Acord de recunoastere a vinovatiei. Pedeapsa nejustificat de blanda aplicata inculpatului. Respingere.

Art. 485 alin.1 lit. b Cod procedura penala

In conditiile in care inculpatul a savarsit infractiunea de distrugere prin incendiere, de natura sa puna in pericol alte persoane si bunuri, provocand nu numai pierderi materiale foarte mari, ci si vatamarea mai multor persoane care au suferit arsuri prin flacara sau explozie si leziuni traumatice, amenda penala nu respecta criteriile de individualizare a pedepsei prevazute de art. 74 Cod penal.

 

 
(Decizia penala nr. 316/A/21 martie 2016 )

 

Prin sentinta penala nr.152 din 9 decembrie 2015, pronuntata de Judecatoria Campulung, in baza art. 485 alin. (1) lit. b Cod procedura penala, s-a respins acordul de recunoastere a vinovatiei, indreptat sub aspectul erorii materiale prin procesul verbal nr.626/P/2015 din 06.11.2015, incheiat de PARCHETUL DE PE LANGA JUDECATORIA CAMPULUNG cu inculpatul D, cercetat pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 255 din Codul Penal (art.219 din Codul Penal de la 1968), obiect al cauzei penale nr. 626/P/2015.

S-a trimis procurorului dosarul nr.626/P/2015, in vederea continuarii urmaririi penale.

S-au mentinut  in sarcina statului cheltuielile judiciare avansate in prezenta procedura, in suma de 40 de lei.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a constatat, ca
la data de 24.09.2013, Parchetul de pe langa Judecatoria Campulung a incheiat procesul verbal din aceeasi data, prin care s-a sesizat din oficiu, privind posibilitatea savarsirii infractiunilor prevazute de art. 311 si art. 312 C.p. de la 1968 de catre angajatii G, in privinta modalitatii de depozitare si neutralizare a deseurilor periculoase in incinta fostei Uzine ARO, respectiv de catre angajatii Comisariatului Judetean Arges a Garzii de Mediu si ai Agentiei pentru Protectia Mediului, urmare a articolelor aparute in cadrul publicatiei „Evenimentul Muscelean” din 20.09.2013 si 24.09.2013; cauza a fost inregistrata sub nr. 943/P/2014 si trimisa Politiei Municipiului Campulung pentru cercetari.

La 16.04.2014, s-a inceput urmarirea penala in cauza privind infractiunile de vatamare corporala din culpa, distrugere din culpa, infectarea apei, traficul de produse sau substante toxice, accident de munca si poluarea mediului, fapte prevazute de art. 196, art. 255, art. 356, art. 359 C.p., art. 38 din Legea nr.319/2006 si art. 98 din OUG nr.195/2005.

Prin ordonanta din 4 decembrie 2014, Parchetul de pe langa Judecatoria Campulung a dispus efectuarea in continuare a urmaririi penale fata de suspectul D, angajat al SC G SRL, pentru savarsirea infractiunii de distrugere din culpa, fapta prevazuta de art. 255 C.p.

S-a retinut in cuprinsul ordonantei, ca s-a inceput urmarirea penala in cauza pentru cele 6 infractiuni enumerate anterior, constand in faptul ca, in dimineata zilei de 2.10.2013, la punctul de lucru apartinand SC G SRL situat pe platforma industriala a SC L SA din Municipiul Campulung, a avut loc un incendiu in urma caruia au fost vatamate mai multe persoane, cauzandu-se distrugerea halei in care se desfasurau activitati de neutralizare a deseurilor periculoase si nepericuloase; retinandu-se totodata ca exista acte de urmarire penala care releva banuiala rezonabila ca in cauza s-a savarsit infractiunea de distrugere din culpa, procurorul a dispus efectuarea in continuare a urmaririi penale fata de suspectul D, pentru savarsirea infractiunii de distrugere din culpa.

