Abuz in serviciu Notar public

Cuprins pe materii:
drept penal
Indice alfabetic: condamnare Temei de drept: art. 297 Cod penal

Obligatia notarului public, statuata de Legea 541/2003 de a calcula, incasa si vira impozitele este o atributie ce deriva in mod direct din legi, fiind satisfacuta exigenta stabilita de Decizia nr. 405/2016 a Curtii Constitutionale, iar nerespectarea ei poate constitui element material al infractiunii de abuz in serviciu.

Curtea de Apel Iasi, Secia penala, Sentinta penala nr. 40/31.03.2017

Curtea de Apel Iasi a respins cererea formulata de inculpatul S. privind schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de „abuz in serviciu, daca functionarul public a obtinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit”, prevazuta de art. 13

²

din Legea nr. 78 /2000 raportat la art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. in infractiunea de „evaziune fiscala” prevazuta de art. 6 din Legea nr. 241 din 2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. .

In baza art. 396 alin. 5 C.proc.pen. si art. 16 alin. 1 lit. b teza I-a C.proc.pen. achita pe

inculpatul S., notar public, pentru infractiunea de „abuz in serviciu, daca functionarul public a

₂

obtinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit”, prevazuta de art. 13 din Legea nr. 78 /2000 raportat la art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen..

In baza art. 25 alin. 5 C.proc.pen. lasa nesolutionata actiunea civila formulata de partea civila Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Iasi.

In baza art. 397 alin. 5 C.proc.pen. mentine masurile asiguratorii luate prin Ordonantele din 9 iunie 2013 si 6 octombrie 2014 care vor inceta de drept in situatia in care persoana vatamata nu introduce o actiune in fata instantei civile in termen de 30 de zile de la ramanerea definitiva a hotararii.

In baza art. 275 alin. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat raman in sarcina acestuia.

In baza art. 272 alin. 1 C.proc.pen. obliga pe inculpatul S. sa achite suma de 1600 lei reprezentand diferenta onorariu catre expert T., suma ramasa neachitata din costul expertizei contabile efectuate in cauza la solicitarea inculpatului.

Pentru a dispune astfel prima instanta a retinut, in esenta, urmatoarele:

Sesizarea instantei

Inculpatul S. a fost trimis in judecata prin rechizitoriul nr. 15/P/2013 intocmit de Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticoruptie -Serviciul Teritorial Iasi, s-a dispus trimiterea in judecata, pentru comiterea infractiunii de
„
abuz in serviciu, daca functionarul public a obtinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit
”,
in forma continuata, prevazuta de art. 13

²

din Legea nr. 78 /2000 raportat la art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen..

Prin actul de sesizare s-a mentionat ca inculpatul S., in perioada iunie 2010-iunie 2014, a calculat, a incasat si a omis sa vireze la bugetul statului suma totala de 2.100.593 lei, reprezentand impozitul aferent actelor juridice translative de proprietate, pe care le-a autentificat in calitate de notar public, suma pe care si-a insusit-o.

In sustinerea incadrarii juridice data faptei inculpatului, in actul de sesizare, s-a aratat ca notarul public este considerat functionar public, in sensul legii penale (art. 175 alin. 2 C.pen. din 2014), intrucat exercita un serviciu de interes public (conform art. 3 din Legea 36/1995), pentru care este investit de o autoritate publica (art. 35 din Legea 36/1995), iar activitatea sa este supusa controlului unei autoritati publice (conform art. 85 din Regulamentul de punere in aplicare a aceluiasi act normativ).

Obligatia sa de a calcula, incasa si vira la bugetul statului impozitul pe venitul din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal reprezinta o indatorire de serviciu a notarului public si nu o obligatie fiscala a acestuia. Notarul public are indatorirea de a respecta dispozitiile legilor si ale regulamentelor in cadrul procedurilor pe care le desfasoara (art. 71 alin. l lit.a) din Legea nr. 36/1995), iar faptul ca obligatia sa de a calcula, incasa si vira acest impozit este prevazuta de Legea 571/2003 privind Codul Fiscal nu atribuie un caracter „fiscal” acestei obligatii a notarului public.

Obligatia fiscala de plata a impozitului apartine contribuabilului, adica persoanei fizice din patrimoniul caruia se transfera dreptul de proprietate sau dezmembramintele acestuia (art. 151 din Normele Metodologice privind aplicarea Codului Fiscal, aprobate prin HG nr. 44/2004).

Notarul public are obligatia de serviciu de a calcula si de a incasa, inainte de autentificarea actului translativ de proprietate, acest impozit (art. 151 alin. l din aceleasi Norme) si de a-l vira la bugetul statului cel mai tarziu pana in ziua de 25 a lunii urmatoare celei in care a fost incasat.

