Uzucapiune Situatia mostenitorilor unui posesor care indeplinea conditiile pentru a uzucapa

In literatura juridica s-a retinut ca atunci cand termenul prescriptiei achizitive s-a implinit in persoana autorului fara ca acesta sa isi exercite dreptul de optiune cu privire la uzucapiune, acest drept se transmite la succesorii universali sau cu titlu universal. Ca urmare, acestia nu mai trebuie sa invoce jonctiunea posesiilor, ci doar trebuie sa isi exercite intr-o forma pozitiva dreptul de optiune cu privire la uzucapiune pe care l-au dobandit de la autorul lor (Valeriu Stoica - Drept civil, Drepturile reale principale, Editura Humanitas, Bucuresti 2006 vol. 2 pag. 417; Ana Boor, Uzucapiunea, Prescriptia, Posesia si publicitatea, Editura Lumina Lex Bucuresti 1999, pag. 195, text si nota 489).

Asadar, atata timp cat termenul de prescriptie achizitiva fusese implinit inainte de decesul autorului, mostenitorii pot sa invoce uzucapiunea, cu consecinta ca bunul uzucapat a intrat in masa succesorala fiind supus impartelii.

Asadar, mostenitorii dobandesc prin succesiune mai intai dreptul de optiune cu privire la uzucapiune, iar apoi prin exercitarea pozitiva a acestui drept dobandesc chiar dreptul de proprietate asupra bunului posedat de autorul lor, dar acest drept este dobandit tot cu titlul de mostenire, iar nu in mod direct, intrucat retroactivitatea efectelor uzucapiunii face ca dreptul de proprietate sa treaca mai intai prin patrimoniul autorului lor (in acest sens a se vedea A. Boor, op.cit. pag. 195,199,200; Valeriu Stoica, op.cit. pag. 390).

' !

l

Art. 1859 si art. 1860 Cod civil (1864)

din 18.09.2014 Judecatoria Constanta a admis actiunea [...] in contradictoriu cu paratul Municipiul Constanta si intervenienta [...]. A constatat ca reclamanta si intervenienta au dobandit prin uzucapiune de lunga durata si jonctiunea posesiilor dreptul de proprietate cu privire la imobilul-teren in suprafata de 196 mp situat in Constanta [...].

A motivat instanta de fond ca imobilul s-a aflat in posesia parintilor reclamantei, respectiv [...] si [...]. Dupa decesul numitei [...], autorul [...] s-a casatorit cu intervenienta [...] care a ramas in imobil dupa moartea sotului sau. Atat reclamanta, cat si intervenienta in interes propriu, au solicitat constatarea uzucapiunii de 30 de ani.

Stapanirea materiala a imobilului a avut loc in perioada de referinta si este dovedita de relatiile primite de la Primaria Municipiului Constanta prin care s-a comunicat faptul ca autoarea [...] a fost luata in evidentele de impunere cu terenul ce facea obiectul actului de vanzare cumparare incheiat sub forma unui inscris sub semnatura privata denumit chitanta, precum si cu constructiile edificate pe acesta in perioada 1966-1975. Ulterior, reclamanta [...] figureaza alaturi de tatal ei [...], retinandu-se ca au dobandit imobilul de pe urma defunctei [...], in baza certificatului de mostenitor autentificat sub nr. [...]/10.09.1976, in cuprinsul caruia se mentioneaza ca
„mostenitorii nu au prezentat titlu de proprietate
”. Reclamanta a inteles sa invoce jonctiunea posesiei lor cu posesia exercitata de autorii ei, numitul [...] si numita [...], care a exercitat o posesie continua, neintrerupta, publica si sub nume de proprietar aupra terenului in cauza.

Martorii propusi spre audiere de reclamanta au declarat ca autorii reclamantei locuiau deja in imobil in anii 1971, impreuna cu [...] si [...] si cu fiica, respectiv reclamanta din prezenta cauza. Pe de alta parte, martorii [...] si [...] au aratat ca dupa decesul lui [...], [...] a ramas in imobil, aspect ce denota actualitatea posesiei, care in prezent este exercitata de catre aceasta din urma. Intervenientul principal a facut dovada ca din anul 1979 de cand s-a casatorit cu [...] si ulterior decesului acestuia, in calitate de sotie supravietuitoare, a exercitat o posesie mai mare de 30 de ani. Desi reclamanta este mostenitoarea legala a numitului [...], aceasta nu a impiedicat-o pe intervenienta sa uzucapeze terenul, cea din urma continuand sa locuiasca in imobil in calitate de sotie supravietuitoare.

