Forta obligatorie a contractelor.

Art.1270  noul Cod civil

 

O critica adusa sentintei instantei de fond se refera la incalcarea de catre aceasta a dispozitiilor art.1270  noul Cod civil, potrivit caruia „(1) Contractul valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante”, sustinandu-se ca in contractul de asigurare sunt prevazute expres la art.25.4., 26.8.1. si 26.8.2. conditiile de asigurare, diferite in ce priveste cazul de „vandalism” si cazul de „furt prin efractie”.

Curtea a constatat ca din interpretarea textului legal enuntat, aplicabil in raport de data incheierii contractului de asigurare, respectiv 10.12.2012, rezulta ca, judecatorii sunt obligati sa  aplice conventiile asa cum au fost concepute si redactate de participantii la incheierea lor, prima instanta avand de observat ca asiguratorul nu poate opune un refuz de plata a despagubirii decat in situatia in care s-ar fi dovedit ca nu a putut determina cauza producerii riscului asigurat sau marimea si intinderea pagubei, sarcina probei revenindu-i asiguratului.

 

(Decizia civila nr. 367/A-C
/
4 Mai 2017)

 

Prin cererea inregistrata la 7 februarie 2014 reclamanta SC MDMB SRL Pitesti a chemat in judecata pe parata SC Groupama Asigurari SA Bucuresti, solicitand ca prin sentinta ce se va pronunta in cauza sa se dispuna obligarea acesteia la plata sumei de 150.000 euro, echivalentul sumei de 670.035 lei, la un curs de 4,4669 lei/euro, precum si a cheltuielilor de judecata.

In motivarea cererii a aratat ca a incheiat cu parata Contractul de asigurare nr.***, cu valabilitate de 5 ani, avand ca obiect asigurarea imobilului proprietatea acesteia identificat prin contract, atat pentru calamitati naturale cat si pentru furt.

La data de 29.06.2013, a constatat ca din cladire au fost sustrase mai multe bunuri, motiv pentru care a formulat plangere pentru furt, ce formeaza obiectul dosarului penal nr.2163727/2013, numar unic 5527/P/2013, iar la data de 02.07.2013, a instiintat societatea de asigurare despre producerea acestui eveniment, solicitand despagubiri pentru pagubele suferite, estimate de inspectorii de asigurare la suma de 150.000 euro.

Ulterior, in data de 23.09.2013, societatea de asigurare a raspuns negativ solicitarii sale de despagubiri, motivand ca riscul asigurat pentru care s-au solicitat despagubiri nu este cel stabilit prin contractul de asigurare, precum si pentru faptul ca societatea trebuia sa aiba paza permanenta sau sisteme de alarma pentru a putea beneficia de despagubiri pentru riscul de furt prin efractie.

Cererea a fost intemeiata pe pct.26.1 si pct.26.8.1 din Contractul de asigurare nr.***, apreciind ca sunt indeplinite conditiile prevazute in contractul de asigurare pentru a primi despagubirea pentru evenimentul asigurat, respectiv acela
de furt prin efractie
din imobilul proprietatea sa dotat cu sisteme de alarma, dar distruse in urma evenimentului produs.

Parata a formulat intampinare la data de 25.03.2014 prin care a invocat ca si chestiuni prealabile exceptia lipsei calitatii de reprezentant a persoanei care a redactat cererea introductiva, potrivit art.82 NCPC si exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei pe considerentul ca dreptul la despagubire pentru imobilul asupra caruia poarta contractul de asigurare a fost cesionat in favoarea Bancii Transilvania SA, astfel ca aceasta din urma este institutia care poate solicita despagubiri in cauza de fata.

Pe fond a solicitat respingerea cererii ca nefondata, sustinand ca nu sunt indeplinite conditiile de asigurare a evenimentului asigurat, prevazute la art. 26.8 din contractul de asigurare, dupa cum nici dispozitiile art.44 si 46 din acelasi contract.

Prin sentinta nr.203/23.05.2014, Tribunalul Arges a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei si a respins actiunea ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesuala activa.