Sumele respective pot fi incasate fie in numerar, caz in care notarul elibereaza o chitanta sau un bon fiscal, fie prin virament contul bancar al Biroului notarial (art. 151 alin. 2 din aceleasi Norme). In prezenta speta, sumele au fost incasate de catre inculpat numai in numerar. Orice ar fi facut inculpatul, ulterior incasarii, cu respectivele sume de bani, nu ar fi fost posibil decat in urma insusirii acestora.

In lipsa platii impozitului, notarul public nu poate autentifica actul, iar ulterior, in lipsa dovezii de plata a impozitului registratorul de carte funciara nu poate inscrie dreptul de proprietate al dobanditorului in cartea funciara.

Aceste sume de bani nu reprezinta un venit al biroului notarial, nu intra in patrimoniul acestei entitati, notarul neavand un drept de proprietate asupra lor, ci fiind un simplu detentor precar al acestor sume de bani, un mandatar al statului roman, un intermediar intre stat si contribuabil.

Din acest motiv, sumele respective nu sunt inscrise in evidentele contabile ale biroului notarial, ci doar intr-un registru special constituit numai in acest scop, unde sunt trecute sumele incasate. Intrucat sumele de bani au fost incasate exclusiv in numerar si nu au fost evidentiate ca venituri in contabilitatea entitatii, nu se poate stabili care a fost destinatia efectiva data de inculpat acestor sume, ulterior insusirii (aspect lipsit insa de relevanta), fiind insa cert faptul ca a incasat banii, in numerar, si ca si-a insusit aceste sume, in loc sa le vireze la bugetul statului (acest aspect fiind singurul relevant in ceea ce priveste existenta infractiunii).

Anterior trimiterii in judecata, inculpatul a mai fost cercetat, pentru o parte a activitatii infractionale ce a facut obiectul prezentei cauze (actele comise pana a data de 31.01.2011), de catre Parchetul de pe langa Curtea de Apel Iasi, sub aspectul comiterii infractiunii prevazute de art. 6 din Legea nr. 214/2005 privind combaterea evaziunii fiscale.

In temeiul prevederilor art. 10 lit. d C.proc.pen. din 2014 s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a acestuia, prin Ordonanta nr. 514/P/2009 din data de 28.11.2011, mentinuta de Curtea de Apel Iasi, care a respins plangerea formulata de catre partea vatamata A.N.A.F.- D.G.F.P.J. Iasi.

S-a retinut ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, intrucat notarul public nu are calitatea de contribuabil in sensul legii fiscale, iar impozitul respectiv nu face parte din categoria contributiilor cu retinere la sursa.

Camera preliminara

Prin incheierea pronuntata la data de 16.12.2014 de judecatorul de camera preliminara, mentinuta prin Incheierea nr. 141/28.01.2015 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a dispus inceperea judecatii in cauza, fiind respinse ca nefondate exceptiile vizand nulitatea urmaririi penale ca urmare a nerespectarii normelor de competenta materiala si dupa calitatea persoanei si a neregularitatii actului de sesizare, invocate de inculpatul S..

Judecata in prima instanta

In urma cercetarii judecatoresti, ca situatie de fapt, prima instanta a retinut aspectele aratate de rechizitoriu.

De altfel s-a retinut ca inculpatul S., audiat fiind in cursul cercetarii judecatoresti, a recunoscut ca tranzactiile imobiliare despre care se face vorbire in rechizitoriu au avut loc si ca a omis sa vireze catre bugetul de stat sumele datorate, dar a aratat ca aceasta situatie a aparut ca urmare a neincasarii acestor sume din diverse motive, pe care le-a expus.

Inculpatul a mai aratat ca a solicitat o esalonare a platilor si a garantat datoria cu bunurile imobile pe care le are.

Prima instanta a retinut ca inculpatul S. nu a contestat probele administrate in cursul urmaririi penale si a solicitat audierea in calitate de martor a secretarei biroului notarial, precum si precizari de la partea civila referitoare la prejudiciul ce urmeaza sa fie achitat.

In cauza a fost audiata martora propusa de inculpat si s-a dispus efectuarea unei expertize contabile care a stabilit cuantumul datoriilor catre partea civila.

Pe parcursul judecarii cauzei, inculpatul a mai solicitat si introducerea in cauza, in calitate de parte responsabila civilmente a Biroului Notarial Public „S.” - cerere care a fost respinsa motivat prin incheierea din data de 26 mai 2015.

Analizand probele administrate atat pe parcursul urmaririi penale, cat si al judecatii in prima instanta, Curtea de Apel Iasi a ajuns la concluzia ca fapta inculpatului, astfel cum a fost

prezentata, nu este prevazuta de legea penala si, in consecinta, a dispus achitarea in temeiul art. 16 alin. 1 lit. b teza I C.proc.pen.

