CONTESTATIE LA TITLU. LIMITELE ANALIZEI
18 martie 2020Individualizarea pedepselor. Renuntarea la aplicarea pedepsei.
18 martie 2020
Aplicarea legii penale mai favorabile dupa judecarea definitiva a cauzei. inlocuire masura de siguranta cu pedeapsa complementara. Inaplicabilitate.
COD PENAL, ART. 6, ART. 66 ALIN. 1 LIT.C) SI ALIN.4
Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,
Decizia penala nr. 449 din data de 30 septembrie 2014.
Prin sentinta penala nr. 820 din data de 04 septembrie 2014 pronuntata de T.P., in baza disp. art. 598 alin. 1 lit. d) Cod proc. penala rap. la art. 6 Cod penal, a fost admisa contestatia la executare formulata de condamnatul T.X., in prezent aflat in Penitenciarul P. si in baza art. 6 alin. 5 Noul Cod Penal s-a dispus inlocuirea masurii de siguranta a interzicerii condamnatului de a ramane pe teritoriul Romaniei prev. de art. 117 Cod penal anterior, cu pedeapsa complementara a interzicerii dreptului de a se afla pe teritoriul Romaniei prev. de art. 66 alin. 1 lit. c) Noul Cod penal, pe o durata de 5 ani dupa executarea pedepsei principale.
Totodata, s-a constatat ca in privinta pedepsei principale nu se impune aplicarea dispozitiilor art. 6 Cod penal.
De asemenea, au fost mentinute in rest dispozitiile sentintei de condamnare mentionate anterior si s-a dispus anularea M.E.P.I. nr. 181/20.11.2001 emis de Tribunalul Bucuresti Sectia a II-a Penala si emiterea unui nou mandat de executare.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut pe baza actelor si lucrarilor cauzei, urmatoarele:
La data de 04.08.2014 condamnatul T.X., aflat in Penitenciarul P. a formulat contestatie la executare solicitand aplicarea legii penale mai favorabile sub aspectul inlaturarii dispozitiilor art. 117 Cod penal anterior.
In vederea solutionarii cauzei s-a depus la dosar copia M.E.P.I. nr.181 din 20.11.2001 emis de Tribunalul Bucuresti Sectia a II-a penala.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta de fond a retinut ca prin sentinta penala nr. 133 din 24.07.1997 a Tribunalului Bucuresti, Sectia a II-a Penala, definitiva prin decizia penala nr.4724 de la 06.11.2001 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, au fost aplicate condamnatului pedeapsa detentiunii pe viata pentru comiterea infractiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174-175 lit. a) si 176 lit.b) Cod pena, cu aplic. art. 75 lit.a) Cod penal, precum si masura de siguranta a expulzarii, in temeiul art. 117 Cod penal.
In baza sentintei mentionate a fost emis de catre Tribunalul Bucuresti Sectia a II-a penala, M.E.P.I. nr. 181/20.11.2001.
S-a retinut de magistratul fondului ca la data de 01.02.2014 a intrat in vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal iar potrivit dispozitiilor art. 6 alin. 1 Noul Cod penal, cand dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si pana la executarea completa a pedepsei inchisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai usoara, sanctiunea aplicata, daca depaseste maximul special prevazut de legea noua pentru infractiunea savarsita, se reduce la acest maxim.
De asemenea, in conformitate cu art. 4 din Legea nr. 187/2012, s-a retinut ca pedeapsa aplicata pentru o infractiune printr-o hotarare ce a ramas definitiva sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depaseste maximul special prevazut de Codul penal, nu poate fi redusa in urma intrarii in vigoare acestei legi.
Prin urmare, s-a constatat de instanta de fond ca in aplicarea acestor dispozitii aceasta este tinuta sa verifice doar daca pedeapsa aplicata in concret printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, pentru o anumita infractiune, depaseste limita maxima a pedepsei prevazute de legea noua pentru acea infractiune.
Astfel, prima instanta a constatat ca in privinta infractiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174-175 lit. a) si art.176 lit. b) Cod penal, cu aplic. art. 75 lit. a) Cod penal, aceasta se regaseste in dispozitiile noului cod penal la art. 189 alin. 1 lit.f), fapta fiind pedepsita cu inchisoarea de la 15 la 25 ani sau detentiunea pe viata, pedeapsa aplicata in concret condamnatului, regasindu-se si in noua reglementare.
Prin urmare, s-a apreciat ca in privinta acestei pedepse nu se impune inlocuirea sa, nefiind incidente dispozitiile art. 6 alin.1 Cod penal.
In ceea ce priveste aplicarea masurii de siguranta a expulzarii, s-a observat ca in prezent dreptul strainului de a se afla pe teritoriul Romaniei reprezinta o pedeapsa complementara, prevazuta de art. 66 alin.1 lit. c) Cod penal, iar nu o masura de siguranta.
