Actiune in obligarea angajatorului la plata sporului de 100% din salariul de baza pentru munca prestata, zilele de sarbatoare legala

Temei de drept
: art. 142 alin. 2 Codul muncii si ale art. 2 alin. 1, anexa 3, din Legea nr. 284/2010 art.397 alin.1 C.pr.civ; art.31 alin.2 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene;
Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru

Se retine ca potrivit art.397 alin.1 C.pr.civ instanta se pronunta doar in limitele investirii sale, fara a putea acorda mai mult sau altceva decat s-a solicitat. Pretentia fiind intemeiata pe institutia muncii suplimentare, in speta art.137 si 142 C.Muncii, aceasta a fost solutionata in raport de cauza sa juridica prin raportare la legislatia speciala incidenta. In acest sens, interdictiile legale imperative referitoare la plata muncii suplimentare in cadrul institutiilor bugetare in anii 2012-2015, au fost expres enumerate de prima instanta si nu se mai impun a fi reluate. Din aceasta perspectiva, tezele defensive din apel referitoare la neacordarea de catre angajator a timpului liber corespunzator sunt nepertinente, in conditiile in care instanta nu a fost investita cu o pretentie privitoare la indeplinirea in natura a acestei obligatii si nici cu o actiune in raspundere civila, intemeiata pe un fapt ilicit contractual pentru a verifica angajarea raspunderii in temeiul art.253 C.muncii.

In ceea ce priveste reglementarile Uniunii Europene, invocate de catre apelanti se retine ca prin dispozitiile art.31 alin.2 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (2012/C 326/02) s-a consacrat, cu titlu de drept fundamental, „ Orice lucrator are dreptul la o limitare a duratei maxime de munca si la perioade de odihna zilnica si saptamanala, precum si la o perioada anuala de concediu platit.”

In sensul Directivei 2003/88/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru, care a codificat vechea directiva 93/104 modificata prin Directiva 2000/34/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 22 iunie 2000, de esenta dreptului lucratorului in ceea ce priveste organizarea timpului de lucru este dreptul la repaus zilnic si saptamanal si nu dreptul la plata unor sporuri banesti. In acest sens, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a retinut ca Directiva, vizand” armonizare la nivelul Uniunii Europene in materie de organizare a timpului de lucru, urmareste garantarea unei mai bune protectii a securitatii si a sanatatii lucratorilor, acordandu-le dreptul de a beneficia de perioade minime de repaus - in special zilnic si saptamanal -, precum si de pauze adecvate si prevazand un plafon de 48 de ore pentru durata medie a saptamanii de lucru, limita maxima in privinta careia se precizeaza expres ca include orele suplimentare (a se vedea Hotararea din 3 octombrie 2000, Simap, C-303/98, Rec., p. I-7963, punctul 49, Hotararea din 26 iunie 2001, BECTU, C-173/99, Rec., p. I-4881, punctele 37 si 38, precum si Hotararea din 9 septembrie 2003, Jaeger, C-151/02, Rec., p. I-8389, punctul 46). Diferitele prevederi cuprinse in directiva mentionata in materia duratei maxime de lucru si a timpului minim de repaus constituie norme ale dreptului social al Uniunii de o importanta deosebita, de care trebuie sa beneficieze toti lucratorii in calitate de cerinte minime necesare pentru a asigura protectia securitatii si a sanatatii acestora (a se vedea Hotararea din 1 decembrie 2005, Dellas si altii, C-14/04, Rec., p. I-10253) ” In concluzie si din aceasta perspectiva, pretentia reclamantilor apelanti este neintemeiata, in conditiile in care dreptul Uniunii Europene nu confera lucratorului un drept pecuniar in raport de munca prestata suplimentara, ci impune imperativ respectarea timpilor de repaus. Nerespectarea de catre angajator a acestei obligatii poate conduce, in conditiile in care sunt intrunite toate conditiile, la antrenarea raspunderii patrimoniale contractuale, dar aceasta institutie ramane distincta ca natura si cauza juridica de obligatia legala de plata a unui spor, intr-un cuantum fix, asa cum au pretins reclamantii.

Curtea de Apel Iasi, Sectia litigii de munca si asigurari sociale, Decizia civila nr. 650/31

octombrie 2017

Prin contestatia inregistrata pe rolul Tribunalului Iasi la data de 15.12.2017 sub nr. XX78/99/2015, Sindicatul „NV” al Salariatilor din Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Iasi, in numele si pentru reclamanti a chemat in judecata pe paratii Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Braila si Consiliul Judetean Braila, solicitand urmatoarele:

• obligarea paratei DGASPC Braila la plata sporului de 100% din salariul de baza pentru munca prestata in zilele de sarbatoare legala in perioada 14.12.2012 - 14.12.2015, actualizat cu indicele de inflatie si dobanda legala la data platii efective;
• obligarea paratei DGASPC Braila la acordarea diferentei dintre sporul pentru stres si munca in conditii deosebite incasat (intre 7 - 15%) si sporul ce trebuia efectiv platit de 75%, pentru perioada 14.12.2012 - 14.12.2015, potrivit art. 15 lit. a din Legea nr. 284/2010, suma actualizata cu indicele de inflatie si dobanda legala la data platii efective;
• obligarea paratului Consiliul Judetean Braila la alocarea fondurilor necesare platii drepturilor banesti solicitate.