Impotriva acestei sentinte s-a formulat apel de catre reclamanta, iar Curtea de Apel Pitesti, prin decizia nr.92/A-C/29.01.2015, a admis apelul, a anulat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta, cu motivarea ca inscrisul aflat la fila 30 dosar apel dovedeste ca BT Transilvania Cluj Napoca SA
a mandatat in mod expres
reclamanta sa solicite despagubirile aferente daunelor inregistrate de reclamanta pentru cazul asigurat, conform contractului de asigurare incheiat cu SC Groupama Asigurari SA. Totodata, s-a constatat ca acest inscris a fost omis a se depune la instanta de fond care, in mod justificat, a apreciat in ce priveste lipsa calitatii procesuale active a reclamantei, fara a antama fondul cauzei.

La rejudecarea in fond
, dupa anularea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare, Tribunalul Arges, prin sentinta civila nr.455/16.11.2016, a admis in parte actiunea asa cum a fost precizata de reclamanta si a obligat parata sa plateasca acesteia  suma de 147.630,70 lei despagubiri (conform sumelor stabilite prin rapoartele de expertiza intocmite in cauza: suma de 19.569,70 lei - expertiza VS, suma de 64.325 lei – expertiza NRI si suma de 63.736 lei - expertiza PA).

In temeiul art. 339 alin.2 NCPC si art. 22-23 din OG nr. 2/2000 a stabilit onorariul definitiv pentru expert VS si PA, la cate 1.000 lei fiecare, obligand reclamanta la plata diferentei de 500 lei onorariu pentru expert VS si de 600 lei pentru expert PA, iar in temeiul art. 453 NCPC, a obligat parata la plata sumei de 11.005,35 lei, cheltuieli de judecata catre reclamanta.

Pentru a se pronunta in sensul aratat, prima instanta a retinut ca obiectul cauzei il reprezinta cererea formulata de reclamanta SC MD MB SRL Pitesti, care a chemat in judecata pe parata S.C Groupama Asigurari S.A Bucuresti, solicitand ca prin sentinta ce se va pronunta in cauza sa se dispuna obligarea acesteia la plata sumei de 670.035 lei reprezentand despagubiri, ca urmare a pagubele suferite, estimate de inspectorii de asigurare la suma de 150.000 euro.

S-a constatat ca reclamanta a aratat ca a incheiat cu parata contractul de asigurare nr.***, cu valabilitate de 5 ani, avand ca obiect asigurarea imobilului proprietatea acesteia, atat pentru calamitati naturale cat si pentru furt, iar la data de 29.06.2013, s-a produs evenimentul asigurat, respectiv a constatat ca din cladire au fost sustrase mai multe bunuri, motiv pentru care a formulat plangere pentru furt, ce formeaza obiectul dosarului penal nr.2163727/2013, numar unic 5527/P/2013.

La data de 2.07.2013, parata a deschis dosarul de dauna, comunicandu-i ulterior refuzul de a-i acorda despagubiri, fata de faptul ca societatea reclamanta nu are paza permanenta si fiind vorba despre o actiune de vandalism, polita de asigurare nu acopera aceste daune.

Tribunalul a retinut ca reclamanta S.C MD MB S.R.L, urmare a contractului de asigurare, a instiintat societatea de asigurare la data de 02.07.2013, despre faptul ca din cladirea ce face obiectul contractului, au fost sustrase si distruse mai multe bunuri, solicitand despagubiri.
Contractul de asigurare nr.***, cu valabilitate din data de 10.12.2012, pana la data de 9.12.2017, vizeaza asigurarea constructiei situata in ***, pentru pagubele ocazionate de furtul sau distrugerea bunurilor asigurate, atat pentru cladire cat si pentru continutul acesteia si instalatiilor (bunuri mobile prin natura lor cat si imobilele prin destinatie, atasate cladirii asigurate).

In conformitate cu art. 26.1 din contractul de asigurare, asiguratorul acorda despagubiri pentru daunele materiale provocate de furtul prin efractie a bunurilor asigurate, comis prin spargerea imprejmuirilor, peretilor, acoperisului, tavanelor, usilor, ferestrelor, dusumelelor s.a., in scopul sustragerii bunurilor din cladirea avariata.