Prin ordonanta din 2 aprilie 2015, s-a pus in miscare actiunea penala impotriva lui D, pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 255 C.p. , retinandu-se in continutul ordonantei ca la 2.10.2013, in jurul orei 9:00 in timp ce se afla la locul de munca la punctul de lucru de pe platforma ARO Campulung al SC G SRL, D a efectuat manevre de curatare cu ajutorul unei perii electrice a unui recipient din plastic in care fusesera depozitate substante inflamabile (deseuri minerale), desi simtise mirosul vaporilor de benzina, iar prin continuarea activitatii de curatare intr-un mediu cu vapori inflamabili, recipientul din plastic s-a aprins, provocand un incendiu in interiorul halei care s-a propagat si a condus la distrugerea incintei in proportie de 80% in contextul in care, in hala, se gaseau aproximativ 20 de tone de substante inflamabile.

Se mentioneaza in cuprinsul ordonantei de punere in miscare a actiunii penale ca printr-o alta ordonanta din 11.02.2015 cu nr. 943/P/2014, s-a dispus clasarea cauzei pentru comiterea a 4 fapte penale (vatamare corporala din culpa, nerespectarea masurilor legale de securitate si sanatate in munca, infectarea apei si poluarea mediului in conditiile art. 98 din OUG nr.195/2005), dar si continuarea cercetarilor sub aspectul comiterii infractiunii de distrugere din culpa fata de D.

Dupa punerea in miscare a actiunii penale, s-a initiat un acord de recunoastere a vinovatiei, care a fost concretizat in prezentul acord de recunoastere a vinovatiei din 9.10.2015, prin care se arata de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Campulung ca fapta inculpatului D intruneste elementele constitutive ale infractiunii de distrugere din culpa, cu trimitere atat la prevederile art. 255 alin. 1 din actualul Cod penal, cat si la prevederile art. 219 din Codul penal de la 1968, insa inculpatul a recunoscut comiterea faptei si a acceptat incadrarea juridica pentru care a fost pusa in miscare actiunea penala, totodata a fost de acord ca legea penala mai favorabila este reprezentata de dispozitiile art. 219 din Codul penal de la 1968, si a fost de acord sa fie stabilita in sarcina sa o pedeapsa de 2000 lei amenda penala.

Se mentioneaza in cuprinsul acordului de recunoastere a vinovatiei, ca la 2.10.2010, inculpatul D, angajat al SC G, ce are ca obiect de activitate colectarea, depozitarea temporara si tratarea de deseuri periculoase si nepericuloase, cu punct de lucru in Campulung str. Traian nr. 233, pe o platforma inchiriata de la SC L SRL, a provocat un incendiu prin care s-au distrus mai multe bunuri si s-a creat pericol pentru mai multe bunuri si persoane, prin actionarea unei perii electrice asupra unui recipient de plastic in care fusesera depozitate substante inflamabile, ceea ce a determinat producerea unei flacari care s-a extins la nivelul unui incendiu; s-a mentionat, de asemenea, ca incendiul s-a propagat pe o suprafata de aproximativ 300 m.p., iar din incendiu s-au scurs deseuri inflamabile cu continut lichid la demisol, astfel ca focul a cuprins inca 200 m.p. din cladire.

La stabilirea vinovatiei inculpatului D a fost avut in vedere raportul de evaluare a interventiei pentru stingerea incendiului, intocmit de ISU Arges, prin care s-a stabilit ca sursa de aprindere a incendiului este reprezentata de scantei mecanice provenite de la un agitator electric, in procesul de stingere a incendiului fiind vatamati si cativa lucratori ai Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta Arges.

S-a specificat, ca inculpatul a recunoscut comiterea faptei si ca acesta a acceptat sa i se stabileasca pedeapsa amenzii in cuantum de 2000 lei, conditii in care Parchetul de pe langa Judecatoria Campulung a solicitat sa se ia act de acordul de recunoastere a vinovatiei in conditiile art. 483 si urmatoarele C.pr.p.