Prin sentinta civila nr. 738/20.04.2016 Tribunalul Iasi
respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Consiliul Judetean Braila.

Respinge actiunea, astfel cum a fost precizata si completata, formulata de catre Sindicatul „NV” al Salariatilor din Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Iasi, in numele si pentru reclamanti, in contradictoriu cu parata Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Braila si paratul Consiliul Judetean Braila.

Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta retine urmatoarele:

„In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Consiliul Judetean Braila, instanta constata ca aceasta este neintemeiata, urmand sa o respinga.

Astfel, potrivit disp. art. 4 din H.G. nr.1434/2004, „Prin hotarare a consiliului judetean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului Bucuresti, se infiinteaza Directia generala si se aproba structura organizatorica, numarul de personal, precum si finantarea acestei directii. (2) Consiliile judetene, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, aproba, prin hotarare, regulamentul de organizare si functionare a Directiei generale, pe baza prevederilor regulamentului-cadru aprobat prin prezenta hotarare. (3) Atributiile Directiei generale, prevazute in regulamentul-cadru, se completeaza cu alte atributii, in functie de caracteristicile sociale ale unitatilor administrativ-teritoriale si ale subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiului Bucuresti”, iar potrivit disp. art. 8 „Finantarea Directiei generale se asigura din bugetele locale ale judetelor, respectiv din bugetele locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti”.

Prin urmare, Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Braila este infiintata in subordinea Consiliului Judetean Braila, care ii aproba structura organizatorica si finantarea, iar finantarea Directiei generale se asigura din bugetul local judetean.

In consecinta, calitatea procesuala pasiva a paratului Consiliul Judetean Braila este justificata pentru capatul de cerere privind obligarea la alocarea sumelor necesare, acestui parat revenindu-i obligatia de a asigura finantarea Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Braila.

Pe fond, analizand actele si lucrarile dosarului cauzei, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:

Reclamantii sunt salariatii paratei Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Braila, desfasurandu-si activitatea la Centrul de Ingrijire si Asistenta a Persoanelor Adulte cu Handicap „B”, jud. Braila.

Prin actiunea introductiva, astfel cum a fost precizata, reclamantii au solicitat obligarea paratei DGASPC Braila la plata sporului de 100% din salariul de baza pentru munca prestata in zilele de sambata, duminica si sarbatori legale, in perioada 14.12.2012 - 14.12.2015, actualizat cu indicele de inflatie si dobanda legala. De asemenea, reclamantii au solicitat si obligarea paratei DGASPC Braila la acordarea diferentei dintre sporul pentru stres si munca in conditii deosebite incasat (intre 7 - 15%) si sporul ce trebuia efectiv platit de 75%, pentru perioada 14.12.2012 - 14.12.2015, potrivit art. 15 lit. a din Legea nr. 284/2010, suma actualizata cu indicele de inflatie si dobanda legala la data platii efective.

In ceea ce priveste cererea reclamantilor de obligare a paratei DGASPC Braila la plata sporului de 100% din salariul de baza pentru munca prestata in zilele de sambata, duminica si sarbatori legale, in perioada 14.12.2012 - 14.12.2015, actualizat cu indicele de inflatie si dobanda legala, instanta constata ca acesta este neintemeiat.

Astfel, potrivit contractelor individuale de munca ale reclamantilor, programul de lucru al acestora este de 8 ore/zi, 40 ore/saptamana, parata precizand insa ca repartizarea programului de lucru s-a realizat in mod inegal, pentru asigurarea continuitatii activitatii.

Astfel, potrivit disp. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 283/2011, „In anul 2012, munca suplimentara efectuata peste durata normala a timpului de lucru de catre personalul din sectorul bugetar incadrat in functii de executie sau de conducere, precum si munca prestata in zilele de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza, in cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzator”.

Aceste dispozitii legale s-au aplicat si in anul 2013, potrivit disp. art. 2 din O.U.G. nr. 84/2012.

Potrivit disp. art. 9 alin. 1 din O.U.G. nr. 103/2013, „In anul 2014, munca suplimentara efectuata peste durata normala a timpului de lucru de catre personalul din sectorul bugetar incadrat in functii de executie sau de conducere, precum si munca prestata in zilele de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza, in cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzator”.

Tot astfel, potrivit disp. art. 8 alin. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, „In anul 2015, munca suplimentara efectuata peste durata normala a timpului de lucru de catre personalul din sectorul bugetar incadrat in functii de executie sau de conducere, precum si munca prestata in zilele de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza, in cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzator”.

In consecinta, din cuprinsul dispozitiilor legale mentionate rezulta ca in perioada 2012 - 2015, personalul din sectorul bugetar nu beneficiaza de spor de 100% la salariul de baza pentru munca prestata in zilele de repaus saptamanal si in zilele de sarbatori legale, ci doar de timp liber corespunzator.

Pentru aceste considerente, instanta retine ca este neintemeiat capatul de cerere avand ca obiect obligarea paratei DGASPC Braila la plata sporului de 100% din salariul de baza pentru munca prestata in zilele de sambata, duminica si sarbatori legale, in perioada

2012. - 14.12.2015, actualizat cu indicele de inflatie si dobanda legala.