Sub acest aspect, s-a motivat de prima instanta ca desi aparent cele doua institutii au natura juridica diferita, continutul concret al masurii are corespondent in legea noua, motiv pentru care s-a dispus inlocuirea masurii de siguranta a interzicerii condamnatului de a ramane pe teritoriul Romaniei, prev. de art. 117 Cod penal din 1969, cu pedeapsa complementara a interzicerii dreptului de a se afla pe teritoriul Romaniei, prev. de art. 66 alin. 1 lit. c) Noul Cod penal, pe durata maxima prevazuta de lege de 5 ani dupa executarea pedepsei principale.
Totodata, au fost mentinute in rest dispozitiile sentintei de condamnare si s-a dispus anularea M.E.P.I. nr. 181/20.11.2001 emis de Tribunalul Bucuresti Sectia a II-a Penala si emiterea unui nou mandat de executare.
Impotriva sentintei penale nr. 820 din 04 septembrie 2014 a formulat contestatie condamnatul T. Y., care a criticat solutia primei instante de nelegalitate si netemeinicie sustinand ca in mod gresit s-a dispus inlocuirea masurii expulzarii cu pedeapsa complementara a interzicerii dreptului de a se afla pe teritoriul Romaniei, dupa executarea pedepsei principale, solicitand admiterea contestatiei, desfiintarea in parte a sentintei si pe fond, inlaturarea acestei masuri.
Curtea, examinand sentinta contestata in raport de motivele invocate, pe baza actelor si lucrarilor cauzei si a inscrisurilor noi administrate in fata instantei de control judiciar, constata ca aceasta este afectata partial de netemeinicie, iar calea de atac formulata de condamnat este fondata, pentru considerentele ce urmeaza:
Prin sentinta penala nr. 820 din 04 septembrie 2014 pronuntata de Tribunalul Prahova, a fost admisa contestatia la executare formulata de condamnatul T.X., in sensul ca in temeiul disp. art. 6 alin.5 Cod penal a fost inlocuita masura de siguranta a interzicerii condamnatului de a ramane pe teritoriul Romaniei prev. de art. 117 Cod penal anterior, cu pedeapsa complementara a interzicerii dreptului de a se afla pe teritoriul Romaniei pe o durata de 5 ani, dupa executarea pedepsei principale, prev. de art. 66 alin.1 lit.c) din Noul Cod penal, constatand ca in privinta pedepsei principale nu se impune aplicarea disp. art.6 Cod penal.
In sustinerea contestatiei la executare condamnatul a depus in fata primei instante copie de pe dispozitivul Hotararii nr. 2667321/J/GMA din 22 iulie 2012 a Inspectoratului General pentru Imigrari - Centrul Regional de Cazare si Proceduri pentru solicitantii de Azil Bucuresti din care rezulta ca acestuia i-a fost acordata Protectie Subsidiara.
Avand in vedere ca si pe calea contestatiei a fost invocat acelasi aspect, instanta de control judiciar a solicitat institutiei in cauza comunicarea respectivei hotarari, cu mentiunea modalitatii ramanerii definitive, ce a fost remisa instantei cu adresa nr. 3152785 din 29 septembrie 2014, filele 21-25.
Din cuprinsul Hotararii nr. 2667321/h/GMA din 22 iulie 2014, definitiva la data de 04 august 2014, prin neexercitarea caii de atac a plangerii de catre condamnat, rezulta ca acestuia i-a fost respinsa cererea de acordare a statutului de refugiat.
Prin aceeasi hotarare, condamnatului i-a fost acordata protectia subsidiara, constatandu-se ca cererea acestuia indeplineste conditiile prev. de art. 26 alin.2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania, cu modificarile si completarile ulterioare.
In conformitate cu dispozitiile cuprinse in art. 26 alin.1 din Legea nr. 122/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, protectia subsidiara se acorda cetateanului strain sau apatridului care nu indeplineste conditiile pentru recunoasterea statutului de refugiat si cu privire la care exista motive intemeiate sa se creada ca, in cazul returnarii in tara de origine, respectiv in tara in care isi avea resedinta obisnuita, va fi expus unui risc serios, printre aceste riscuri fiind, in sensul prevederilor alin.2, cel privind condamnarea la
pedeapsa cu moartea ori executarea unei astfel de pedepse.
La adoptarea hotararii de acordare a protectiei subsidiare s-a retinut ca la data realizarii interviului, T.X. se afla incarcerat in Penitenciarul P., fiind condamnat la detentiunea pe viata pentru comiterea infractiunii de omor asupra a doi conationali, pe care o executa din 1994 si nu doreste sa se intoarca in tara de origine deoarece se teme ca ar putea fi rejudecat si condamnat la pedeapsa cu moartea ori ar putea fi omorat de rudele celor doua victime.