Din declaratiile de martori audiati in cauza, precum si din inscrisurile depuse la dosar, a rezultat ca in perioada 15-29.06.2013, autori necunoscuti au patruns prin efractie in imobilul proprietatea reclamantei de unde au sustras si distrus mai multe bunuri, in conditiile in care imobilul era dotat cu sistem de alarma.

Astfel, din situatia de fapt expusa in plangere, a retinut prima instanta dovedirea refuzului nejustificat in ceea ce priveste plata sumelor solicitate de reclamanta, in concret prin confirmarea de catre martorul audiat in cauza la dosar, precum si prin continutul expertizelor intocmite in cauza la cererea partilor, asa incat societatea de asigurare a refuzat in mod nejustificat plata catre reclamanta a sumelor solicitate.

Contrar sustinerilor paratei, potrivit art.15.1 lit. d) din contract, s-a retinut ca societatea de asigurare s-a obligat sa asigure pagubele ocazionate de furtul sau distrugerea bunurilor asigurate, atat pentru cladire cat si pentru continutul acesteia si instalatiilor (bunuri mobile prin natura lor cat si imobilele prin destinatie, atasate cladirii asigurate).

In ceea ce priveste valoarea asigurarii, s-a retinut ca aceasta nu a fost prevazuta in contract, in sensul de valoare de referinta a bunului asigurat, astfel ca evaluarea instantei s-a facut in conformitate cu raportul efectuat de Banca Transilvania la momentul incheierii contractului de imprumut cu ipoteca, respectiv la suma de 1.618.900 lei ( singura valoare previzibila).

 S-a avut in vedere, asadar, la acordarea despagubirilor, faptul ca suma asigurata este de 1.100.000 lei, conform contractului de la dosar. Referitor la coeficientul de subasigurare,  s-a apreciat ca acesta a fost in mod corect retinut in expertiza ca fiind de 0,6798, iar raportat la valoarea de piata a imobilului (1.618.900 lei ), au rezultat sumele cu titlu de despagubire la care este indreptatita reclamanta prin contractul de asigurare, ca urmare a producerii evenimentului asigurat.

In consecinta, in temeiul art. 970 Cod civil, tribunalul a admis, in parte, actiunea asa cum a fost precizata, obligand parata sa plateasca reclamantei suma de 147.630,70 lei despagubiri conform rapoartelor de expertiza intocmite in cauza.

Impotriva acestei sentinte s-a formulat apel in termen legal de catre parata, intemeiat pe dispozitiile art.466 alin.1 Noul Cod de procedura civila, solicitand admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei, cu consecinta respingerii in tot a cererii de chemare in judecata, iar in subsidiar, schimbarea hotararii in sensul obligarii acesteia la plata unei despagubiri in acord cu prevederile contractuale, precum si la plata cheltuielilor de judecata.

Prima critica adusa sentintei instantei de fond se refera la faptul ca situatia de fapt stabilita reprezinta o incalcare a art.1270 din Codul civil (art.969 vechiul Cod civil), in sensul ignorarii faptului ca intimata-reclamanta nu a facut dovada indeplinirii obligatiilor prevazute de art.25.4, art. 26.8.1 si art.26.8.2 din Conditiile de asigurare, care precedau acordarea despagubirii in caz de furt si de vandalism.

In acest context sustine ca la art.25.4, in caz de vandalism asiguratul
nu
are dreptul la despagubiri daca
nu era pazit
permanent de unitati specializate de paza si interventie sau de o persoana desemnata care sa aiba in grija locatia asigurata in timpul in care asiguratul nu era prezent in locatia respectiva, iar la art.26.8.1. si 26.8.2. raportate la art.26.9, in caz de furt prin efractie asiguratul
nu
are dreptul la despagubiri in ipoteza in care bunul asigurat
nu avea
la ferestre si la usi dispozitive de inchidere care sa nu permita patrunderea in incinta fara deteriorarea lor;
nu avea
paza permanenta efectuata de unitati specializate de paza si interventie sau de o persoana anume desemnata sau sisteme de alarma si
nu avea
dispozitive de inchidere si sistemele de alarma in stare de functionare.