De asemenea, instanta retine ca este neintemeiat si capatul de cerere avand ca obiect obligarea paratei DGASPC Braila la acordarea diferentei dintre sporul pentru stres si munca in conditii deosebite incasat (intre 7 - 15%) si sporul ce trebuia efectiv platit de 75%, pentru perioada 14.12.2012 - 14.12.2015, potrivit art. 15 lit. a din Legea nr. 284/2010, suma actualizata cu indicele de inflatie si dobanda legala la data platii efective.

Astfel, potrivit disp. art. 15 alin. 1 din cap. II, anexa III la Legea nr. 284/2010, „In unitatile de asistenta sociala/centre cu sau fara cazare, in raport cu conditiile in care se desfasoara activitatea, pot fi acordate, cu respectarea prevederilor legale, urmatoarele categorii de sporuri: a) pentru conditii deosebit de periculoase, un spor de pana la 75% din salariul de baza, corespunzator timpului lucrat la locurile de munca respective; b) pentru conditii grele de munca, un spor de pana la 15% din salariul de baza, corespunzator timpului lucrat la locurile de munca respective; c) pentru personalul care lucreaza in unitati de asistenta sociala aflate in localitati izolate situate la altitudine, care au cai de acces dificile sau unde atragerea personalului se face cu greutate, un spor de pana la 20% din salariul de baza; d) pentru conditii periculoase sau vatamatoare, un spor de pana la 15% din salariul de baza, corespunzator timpului lucrat la locurile de munca respective; e) pentru activitati care se desfasoara in conditii deosebite, cum ar fi stres sau risc, un spor de pana la 15% din salariul de baza, corespunzator timpului lucrat la locurile de munca respective”. Potrivit alin. 2 al aceluiasi articol, „Locurile de munca, categoriile de personal, marimea concreta a sporului, precum si conditiile de acordare a acestuia se stabilesc de catre ordonatorul de credite, cu consultarea sindicatelor sau, dupa caz, a reprezentantilor salariatilor, in limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, avand la baza buletinele de determinare sau, dupa caz, expertizare, emise de catre autoritatile abilitate in acest sens”.

In speta, prin Dispozitia nr. 41/07.03.2012 a Consiliului Judetean Braila a fost aprobat Regulamentul de acordare, in anul 2012, a sporului pentru conditii vatamatoare de munca (stres) si conditii deosebite de munca (stres) personalului contractual din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Braila.

Din cuprinsul acestui Regulament rezulta ca personalul contractual care se ocupa de ingrijirea adultilor in cadrul Centrului de Ingrijire si Asistenta pentru Persoanele Adulte cu

Handicap „B.” beneficiaza de spor pentru conditii vatamatoare de munca (stres) sau spor pentru conditii deosebite de munca (stres), acordat potrivit art. 15 alin. 1 lit. e din cap. II, anexa III la Legea nr. 284/2010. De asemenea, potrivit cap. III din Regulament, „cuantumul sporului acordat pentru conditii vatamatoare de munca (stres) si pentru conditii deosebite de munca (stres), prevazut in prezentul regulament, se stabileste prin aplicarea cotei procentuale de pana la 15% asupra salariului de baza, corespunzator timpului lucrat la locurile de munca respective”.

Din cuprinsul anexei la Regulamentul de acordare, in anul 2012, a sporului pentru conditii vatamatoare de munca (stres) si conditii deosebite de munca (stres) personalului contractual din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Braila, rezulta ca salariatii Centrului de Ingrijire si Asistenta pentru Persoanele Adulte cu Handicap „B.” beneficiaza de un spor pentru conditii vatamatoare (stres) sau de un spor pentru conditii deosebite ca (stres), spor cuprins intre 7% si 15% din salariul de baza, in functie de activitatea desfasurata.

Dispozitii similare sunt cuprinse si in Regulamentele de acordare a sporului pentru conditii vatamatoare de munca (stres) si conditii deosebite de munca (stres) personalului contractual din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Braila, pentru anii 2013 si 2014, aprobate prin Dispozitiile Consiliului Judetean Braila nr. 46/12.03.2013 si nr. 43/19.02.2014.

In consecinta, raportat la dispozitiile legale si la Regulamentele de acordare sporuri mentionate, instanta retine faptul ca in mod corect reclamantilor le-a fost acordat un spor pentru conditii vatamatoare de munca (stres) sau un spor pentru conditii deosebite de munca (stres) personalului, in procent de 7% - 15% din salariul de baza, in functie de activitatea desfasurata de fiecare salariat.

In ceea ce priveste disp. art. I pct. 5 din Legea nr. 71/2015 si ale Ordinului nr. 547/2010, anexa 2, lit. E, pct. 6 si 7, instanta retine ca aceste dispozitii legale nu sunt aplicabile reclamantilor.

Potrivit anexei 2, lit. E, pct. 6 si 7, la Ordinul nr. 547/2010, beneficiaza de un spor de 50% din salariul de baza, personalul din unitati de recuperare neuromotorie, recuperare neuropsihomotorie, recuperare neuromusculara si recuperare neurologica, cu exceptia personalului prevazut la lit. B pct. 1, precum si personalul din centrele de recuperare si reabilitare persoane cu handicap neuropsihic.