Instanta de fond a constatat, ca potrivit art. 478 – 479 C.pr.p., in cursul urmaririi penale, dupa punerea in miscare a actiunii penale, inculpatul si procurorul pot incheia un acord, ca urmare a recunoasterii vinovatiei de catre inculpat.

 (2) Efectele acordului de recunoastere a vinovatiei sunt supuse avizului procurorului ierarhic superior.

(3) Acordul de recunoastere a vinovatiei poate fi initiat atat de catre procuror, cat si de catre inculpat.

(4) Limitele incheierii acordului de recunoastere a vinovatiei se stabilesc prin avizul prealabil si scris al procurorului ierarhic superior.

(5) Daca actiunea penala s-a pus in miscare fata de mai multi inculpati, se poate incheia un acord de recunoastere a vinovatiei distinct cu fiecare dintre acestia, fara a fi adusa atingere prezumtiei de nevinovatie a inculpatilor pentru care nu s-a incheiat acord.

 6) Inculpatii minori nu pot incheia acorduri de recunoastere a vinovatiei.

Acordul de recunoastere a vinovatiei are ca obiect recunoasterea comiterii faptei si acceptarea incadrarii juridice pentru care a fost pusa in miscare actiunea penala si priveste felul si cuantumul pedepsei, precum si forma de executare a acesteia.

Acordul de recunoastere a vinovatiei reprezinta o solutie legislativa menita sa asigure solutionarea cauzelor intr-un termen optim si previzibil, fiind totodata considerat la momentul introducerii sale prin Legea nr. 135/2010 un remediu pentru inlaturarea duratei desfasurarii procedurilor judiciare, care a fost considerata o deficienta majora a sistemului judiciar roman.

Judecata pe baza acordului de recunoastere a vinovatiei este o forma abreviata a judecatii pentru anumite infractiuni, de natura a responsabiliza partile din proces si a degreva instantele de judecata.

Odata cu admiterea acordului, instanta ia act prin sentinta si de tranzactia sau acordul de mediere incheiat intre parti, cu privire la actiunea civila, iar daca nu s-a incheiat o astfel de intelegere, instanta lasa nesolutionata actiunea civila.

Instanta de fond a apreciat, ca solutia respingerii acordului de recunoastere a vinovatiei si trimiterea dosarului in vederea continuarii urmaririi penale se dispune in ipoteza in care nu sunt indeplinite conditiile prevazute la art.480 – 482 C.pr.p. cu privire la faptele retinute in sarcina inculpatului care au facut obiectul acordului sau cand solutia la care s-a ajuns prin acord este disproportionat de blanda in raport cu gravitatea infractiunii si periculozitatea infractorului.

Instanta de fond a constatat ca imprejurarile cu relevanta penala ale producerii incendiului din 2.10.2013, nu au fost pe deplin elucidate de urmarirea penala efectuata in cauza, ce a comportat disjungeri si declinari de competenta succesive, astfel ca, in prezent, in momentul in care se solicita instantei pronuntarea unei condamnari privitoare la inculpatul D, nu se cunoaste cum s-a ajuns ca din cele 6 infractiuni pentru care s-a inceput urmarirea penala sa se solicite tragerea la raspundere penala pentru o singura infractiune – distrugere din culpa fata de o singura persoana – inculpatul D.

Desi se mentioneaza in considerentele intr-o ordonanta a procurorului ca s-a dispus din oficiu clasarea cauzei pentru comiterea a 4 infractiuni (art. 196, art. 356, art. 350 C.p., art. 98 din OUG nr.195/2005), in conditiile in care urmarirea penala a inceput pentru comiterea a 6 infractiuni (art. 196, art. 255, art. 356 si art. 359 C.p., art. 38 din Legea nr.319/2006 si art. 98 din OUG nr.195/2005), in fapt, a retinut instanta de fond, o atare ordonanta de clasare a cauzei nu se regaseste la dosarul de urmarire penala.