Impotriva acestei solutii au declarat recurs reclamanta [...] si Municipiul Constanta prin

Primar.

Recurentul Municipiul Constanta reprezentat prin Primar a criticat hotararea instantei de fond sub aspectul gresitei dezlegari a raporturilor juridice din speta. S-a sustinut ca in mod gresit instanta de fond a apreciat ca reclamanta si intervenienta indeplinesc conditiile pentru a uzucapa. Imobilul a fost dobandit in posesie de catre mama reclamantei, iar ulterior decesului acesteia, folosinta bunului a fost dobandita de sotul supravietuitor, [...] si fiica [...]. Imprejurarea ca ulterior [...] se recasatoreste cu intervenienta [...] nu ii confera acestei calitatea de coproprietar apt sa uzucapeze, intrucat actele de folosinta a bunului nu au fost efectuate in nume propriu ci cu ingaduinta adevaratului proprietar. Intervenienta nu a platit impozitele si taxele catre stat, in rolul fiscal nefiind mentionata iar posesia exclusiva exercitata dupa anul 2011 nu este apta de a atrage dupa sine uzucapiunea. Cat o priveste pe [...], aceasta nu a a locuit constant in imobil, astfel ca posesia este una intrerupta. Nici reclamanta si nici parata nu au cerut jonctiunea posesiilor, astfel ca cererea lor nu este fondata.

Reclamanta [...] a criticat si ea hotararea instantei de fond sub aspectul admiterii cererii de interventie a numitei [...] care, in opinia sa, nu indeplinea conditiile pentru uzucapiune.

Alte probatorii nu au fost administrate in fata instantei de control judiciar.

Procedand la solutionarea cauzei, tribunalul a calificat caile de atac declarate ca fiind apeluri in raport de valoarea obiectului cererii de chemare in judecata si prevederile art.282

¹

C.proc.civ.

Prin decizia civila nr. 322/26.03.2015 Tribunalul Constanta a anulat ca netimbrat apelul reclamantei [...] si a admis apelul paratului Municipiul Constanta prin Primar.

A schimbat in tot sentinta apelata, in sensul ca a respins ca nefondate atat actiunea principala formulata de reclamanta [...] cat si cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenienta [...].

A obligat reclamanta si intervenienta la plata catre parat a sumei de 560 lei cu titlu de cheltuieli de judecata (onorariu de avocat).

A obligat apelanta reclamanta si intimata intervenienta la plata catre apelantul parat a sumei de 2132,32 lei cu titlu de cheltuieli de judecata (taxa judiciara de timbru si onorariu de avocat).

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de apel in referire la apelul reclamantei [...] a retinut ca s-a stabilit in sarcina apelantei reclamante obligatia de a timbra apelul, iar apelanta reclamanta nu s-a conformat acestei dispozitii a instantei, situatie in care s-a aplicat sanctiunea anularii caii de atac, conform art. 20 din Legea 147/1994 privind taxele judiciare de timbru.

In referire la apelul paratului Municipiul Constanta prin Primar, Tribunalul Constanta a retinut, in esenta, ca toate criticile apelantului sunt fondate, intrucat nici reclamanta si nici intervenienta in interes propriu nu au facut dovada indeplinirii cumulative a conditiilor legale pentru dobandirea dreptului de proprietate asupra imobilului in litigiu prin uzucapiunea de 30 de ani.

Astfel, in referire la reclamanta [...] s-a retinut ca aceasta nu mai locuieste in imobil dupa casatoria sa, aceasta venind in vizita la tatal sau in mod sporadic, iar dupa decesul autorului, desi reclamanta a incercat sa o viziteze pe [...], sotia supravietuitoare, nu a reusit sa mai intre in imobil, poarta fiind inchisa. S-a mai retinut ca plata impozitului pe imobil, efectuata de reclamanta, neinsotita de acte de stapanire notariala nu este apta sa conduca la dobandirea dreptului de proprietate asupra imobilului.