Potrivit disp. art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015, „In anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizatiilor, compensatiilor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunara bruta/salariul lunar brut, indemnizatia bruta de incadrare se mentine la acelasi nivel cu cel ce se acorda personalului platit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, in masura in care personalul isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii”, iar potrivit alin. 11 al aceluiasi articol, „Prin derogare de la prevederile alin. (2), personalul care isi desfasoara activitatea in centrele de recuperare si reabilitare neuropsihiatrica/alte centre rezidentiale pentru persoane cu afectiuni neuropsihiatrice nou-infiintate sau reorganizate dupa anul 2009 beneficiaza de sporul pentru conditii deosebit de periculoase in mod similar cu personalul din centrele de recuperare si reabilitare neuropsihiatrica/alte centre rezidentiale pentru persoane cu afectiuni neuropsihiatrice care in luna decembrie 2014 a beneficiat de acest spor, in masura in care personalul isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii”.

Prin urmare, dispozitiile legale mentionate se aplica personalului care isi desfasoara activitatea in centrele de recuperare si reabilitare neuropsihiatrica/alte centre rezidentiale pentru persoane cu afectiuni neuropsihiatrice nou-infiintate sau reorganizate dupa anul 2009.

Pe cale de consecinta, instanta retine ca este neintemeiata cererea reclamantilor de obligare a paratei DGASPC Braila la acordarea diferentei dintre sporul pentru stres si munca in conditii deosebite incasat (intre 7 - 15%) si sporul ce trebuia efectiv platit de 75%, pentru perioada 14.12.2012 - 14.12.2015.

Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanta constata ca este neintemeiata actiunea, astfel cum a fost precizata si completata, formulata de Sindicatul „NV” al Salariatilor din Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Iasi, in numele si pentru reclamanti in contradictoriu cu paratii Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Braila si Consiliul Judetean Braila, urmand sa o respinga.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel Sindicatul „NV” al Salariatilor din Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Iasi, considerand ca a fost data cu interpretarea si aplicarea gresita a legii.

Apreciaza apelantul, ca, in mod gresit instanta de fond a respins cererea de obligare a paratei DGASPC Braila la plata sporului de 100% din salariul de baza pentru munca prestata in zilele de sambata, duminica si sarbatori legale, in perioada 14.12.2012 - 14.12.2015, actualizat cu indicele de inflatie si dobanda legala, in baza art. 7 alin (1) din Lg. nr. 238/2011, art. 9 alin. 1 din OUG nr. 103/2013 si art. 8 alin. 1 din 0U6 nr. 83/2014, nu si in baza probelor. Instanta de fond nu a verificat daca reclamantii au beneficiat de timp liber corespunzator, nu a avut in vedere faptul ca reclamantii nu au primit timp liber corespunzator deoarece acesta nu le-a fost asigurat de catre DGASPC Braila, iar Consiliul Judetean Braila a recunoscut ca nu a acordat asistentilor maternali timp liber corespunzator deoarece acestia nu au solicitat.

In ceea ce priveste, respingerea capatului de cerere privind obligarea DGASPC Braila la acordarea diferentei de spor dintre cuantumul sporului pentru stres si conditii deosebite incasat (intre 7-15%) si cuantumul sporului ce trebuia efectiv platit de 75%, pentru perioada 14.12.2012-14.12.2015, considera apelantul ca, asa cum reiese din inscrisurile aflate la dosarul cauzei, Centrul de ingrijire si Asistenta a Persoanelor Adulte cu Handicap „B.” este un centru rezidential pentru persoane adulte cu handicap si acestuia i se aplica dispozitiile art. 1 alin. 11 OUG nr. 83/2014 si art. 15 alin. 1 lit. a), Cap. II, Anexa III, din Legea nr. 284/2010.

Solicita apelantul a se observa faptul ca, din anul 2010 si pana in prezent regulamentele de stabilire si acordare a sporurilor in sistemul bugetar nu au fost elaborate si conditiile de munca nu au fost expertizate, institutiile publice nu au expertizat locurile de munca ale salariatilor din sistemul bugetar si nici nu au facut o reevaluare a conditiilor de munca. Apreciaza ca prevedere legala se instituie in sensul de a produce efecte si nu pentru a nu produce niciun efect timp de 7 ani de la intrarea in vigoare a legii.

Solicita admiterea apelului, astfel cum a fost formulat.

Intimata
Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Braila
formuleaza intampinare
prin care solicita respingerea apelului ca nefondat.

In motivarea pozitiei sale procesuale, intimata DGASPC Braila cu privire la cererea privind plata sporului de 100% din salariul de baza pentru munca prestata in zilele de sarbatoare legala in perioada decembrie 2012 - decembrie 2014, apreciaza ca este nefondata, in raport de prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008, prevederile art. 2 din O.U.G. nr.

84/2012 si prevederile art. 9 alin. 1 din O.U.G. nr. 103/2013, din care rezulta ca apelantii nu beneficiaza, pentru munca prestata in zilele de repaus saptamanal si de sarbatoare legala, de un spor de 100% din salariul de baza, ci numai de timp liber corespunzator. In plus, apelantii nu au probat faptul ca au prestat munca in zilele de sarbatoare legala in perioada decembrie 2012 - decembrie 2014.

