Individualizarea pedepselor. Renuntarea la aplicarea pedepsei.

 

 

Cod proc. penala, art.177, art. 291, art.385

¹⁵

, art. 385

⁶

 

In conditiile comiterii unei pluralitati infractionale formate din doua infractiuni: conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fara permis de conducere si, concomiten, avand o imbibatie alcoolica in sange peste limita legala, nu se poate aprecia ca aceste fapte prezinta o gravitate redusa,  in raport de natura si intinderea urmarilor produse, modul si imprejurarile comiterii faptelor, astfel cum stabileste conditia prevazuta de art.80 alin.1 lit.a Cod penal, astfel incat sa se dispuna renuntarea la aplicarea pedepsei.

               
         
            

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia  penala nr. 819 din 10 septembrie 2014.

 

Prin
sentinta penala nr.256/24.04.2014 pronuntata de Judecatoria Targoviste
 in baza art. 396 alin. (3) Cod procedura penala raportat la art. 80 Cod penal s-a renuntat la aplicarea pedepsei fata de inculpatul
C.D.M.
,  sub aspectul savarsirii infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fara a poseda permis de conducere, prevazuta de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002, in prezent, art.335 al.1 C.penal.  

S-a renuntat la aplicarea pedepsei fata de acelasi inculpat sub aspectul savarsirii infractiunii de conducere pe drumuri publice a unui autovehicul de catre o persoana avand o imbibatie alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur in sange, prevazuta de art. 336 al.1 C.penal cu aplicarea art.5 C.penal.

In baza art.81 C.penal inculpatului i s-a aplicat  un avertisment.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca
la data de 1.03.2013, in jurul orei 18:55, inculpatul a condus mopedul marca
Piagio
cu numarul de inregistrare D. DB 399, proprietatea martorului I.S., pe strada C.D. din T., fara a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule si avand o imbibatie alcoolica de 1,70 g/l alcool pur in sange la prima proba si de 1,50 g/l la cea de a doua proba.

S-a mai retinut ca inculpatul a optat pentru judecarea cauzei conform procedurii simplificate, numai in baza probelor administrate in cursul urmaririi penale si recunoscand acuzatia ce i-a fost adusa, cererea fiindu-i admisa si pe considerentul ca infractiunile imputate nu sunt pedepsite cu inchisoarea pe viata.

Din coroborarea probelor administrate in cursul urmaririi penale instanta de fond a constatat ca faptele imputate exista, constituie infractiuni si au fost savarsite de catre inculpat, acestea fiind supuse institutiei concursului de infractiuni.

De asemenea, s-a avut in vedere noua reglementare a infractiunii din art.336 alin.1 C.penal ca fiind legea mai favorabila, conform art.5 C.penal intrucat, fata de reglementarea anterioara, prevede posibilitatea aplicarii amenzii penale pe langa pedeapsa inchisorii de la 1 an la 5 ani.

Astfel, s-a observat ca potrivit art.396 C.pr.penala instanta are posibilitatea sa renunte la stabilirea si aplicarea pedepsei cu privire la inculpat, pentru indreptarea caruia, tinand seama de infractiunea savarsita, de persoana infractorului si de conduita avuta de acesta inainte si dupa comiterea infractiunii, nu este oportuna aplicarea unei pedepse, fiind suficienta aplicarea unui avertisment.

In acest sens, fata de conditiile aratate in art.80 C.penal ce se cer a fi indeplinite cumulativ, instanta de fond a retinut ca infractiunile prezinta o gravitate redusa, nefiind produse urmari, in acest caz fiind vorba despre infractiuni de pericol, iar conditia obiectiva a limitelor de pedeapsa este indeplinita, infractiunile in cauza fiind pedepsite cu inchisoare de la 1 an la 5 ani sau amenda, legea cerand pentru renuntarea la aplicarea pedepsei, ca infractiunea sa nu fie pedepsita cu inchisoarea mai mare de 5 ani.

