Redeschiderea procesului penal. Persoana judecata in lipsa

 

Index tematic: Drept procesual penal

 

Legislatie relevanta : Art. 466 Cod procedura penala

 

Rezumatul problemei de drept:

Simpla absenta a inculpatului in fata primei instante si a celei de control judiciar nu poate fi considerata ca o judecata in lipsa si eligibil a solicita redeschiderea procesului penal, in conditiile in care parintii sai ii angajeaza avocat ales si se demonstreaza prin probe ca s-a sustras de la derularea respectivului proces penal.

 

Identificare:

            
Curtea de Apel Ploiesti - Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie

            
Decizia  penala nr. 787 din 9 august 2018

 

Prin sentinta penala nr.186 din data de 25 mai 2018 pronuntata de Judecatoria T, s-a respins ca neintemeiata cererea de redeschidere a procesului penal formulata de condamnatul S.R.C..

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca prin cererea inregistrata sub nr.1672/315/2018,  petentul S.R.C, condamnat la 3 ani, 6 luni  si 20 de zile inchisoare prin sentinta penala nr. 400/7.10.2014  pronuntata de Judecatoria Târgoviste in dosarul 430/315/2013,  astfel cum a fost desfiintata in parte prin decizia penala nr. 174/17 02 2015 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti, a solicitat redeschiderea procesului penal, conform disp.art.466 si urm. Cod procedura penala.

In motivarea cererii petentul-condamnat a aratat ca din anul 2012 a fost plecat in strainatate, stabilindu-se in S.U.A., unde a locuit pâna la data extradarii in România, respectiv pâna in luna ianuarie 2018.

In cursul anului 2017 cu ocazia unui control de rutina, s-a constatat ca era dat in urmarire internationala de Interpol, motiv pentru care a fost arestat si mentinut in aceasta stare, in vederea extradarii pâna la trimiterea in tara, ocazie cu care a aflat ca este urmarit pentru ca are de executat o pedeapsa in România, luând cunostinta de hotarârea de condamnare la data de 25.01.2018, când i-a fost comunicata la actualul loc de detinere.

In cauza, judecata in prima instanta, cât si in apel s-a desfasurat in lipsa potrivit art.466 alin.2 Cod proc.penala, nefiind legal citat pentru a participa la proces. Totodata a mentionat ca nu a luat cunostinta de desfasurarea judecatii si ca nici nu a solicitat personal sau prin reprezentant ca judecata sa se desfasoare in lipsa.

Examinând actele dosarului, instanta de fond a retinut ca S.R.C a fost condamnat prin sentinta penala nr. 400/7.10.2014 pronuntata de Judecatoria Târgoviste in dosarul 430/315/2013, definitiva prin decizia penala nr. 174/17 02 2015 a Curtii de Apel Ploiesti, la pedeapsa rezultanta de 3 ani , 6 luni si 2 zile inchisoare, cu executare in regim de detentie, pentru savârsirea in concurs real a trei infractiuni de inselaciune prevazute de art. 244 alin . 1 si 2 Cod penal din 2009 si a unei infractiuni de inselaciune in forma continuata prevazuta de art. 244 alin. 1 si 2 Cod penal din 2009.

In cursul judecatii in prima instanta S.R.C nu s-a prezentat la termenele de judecata, fiind reprezentat de avocat ales, in calea de atac fiindu-i asigurata asistenta juridica din oficiu.

Examinând dosarul de urmarire penala, prima instanta a retinut ca in cauza s-a inceput urmarirea penala prin rezolutia  din  6.06.2011 pentru savârsirea infractiunii de inselaciune in dauna SC S.C. SRL, iar la data de 31.01.2012, procurorul a confirmat inceperea urmaririi penale impotriva lui S.R.C pentru comiterea infractiunii de inselaciune in dauna a trei persoane vatamate, societati comerciale.

La data de 19.11.2010 S.R.C a dat o declaratie in care a explicat relatia comerciala cu SC S.C. SRL, indicând ca domiciliu adresa din  orasul T.

Analizând actele dosarului, instanta de fond a retinut ca S.R.C a fost citat in mod legal la proces, la toate adresele care rezulta din actele dosarului, precum si la adresa indicata de acesta in declaratia pe care a dat-o in cursul urmaririi penale, precum si prin afisarea citatiei la sediul Consiliului Local T..