In ceea ce priveste cererea referitoare la munca prestata in zilele de repaus saptamanal, intimata arata ca, potrivit contractelor individuale de munca, durata muncii este de 8 ore/zi si 40 ore/saptamana, insa pentru asigurarea continuitatii activitatii, repartizarea programului de lucru se realizeaza in mod inegal. Astfel, orele prestate in zilele de sambata si duminica nu reprezinta ore suplimentare, deoarece se incadreaza in norma lunara legala.

Intimatul
Consiliul Judetean Braila
formuleaza intampinare
, apreciind ca solutia primei instante este legala si temeinica intrucat a fost data cu respectarea prevederilor legale incidente in cauza.

Referitor la primul capat de cerere, respectiv, plata sporului de 100% din salariul de baza pentru munca prestata in zilele de sarbatoare legala in perioada decembrie 2012- decembrie 2014, actualizat cu rata inflatiei si dobanda legala aferenta pana la data platii efective, considera ca instanta de fond in mod corect a apreciat ca din cuprinsul dispozitiilor legale rezulta ca in perioada 2012-2015, personalul din sectorul bugetar nu beneficiaza de spor de 100% la salariul de baza pentru munca prestata in zilele de repaus saptamanal si in zilele de sarbatori legale, ci doar de timp liber corespunzator, care trebuia solicitat in termen de 30 de zile de la data prestarii muncii in zilele de sarbatoare.

Relativ la capatul de cerere privind obligarea DGASPC Braila la acordarea diferentei dintre cuantumul sporului de stres si munca in conditii deosebite incasat (intre 7-15%) si cuantumul sporului ce trebuia efectiv platit 75% pentru perioada decembrie 2012 - decembrie 2015, suma actualizata cu indicele de inflatie si dobanda legala pana la plata efectiva, solicita a se observa ca instanta de fond, in mod corect, a retinut ca este neintemeiat avand in vedere prevederile legislative in vigoare.

Considera ca dispozitiile art. l pct.5 din Legea nr.71/2015 nu se aplica salariatilor din Centrul de ingrijire si Asistenta a Persoanelor Adulte cu Handicap „B”, apreciind ca instanta de fond, in mod corect a retinut ca prin Dispozitia Consiliului Judetean Braila a fost aprobat Regulamentul de acordare, in anul 2012, a sporului pentru conditii vatamatoare de munca (stres) si conditii deosebite de munca (stres) personalului contractual din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Braila, Dispozitii similare fiind prevazute si pentru anii 2013 si 2014, aprobate prin Dispozitiile Consiliului Judetean Braila nr. 46/2013 si 43/2014.

La termenul de judecata din data de 06.12.2016, instanta, in baza. art.242 Cod proc. civila a dispus suspendarea judecatii.

La data de 25.09.2017, instanta, din oficiu, a dispus repunerea pe rol a cauzei, in vederea perimarii apelului.

La data de 02.10.2017, Sindicatul „NV” al Salariatilor din Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Iasi formuleaza cerere de repunere pe rol a cauzei, intemeiata pe disp. art. 400 si 415 Cod procedura civila, solicitand totodata si judecata in lipsa. La aceeasi data, apelantul depune precizari prin care solicita respingerea exceptiei de perimare a cererii de apel.

La data de 19.10.2017,
intimatul Consiliul Judetean Braila
a formulat intampinare, solicitand respingerea cererii de repunere pe rol formulata de apelant ca neavenita si constatarea neindeplinirii de catre Sindicatul „NV” a dispozitiilor trasate prin incheierea din data de 15.11.2016, iar pe fond, respingerea caii de atac formulate de apelantul-reclamant, apreciind ca dispozitiile Deciziei ICCJ urmeaza a fi aplicate in cauza si a se continua procedura de judecata fara a tine cont de incheierea din data de 06.12.2016.

Solicita respingerea apelului ca nefondat.

La data de 23.10.2017, I.C.C.J. a trimis la prezenta cauza, dosarul nr. XX78/99/2015/a1, in care s-a pronuntat decizia civila nr. 1276/21.09.2017, prin care s-a admis recursul declarat de Sindicatul „NV” al Salariatilor din Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Iasi impotriva incheierii din data de 06.12.2016 pronuntata de Curtea de Apel Iasi, fiind trimisa cauza aceleiasi instante pentru continuarea judecatii.

In raport de aceasta decizie, s-a dispus citarea partilor cu mentiunea ca „ se vor pune in discutie efectele Deciziei nr. 1276/21.09.2017 a I.C.C.J. si masuri procesuale de fond”.

La data de 27.10.2017, apelantul Sindicatul „NV” al Salariatilor din Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Iasi a depus la dosar precizari si o cerere prin care solicita ca Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Braila sa depuna la dosar copii de pe certificatele de handicap ale beneficiarilor si fisele medicale ale acestora.

Prin precizarile depuse la dosar, apelantul in raport de solutia ICCJ prin Decizia nr. 1276/21.09.2017, de casare in recurs a incheierii de sedinta, invoca dispozitiile art. 500 alin. (1) si art. 501 alin. (1) din Codul de procedura civila, apreciind ca, ICCJ a statuat faptul ca nedepunerea inscrisurilor solicitate nu este de natura sa impiedice desfasurarea normala a procesului, in litigiile de munca sarcina probei revenindu-i angajatorului.