In ceea ce o priveste pe intervenienta [...], din declaratia martorilor audiati in cauza s-a retinut ca in perioada 1992- 2004, aceasta a fost separata in fapt de sotul sau, defunctul [...], si nu a locuit alaturi de acesta in imobilul in litigiu. Prin urmare, posesia fiind intrerupta in perioada 19922004, pentru intervenienta [...] a inceput sa curga o noua posesie in anul 2004, iar termenul de 30 de ani nu s-a implinit pana in prezent, pentru ca aceasta noua posesie sa fie apta sa conduca la dobandirea unui drept de proprietate.

Retinandu-se ca apelantul parat a triumfat in apel, Tribunalul Constanta a obligat reclamanta alaturi de intervenienta in interes propriu la plata cheltuielilor de judecata aferente cauzei (fond si apel).

Impotriva acestei decizii, in termen legal a declarat recurs reclamanta [...], care a criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct. 9 C.pr. civ.

A sustinut recurenta reclamanta ca Tribunalul Constanta a facut o gresita aplicare in speta a dispozitiilor legale in materia uzucapiunii de 30 de ani.

A aratat recurenta ca s-a nascut si a locuit in casa din [...], Constanta in perioada 1966 - 1976 impreuna cu parintii ei, iar dupa decesul mamei sale [...], a locuit impreuna cu tatal sau [...], fiind inregistrati in calitate de succesori ai defunctei [...], conform certificatului de mostenitor nr.[...]/10.09.1976. Ulterior casatoriei sale nu a abandonat acest imobil, ci a continuat sa isi viziteze tatal care a ramas in continuare in imobil pana la deces, iar dupa decesul tatalui sau in anul 2011, reclamanta a fost recunoscuta ca si proprietar, fiind succesoarea parintilor sai, [...] si [...].

Referitor la intervenienta [...] s-a aratat ca aceasta are calitate de sotie supravietuitoare a defunctului sau tata, [...], dar ca in perioada casatoriei aceasta a fost separata un timp de tatal sau locuind in localitatea [...]. Dupa decesul tatalui sau, sotia supravietuitoare s-a reintors in imobilul in litigiu, dar reclamanta la randul ei, desi nu a locuit in casa, s-a ocupat de cultivarea gradinii si a efectuat lucrari de amenajare a constructiei mostenite de la tatal sau.

A solicitat recurenta reclamanta, cu ocazia dezbaterii pe fondul recursului, admiterea caii de atac, modificarea hotararii Tribunalului Constanta si mentinerea sentintei prin care s-a recunoscut dobandirea dreptului de proprietate de catre reclamanta impreuna cu intervenienta in interes propriu, cu privire la imobilul succesoral.

Intimatul parat Municipiul Constanta, prin Primar, nu a formulat intampinare dar si-a expus punctul de vedere cu privire la recursul formulat de reclamanta, prin concluziile scrise depuse la dosar la termenul din 15.09.2015.

A solicitat intimatul parat respingerea recursului reclamantei ca nefondat sustinand ca nici reclamantii si nici intervenienta in interes propriu nu au exercitat fiecare in parte si in exclusivitate o posesie de 30 de ani, utila si neviciata asupra imobilului in litigiu.

In referire la reclamanta [...] s-a invocat faptul ca incepand cu anul 1980 aceasta nu a mai locuit in imobil, posesia acesteia fiind intrerupta.

In ceea ce o priveste pe intervenienta [...], aceasta a exercitat o posesie exclusiva cu privire la imobil numai dupa decesul sotului sau, incepand cu anul 2011 iar aceasta posesie nu indeplineste conditiile pentru a uzucapa, nefiind implinit termenul de prescriptie achizitiva de 30 de ani.

Apreciaza intimatul parat ca reclamanta si intervenienta numai impreuna si nu separat ar fi avut posibilitatea invocarii uzucapiunii prin jonctiunea posesiilor lor cu posesiile exercitate de autorii lor [...] si [...].

Analizand legalitatea hotararii Tribunalului Constanta in raport cu criticile recurentei reclamante, Curtea constata ca recursul este fondat si urmeaza a fi admis pentru urmatoarele considerente:

Fiind un mod de dobandire a proprietatii, uzucapiunea se intemeiaza pe faptul posesiei pe perioada de timp prescrisa de lege. Asadar, cand posesiunea unui imobil se prelungeste pe o anumita perioada de timp, in anumite conditii impuse de lege, acest fapt nu ramane fara consecinte juridice, cea mai importanta fiind aceea ca, la epuizarea termenului, aceasta stare de fapt duce la nasterea dreptului de proprietate asupra imobilului, in patrimoniul persoanei care a avut posesie utila (art. 1889 C. civil 1864).