In acest sens prima instanta a aratat ca, in urma analizei dispozitiilor art. 279 C.pen. si art. 13 din Legea 78/2001 rezulta ca in sarcina inculpatului se poate retine infractiunea pentru care a fost trimis in judecata doar daca se considera ca procedura reglementata de art. 77 ind. 1 Cod fiscal este o atributie de serviciu a notarului.

Instanta de fond a aratat insa ca, pentru a se retine o infractiune de abuz in serviciu, atributia de serviciu trebuie sa fie intrinseca activitatii pe care functionarul public o desfasoara.

Din continutul Legii notarilor publici s-a constatat ca, de esenta activitatii notarului este autentificarea inscrisurilor, procedura succesorala, legalizarea semnaturilor de pe inscrisuri sau a inscrisurilor, procedura divortului, etc.

S-a mentionat ca literatura de specialitate admite existenta unei forme de raspundere fiscala, care nu se confunda cu raspunderea contraventionala sau penala. Astfel, in activitatea pe care o desfasoara, notarii publici au serie de obligatii fiscale reglementate de Codul fiscal iar pentru neachitarea la timp a obligatiilor fiscale, acesta suporta o serie de sanctiuni, datorand dupa termenul de scadenta dobanzi si penalitati de intarziere.

Notarul public este obligat sa intocmeasca inscrisuri in care sunt inserate obligatiile fiscale care trebuie remise catre stat, inclusiv impozitul incasat ca urmare a incheierii actelor juridice translative de proprietate.

S-a aratat ca nu se poate retine ca neplata la termen a acestor obligatii fiscale ar echivala cu neindeplinirea sau indeplinirea defectuoasa a unei atributii de serviciu.

Instanta de fond considera ca infractiunea de „abuz in serviciu” protejeaza drepturile si interesele legitime ale unei persoane fizice sau juridice de functionarii publici care, in exercitarea atributiilor de serviciu, nu indeplinesc un act sau il indeplinesc in mod defectuos, acte ce se refera strict la activitatea lor profesionala si nu la unele obligatii fiscale impuse de Codul Fiscal deoarece pentru neindeplinirea obligatiilor fiscale se percep dobanzi si penalitati de intarziere care sunt prevazute de Codul fiscal.

S-a mentionat ca neplata unor impozite la termen nu atrage raspunderea penala decat in situatiile reglementate de art. 6 din Legea evaziunii fiscale, articol care insa, intre timp, a fost declarat neconstitutional.

Prima instanta a apreciat ca nu se poate face o delimitare intre raspunderea penala si cea fiscala in functie de natura impozitului pe care inculpatul este obligat sa-l remita statului.

Raportat la situatia aratata, instanta de fond a constatat asadar ca nu se poate retine in sarcina inculpatului savarsirea infractiunii de „abuz in serviciu”, fapta descrisa in rechizitoriu nefiind prevazuta de legea penala la acest moment.

In ceea ce priveste latura civila a cauzei, data fiind solutia de achitare, aceasta a fost lasata nesolutionata fiind insa mentinute masurile asiguratorii dispuse in cauza, in conformitate cu disp. art. 397 alin. 5 C.p.p.

Referitor la cererea inculpatului de schimbare a incadrarii juridice data faptei prin rechizitoriu, din infractiunea de abuz in serviciu, daca functionarul public a obtinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit”, prevazuta de art. 13 din Legea nr. 78 /2000 raportat la art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. in infractiunea de „evaziune fiscala” prevazuta de art. 6 din Legea nr. 241 din 2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen., prima instanta a constatat ca este neintemeiata deoarece art. 6 din legea 241/2005 sanctiona retinerea si nevarsarea, cu intentie, in cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa, iar impozitul incasat in baza unor tranzactii imobiliare care se cuvin statului, nu face parte din categoria contributiilor cu retinere la sursa.

Nota: Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia penala, prin Decizia penala nr. 358/A/20.10.2017, cu opinie majoritara, a admis apelul formulat de Parchetul de pe langa

Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticoruptie - Serviciul Teritorial Iasi impotriva sentintei penale nr. 40/2017 din 31 martie 2017, pronuntata de Curtea de Apel Iasi - Sectia penala si pentru cauze cu minori, a desfiintat sentinta si, rejudecand cauza, a dispus: in baza art. 13 din Legea nr. 78 /2000 raportat la art. 297 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. (actele materiale din perioada 1 februarie 2011 - 30 iunie 2014), a condamnat pe inculpatul S. la pedeapsa principala de 3 ani inchisoare si la pedeapsa complementara a interzicerii pe o durata de 2 ani a drepturilor prevazute de art. 66 lit. a, b si g C.p.

In baza art. 91 C.p. a dispus suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei principale pe o durata de 3 ani care constituie termen de supraveghere.