De asemenea, in tot cuprinsul urmaririi penale rezulta ca la data si locul producerii si propagarii incendiului trebuia sa fie prezent seful punctului de lucru Popa Adrian (fisa postului acestuia fiind depusa la dosar), persoana cu privire la care nu s-au facut cercetari pentru a se stabili concret motivul absentei sale de la locul de munca si contextul in care absenta sa a contribuit sau nu la propagarea incendiului.

Totodata, a retinut  instanta de fond, in cadrul dosarului se face referire constanta la faptul ca activitatea SC G SRL s-a efectuat in baza unui contract de colaborare cu SC L (SRL sau S.A., aspect neelucidat), contract care, de asemenea, nu se regaseste la dosar, astfel incat sa fie stabilita cu claritate calitatea de parte civila in cauza si posibilitatea stingerii actiunii civile printr-o tranzactie sau printr-un acord de mediere.

In aceste conditii, in opinia instantei de fond, acuzatia nu poate fi considerata probata dincolo de orice indoiala rezonabila, probele nefiind suficiente cu privire la savarsirea faptei si vinovatia inculpatului.

In alta ordine de idei, printre mentiunile expres prevazute de art. 482 C.p.p, se enumera cea privitoare la felul si cuantumul, precum si forma de executare a pedepsei.

In cauza, instanta de fond a constatat, ca in acordul de recunoastere a vinovatiei, pedeapsa negociata intre procuror si inculpat este de 2000 lei amenda penala, ce urmeaza a fi executata probabil in regimul prevazut de art. 63 C.p. de la 1968.

Instanta de fond a apreciat, ca solutia cu privire la care s-a ajuns la un acord intre procuror si inculpat este nejustificat de blanda, in functie de gravitatea infractiunii in mod special, astfel ca nu a putut aplica acestuia pedeapsa amenzii penale in suma de 2000 lei; acordul de recunoastere a vinovatiei este o forma de negociere prin care se ajunge la o intelegere cu privire la solutionarea invinuirilor aduse inculpatului, fara a se desfasura un proces judiciar in care inculpatului sa i se garanteze toate drepturile prevazute de lege, art. 482 alin. 1 lit.h C.p.p,. conditionand incheierea acordului de recunoastere, de stabilirea felului, cuantumului si forma de executare a unei pedepse.

Or, in cauza, referindu-se la fapta de distrugere din culpa, in componentele sale, dar si la intregul context al comiterii acesteia, instanta de fond a observat ca in nici un caz nu se poate vorbi de un pericol social suficient de mic, cat sa justifice aplicarea unei amenzi, chiar si cu executare potrivit naturii acesteia.

Astfel, a retinut instanta de fond, fapta propriu zisa a avut ca urmare un incendiu de mari dimensiuni, a carui derulare a provocat consecinte materiale la fel de mari, dar si  rasunet mediatic, in cadrul incendiului nu numai ca s-a distrus incinta propriu zisa a halei, dar s-au distrus/deteriorat si alte bunuri depozitate in acea hala, iar consecintele s-au resimtit intr-o oarecare masura si in planul mediului inconjurator, intrucat, asa cum a rezultat din raportul intocmit de specialisti, o cantitate oarecare din substantele depozitate au ajuns in demisolul cladirii; este adevarat ca gradul de toxicitate si proprietatile substantelor nu au putut fi stabilite cu elocventa prin raportul de constatare criminalistica, insa acelasi raport tine sa sublinieze ca, in general, uleiurile minerale pot contamina apa din panza freatica, pot opri cresterea copacilor si pot fi toxice pentru viata acvatica, astfel de consecinte putandu-le avea si produsele petroliere care s-au evidentiat in probele prelevate.