Avand in vedere ca prin Decizia nr. 1276/21.09.2017 a I.C.C.J. s-a admis recursul si sa casat incheierea de suspendare a judecarii cauzei, in baza art. 421 Cod procedura civila, respinge exceptia de perimare .

In apel, nu s-au administrat probe, respingandu-se solicitarea apelantului ca fiind neutila cauzei.

Examinand probele cauzei in raport de motivele de apel invocate, apararile intimatei si dispozitiile legale aplicabile si hotararea apelata, Curtea constata urmatoarele:

In ceea ce priveste primul capat de cerere, se retine ca prin actiunea formulata reclamantii, prin sindicat au solicitat obligarea paratei DGASPC Braila la plata sporului de 100% din salariul de baza pentru munca prestata in zilele de sarbatoare legala in perioada

2012. - 14.12.2015, actualizat cu indicele de inflatie si dobanda legala la data platii efective, invocand prevederile art. 142 alin. 2 Codul muncii si ale art. 2 alin. 1, anexa 3, din Legea nr. 284/2010 .

Raportat la aceasta pretentie, hotararea fondului este amplu si temeinic motivata raspunzand tuturor argumentelor expuse de reclamanti, prin cererea dedusa judecatii. Apelantii, prin reprezentant, prin calea de atac exercitata, reiau argumente expuse si in fata primei instante, invocand faptul ca angajatorul nu a facut dovada compensarii muncii prestate in zile de sarbatori legale cu timp liber corespunzator, facand totodata trimitere la legislatia Uniunii Europene.

Or, se retine ca potrivit art.397 alin.1 C.pr.civ instanta se pronunta doar in limitele investirii sale, fara a putea acorda mai mult sau
altceva decat s-a solicitat.

Pretentia fiind intemeiata pe institutia muncii suplimentare, in speta art.137 si 142 C.Muncii, aceasta a fost solutionata in raport de cauza sa juridica prin raportare la legislatia speciala incidenta. In acest sens, interdictiile legale imperative referitoare la plata muncii suplimentare in cadrul institutiilor bugetare in anii 2012-2015, au fost expres enumerate de prima instanta si nu se mai impun a fi reluate.

Din aceasta perspectiva, tezele defensive din apel referitoare la neacordarea de catre angajator a timpului liber corespunzator sunt nepertinente, in conditiile in care instanta nu a fost investita cu o pretentie privitoare la indeplinirea in natura a acestei obligatii si nici cu o actiune in raspundere civila, intemeiata pe un fapt ilicit contractual pentru a verifica angajarea raspunderii in temeiul art.253 C.muncii. Actiunea a vizat exclusiv asa cum s-a precizat anterior „plata sporului de 100%”, spor insa prohibit legal de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 283/2011, art. 2 din O.U.G. nr. 84/2012, disp. art. 9 alin. 1 din O.U.G. nr. 103/2013, art. 8 alin. 1 din O.U.G. nr. 83/2014.

In ceea ce priveste reglementarile Uniunii Europene, invocate de catre apelanti se retine ca prin dispozitiile art.31 alin.2 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (2012/C 326/02)

¹

s-a consacrat, cu titlu de drept fundamental, „ Orice lucrator are dreptul la o limitare a duratei maxime de munca si la perioade de odihna zilnica si saptamanala, precum si la o perioada anuala de concediu platit.”

Potrivit explicatiilor referitoare la articolul 31 din carta, care, in conformitate cu articolul 6 alineatul (1) al treilea paragraf TUE si cu articolul 52 alineatul (7) din carta, trebuie luate in considerare in vederea interpretarii acesteia, articolul 31 alineatul (2) din carta se intemeiaza
pe Directiva 93/104, precum si pe articolul 2 din Carta sociala europeana,
semnata la Torino la 18 octombrie 1961 si revizuita la Strasbourg la 3 mai 1996, si pe punctul 8 din Carta comunitara a drepturilor sociale fundamentale ale lucratorilor, adoptata la reuniunea Consiliului European care a avut loc la Strasbourg la 9 decembrie 1989.

Or, in sensul Directivei 2003/88/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru, care a codificat vechea directiva 93/104 modificata prin Directiva 2000/34/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 22 iunie 2000, de esenta dreptului lucratorului in ceea ce priveste organizarea timpului de lucru este dreptul la repaus zilnic si saptamanal si nu dreptul la plata unor sporuri banesti. In acest sens, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a retinut ca Directiva, vizand” armonizare la nivelul Uniunii Europene in materie de organizare a timpului de lucru, urmareste garantarea unei mai bune protectii a securitatii si a sanatatii lucratorilor, acordandu-le dreptul de a beneficia de perioade minime de repaus - in special zilnic si saptamanal -, precum si de pauze adecvate si prevazand un plafon de 48 de ore pentru durata medie a saptamanii de lucru, limita maxima in privinta careia se precizeaza expres ca include orele suplimentare (a se vedea Hotararea din 3 octombrie 2000, Simap, C-303/98, Rec., p. I-7963, punctul 49, Hotararea din 26 iunie 2001, BECTU, C-173/99, Rec., p. I-4881, punctele 37 si 38, precum si Hotararea din 9 septembrie 2003, Jaeger, C-151/02, Rec., p. I-8389, punctul 46). Diferitele prevederi cuprinse in directiva mentionata in materia duratei maxime de lucru si a timpului minim de repaus constituie norme ale dreptului social al Uniunii de o importanta deosebita, de care trebuie sa beneficieze toti lucratorii in calitate de cerinte minime necesare pentru a asigura protectia securitatii si a sanatatii acestora (a se vedea Hotararea din 1 decembrie 2005, Dellas si altii, C-14/04, Rec., p. I-10253)”

