribunalul Iasi a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor Ministerul Justitiei si Administratia Nationala a Penitenciarelor si a respins actiunea formulata de reclamant in contradictoriu cu paratii Ministerul Justitiei si Administratia Nationala a Penitenciarelor, pentru lipsa calitatii procesuale pasive. A fost admisa exceptia prescriptie extinctive pentru perioada anterioara datei de 18.02.2013 si respinsa cererea formulata de reclamant in contradictoriu cu paratul Penitenciarul Iasi pentru perioada anterioara datei de 18.02.2013 ca fiind prescrisa.

Totodata, prima instanta a admis in parte actiunea formulata de reclamant in contradictoriu cu paratul Penitenciarul Iasi si a fost obligat paratul la plata catre reclamant a unor sume compensatorii tranzitorii in echivalentul sporului de 25% din salariul de functie

cuvenit agentilor cu studii superioare, incepand cu data de 21.12.2015, precum si plata lunara a acestei sume, in conditiile legii.

Impotriva acestei sentinte a promovat recurs paratul Penitenciarul Iasi, solicitand casarea hotararii, indicand ca motiv de recurs prevederile art. 488 pct. 8 din Codul de procedura civila, in sensul ca prima instanta nu a avut in vedere normele de drept material, enumerand in acest sens deciziile Curtii Constitutionale nr. 818/2008, 819/2008, 820/2008, 1325/2008 si 146/2010.

In drept, a indicat Codul de procedura civila, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 293/2004, OG nr. 64/2006, Ordinul Ministrului Justitiei nr. 399/06.02.2007, OUG nr. 1/2010, Legea nr. 330/2009, Legea nr. 285/2010, Legea nr.284/2010, OUG nr. 84/2012, OUG nr. 103/2013, OUG nr. 83/2014.

Analizand recursul prin prisma motivului de nelegalitate invocat, curtea de apel a retinut caracterul nefondat al acestuia.

In fapt, reclamantul a absolvit in luna iulie 2010 Facultatea de Psihologie-Pedagogie Brasov din cadrul Universitatii „Spiru Haret”, curs de zi. Ulterior, reclamantul a solicitat Penitenciarului Iasi cu care se afla in raporturi de serviciu, in baza art. 5 din OUG nr. 83/2014, acordarea sporului de 25% pentru studii superioare, solicitare careia nu i s-a dat curs, deoarece parata-recurenta a apreciat ca nu sunt indeplinite conditiile precizate in adresa directorului general al Administratiei Nationale a Penitenciarelor nr. 62929/16.11.2015, in care se arata ca agentii care au studii superioare cu diploma de licenta din sistemul penitenciar pot beneficia de acest spor numai daca se aflau la data de 09.04.2015, data intrarii Legii nr. 71/2015 in urmatoarele situatii: sunt nou incadrati in anul 2015 - sursa externa, repartizarea absolventilor; au fost promovati in anul 2015 prin avansare la aceeasi pozitie din statul de organizare; au fost numiti in functie in anul 2015 - detasare - sau numiti in alte functii prin schimbare din functie sau mutare intre unitati penitenciare, sunt nou incadrati, numiti sau promovati in functii, in cursul anului 2015, prin orice alta modalitate decat cele mentionate anterior. Or, s-a concluzionat ca reclamantul-intimat nu face parte din aceste categorii.

Temeiul de drept al cererii reclamantului este reprezentat de dispozitiile OUG nr. 83/2014 modificata si aprobata prin Legea nr. 71/2015.

Contrar aprecierilor recurentei, solutia pronuntata de prima instanta in sensul admiterii in parte a cererii reclamantului-intimat si acordare a sporului solicitat, nu contravine deciziilor Curtii Constitutionale nr. 818/2008, 819/2008, 820/2008, 1325/2008 si 146/2010.

In esenta, prin aceste decizii succesive, legiuitorul constitutional a statuat in sensul ca prevederile OG nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicata, sunt neconstitutionale in masura in care din acestea se desprinde intelesul ca instantele judecatoresti au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii, si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative.

Or, in speta, actualmente, acordarea sporului pentru studii superioare pentru perioada ulterioara datei de 21.12.2015, asa cum s-a dispus de prima instanta, nu ii este recunoscuta reclamantului-intimat prin inlaturarea unor prevederi legale aflate in vigoare ci, dimpotriva, sporul este recunoscut chiar in baza vointei legiuitorului, respectiv in aplicarea prevederilor art. 1 alin. 5 ind. 1 din OUG nr. 83/2014 astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 71/2014 in interpretarea instantei supreme.