Totodata, in cauza, incendiul, chiar din culpa provocat, a vatamat mai multe persoane care au suferit arsuri prin flacara sau explozie, ca urmare au suferit leziuni traumatice ce au necesitat zile de ingrijiri medicale sau chiar zile de spitalizare si care, la momentul audierii lor, au solicitat despagubiri civile (exemplu: persoana vatamata M care a suferit arsuri prin flacara – explozie gradul 2 si 3 pe aproximativ 4,5% pe ambele maini si insular regiune faciala), cu mentiunea ca instanta a facut aceasta referire, desi se pretinde ca s-a adoptat solutie cu privire la infractiunea de vatamare corporala din culpa, doar pentru a releva disproportia dintre infractiunea pentru care s-a propus acordul de recunoastere a vinovatiei si amenda propusa.

In acelasi context, instanta de fond a mentionat si imprejurarea ca potrivit art. 219 alin. 1 C.p. de la 1968, distrugerea, degradarea ori aducerea in stare de neintrebuintare, din culpa, a unui bun, chiar daca acesta apartine faptuitorului, in cazul in care fapta este savarsita prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc si daca rezulta pericol public, se pedepsesc cu inchisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda, iar potrivit art. 63 alin. 3 C.p. de la 1968, cand legea prevede pedeapsa amenzii fara a-i arata limitele, alternativ cu pedeapsa inchisorii de cel mult un an, minimul special al amenzii este de 300 lei si maximul special de 15.000 lei
,
iar cand prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa inchisorii mai mare de un an, minimul special este de 500 lei si maximul special de 30.000 lei.

Se observa asadar, a aratat instanta de fond, ca legea prevedea limite mai generoase in privinta cuantumului amenzii, in masura in care s-ar fi optat pentru aplicarea amenzii penale, insa exista si posibilitatea negocierii pedepsei inchisorii, asa cum este ea prevazuta de art. 219 alin. 1 din C.p. de la 1968.

Fata de cele retinute, instanta de fond a considerat ca trebuie elucidate/complinite toate aspectele/lipsurile urmaririi penale, astfel incat vinovatia exclusiva a inculpatului sa rezulte dincolo de orice indoiala rezonabila, asadar respingerea acordului de vinovatie obliga procurorul sa suplimenteze probele existente la dosar pana la o noua sesizare a instantei.

Instanta de fond a apreciat, ca in masura in care vor fi indeplinite toate conditiile prevazute de art. 480 – 482 C.p.p. cu privire la fapta retinuta in sarcina inculpatului, procurorul poate relua negocierea cu inculpatul in vederea adecvarii solutiei la considerentele instantei, desigur, situatia inculpatului urmand a fi inevitabil ingreunata de cea initiala (cu mentiunea ca urmarirea penala poate fi finalizata si cu o trimitere in judecata prin rechizitoriu).

Fata de constatarile instantei, raportat la existenta faptei si vinovatia inculpatului si la disproportia solutiei la care s-a ajuns prin acord, instanta a respins acordul de recunoastere a vinovatiei si a dat eficienta prevederilor art. 485 alin. 1 lit. b C.p.p., in sensul trimiterii catre procuror a dosarului nr. 626/P/2015.

Impotriva sentintei respective a declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Campulung, pentru considerente de nelegalitate si netemeinicie.

Astfel,  se sustine ca in mod gresit instanta de judecata a apreciat ca acuzatia nu poate fi considerata probata dincolo de orice indoiala rezonabila, probele nefiind suficiente cu privire la savarsirea faptei si vinovatia inculpatului. In motivarea acestei solutii, instanta a depasit obiectul judecatii, retinand ca imprejurarile cu relevanta penala ale producerii incendiului din 2 octombrie 2013, nu au fost pe deplin elucidate de urmarirea penala efectuata in cauza, ci a comportat disjungeri si declinari de competenta succesive.

Un alt aspect care nu are nicio legatura cu fapta de distrugere din culpa si vinovatia inculpatului in comiterea acesteia, il reprezinta consideratiile instantei cu privire la prezenta sefului punctului de lucru la locul producerii incendiului, motivul absentei sale de la locul de munca si contextul in care absenta sa  a contribuit sau nu la propagarea incendiului.