In concluzie si din aceasta perspectiva, pretentia reclamantilor apelanti este neintemeiata, in conditiile in care dreptul Uniunii Europene nu confera lucratorului un drept pecuniar in raport de munca prestata suplimentara, ci impune imperativ respectarea timpilor de repaus. Nerespectarea de catre angajator a acestei obligatii poate conduce, in conditiile in care sunt intrunite toate conditiile, la antrenarea raspunderii patrimoniale contractuale, dar aceasta institutie ramane distincta ca natura si cauza juridica de obligatia legala de plata a unui spor, intr-un cuantum fix, asa cum au pretins reclamantii.

In consecinta, pentru toate aceste considerente, apelul referitor la primul capat de cerere este nefondat, urmand a fi respins.

In ceea ce priveste cel de al doilea capat de cerere, reclamantii au solicitat obligarea paratei DGASPC Braila la acordarea diferentei dintre sporul pentru stres si munca in conditii deosebite incasat (intre 7 - 15%) si sporul ce trebuia efectiv platit de 75%, pentru perioada

2012. - 14.12.2015, potrivit art. 15 lit. a din Legea nr. 284/2010, suma actualizata cu indicele de inflatie si dobanda legala la data platii efective.

Potrivit temeiului juridic pe care se intemeiaza pretentia, art. 15 alin.1 lit.a din Capitolul II, Anexa III la Legea 284/2010” In unitatile de asistenta sociala/centre cu sau fara cazare, in raport cu conditiile in care se desfasoara activitatea, pot fi acordate, cu respectarea prevederilor legale, urmatoarele categorii de sporuri: a) pentru conditii deosebit de periculoase, un spor de pana la 75% din salariul de baza, corespunzator timpului lucrat la locurile de munca respective”.

In raport de obiectul pretentiei, Curtea de Apel are in vedere statuarile obligatorii ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie din Decizia nr.10/2017 privind examinarea sesizarii formulate de Curtea de Apel Iasi - Sectia litigii de munca si asigurari sociale, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 210 din 28 martie 2017, potrivit carora: ”In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, raportat la dispozitiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. II art. 1 alin. (2) si art. 12 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 80/2010, art. 1 si art. 5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 84/2012, art. 1 alin. (2) si art. 8 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 103/2013, art. 1 alin. (2) art. 7 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014 si art. 1 alin. (2) si art. 6 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 57/2015, incepand cu data de 1 ianuarie 2011, pentru familia ocupationala de functii bugetare „Sanatate“, locurile de munca, categoriile de personal, marimea concreta a sporurilor si conditiilor de acordare a acestora sunt cele stabilite prin regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sanatatii nr.547/2010, in conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice.”

A retinut instanta suprema in argumentare, ca „In cuprinsul anexei la Ordinul nr. 42/77/2011, la pct. II lit. B, se mentioneaza expres ca „Sporurile pentru conditii de munca stabilite in baza Legii-cadru nr. 330/2009 se acorda pana la aprobarea regulamentelor prevazute la art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri si numai in masura in care activitatea se desfasoara in aceleasi conditii de munca.

In acest context, cu toate ca prin art. 39 al Legii-cadru nr. 284/2010 au fost abrogate Legea-cadru nr. 330/2009 si Ordinul nr. 547/2010, ca act accesoriu acestei legi, in conformitate cu prevederile pct. II lit. B din anexa la Ordinul nr. 42/77/2011, prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 continua sa isi produca efectele in prezent.

Cu alte cuvinte, Ordinul nr. 547/2010 continua sa isi produca efectele si ulterior datei de 1 ianuarie 2011, ca urmare a trimiterii exprese facute prin dispozitiile Ordinului nr. 42/77/2011 la aplicarea Legii-cadru nr. 330/2009, care reglementeaza sporurile pentru conditii de munca ce vor fi acordate pana la aprobarea unui regulament in conformitate cu dispozitiile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010.

Supravietuirea Legii-cadru nr. 330/2009 si a normelor sale de aplicare, precum cele mentionate in Ordinul nr. 547/2010, ulterior abrogarii sale prin art. 39 din Legea-cadru nr. 284/2010, constituie una dintre cele doua exceptii acceptate de la principiile care guverneaza actiunea legii civile in timp (principiul neretroactivitatii legii civile noi si principiul aplicarii imediate a legii civile noi), fiind prevazuta expres in anexa la Ordinul nr. 42/77/2011 (la pct. II lit. B), circumscrisa unei situatii determinate (aceea a sporurilor pentru conditii de munca) si justificata de imposibilitatea aplicarii legii noi, din perspectiva art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 (prin care reglementeaza aceste sporuri), ca urmare a prorogarii succesive a intrarii in vigoare a acestui articol pana la 1 ianuarie 2017.”