Pentru a clarifica apararile acesteia s-a sustinut ca a invocat in fata primei instante continutul adresei nr.2163727/28.02.2013 prin care organele de politie au confirmat sustragerea si distrugerea bunurilor
prin vandalizare
, ceea ce presupune o ipoteza diferita de despagubire fata de ipoteza furtului prin efractie, considerente pentru care apelanta a invocat conditiile care trebuiau indeplinite in caz de furt, cat si cele in caz de vandalism.

 Astfel, invedereaza ca instanta de fond a retinut faptul ca imobilul era dotat cu sistem de alarma, retinere care se bazeaza insa doar pe declaratia unui martor a carui depozitie se afla la fila 11 dosar, precum si pe continutul expertizelor intocmite in cauza la cererea partilor, concluzia la care s-a ajuns fiind refuzul nejustificat in plata despagubirilor.

Sustine insa apelanta ca retinerea primei instante este nejustificata, deoarece potrivit art.26.8 (furt) din Contractul de asigurare rezulta ca nu era suficienta doar dotarea cu sisteme de inchidere la usi si ferestre, ci acestea trebuiau dublate, fie de paza specializata, fie de o persoana anume desemnata pentru paza, fie de un sistem de alarma
functional.

In prezenta cauza, opineaza apelanta, ca nu s-a facut dovada faptului ca bunul asigurat avea paza permanenta sau ca detinea un sistem de alarma functional pentru a fi intrunite conditiile de asigurare mentionate expres la art.26.8.1.

In acest sens se invedereaza ca din studiul fotografiilor efectuate cu ocazia constatarii daunelor nu au fost identificati, la ferestre sau usi, senzori specifici sistemelor de alarma, dupa cum nici in adresa comunicata de politie sau din actele dosarului, care sa ateste aceste imprejurari, astfel ca in lipsa acestor documente, simpla sustinere a intimatei-reclamante coroborata cu depozitia martorului audiat, nu pot suplini dovada existentei in mod real a unui astfel de sistem, de alarma, raportat la prevederile art.2 alin.1 din Legea nr.333/2003, precum si art.82 din Conditiile de asigurare, privind sarcina probei.

O alta critica se refera la faptul ca instanta de fond nu a analizat daca reclamanta a indeplinit obligatia prevazuta la art.56.5 din Conditiile de asigurare, respectiv aceea de a conserva urmele daunelor pentru a se evita modificarile locului producerii acestora, situatie invederata prin intampinare, dar neverificata.

Or, potrivit art.34.2 si art.34.3 din Conditiile de asigurare rezulta ca
nu
se despagubesc cererile de despagubiri frauduloase si cererile avand la baza declaratii sau documente inexacte ori incomplete, ceea ce in cauza s-a dovedit, prin aceea ca nimeni nu a sesizat in perioada de 15 zile in care s-a produs furtul, faptul ca portile de acces prin gang spre locul prin care au intrat faptuitorii prezinta urme de fortare sau de natura a ridica semne de intrebare cu privire la evenimentul reclamat.

O a treia critica priveste faptul ca incalcand art.1270 Cod civil prima instanta a dispus obligarea sa la plata de despagubiri pentru bunuri ce nu au fost asigurate prin polita A9020747 a caror valoare a fost cuantificata de expertiza N.

In contextul dat sustine ca, prin intampinare, a precizat ca a fost asigurata doar cladirea, fara continutul acesteia, cu toate acestea prima instanta a acordat despagubiri si pentru bunuri mobile  apreciind ca se incadreaza in art.12 si  art.15.2 din Conditiile de asigurare.

Ca atare, se impune diminuarea despagubirilor cu suma de 64.325 lei stabilita prin raportul Negoita, vizand bunuri ce nu au fost asigurate, sustinandu-se ca era necesara o asigurare separata de bunul imobil, conform art.15.2, sens in care a exemplificat cu bunurile mobile privind uscatoarele de maini, televizor, monitor, canapea piele, pupitru comanda DJ, instalatie gheata, instalatie cafea, frigider.