Situatiile de fapt descrise mai sus, care rezulta din actele dosarului de urmarire penala, declaratiile martorilor mentionati anterior, demersurile facute de organele de cercetare penala pentru a-l gasi pe inculpat, demonstreaza fara echivoc ca, cel acuzat a avut cunostinta de procesul declansat impotriva sa, ca acesta cunostea cauza si natura acuzatiei si ca nu a intentionat sa se prezinte in fata instantei, sustragându-se procedurilor.

Prima instanta a facut referire la disparitia inculpatului imediat dupa ce acesta a dat o prima (si singura) declaratie olografa dupa ce fusese declansata urmarirea penala impotriva sa; la declararea de catre mama sa a acestei adrese ca fiind cea in care domicilia fiul sau, desi vânduse apartamentul desi S.R.C nu mai locuia acolo, la declaratia martorului DLM, care i-a adus la cunostinta inculpatului ca este cautat de politie pentru a fi audiat, la declaratiile coinculpatului MN, care a aratat ca s-a intâlnit cu S.R.C si ca acesta incerca sa nu fie recunoscut, purtând o vestimentatie care il ajuta, precum si ochelari, la declaratia martorei CE, care a aratat ca la solicitarea telefonica a inculpatului a luat legatura tot prin intermediul telefonului cu mama inculpatului, numita BL.

Inscrisul numit fisa de identificare/cazier depus de condamnat la dosarul cauzei arata ca ultima intrare pe teritoriul american, inainte ca acesta sa fie arestat pe teritoriul SUA, a fost la data de 29.06.2012, ora 21

¹³

. Este insa de observat ca intrarea condamnatului pe teritoriul american s-a realizat la doar doua zile distanta de momentul arestarii sale in lipsa pe teritoriul României (27.06.2012), ceea ce demonstreaza o data in plus ca acesta a ales sa se sustraga procedurilor, cunoscând ca impotriva sa s-a formulat o propunere pentru arestare preventiva, fiind emis si un mandat in acest sens.

Faptul ca a cunoscut ca masura preventiva dispusa impotriva sa, si ca se desfasoara  un proces penal, rezulta si din imprejurarea ca a luat legatura cu avocatul ales pentru a-l reprezenta la judecarea recursului impotriva masurii arestarii preventive, asa cum rezulta din practicaua incheierii pronuntate de tribunal la 17.07.2012 , in cuprinsul careia s-a consemnat ca, asa cum insusi avocatul ales a declarat, acesta a luat legatura cu clientul sau.

Prin urmare este greu de acceptat faptul ca avocatul ales nu i-a adus la cunostinta clientului sau, dupa finalizarea procedurii, ca impotriva sa a fost emis un mandat de arestare in lipsa.

In ciuda faptului ca S.R.C cunostea de derularea impotriva sa a procedurilor judiciare, acesta a preferat sa ramâna in afara teritoriului tarii si sa incerce sa ia legatura cu mama sa prin intermediul altor persoane, cunoscând faptul ca, procedând in alt fel, ar putea fi depistat de autoritati. Este de mentionat faptul ca, desi avea posibilitatea sa ia legatura cu instanta prin vreun mijloc de comunicare pentru a anunta o eventuala imposibilitate a prezentarii la proces, nu a facut acest demers, ceea ce arata o data in plus faptul ca intentia sa a fost aceea de a se sustrage procedurilor.

Faptul ca numitul SRC a luat cunostinta de existenta procesului in care era acuzat inca din faza de urmarire penala, iar ulterior a decis sa se sustraga procedurilor, conduce la concluzia ca nu se poate considera ca a existat o judecata in lipsa in sensul art. 466 Cod pr. penala. Comportamentul sau este neechivoc, in sensul ca nu a dorit sa isi exercite dreptul de a fi prezent in instanta in procesul penal in care era acuzat si ca, desi ar fi avut posibilitatea, nu a instiintat instanta prin vreun mijloc de comunicare.