Conform disp. art 1859 C. civil (1864) „In
toate cazurile cand posesiunea aceluiasi lucru trece pe rand in mai multe maini, fiecare posesor incepe in persoana sa, o noua posesiune, fara a distinge daca stramutarea s-a facut in mod singular sau universal, lucrativ sau oneros

Acest text inserat in Codul civil (1864) instituie principiul potrivit caruia fiecare posesor, indiferent daca a dobandit posesia incepe in persoana sa o noua posesie, nefiind un simplu continuator al posesiei autorului sau.

Desi fiecare posesor incepe o posesie noua in persoana sa, el are facultatea, spre a putea opune prescriptia sa uneasca posesiunea sa cu posesiunea autorului sau (art. 1860 C. civil); aceasta unire a posesiei succesorului cu posesia autorului sau fiind cunoscuta sub denumirea de jonctiunea posesiilor.

Legiuitorul roman a plecat de la premisa existentei a doua posesii, care au ca obiect acelasi bun, care se disting in primul rand prin aceea ca sunt exercitate de doua persoane diferite intre care s-a nascut un raport juridic pe temeiul caruia o persoana are calitatea de autor iar cealalta are calitatea de succesor.

S-a instituit astfel un alt drept de optiune, ca drept potestativ distinct de dreptul de optiune cu privire la uzucapiune, dar in stransa legatura cu acesta. Daca posesorul exercita intr-o forma pozitiva dreptul de optiune cu privire la uzucapiune, el are posibilitatea pentru a dovedi ca este indeplinita conditia referitoare la durata posesiei, sa invoce jonctiunea posesiei sale cu posesia autorului sau.

Asadar, dreptul de optiune cu privire la jonctiunea posesiilor poate fi exercitat intr-o forma pozitiva, caz in care posesorul intelege sa se foloseasca de beneficiul unirii posesiei sale cu posesia autorului sau, sau intr-o forma negativa, caz in care isi manifesta vointa de a renunta la acest beneficiu.

Dreptul la optiune cu privire la jonctiunea posesiilor a fost instituit de legiuitor din aceleasi ratiuni pentru care a recunoscut si dreptul de optiune cu privire la uzucapiune, respectiv consolidarea situatiilor de fapt prin transformarea lor in siuatii de drept pe temeiul principiului securitatii circuitului civil sau, intr-o alta formulare, pe temeiul principiului securitatii dinamice a raporturilor juridice civile.

In literatura juridica s-a retinut ca atunci cand termenul prescriptiei achizitive s-a implinit in persoana autorului fara ca acesta sa isi exercite dreptul de optiune cu privire la uzucapiune, acest drept se transmite la succesorii universali sau cu titlu universal. Ca urmare, acestia nu mai trebuie sa invoce jonctiunea posesiilor, ci doar trebuie sa isi exercite intr-o forma pozitiva dreptul de optiune cu privire la uzucapiune pe care l-au dobandit de la autorul lor
(Valeriu Stoica, Drept civil, Drepturile reale principale, Editura Humanitas, Bucuresti 2006 vol. 2 pag. 417; Ana Boor, Uzucapiunea, Prescriptia, Posesia si publicitatea, Editura Lumina Lex Bucuresti 1999, pag. 195, text si nota 489).

Asadar atata timp cat termenul de prescriptie achizitiva fusese implinit inainte de decesul autorului, mostenitorii pot sa invoce uzucapiunea, cu consecinta ca bunul uzucapat a intrat in masa succesorala fiind supus impartelii.

Asadar, mostenitorii dobandesc prin succesiune mai intai dreptul de optiune cu privire la uzucapiune, iar apoi prin exercitarea pozitiva a acestui drept dobandesc chiar dreptul de proprietate asupra bunului posedat de autorul lor, dar acest drept este dobandit tot cu titlul de mostenire, iar nu in mod direct, intrucat retroactivitatea efectelor uzucapiunii face ca dreptul de proprietate sa treaca mai intai prin patrimoniul autorului lor
(in acest sens, a se vedea A. Boor, op.cit. pag. 195,199,200; Valeriu Stoica, op.cit. pag. 390).