Se apreciaza ca sustinerile instantei cu privire la felul, cuantumul si forma de executare a pedepsei aplicate inculpatului sunt neintemeiate, intrucat amenda de 2.000 lei sanctioneaza pe deplin fapta comisa,  in raport de imprejurarea ca acesta a fost sincer pe toata durata procesului si nu este cunoscut cu antecedente penale, nu ne aflam in prezenta unei fapte comise cu intentie, ci din culpa, in concret inculpatul savarsind fapta pe fondul curatirii cu o perie electrica a unui recipient din plastic, datorita faptului ca lucra intr-un mediu cu vapori, unde erau depozitate substante inflamabile.

Cel mai important lucru in cauza este modul in care Agentia pentru Protectia Mediului Arges a emis autorizatia de mediu nr.106 din 5 mai 2010, iar nu distrugerile provocate ca urmare a incendiului, cu mentiunea ca in prezent S.C. G S.R.L. si-a incetat activitatea la punctul de lucru din municipiul Campulung.

Curtea, examinand sentinta apelata, in raport de criticile formulate, de actele si lucrarile dosarului, dar si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art.417 alin.1 si 2 Cod pr.penala si in limitele impuse de art.418 si art.419 Cod pr.penala, constata ca apelul nu este fondat, pentru urmatoarele considerente:

Este de precizat, ca prin acordul de recunoastere a vinovatiei incheiat la data de 9 octombrie 2015, intre procurorul de caz din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Campulung si inculpatul D, s-a convenit la stabilirea incadrarii juridice a faptei comise, respectiv art.219 Cod penal anterior,  cu corespondent in dispozitiile art.255 alin.1 Noul Cod penal, apreciindu-se lege penala mai favorabila Codul penal anterior, in baza caruia s-a stabilit pedeapsa de 2.000 lei.

S-a retinut in sarcina inculpatului, ca la data de 2 octombrie 2013, a distrus din culpa o hala industriala apartinand S.C. L S.A., fapta fiind comisa prin incendiere si de natura a pune in pericol alte persoane si bunuri.

Instanta de fond a fost investita in limitele acordului de recunoastere a vinovatiei si a apreciat intemeiat, ca solutia cu privire la care s-a ajuns la un acord intre procuror si inculpat este nejustificat de blanda, in raport de imprejurarile savarsirii infractiunii deduse judecatii si gradului ridicat de pericol social dedus din amploarea incendiului, care a provocat nu numai consecinte materiale foarte mari, dar si vatamarea mai multor persoane care au suferit arsuri prin flacara sau explozie si leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare zile de ingrijiri medicale sau chiar zile de spitalizare, fiind vorba de arsuri prin flacara – explozie, gradul II si III.

S-a mentionat ca limitele de pedeapsa ale amenzii penale, conform art.219 alin.1 Cod penal anterior, sunt intre 500 de lei si 30.000 lei, iar procurorul de caz s-a orientat spre pedeapsa amenzii penale in cuantum de  2.000 lei, fara a fi avute in vedere judicios criteriile generale de individualizare prevazute de art.74 Cod penal.

In raport de dispozitiile art.485 alin.1 lit. a Cod pr.penala, neputandu-se crea pentru inculpat o situatie mai grea decat cea asupra careia s-a ajuns la un acord, este evident, ca instanta de fond nu putea admite acordul de recunoastere a vinovatiei si ca solutia legala si temeinica ce putea fi dispusa in cauza era cea a respingerii acordului in baza art.485 alin.1 lit. b Cod pr.penala, reglementare care prevede o astfel de  dispozitie  in ipoteza in care  instanta apreciaza ca solutia cu privire la care s-a ajuns un acord intre procuror si inculpat este nejustificat de blanda, in raport cu gravitatea infractiunii sau periculozitatea infractorului.

Pentru considerentele expuse anterior, in baza art.421 pct.1 lit. b Cod pr.penala, Curtea a respins ca nefondat apelul declarat de parchet, in contextul in care sentinta este legala si temeinica sub toate aspectele.