Astfel, Anexa II.2 din Legea nr. 330/2009 reglementeaza salarizarea personalului din unitati sanitare de asistenta sociala si de asistenta medico-sociala, asistentul social fiind salarizat la nivel egal cu asistentul medical.

Potrivit Anexei 2 lit.E pct.7 la Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de baza aprobat prin Ordinul MS 547/2010 beneficiaza de un spor de 50% din salariul de baza personalul din centrele de recuperare si reabilitare persoane cu handicap neuropsihic

Potrivit anexei 3 lit. B pct.19 din acelasi act normativ beneficiaza de un spor de 15% personalul din unitatile de asistenta sociala, respectiv centre rezidentiale, centre de zi si servicii acordate in strada, unitati de ingrijiri la domiciliu, inclusiv servicii de asistenta maternala, precum si unitatile medico-sociale.

Din modul de reglementare rezulta ca doar personalul din centrele de recuperare si reabilitare persoane cu handicap neuropsihic beneficiaza de un spor de 50%, in schimb, personalul din alte unitati de asistenta sociala beneficiaza de un spor de 15%.

In consecinta, interpretarea coroborata a acestor texte de lege si in lumina dezlegarii obligatorii data de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia 10/2017 conduc la concluzia ca in baza Anexei II din Legea 330/2009 si Legii 284/2010 cu referire la pct. II lit. B din Ordinul nr. 42/77/2011 si Ordinul 547/2010, reincadrarea personalului in anul 2011 in baza art.1 din Legea 285/2010 si stabilirea drepturilor salariale s-a realizat cu respectarea dispozitiei legale de mentinere a sporurile pentru conditii de munca stabilite in baza Legii- cadru nr. 330/2009, care s-au acordat pana la aprobarea regulamentelor prevazute la art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri si numai in masura in care activitatea se desfasoara in aceleasi conditii de munca.

In consecinta, pentru perioada 14.12.2012-09.04.2015, sporul pentru conditii deosebit de periculoase potrivit Anexei 2 lit.E pct.7 din Ordinul 547/2010 a putut fi stabilit exclusiv in favoarea asistentilor sociali care beneficiau de acest spor, la data intrarii in vigoare a Legii 284/2010. Or, reclamantii nu au facut dovada ca au beneficiat de aceste sporuri in temeiul Legii 330/2009 , intreg esafodajul actiunii fiind de altfel gresit construit , intemeiata pe prevederile Legii nr. 284/2010, inaplicabile in cauza.

In ceea ce priveste prevederile Regulamantelor de acordare a sporului pentru conditii vatamatoare de munca (stres) si conditii deosebite de munca (stres) personalului contractual din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Braila acestea sunt lipsite de relevanta cu privire la pretentia formulata care (desi este lacunara si neclara), vizeaza in esenta acordarea
sporului pentru conditii deosebit de periculoase
si nu a sporului de stres sau conditii deosebite.

In ceea ce priveste prevederile art.1 pct.5 din Legea 71/2015 de aprobarea a OUG nr. 83/2014 se retine ca acestea prevad: „Prin derogare de la prevederile alin 2, personalul care isi desfasoara activitatea in centrele de recuperare si reabilitare neuropsihiatrica si alte centre rezidentiale pentru persoane cu afectiuni neuropsihiatrice nou-infiintate sau reorganizate dupa anul 2009, beneficiaza de sporul pentru conditii deosebit de periculoase, in mod similar cu personalul din centrele de recuperate si reabilitare care in luna decembrie 2014 a beneficiat de acest spor, in conditiile in care personalul isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii”.

Or, asa cum a retinut corect si prima instanta dispozitiile legale mentionate se aplica personalului care isi desfasoara activitatea in centrele de recuperare si reabilitare neuropsihiatrica/alte centre rezidentiale pentru persoane cu afectiuni neuropsihiatrice nou- infiintate sau reorganizate dupa anul 2009.

In acelasi sens, fata de solicitarea apelantilor prin reprezentant privind depunerea la dosar a certificatelor de handicap ale beneficiarilor, in raport de obiectul investirii instantei, sa apreciat ca proba este neutila, dar si neconcludenta, in conditiile in care incadrarea in grad de handicap a beneficiarului este lipsita de orice relevanta procesuala. Din punct de vedere al aplicarii prevederilor art.1 pct.5 din Legea 71/2015 de aprobarea a OUG nr. 83/2014 intereseaza certificarea sau omologarea locului de munca ca atare intr-una din categoriile nominalizate de lege, respectiv, „Centru de Recuperare si Reabilitare Neuropsihiatrica” sau „Centru Rezidential pentru Persoane cu Afectiuni Neuropsihiatrice”, dovada neprodusa in cauza de catre apelanti, acestia fiind angajati la Centrul de ingrijire si Asistenta a persoanelor adulte cu handicap „B”, jud. Braila.

In consecinta, pentru aceste considerente, solutia primei instante este legala si temeinica, motiv pentru care si sub aspectul celui de al doilea capat de cerere apelul este respins ca nefondat.

Pentru aceste considerente, in baza art.480 C.pr.civ, Curtea respinge apelul declarat de Sindicatul „NV” al Salariatilor din Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Iasi, in numele si pentru membrii de sindicat reclamanti, impotriva sentintei civile nr. 738/20.04.2016 a Tribunalului Iasi, sentinta pe care o pastreaza.