Totodata, sustine ca, tot prin incalcarea art.1270 Cod civil, s-au acordat despagubiri pentru bunuri neasigurate, potrivit expertizei P, in valoare de 53.329 lei provenita din elemente avariate neasigurate, suma ce urmeaza a fi diminuata din totalul despagubirilor stabilite prin aceasta expertiza.

In acest sens a invocat ca valoarea uscatoarelor de maini este cuprinsa in ambele expertize, astfel ca, din eroare, s-a dispus obligarea la plata unor despagubiri duble pentru aceleasi bunuri mobile, ceea ce conduce la scaderea valorii de 2.035 lei din despagubire.

O alta critica priveste coeficientul de subasigurare insusit gresit de catre prima instanta, care ar fi trebuit sa aiba in vedere valoarea de 1.100.000 lei potrivit contractului de asigurare, in concret art.44 si 46 din contract si nu coeficientul de subasigurare de 0.6798, calculat de expertiza V, ci pe cel de 0.395 care priveste despagubirea datorata in acord cu conditiile de asigurare.

In fine, se sustine ca asiguratul nu a facut dovada repararii spatiului si avand in vedere ca TVA in prezent este de 19%, reevaluarea intregului prejudiciu trebuie sa se faca prin raportare la aceasta cota de TVA si nu la un TVA de 24%, ceea ce face ca expertiza V sa fie reapreciata in ceea ce priveste valoarea despagubirilor la 27.626,65 lei.

Prin intampinarea formulata la 30 martie 2017, intimata – reclamanta a solicitat respingerea apelului ca nefondat, sustinandu-se ca in mod corect prima instanta a apreciat atat in ceea ce priveste dovedirea cazului asigurat cat si a cuantumului daunelor datorate in temeiul conditiilor de asigurare prevazute la art.26.8.1. si 26.8.2. din Contractul de asigurare, precum si obligarea la plata cheltuielilor de judecata.

Curtea,
examinand apelul prin prisma criticilor aduse pe temeiul invocat, raportat la probatoriul administrat si dispozitiile legale aplicabile in cauza, constata ca acesta este fondat, pentru cele ce se vor expune in continuare.

In fapt, Curtea constata ca intre cele doua parti s-a incheiat contractul de asigurare nr.***, cu valabilitate de 5 ani, avand ca obiect asigurarea imobilului proprietatea reclamantei, situat in Pitesti, ***, judetul Arges, atat pentru calamitati naturale, cat si pentru furt.

In data de 29.06.2013, intimata –reclamanta a constatat ca din cladire au fost sustrase mai multe bunuri, considerent pentru care a formulat plangere pentru furt, formand obiectul dosarului penal nr.2163727/2013, dar totodata a procedat si la instiintarea societatii de asigurare despre producerea acestui eveniment, formandu-se dosarul de daune privind suma estimata de inspectorii de asigurare la 150.000 euro.

Ulterior, prin adresa nr. ***, societatea de asigurare a comunicat decizia  privind neacordarea despagubirilor solicitate, in considerarea faptului ca in formularul “ Proces - verbal de constatare a daunelor ” reclamanta a agreat faptul ca nu detine paza permanenta, astfel ca  polita de asigurare nu poate acoperi pagubele produse prin vandalism /furt.

Ca atare, reclamanta s-a adresat instantei de judecata solicitand despagubiri in cuantum de 670.035 lei, echivalentul a 150.000 euro.

Intr-o prima faza procesuala cererea reclamantei a fost respinsa pe exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, intrucat aceasta a cesionat dreptul de despagubire la data de 10.12.2012, in favoarea Bancii Transilvania, insa in calea de atac formulata de reclamanta s-a apreciat ca, prin  inscrisul depus la fila 30, s-a dovedit existenta
acordului expres
dat de cesionar pentru obtinerea despagubirilor, constatandu-se ca fiind intrunita cerinta calitatii procesuale active a reclamantei.

In rejudecare, s-a administrat proba cu expertiza de specialitate, atat tehnica, de evaluare imobiliara cat si contabila, iar prima instanta a apreciat ca justificata in parte actiunea precizata de reclamanta, dispunand obligarea paratei la plata sumei de 147.630,70 lei cu titlu de despagubiri, raportat la cele trei expertize efectuate in cauza.