Astfel, a retinut curtea de apel faptul ca prin Decizia pronuntata de completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 23/2016, instanta suprema a apreciat ca „Interpretarea art. 1 alin. (5

¹

) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, aprobata cu modificari si completari prin Legea 71/20115, cu modificarile si completarile
ulterioare, are in vedere intentia legiuitorului ca prin adoptarea acestei norme sa elimine
discriminarile existente intre persoane care ocupa aceleasi functii, in aceleasi conditii de studii si vechime,
asadar in acord cu scopul legii,
iar, pe de alta parte, nu poate fi inlaturata obligatia instantei de judecata de a face aplicarea prioritara a Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si a jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului ori a dreptului Uniunii Europene si a jurisprudentei Curtii de Justitie a Uniunii Europene, obligatie ce decurge din dispozitiile art. 20 din Constitutia Romaniei, dar si din jurisprudenta instantei europene si, respectiv, a Curtii de Justitie a Uniunii Europene.”

Procedand la analiza sentintei din perspectiva aplicarii dispozitiilor Legii nr. 71/2015, curtea de apel a apreciat ca sentinta este legala, chestiunea interpretarii legale a dispozitiilor de drept incidente fiind clarificata, ulterior solutionarii cauzei la instanta de fond, prin decizia nr. 23/26.09.2016 a inaltei Curti de Casatie si Justitie, obligatorie potrivit dispozitiilor art. 521 alin. 3 din Cod procedura civila.

inalta Curte a stabilit ca: „in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 alin. (5/1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, sintagma „salarizat la acelasi nivel” are in vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurentei, al Curtii de Conturi, precum si din cadrul celorlalte autoritati si institutii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea- cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cu modificarile si completarile ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut in vedere in interpretarea si aplicarea aceleiasi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, in cadrul aceleiasi autoritati sau institutii publice.”

Prin urmare, conform acestei decizii „nivelul de salarizare determinat prin aplicarea art. 1 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, este cel ce intereseaza in aplicarea dispozitiilor art. 1 alin. (5

¹

) din aceeasi ordonanta de urgenta, astfel incat
personalul din cadrul autoritatilor si institutiilor publice care beneficiaza de un cuantum al salariilor de baza si al sporurilor mai mici decat cele stabilite la nivel maxim in cadrul aceleiasi institutii sau autoritati publice pentru fiecare functie/grad/treapta si gradatie va fi salarizat la nivelul maxim daca isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii.
Prin urmare, in acest caz, nu va functiona regula mentinerii in anul 2015 a aceluiasi nivel de salarizare din 2014 (salariul de baza si sporuri) pentru personalul din cadrul autoritatilor si institutiilor publice salarizate la un nivel inferior in comparatie cu salariile de baza si sporurile stabilite la nivel maxim in cadrul aceleiasi institutii sau autoritati publice pentru fiecare functie/grad/treapta si gradatie, daca isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii cu cel care beneficiaza de un nivel de salarizare superior, urmand ca si acesta sa fie salarizat la nivelul maxim, prin urmare, sa beneficieze de o crestere salariala, prin derogare de la art. 1 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015, cu modificarile si completarile ulterioare.

in acest context, interpretarea OUG nr. 83/2014 data de Administratia Nationala a penitenciarelor si transmis prin adresa nr. 62929/2015, act care a stat la baza refuzului recurentei de recunoastere a sporului solicitat, apare ca fiind nelegala si netemeinica, contrara principiului consacrat de art. 3 lit. c) din Legea 284/2010.

Curtea a subliniat ca dispozitiile Legii nr. 71/2015, asa cum reiese din Raportul comun asupra proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice adoptat de Comisia pentru munca si protectie sociala si Comisia pentru buget, finante si banci din Camera Deputatilor, au avut in vedere eliminarea discriminarii intre persoane care ocupa aceleasi functii, in aceleasi conditii de studii si vechime, fiind aplicabile tuturor categoriilor bugetare carora le sunt incidente prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015, categorie in care se incadreaza si reclamantul.

Prin urmare, dispozitiile mentionate se aplica inclusiv reclamantului, in calitate de functionar public cu statut special in cadrul Penitenciarului Iasi, in sensul ca se acorda sporul de 25% din salariul cuvenit functionarilor publici cu titlu de spor studii superioare (spor cuantificat astfel de OG nr. 64/2006), persoanelor care obtin/au aceste studii, dupa/la data de 9 aprilie 2015, data intrarii in vigoare a Legii nr. 71/2015.

In consecinta, motivul de casare prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedura civila vizand aplicarea gresita a normelor de drept material nu se regaseste in cauza.

Fata de considerente aratate mai sus, in baza art. 496 Cod procedura civila si art. 20 din Legea nr. 554/2004, apreciind ca solutia primei instante este legala, curtea de apel a respins recursul ca nefondat.