Sustinerea acestuia ca poate fi considerat persoana judecata in lipsa careia trebuie sa i se aplice procedura prevazuta de art. 466 si urm. din Codul de pr. penala intrucât a fost reprezentat de  avocati alesi care, conform contractelor de asistenta juridica depuse la dosar, au fost angajati de mama sa, numita B L,  si nu de catre el, personal, nu a fost primit de catre prima instanta.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel apelantul condamnat SRC, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivarea scrisa a caii de atac si prin sustinerile orale formulate prin aparator ales, apelantul condamnat a aratat ca este gresita concluzia la care a ajuns instanta de fond, respectiv ca din probele administrate si din situatiile de fapt enumerate in cuprinsul sentintei apelate rezulta clar ca ar fi avut cunostinta de procedura desfasurata impotriva sa astfel incât nu se poate considera o persoana judecata in lipsa, intrucât i s-a luat pe parcursul urmaririi penale o singura declaratie, data in forma olografa, fara a i se aduce la cunostinta imprejurarea ca are vreo calitate in procesul respectiv, in dosarul respectiv, declaratie data la data de 19.11.2010.

De asemenea, apelantul condamnat, prin aparator ales a aratat ca de la momentul la care a debutat cercetarea judecatoreasca, in mod evident nu exista nicio dovada ca ar fi fost legal citat, intrucât  a facut dovada ca din anul 2012 era stabilit in SUA.

Totodata, apelantul condamnat prin aparator ales, a aratat ca a avut doi aparatori, insa nu desemnati personal asa cum o cere textul de lege, ci angajati de mama sa, la dosar fiind depuse copiile  contractelor de asistenta juridica care atesta aceasta situatie.

Examinând aceasta cale de atac, prin prisma probelor administrate in cauza, a criticilor invocate cât si sub toate aspectele conf. art. 417 alin. 2 Cod procedura penala. Curtea a considerat ca apelul este nefondat pentru motivele ce se vor arata in continuare:

Probele administrate in cauza s-au considerat ca, fara putinta de tagada, conduc la concluzia ca petentul condamnat a cunoscut de existenta procesului in care era acuzat inca din faza de urmarire penala, iar ulterior a decis sa se sustraga procedurilor, astfel incât nu se poate considera ca a existat o judecata in lipsa in sensul art. 466 Cod pr. penala.

Comportamentul sau este neechivoc, in sensul ca nu a dorit sa isi exercite dreptul de a fi prezent in instanta in procesul penal in care era acuzat si ca, desi ar fi avut posibilitatea, nu a instiintat instanta prin vreun mijloc de comunicare.

Sustinerea acestuia ca trebuie sa i se aplice procedura prevazuta de art. 466 si urm. din Codul de pr. penala intrucât a fost reprezentat de  avocati alesi care, conform contractelor de asistenta juridica depuse la dosar, au fost angajati de mama sa, numita B.L,  iar nu de catre el personal, nu il poate caracteriza ca fiind o persoana judecata in lipsa.

Astfel nu poate fi acceptata situatia conform careia mama inculpatului a desemnat doi avocati in numele fiului sau, in doua etape diferite ale procesului penal fara a cunoaste pentru ce era chemat fiul sau in fata instantelor judecatoresti si fara a-l incunostinta pe acesta. Pe de alta parte s-a mai constatat ca exista identitate intre unul dintre cei doi avocati alesi si prezentul avocat ales al numitului SRC.

De asemenea s-a mai observat ca insasi mama sa l-a ajutat pe condamnat in incercarea sa de a se sustrage cercetarilor, prin declararea unei alte adrese despre care B.L cunostea ca nu mai constituie domiciliul fiului sau.

Constatând ca in cauza nu se poate retine ca SRC este o persoana judecata in lipsa, in cauza nefiind incidente dispozitiile art. 466 Cod pr. penala, in mod justificat s-a considerat ca instanta de fond a respins ca neintemeiata cererea de redeschidere a procesului penal formulata de condamnat.

Fata de aceste considerente Curtea in baza art. 421 pct. 1 lit. b) c.p.p. a respins ca nefondat apelul declarat de petentul condamnat SRC, impotriva sentintei penale nr.186/25.05.2018 pronuntata de Judecatoria T.

                                                                                                   Autorul sintezei,

Judecator Florentin Teisanu