De asemenea, s-a mai observat ca potrivit art.80 al.3 C.penal instanta poate dispune renuntarea la aplicarea pedepsei si in cazul concursului de infractiuni daca pentru fiecare infractiune concurenta sunt indeplinite conditiile aratate mai sus, iar conform art. 81 C.penal cand dispune renuntarea la aplicarea pedepsei, instanta aplica un avertisment care consta in atentionarea inculpatului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune daca va mai comite infractiuni, riscand anularea acestei masuri si aplicarea unei pedepse alaturi si de cea de a doua pedeapsa, cu atragerea a diferite decaderi, incapacitati si interdictii ce decurg dintr-o condamnare.

Impotriva
acestei sentinte, in termen legal, a formulat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Targoviste, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In primul motiv de apel, se invoca nelegalitatea hotararii in raport de faptul ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra cererii de schimbare a incadrarii juridice a faptelor conform art.386 Cod procedura penala desi se formulase o astfel de cerere, iar aceasta operatiune era obligatorie in contextul in care s-a modificat continutul constitutiv al infractiunii prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002.

Din acest punct de vedere s-a sustinut ca schimbarea incadrarii juridice trebuie sa se dispuna chiar din oficiu in cazul in care legea noua este mai favorabila si deci aplicabila in mod obligatoriu, aceasta operatiune fiind menita a conduce la respectarea drepturilor procesuale ale inculpatului si ale celorlalte parti implicate in procesul penal, cu referire in mod special la dreptul de a-si formula aparari in mod precis, prin raportare la textul de lege aplicabil.

Cu atat mai mult, aceasta solutie ar trebui adoptata mai ales in cazuri precum cel de fata in care textul de lege nou a suferit modificari de structura din punctul de vedere al elementelor constitutive ale infractiunii. in cazul infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care are o imbibatie alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur in sange, prevazuta in trecut de art. 87, alin. (1) din OUG 195/2002 rep. iar in prezent de art. 336 alin. 1 din Codul penal, intrucat verbum regens, textul incriminator, a suferit o modificare radicala, in sensul in care actualmente este relevanta alcoolemia de la momentul prelevarii probelor de sange, pe cand in trecut era relevanta cea de la momentul conducerii autovehiculului, se poate vorbi de doua infractiuni distincte care de altfel au si denumiri diferite. De asemenea, concluziile partilor sub aspectul interpretarii probelor si nu numai s-ar concentra intr-o alta directie decat s-ar fi facut prin raportare la vechiul text de lege, in functie de elementul material al faptei.

Operatiunea schimbarii incadrarii juridice este singurul mijloc legal prin care s-ar putea face trecerea de la un text de lege la altul, cu respectarea integrala a principiului legalitatii si a drepturilor procesuale ale partilor.

Cel de-al doilea motiv de apel se refera la netemeinicia sentintei, sub aspectul modului de individualizare a pedepsei, in sensul in care, in cauza, renuntarea la aplicarea pedepsei si aplicarea unui avertisment inculpatului nu reprezinta un mijloc eficient de preventie a infractiunilor de acest gen.

S-a sustinut in acest sens ca prin renuntarea la aplicarea pedepsei fata de inculpat, in contextul in care acesta a savarsit in concurs infractiunile prev. de art. 336 din Codul penal si respectiv de art. 335 C.penal, se neglijeaza in mod nejustificat pericolul abstract si concret al acestei categorii de infractiuni, iar prin generalizarea unei asemenea practici in domeniul infractiunilor rutiere, s-ar incuraja savarsirea acestor infractiuni aparent usoare dar care au de cele mai multe ori rezultate dramatice.

Sustinandu-se, in esenta ca, pericolul concret al faptei comise de inculpat nu este diminuat de niciuna dintre circumstantele reale si personale, fata de nivelul  alcoolemiei relativ crescut, de 1,70 g/l la prima proba de sange recoltata, s-a argumentat ca niciuna dintre circumstantele concrete ale cauzei nu este de natura a atenua raspunderea inculpatului pana la a se renunta la aplicarea pedepsei ci dimpotriva, solicitandu-se admiterea caii de atac, desfiintarea sentintei si condamnarea inculpatului prin retinerea art.5 Cod penal, apreciindu-se ca legea favorabila in raport de aplicarea globala potrivit deciziei Curtii Constitutionale este OUG 195/2002.

Curtea a constatat apelul ca fiind fondat.