Verificarile efectuate de catre Inspectoratul General pentru Imigrari - Centrul Regional de Cazare si Proceduri pentru solicitantii de azil Bucuresti au relevat ca in prezent doar in 58 de tari ale lumii se mai aplica pedeapsa cu moartea iar potrivit unui raport al Amnesty International, anul trecut s-au inregistrat 682 de executii in 21 de tari iar CHINA ocupa primul loc, avand mai multi condamnati la moarte decat toate celelalte tari la un loc.
Potrivit aceluiasi raport rezulta ca dintre infractiunile pedepsite cu moartea in China sunt cele grave, precum crima, violul, tradarea, traficul de droguri dar si delapidarea, coruptia sau mita, se sanctioneaza la fel de aspru.
Rezulta, de asemenea, din considerentele hotararii prin care s-a acordat condamnatului protectie subsidiara ca sustinerile acestuia referitoare la problemele cu care s-ar confrunta in tara sa de origine si care l-au determinat sa ceara azil sunt credibile, ca acesta a facut dovada bunei-credinte si a depus toate eforturile pentru sustinerea cererii de azil iar declaratiile date au fost considerate coerente si plauzibile si nu au fost contrazise de informatiile din tara de origine.
Or, in aceste conditii, Curtea a constatat ca desi prin continutul sau, masura de siguranta a expulzarii prev. de art. 117 din Codul penal din 1969 se regaseste in acelasi continut in pedeapsa complementara prev. de art. 66 alin.1 lit.c) Cod penal iar potrivit art. 6 alin. 5 Cod penal, aceasta se executa in continutul si limitele prevazute de acesta, instanta de fond era datoare sa verifice, fata de motivele invocate si dovedite de condamnat, incidenta disp. art. 66 alin.4 din acelasi cod, si prin urmare, sa nu dispuna aceasta din urma masura.
Astfel, asa cum rezulta din art. 66 alin.4 Cod penal, pedeapsa prevazuta in alin.1 lit.c) nu se va dispune atunci cand exista motive intemeiate de a se crede ca viata persoane expulzate este pusa in pericol ori ca persoana va fi supusa la tortura sau alte tratamente inumane ori degradante in statul in care urmeaza a fi expulzata, iar art. 68 alin.2 din acelasi cod, stipuleaza ca interzicerea dreptului strainului de a se afla pe teritoriul Romaniei se executa la data liberarii.
Cum contestatorul T.Y. a fost condamnat la detentiunea pe viata iar pana in prezent a executat 20 de ani de inchisoare, avand, asadar, vocatia de a beneficia de liberare conditionata conform art. 99 Cod penal, rezulta, avand in vedere si argumentele retinute la acordarea protectiei subsidiare, ca in cauza sunt incidente dispozitiile cuprinse in art. 66 alin.4 Cod penal iar sentinta contestata se impune a fi desfiintata sub acest aspect.
La adoptarea acestei solutii, Curtea a avut in vedere si dispozitiile cuprinse in art. 1 din Protocolul nr. 6 la Conventie, privind abolirea pedepsei cu moartea, adoptat la 28 aprilie 1983, ratificat de Romania prin Legea nr. 30/1994 si amendat prin Protocolul nr.11 incheiat la data de 11 mai 1994, ratificat prin Legea nr.79/1995.
Potrivit acestor dispozitii ” Pedeapsa cu moartea este abolita. Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea pedeapsa si nici executat ”.
Asa cum rezulta din jurisprudenta instantei de contencios european - cauza 58128/00 din 15 martie 2001- Ismaili contra Germaniei,
existenta unui risc serios ca o persoana sa fie supusa pedepsei capitale in caz de extradare trebuie stabilita pe baza inceputului de proba care exista la dosarul cauzei.
Spre deosebire de argumentele retinute in respectiva cauza si care au condus la constatarea neincalcarii art. 1 din Protocolul nr. 6, infractiunea pentru care contestatorul T. Y. a fost condamnat se sanctioneaza in tara sa de origine, China, cu pedeapsa capitala, si prin urmare, exista un motiv intemeiat in a crede ca in cazul in care masura complementara prev. de art. 66 alin.1 lit.c) Cod penal ar fi pusa in executare, viata sa ar putea fi pusa in pericol.
Pentru argumentele anterior expuse, Curtea, in temeiul disp. art. 425
1
alin.7 pct.2 lit.a) cu referire la art. 598 alin.1 lit.d) Cod proc. penala, a admis contestatia formulata de condamnat, a desfiintat in parte sentinta si in rejudecare, a dispus inlaturarea dispozitiei privind inlocuirea masurii de siguranta a interzicerii condamnatului de a ramane pe teritoriul Romaniei prev. de art. 117 Cod penal din 1969 cu pedeapsa complementara a interzicerii dreptului de a se afla pe teritoriul Romaniei prev. de art. 66 alin.1 lit.c) din Noul Cod penal pe o durata de 5 ani, dupa executarea pedepsei principale, constatand incidenta disp. art. 66 alin.4 din Noul Cod penal.
(Judecator Ioana Nonea)