Raportand aceste scurte consideratii teoretice referitoare la jonctiunea posesiilor si la situatia mostenitorilor universali ai autorului care posedase anterior decesului, in mod util imobilul, timp de 30 de ani, Curtea constata ca Tribunalul Constanta a dat o dezlegare gresita problemelor de drept deduse judecatii, cu consecinta admiterii in mod gresit a apelului paratului Municipiul Constanta prin Primar.

Se constata ca in mod gresit Tribunalul Constanta a analizat indeplinirea conditiilor uzucapiunii de lunga durata in persoana reclamantei si separat in persoana intervenientei in interes propriu, desi atat in cadrul actiunii principale, cat si in cererea de interventie in interes propriu, reclamanta [...] si intervenienta [...] au aratat ca sunt succesoarele defunctului [...], decedat la data de 28.12.2011, autorul acestor parti exercitand o posesie continua, sub nume de proprietar asupra imobilului din Constanta, [...], reprezentand teren in suprafata de 196 mp, incepand cu anul 1968 si pana la decesul in anul 2011.

Raportat la aceasta situatie de fapt si avandu-se in vedere calitatea reclamantei si a intervenientei de succesoare universale ale defunctului [...], cat si exercitarea dreptului de optiune al acestora cu privire la uzucapiune prin promovarea actiunii principale si a cererii de interventie in interes propriu se impune a se verifica, cum in mod judicios a retinut prima instanta, conditiile dobandirii dreptului de proprietate asupra imobilului in litigiu de catre succesorii fostului posesor [...], respectiv exercitarea dreptului de optiune cu privire la jonctiunea posesiilor sau doar exercitarea dreptului de optiune cu privire la uzucapiune, in calitate de succesoare ale autorului [...], posesor al imobilului in litigiu, in persoana caruia fusesera indeplinite anterior decesului (anul 2011) toate conditiile impuse de art.1837 si 1864 C.civ. (1864) pentru a dobandi dreptul de proprietate asupra terenului de 196 mp prin prescriptia achizitiva de 30 de ani.

In speta, se retine ca terenul in suprafata de 196 mp situat in Constanta, [...] a fost detinut in temeiul unui inscris sub semnatura privata denumita „chitanta” incheiat intre vanzatorii [...] si [...] si cumparatorii [...], [...] [...] si [...] (mama reclamantei si prima sotie a numitului [...]) de autorii reclamantei incepand cu anul 1968 (10 octombrie 1968).

Tatal reclamantei [...] a locuit impreuna cu sotia sa [...] in acest imobil de la data cumpararii terenului si edificarii casei de locuit, iar ulterior decesului primei sale sotii, [...] (decedata la 14.02.1976), sotul supravietuitor, [...], (alaturi de reclamanta in calitate de descendenta) a continuat o posesie utila cu privire la acest imobil fiind recunoscut in mod public ca proprietar al bunului si platind impozit pentru casa si teren, astfel cum rezulta din certificatul de mostenitor nr. [...]/10.09.1976 eliberat dupa defuncta [...] si din adresa nr. [...]/18.11.2013 emisa de SPIT Constanta.

Din adresa nr. [...]/18.11.2013 emisa de Serviciul Public de Impozite si Taxe Constanta rezulta ca in registrul fiscal 2-17-16 (perioada 1966-1975), la matricola [...], la adresa [...] (in prezent [...]) a figurat inregistrata [...] cu o suprafata de 196 mp cladire si curte, cu mentiunea „scutit de impozit 5 ani conform HCM [...]/1953, de la data de 1 iulie 1972”.

Conform aceleiasi adrese, in prezent, in baza de date -persoane fizice, la adresa din strada [...] la matricola [...] figureaza inregistrati [...] si [...], cu un imobil compus din teren in suprafata de 196 mp si constructii cu destinatia de locuinta, cu suprafata desfasurata de 59,44 mp si anexa in suprafata de 46,66 mp, avand valoarea de impunere de 41925,63 lei. Se specifica faptul ca acest registru contine mentiunea conform careia [...] si [...] (fosta [...]) au dobandit imobilul sus mentionat de pe urma defunctei [...], in baza certificatului de mostenitor autentificat sub nr.[...]/10.09.1976, in cuprinsul caruia se mentioneaza ca „mostenitorii nu au prezentat titlu de proprietate”.