Prima critica adusa sentintei instantei de fond se refera la incalcarea de catre aceasta a dispozitiilor art.1270  noul Cod civil, potrivit caruia
„(1) Contractul valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante”
, sustinandu-se ca in contractul de asigurare sunt prevazute expres la art.25.4., 26.8.1. si 26.8.2.
conditiile de asigurare,
diferite in ce priveste cazul de „vandalism” si cazul de „furt prin efractie”.

Curtea constata ca din interpretarea textului legal enuntat, aplicabil in raport de data incheierii contractului de asigurare, respectiv 10.12.2012, rezulta ca, judecatorii sunt obligati sa  aplice conventiile asa cum au fost concepute si redactate de participantii la incheierea lor, prima instanta avand de observat ca asiguratorul nu poate opune un refuz de plata a despagubirii decat in situatia in care s-ar fi dovedit ca nu a putut determina cauza producerii riscului asigurat sau marimea si intinderea pagubei, sarcina probei revenindu-i asiguratului.

Prin critica formulata apelanta sustine ca solicitarea de despagubiri formulata de reclamanta nu se incadreaza in ipoteza prevazuta de art.26.1 din Conditiile de asigurare –
furt prin efractie
, ci in ipoteza de
vandalism
prevazuta la art.25.4 din Conditiile asigurare.

Argumentul apelantei priveste declaratiile intimatei-reclamante si continutul adresei nr.2163727/2013 emisa de organele de politie, din care rezulta confirmarea sustragerii si distrugerii bunurilor prin vandalizare, sustineri invocate in intampinare, dar pe care prima instanta nu le-ar fi luat in considerare.

In alte cuvinte, se sustine ca prima instanta a stabilit o situatie de fapt neconforma cu vointa manifestata in conventie, solutia fiind rezultatul faptului ca nu s-a concentrat pe identificarea intentiei comune a partilor la momentul incheierii contractului.

Contrar acestor afirmatii, Curtea constata, analizand continutul Dosarului de dauna - procesul verbal de constatare a daunelor – bunuri, pentru asigurari de bunuri si raspunderi civile  nr.1431 din 02.07.2013, - Capitolul IV – Constatari – Cauza si imprejurarile producerii daunelor, ca inspectorul de daune a inscris mentiunea  „
furt prin efractie cu distrugerea peretilor,usilor de acces, instalatie electrica
etc.”, iar in adresa IPJ Arges s-a precizat ca in urma cercetarii la fata locului s-a stabilit patrunderea in imobil
prin efractie
, rezultand astfel modalitatea in care s-a produs evenimentul asigurat, dar si aplicabilitatea clauzelor privind conditiile de despagubiri in care se incadreaza aceasta, raportat la art.26.1 si art.26.8.1 din contractul de asigurare.

Mai mult, lecturand intampinarea formulata de parata la data de 25.03.2014, se constata ca apararea acesteia se refera la ipoteza prevazuta de neindeplinirea conditiilor pentru despagubirea riscului de vandalism, conform art.25.4. din contract, dimpreuna cu nedovedirea indeplinirii conditiilor stabilite de art.26.8.1 din conditiile de asigurare, argumentand
in cazul ambelor ipoteze
neindeplinirea conditiilor prin aceea ca pentru imobilul asigurat
nu s-a dovedit existenta pazei permanente prin unitati de specialitate de paza si interventie sau de o persoana desemnata sau cu sisteme de alarma functionale
.

Totodata,  apelanta a facut referire la prevederile art.2 alin.1 din Legea nr.330/2003 invocand nerespectarea de catre reclamanta a obligatiei legale de a asigura paza imobilului, imprejurare in care aceasta ar fi trebuit sa prezinte documente certe privind existenta acestor sisteme de alarma functionale, asa cum prevede art.82 din Conditiile de asigurare, potrivit carora evenimentul nu este acoperit prin polita de asigurare, ci sarcina probei de acoperire revine asiguratului.