Inculpatul intimat C.D.M. a fost dedus judecatii prin rechizitoriul nr.1695/P/2013 din data de 21.01.2014 al Parchetului de pe langa Judecatoria Targoviste pentru savarsirea infractiunilor de: conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fara a poseda permis de conducere  si respectiv infractiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana avand o imbibatie de peste 0,80g/l alcool pur in sange, fapte prevazute de art.86 alin.1 si art.87 alin.1 din OUG 195/2002 republicata constand in aceea ca in data de 1.03.2013, in jurul orei 18:55, inculpatul a condus mopedul marca
Piagio
proprietatea martorului I.S., purtand numarul de inregistrare D. DB 399, pe drumurile publice din Targoviste, fara a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule si avand o imbibatie alcoolica de 1,70 g/l alcool pur in sange la prima proba si de 1,50 g/l la cea de a doua proba.

Intr-adevar, potrivit declaratiei data de intimatul-inculpat la termenul de judecata din 24.04.2014 in care au avut loc si dezbaterile asupra fondului cauzei, acesta a sustinut ca recunoaste vinovatia sa in privinta infractiunilor pentru care a fost trimis in judecata, solicitand ca judecata sa aiba loc in baza probelor administrate in cursul urmaririi penale, pe care si le insuseste fara a le contesta.

In legatura cu primul motiv de apel, curtea constata ca, acesta nu este fondat, desi disp. art.386 Cod procedura penala referitoare la schimbarea incadrarii juridice data faptei nu au fost in mod formal aplicate la primul grad de jurisdictie.

Insa, este incontestabil ca eventuala aplicare a acestor dispozitii ar fi fost determinata nu de schimbarea propriu-zisa a incadrarii juridice intr-un alt text de lege, mai exact intr-o alta infractiune decat cea ce a constituit temeiul trimiterii in judecata, ci numai de retinerea noilor dispozitii legale, incidente prin efectul succesiunii legilor penale in timp, cata vreme de la momentul trimiterii in judecata – 21ianuarie 2014 si pana la pronuntarea hotararii in fond, a intervenit o succesiune de legi penale, prin intrarea in vigoare la 1 februarie 2014 a unor noi dispozitii penale, care elimina incriminarea din legea anterioara speciala si incrimineaza aceleasi infractiuni in Noul cod penal.

Aceasta succesiune a legilor penale in timp a fost, fara tagada, observata de catre instanta de fond care a retinut ca faptele ce constituie obiectul trimiterii in judecata, incriminate anterior de legea speciala, respectiv OUG 195/2002, sunt actualmente prevazute in art.335 alin.1 si respectiv art.336 alin.1 Cod penal, texte de lege care se regasesc atat in minuta cat si in dispozitivul si considerentele sentintei apelate, continutul constitutiv al infractiunilor nefiind practic schimbat, iar imprejurarea ca difera momentul avut in vedere de legile succesive pentru producerea de efecte juridice in privinta rezultatelor alcoolemiei, fiind lipsit de relevanta in conditiile recunoasterii vinovatiei de catre inculpat in cadrul procedurii simplificate de judecata.

Or, este evident ca instanta de fond a analizat conditiile de aplicare ale disp. art.5 Cod penal care reglementeaza legea penala mai favorabila in cursul judecatii, iar imprejurarea ca nu s-a dispus in mod formal schimbarea incadrarii juridice a faptelor nu poate atrage reformarea hotararii, cu atat mai mult cu cat o astfel de cerere nu a fost in mod expres formulata, schimbarea incadrarii juridice fiind solicitata de catre Ministerul Public cu prilejul dezbaterilor, fara insa ca inculpatul sa solicite o astfel de schimbare a incadrarii juridice si fara a formula vreo cerere cu privire la pregatirea apararii.

In acest context, curtea apreciaza ca, retinerea unei noi incadrari juridice, determinata nu de schimbarea propriu-zisa a dispozitiei legale in temeiul careia a fost antrenata raspunderea penala ci numai de efectul aplicarii succesiunii legilor penale in timp, nu este supusa reglementarii instituite in art.386 Cod procedura penala, cu atat mai mult cu cat inculpatul a recunoscut vinovatia sa in cadrul procedurii simplificate de judecata, fara a contesta asadar savarsirea faptelor.