In temeiul art. 93 alin. 1 C.p. a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:

1. sa se prezinte la serviciul de probatiune Iasi, la datele fixate de acesta;
2. sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
3. sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile;
4. sa comunice schimbarea locului de munca;
5. sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.

In temeiul art. 93 alin. 2, 3 C.p. impune inculpatul, ca pe durata termenului de supraveghere, sa indeplineasca si urmatoarele obligatii:

• sa frecventeze un program de reintegrare sociala derulat de catre serviciul de probatiune sau organizat de acesta in colaborare cu institutii din comunitate;
• sa presteze o munca neremunerata in folosul comunitatii pe o perioada de 60 de zile in cadrul unei institutii din comunitate respectiv: Consiliul Local Iasi - Directia Exploatare Patrimoniu sau Consiliul Local Iasi - SC Servicii Publice SA.

In conformitate cu disp. art. 68 alin. 1 lit. b C.p., executarea pedepsei complementare incepe de la momentul ramanerii definitive a prezentei hotarari.

A admis in parte actiunea civila formulata de partea civila Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Iasi si a obligat inculpatul la plata catre aceasta a sumelor de: 1.035.429,5 lei debit, 541.461 lei majorari de intarziere si 190.347 lei penalitati de intarziere, majorarile si penalitatile fiind calculate pana la data de 30 iunie 2014 inclusiv, precum si la plata in continuare a majorarilor si penalitatilor de intarziere la debitul principal astfel stabilit.

Au fost mentinute masurile asiguratorii dispuse in prezenta cauza prin Ordonantele din 9 iunie 2013 si 6 octombrie 2014, in vederea achitarii obligatiilor civile si cheltuielilor judiciare.

A fost respins apelul formulat de apelantul-intimat inculpat impotriva aceleiasi sentinte.

S-a retinut de instanta de control judiciar ca : este eronata concluzia instantei de fond in sensul ca obligatia notarului de a calcula, incasa si de a varsa la bugetul statului impozitul pentru transferul proprietatilor, este o obligatie ce excede activitatii intrinseci a unui notar public. Asa cum s-a aratat mai sus, Legea nr. 36/1995 prevede ca principalele atributii ale notarilor publici sunt legate de activitatea notariala dar, in acelasi timp, acestia indeplinesc si orice alte operatiuni prevazute de lege. Prin urmare, notarii publici pot avea doua categorii de atributii si anume: atributii strict legate de activitatea notariala dar si atributii conexe, stabilite in alte acte normative si care devin obligatorii pentru notar tocmai prin referirea pe care legea de organizare si exercitare a profesiei o face la "indeplinirea oricaror alte operatiuni prevazute de lege". Ca atare, obligatia notarului public, statuata de Legea nr. 541/2003 de a calcula, incasa si vira acel impozit este o atributie ce deriva in mod direct din legi, fiind satisfacuta exigenta stabilita de Decizia nr. 405/2016 a Curtii Constitutionale iar nerespectarea ei poate constitui element material al infractiunii de abuz in serviciu.

Totodata este eronata si aprecierea primei instante in sensul ca aceasta obligatie a notarului public ar fi una de natura fiscala. Este adevarat ca, in jurisprudenta au existat si situatii de incadrare a unor astfel de fapte, comise de notarii publici, in dispozitiile art. 6 din Legea nr. 241/2005 privind evaziunea fiscala, text care sanctiona nerespectarea dispozitiilor privind stopajul la sursa a unor taxe si impozite si care, intre timp, a fost declarat neconstitutional fiind scos astfel din ordinea normativa insa, dupa cum arata si organul de urmarire penala, in privinta impozitului pe venitul din transferul proprietatii nu ar fi fost incident acest text de lege deoarece nu era un veritabil impozit cu "stopaj la sursa".

Astfel, "retinerea la sursa" sau "stopajul la sursa" se aplica pentru acele categorii de venituri la care exista posibilitatea de a se calcula si opri impozitul datorat, inainte de achitarea veniturilor cuvenite persoanelor fizice si/sau juridice. Ori, notarul public nu facea plati catre persoanele fizice sau juridice ce autentificau acte in fata sa ci avea doar rolul unui "mandatar" al statului fiind insarcinat de lege cu preluarea impozitului de la contribuabilul vanzator si virarea lui catre stat.

Imprejurarea ca, pentru a realiza viramentul notarul public trebuie sa intocmeasca niste documente fiscale nu transforma aceasta obligatie, dintr-o obligatie de serviciu, intr-o obligatie fiscala proprie a notarului, asa cum sustine instanta de fond.

Concluzionand Inalta Curte, cu opinie majoritara, constata ca notarul public are o atributie de serviciu, stabilita prin lege, in sensul calcularii, colectarii si virarii impozitului pe venituri din transferul proprietatii, atributie pe care daca nu si-o indeplineste, devine pasibil de comiterea infractiunii de abuz in serviciu.