Cu referire la cele mentionate, Curtea constata ca in dezvoltarea criticilor din prezenta cale de atac apelanta extinde apararile formulate in fata primei instante, careia nu i-au fost supuse spre analiza.

In ceea ce priveste inexistenta dovezii unui sistem de alarma functional, observand fotografiile regasite la dosar fond, Curtea constata nejustificata sustinerea apelantei, motivat de faptul ca acest sistem a existat, insa la momentul furtului faptuitorii au procedat la smulgerea acestei instalatii, inclusiv a senzorilor cu care erau dotate, ceea ce a permis patrunderea in interiorul imobilului, fara ca personalul din celelalte institutii invecinate sa observe.

Aceste inscrisuri coroborate cu depozitia martorului aflata la dosar rejudecare nu au fost insa contracarate de catre apelanta, ci s-au facut doar simple sustineri care nu pot conduce la inlaturarea acestor dovezi pe presupunerea ca nu ar exprima realitatea din cauza.

Critica vizand neanalizarea de catre prima instanta a indeplinirii obligatiei prevazuta la art.56.5 din Conditiile de asigurare, raportat la art.34.2 si art.34.3 din Contractul de asigurare, Curtea o apreciaza ca nejustificata avand in vedere ca, la momentul constituirii dosarului de daune, nu s-a pus in discutie o asemenea solicitare, in sensul ridicarii unor  semne de intrebare in privinta acesteia, care prin natura sa
ar deveni frauduloasa
sau ca
s-ar baza pe declaratii sau documente inexacte ori incomplete.
Nu se identifica in ansamblul probatoriului administrat solicitarea depunerii unor dovezi legate de aceasta sustinere.

Insa, relativ la  critica referitoare la obligarea acesteia la despagubiri pentru bunuri care nu fac obiectul politei de asigurare, Curtea o constata intemeiata intrucat, din continutul Contractului de asigurare nr.*** rezulta ca bunul asigurat il reprezinta
cladirea imobil
amplasata in Pitesti, ***, judetul Arges, pentru suma asigurata de 1.100.000 lei. Nu se face nici o mentiune in polita de asigurare in privinta vreunui bun mobil, astfel ca raspunderea asiguratorului este limitata la cladirea imobil cu consecinte asupra efectelor clauzelor inscrise la art.15.1.b) din Conditiile de asigurare.

Coroborand acest document cu clauzele generale reprezentand conditii de asigurare privind asigurarea facultativa a bunurilor, la Capitolul bunuri asigurate,
art.15.1. lit. b)
rezulta ca prin cladiri si constructii asigurate se inteleg cele care au dotarile necesare in functie de destinatie, fiind asigurate in integralitatea lor constructiva, respectiv fundatie, soclu, pereti, plansee, acoperis, pardosele, ferestre cu geam (inclusiv termopan), usi, scari, putul liftului, iar
la lit. d)
dotarile aferente cladirilor precizate la lit. a), b) si c) se asigura impreuna cu cladirile ca facand parte din acestea, respectiv conducte de alimentare cu apa, instalatiile de incalzire, inclusiv caloriferele din interiorul constructiei, centralele termice proprii, instalatiile de climatizare, de incalzire, instalatia de gaz, conductele de canalizare, instalatiile igienico-sanitare, inclusiv obiecte sanitare, instalatia electrica, inclusiv prizele ingropate sub tencuiala, corpurile de iluminat tip plafoniera sau spot, instalatiile de alarma, instalatiile de semnalizare incendiu, instalatii facand parte din dotarea cladirii.

Totodata, se constata ca la pct.15.2.  -
pentru continut
– din Conditiile de asigurare sunt incluse mijloace fixe si mijloace circulante ce pot face obiect al despagubirilor fiind mentionate cu titlu de exemplu echipamentele inclusiv instalatii de prevenire si alarmare, mobilier, dulapuri blindate, birotica, aparatura electronica si electrotehnica. Or, sub acest aspect, din probatoriul administrat nu  rezulta ca intimata a convenit cu asiguratorul si o asigurare pentru continut, in sensul de a suporta si disparitia unor
elemente de mobilier
din interiorul imobilului.