Din acest punct de vedere, se apreciaza ca nefiind fondate criticile formulate in cadrul primului motiv de apel, sentinta atacata nefiind afectata de nelegalitatea invocata.

In privinta celui de-la doilea motiv de apel, curtea apreciaza ca fiind fondate criticile formulate in raport de urmatoarele argumente:

Este adevarat ca, potrivit art.396 C.pr.penala instanta are posibilitatea sa renunte la stabilirea si aplicarea pedepsei cu privire la inculpat, pentru indreptarea caruia, tinand seama de infractiunea savarsita, de persoana infractorului si de conduita avuta de acesta inainte si dupa comiterea infractiunii se poate face aplicarea disp. art.80 – 82 Cod penal.

Intr-adevar, renuntarea la aplicarea pedepsei, reglementata de art.80 Cod penal, presupune indeplinirea a doua conditii cumulative si anume: o conditie privitoare la fapta si una referitoare la persoana inculpatului.

In privinta celei referitoare la fapta, disp. art.80 alin.1 lit.a Cod penal stabilesc ca, aceasta trebuie sa „prezinte o gravitate redusa, avand in vedere natura si intinderea urmarilor produse, mijloacele folosite, modul si imprejurarile in care a fost comisa, motivul si scopul urmarit”.

Conditia privitoare la persoana infractorului are in vedere „conduita avuta anterior savarsirii infractiunii, eforturile depuse pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii precum si posibilitatile sale de indreptare, imprejurari in raport de care instanta apreciaza ca aplicarea unei pedepse ar fi inoportuna din cauza consecintelor pe care le-ar avea asupra persoanei inculpatului”.

Or, din acest punct de vedere, curtea observa ca, inculpatul a fost dedus judecatii pentru comiterea a doua infractiuni de pericol reglementate, la acel moment, de dispozitiile legale speciale privitoare la circulatia pe drumurile publice, ulterior incriminarea fiind preluata in Capitolul II din Titlul VII al Codului penal intrat in vigoare la 1 februarie 2014 – infractiuni contra sigurantei pe drumurile publice.

In conditiile comiterii unei pluralitati infractionale formate din doua infractiuni: conducere fara permis si avand o imbibatie alcoolica in sange peste limita legala, este evident ca nu se poate aprecia ca aceste fapte prezinta o gravitate redusa, astfel cum stabileste conditia prevazuta de art.80 alin.1 lit.a Cod penal.

Intr-adevar, inculpatul a condus pe drumurile publice un moped insa in nici un caz fapta sa nu poate fi apreciata ca prezentand o gravitate redusa atata timp cat inexistenta permisiunii de conducere a fost dublata si de consumul de bauturi alcoolice, iar imbibatia alcoolica determinata cu prilejul analizelor de sange fiind determinata la 1,70 gr/l alcool pur in sange la prima proba si de 1,50 gr/l la cea de-a doua proba, valori care sunt net superioare limitei maxime legale si care pun in evidenta indiferenta inculpatului fata de consecintele faptei sale, cu atat mai mult cu cat incalcarea dispozitiilor legale ar fi putut conduce la consecinte vatamatoare pentru persoane sau bunuri.

Chiar daca circumstantele personale ale inculpatului ar putea releva in privinta acestuia indeplinirea conditiei prevazute de art.80 alin.1 lit.b teza I Cod penal, in sensul existentei unor posibilitati de indreptare, cu toate acestea conditia prevazuta de teza a II-a a celuia text de lege nu este indeplinita, in sensul ca, raportat la gravitatea faptelor, in nici un caz nu s-ar putea concluziona ca in privinta inculpatului aplicarea unei pedepse ar fi inoportuna din cauza consecintelor pe care le-ar avea asupra persoanei sale.

In mod constant, jurisprudenta instantelor nationale a evidentiat faptul ca infractiunile privitoare la incalcarea normelor legale de circulatie pe drumurile publice reprezinta infractiuni de pericol, conditii in care in mod evident, faptele prezinta prin ele insele gradul de pericol social concret necesar, cerut de legiuitor si avut in vedere la incriminarea faptei, astfel incat nu s-ar putea sustine ca aceste infractiuni prezinta o gravitate redusa de natura a conduce la aplicarea art.80 si urmatoarele Cod penal privind renuntarea la aplicarea pedepsei.