Referitor la corespondenta intre actuala adresa a imobilului - Constanta [...] si [...] (strada la care figureaza inregistrat imobilul in litigiu in evidentele fiscale ale Municipiului Constanta), Curtea constata ca prin expertiza topografica intocmita de expertul [...], avizata potrivit Regulamentului privind avizarea tehnica a expertizelor judiciare efectuate de expertii judiciari in specialitatea topografie, cadastru, geodezie, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 715/11.10.2011, prin procesul verbal de receptie nr. [...]/2014 de OCPI Constanta s-a identificat terenul de 196 mp si constructia in Municipiul Constanta, [...], fost [...], conform Planului de Amplasament si delimitare a imobilului, expertul aratand ca „Cea mai importanta caracteristica este identificarea actuala, imobilul fiind inregistrat la adresa [...]” (desi provine dintr-un imobil anterior ce era identificat pe [...], acest nomenclator stradal nu mai este de actualitate.

Aceasta situatie este confirmata si prin adresa nr. R 145384/08.01.2014 emisa de Primaria Municipiului Constanta Directia Patrimoniu in care se consemneaza „[...] - In fisa bunului imobil cvartal nr. [...] la adresa [...] figureaza [...] cu teren, detinut fara acte, aflat in proprietatea Primariei Constanta”.

Referitor la posesia exercitata de autorul reclamantei si al intervenientei in interes propriu, in perioada 14.02.1976 (data decesului sotiei [...]) - 28.12.2011 (data decesului [...]), Curtea constata ca aceasta posesie a intrunit conditiile art. 1864 C civil, fiind apta sa conduca la dobandirea dreptului de proprietate asupra terenului de 196 mp.

Astfel autorul celor doua persoane fizice - numitul [...] a exercitat in toata aceasta perioada de 35 de ani o posesie utila, sub nume de proprietar, continua, pasnica si publica, fiind cunoscut atat de vecini cat si de autoritati ca fiind detinatorul terenului de 196 mp si al constructiei edificate pe acesta, astfel cum a fost identificat prin expertiza topo [...], imobil pentru care a platit in mod constant taxe si impozite, nefiind tulburat in exercitarea acestei posesii de catre proprietarul terenului -Municipiul Constanta.

Se retine de altfel ca paratul Municipiul Constanta nu a negat caracterul util al posesiei lui [...] care a posedat neintrerupt imobilul - teren si constructii, in perioada 1976 (de la decesul sotiei sale [...]) si pana la decesul sau - 28.12.2011), ci a sustinut ca niciuna dintre succesoarele acestuia, reclamanta si intervenienta in interes propriu, nu indeplinesc fiecare in parte conditiile legale pentru a uzucapa acest imobil in nume propriu, intrucat niciuna dintre acestea nu au posedat neintrerupt terenul timp de 30 de ani.

Desi este real faptul ca nici reclamanta si nici intervenienta in interes propriu nu au posedat fiecare in parte si in mod exclusiv, timp de 30 de ani imobilul in litigiu pentru a dobandi un drept de proprietate asupra bunului in mod exclusiv, instanta de apel nu a avut in vedere faptul ca acestea sau legitimat ca si succesoare ale defunctului [...] decedat 28.11.2011, in calitate de descendenta de gr.I (fiica) si, respectiv de sotie supravietuitoare, iar prin promovarea actiunilor de fata si-au exercitat dreptul potestativ cu privire la uzucapiune, termenul de prescriptie achizitiva cu privire la imobilul in litigiu fiind insa implinit inainte de decesul autorului comun ([...]), care exercitase o posesie utila, apta sa conduca la dobandirea dreptului de proprietate, dar care nu a promovat pana la deces o actiune in justitie pentru valorificarea acestei posesii utile.

Prin urmare, mostenitorii legali ai lui [...], printr-o exercitare pozitiva a dreptului de optiune cu privire la uzucapiune au dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu, imobil in legatura cu care toate conditiile uzucapiunii de lunga durata fusesera indeplinite in persoana autorului comun, [...], bunul intrand mai intai in succesiunea autorului si apoi la succesorii universali, sens in care este si literatura de specialitate mai sus-mentionata.

Raportat la aceste considerente, in baza 312 C.pr.civ., Curtea va admite recursul formulat de reclamanta [...] si va modifica in parte decizia recurata, in sensul respingerii apelului Municipiului Constanta ca nefondat, cu toate consecintele asupra pretentiilor apelantului parat, care a pierdut in apel, asupra pretentiilor sale ce vizau obligarea persoanelor fizice adversare la plata cheltuielilor de judecata (fond si apel).