Fata de aceasta retinere, referitor la
expertiza N
, rezulta ca aceasta a luat in calculul despagubirilor  bunuri mobile ce nu fac obiectul politei de asigurare, constand in uscator de maini, televizor, monitor, canapea de piele, pupitru comanda DJ, instalatie gheata, instalatie cafea, frigider, in cuantum total de 64.325 lei, Curtea constatand justificata sustinerea apelantei, intrucat  bunurile individualizate anterior nu se pot incadra la art.15.1. lit. b) si lit. d) din Conditiile de asigurare , astfel ca aceste sume vor fi inlaturate din cuantumul total al despagubirilor.

In ceea ce priveste
expertiza P
, care se refera la calculul despagubirii vizand bunurile considerate ca fiind imobile prin destinatie, constand in instalatii, conform contractului de asigurare si conditiilor generale de asigurare, art.15.1.d), Curtea o apreciaza ca fiind reala, valoarea totala a despagubirilor insumand 63.736 lei.

Totodata, rezulta ca expertiza a aplicat, la valoarea despagubirii reprezentand materiale si manopera in cuantum de 53.560 lei, cota de TVA de 19%, insumand 10.176 lei, astfel ca nu se sustine critica apelantei cu referire la cota de TVA de 24%.

In ceea ce priveste calculul contravalorii materialelor/instalatiilor precum si a manoperei necesare in vederea aducerii imobilului la starea de dinaintea producerii evenimentului asigurat, raportat la suma de 1.100.000 lei din contractul de asigurare, se constata ca a fost corect stabilit la suma de 19.569,7 lei incluzand si TVA, fiind respectate dispozitiile MLPAT privind evaluarea cladirilor si constructiilor din grupele 1 si 2 de mijloace fixe, precum si buletinul tehnic de preturi fara TVA, avand la baza indicatoarele de norme de deviz actualizate la zi, potrivit expertizei V.

Sub acest aspect, Curtea constata ca este justificata insusirea de catre instanta a punctului de vedere exprimat de expertul de mai sus, observand ca in contractul de asigurare nu a fost prevazuta o valoare de referinta a bunului asigurat, singura evaluare fiind facuta de Banca Transilvania la momentul incheierii contractului de imprumut in cuantum de 1.618.900 lei de unde rezulta, referitor la coeficientul de subasigurare , corecta retinere in expertiza ca fiind de 0,6798 lei, raportat la valoarea de piata a imobilului specificata anterior.

Asadar, nu se sustine critica apelantei in sensul ca nu s-a tinut cont de prevederea art.46.3 din Conditiile de asigurare la stabilirea coeficientului de subasigurare, intrucat din continutul lucrarii efectuate de expert rezulta ca s-a stabilit acest coeficient prin raportare la valoarea reala de 1.618.900 lei - ca valoare de reconstituire minus uzura fizica -, de la momentul producerii daunei, la suma asigurata de 1.100.000 lei, conform mentiunii din contractul de asigurare.

Insumand valorile celor doua expertize, Curtea constata ca intimatei-reclamante i se cuvine cu titlu de despagubiri suma totala de 83.305,7 lei la care urmeaza a fi obligata apelanta-parata.

In ceea ce priveste cheltuielile de judecata, prin raportare la dispozitiile art.451- 453 noul Cod de procedura civila, Curtea constata  intemeiata in parte solicitarea intimatei - reclamante  de acordare a acestora, tinand cont de cuantumul sumei reprezentand despagubiri la care va fi obligata parata, in sensul ca se va aprecia ca fiind justificate cheltuielile de judecata de la fondul pricinii, in cuantum de 3.340 lei, iar in ceea ce priveste calea de atac in considerarea cuantumului despagubirilor stabilite in sarcina paratei urmeaza ca intimata sa fie obligata la suma de 800 lei taxa timbru in apel, in limita admiterii cererii.

Fata de considerentele expuse, Curtea, in temeiul art.480 Cod procedura civila, a admis apelul, a schimbat sentinta in sensul ca a admis in parte cererea si a obligat parata sa plateasca reclamantei suma de 83.305,7 lei, reprezentand valorile determinate in expertize.