Fata de aceste argumente, curtea constata ca, individualizarea judiciara realizata la primul grad de jurisdictie a fost efectuata prin interpretarea excesiv de larga a criteriilor avute in vedere de art.74 Cod penal, ceea ce a condus la gresita retinere a indeplinirii cumulative a conditiilor prevazute de art.80 Cod penal si in consecinta, la aplicarea netemeinica a institutiei renuntarii la aplicarea pedepsei, avertismentul fiind insuficient in vederea realizarii unei juste individualizari, oportuna fiind antrenarea raspunderii penale a inculpatului prin condamnarea acestuia pentru infractiunile pentru care a fost dedus judecatii, sens in care apelul urmeaza a fi admis, conform art.421 pct.2 lit.a Cod procedura penala, constatandu-se ca instanta de fond a realizat o gresita solutionare a actiunii penale, iar prin rejudecarea acesteia se va dispune condamnarea inculpatului.

Intrucat de la savarsirea faptei si pana la judecarea definitiva a cauzei a intervenit o lege penala noua si anume Codul Penal aprobat prin Legea 286/2009, intrat in vigoare la data de 01 februarie 2014, Curtea, analizand problema aplicarii dispozitiilor legale ce reglementeaza legea penala mai favorabila, potrivit art. 5 alin. 1 din Noul Cod, constata ca in cauza,  aplicarea legii mai favorabile se impune a fi efectuata conform deciziei nr.265/06 mai 2014 pronuntata de Curtea Constitutionala a Romaniei, care a stabilit ca dispozitiile art.5 cod penal sunt constitutionale in masura in care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive in stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile.

Generandu-se un reviriment jurisprudential dupa publicarea acestei decizii, rezulta cu claritate ca aplicarea legii penale mai favorabile se face in raport de ansamblul dispozitiilor legilor penale succesive, deci in mod global si nu in raport de institutiile autonome, ceea ce impune analizarea tuturor aspectelor avute in vedere in stabilirea raspunderii penale la primul grad de jurisdictie.

Or, din acest punct de vedere, desi aparent noul cod penal apare ca fiind mai favorabil sub aspectul tratamentului sanctionator, deoarece se prevede alternativ pedeapsa amenzii, cu toate acestea in mod concret, dispozitiile vechii legi penale sunt in mod cert mai favorabile, atat in ceea ce priveste regimul de sanctionare al concursului de infractiuni cat si sub aspectul modalitatii de executare non privative de libertate, prefigurata in speta a fi art.81 Cod penal din 1969,

Se constata asadar ca, in raport de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului si conduita de recunoastere a vinovatiei, acestuia ii pot deveni incidente disp. art.81 Cod penal din 1969 care nu sunt supuse unor obligatii, astfel cum se prevede in noua lege penala, ceea ce, pe langa concluzia referitoare la regimul de sanctionare in cazul concursului de infractiuni, atrage retinerea ca lege mai favorabila, a dispozitiilor legale anterioare.

Pe cale de consecinta, in urma admiterii apelului, in rejudecare, se va inlatura aplicarea disp. art.  81 Cod penal si se va dispune condamnarea inculpatului C.D.M., in baza disp. art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 5 Cod penal, si cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod procedura penala, infractiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fara a poseda permis de conducere,  fapta din data de 01.03.2013, la pedeapsa de 8 (opt) luni inchisoare, iar in baza disp. art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplic. art.5 Cod penal, si cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod procedura penala, infractiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice cu o imbibatie alcoolica peste limita legala,  fapta din data de 01.03.2013, la pedeapsa de 8 (opt) luni inchisoare, stabilindu-se pedeapsa rezultanta conform art.33 lit.a si art.34 lit.b Cod penal din 1969.

In baza disp. art.81 Cod penal din 1969 s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata unui termen de incercare de 2 ani si 8 luni, calculat conform art. 82 Cod penal din 1969 si s-a atras atentia inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal din 1969 privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.

 

                              

( Judecator Cristina Georgescu)