Termenul de depunere a declaratiei nominale de asigurari rectificative de catre angajator.
19 martie 2020Termenul de preaviz – Regimul juridic
19 martie 2020
Termenul de depunere a declaratiilor de creanta pentru titularii creantelor fiscale.
Art. 103 vechiul Cod de procedura fiscala
Art. 177 vechiul Cod de procedura fiscala
Reglementarea unei proceduri speciale, extrem de favorabile de executare silita precum si a unei proceduri avantajoase de declarare a starii de insovabilitate, care permite ca intr-o maniera simpla si rapida sa se emita decizie de angajare a raspunderii solidare cu debitorul declarat insolvabil a unei categorii destul de largi pe persoane fizice si juridice mentionate in art. 27 vechiul C.proc.fiscala, nu mai justifica acordarea de catre legiuitor a unui regim derogatoriu, mai favorabil sub aspectul termenului de individualizare a creantelor fiscale, si in procedura insolventei reglementata de Legea nr. 85/2006, fiind prezumat ca la momentul la care un alt creditor sau chiar debitorul a obtinut deschiderea procedurii insolventei, situatia debitorului este clara in evidentele fiscale si nu mai presupune, de regula, vreo inspectie fiscala pentru individualizarea creantelor.
Tocmai de aceea in art. 177 vechiul C. proc.fiscala se arata ca in cazul deschiderii procedurii insolventei, se depune declaratie de creanta potrivit evidentei fiscale pe platitor.
Aceste evidente, fata de reglementarile legale atat de favorabile titularilor de creante fiscale, este de asteptat sa corespunda realitatii, la momentul la care alti creditori, mai putin favorizati de legislatie, au solicitat si obtinut deschiderea procedurii insolventei.
Prin urmare, nici explicit si nici implicit, legiuitorul nu a prevazut posibilitatea de a se depune asa zise declaratii rectificative sau suplimentare pentru sume datand din perioada anterioara deschiderii procedurii.
Asa stand lucrurile, nici judecatorul nu poate acorda un regim mai favorabil in privinta termenului de depunere a declaratiilor de creanta, titularilor creantelor fiscale.
Daca in mod exceptional, ar exista cazuri bine justificate in care sa nu se fi individualizat inca creanta fiscala, legiuitorul permite repunerea in termen, dar doar in conditiile art. 103 vechiul C.proc.civ., respectiv cu respectarea termenului de 15 zile si facand dovada unei imprejurari care sa se incadreze in cerintele textului de lege si permite si majorarea cu cel mult 30 de zile a termenului de depunere a declaratiei de creanta, evident tot pentru motive bine intemeiate (art. 62 alin 2 din legea insolventei).
Efectuarea verificarilor privind indeplinirea obligatiilor fiscale ca urmare a deschiderii procedurii insolventei nu justifica nerespectarea conditiilor de desfasurare a procedurii, ci necesita incadrarea in termenele procedurale, iar in cauzele de imposibilitate obiectiva, invocarea si aplicarea institutiilor procedurale corespunzatoare.
(Decizia nr. 271/R-COM
/
06 Martie 2017)
La data de 20.01.2016, DGRFP Bucuresti, in calitate de creditor al debitorului C SA a formulat, in principal, cerere de repunere in termenul de formulare a cererii de admitere a creantei si in subsidiar inscrierea institutiei fiscale in tabelul de creante al debitoarei cu sumele din decizia de impunere nr. F-S1 289/22.12.2015 ca urmare a intocmirii raportului de inspectie fiscala nr. F-S1 378/22.12.2015, respectiv cu debitele in cuantum de 730.261 lei si obligatiile accesorii in cuantum de 399.804 lei.
In motivare s-a aratat ca prin incheierea pronuntata la data de 12.07.2012, Tribunalul Bucuresti Sectia a VII-a civila a admis cererea debitoarei si a dispus deschiderea procedurii de insolventa impotriva societatii C SA, iar prin sentinta nr. 6356/08.07.2015, pronuntata in dosarul nr. 25871/3/2012* s-a dispus trecerea la procedura falimentului. Prin adresa nr. 3280978/22.12.2015/AIF, inregistrata la DGRFPB sub nr. 883465/28.12.2015, AFP sector 1 serviciul Inspectie Fiscala Persoane Juridice 3 a adus la cunostinta ca s-a intocmit raportul de inspectie fiscala nr. F-S1 378/22.12.2015 si emisa decizia de impunere nr. F-S1 289/22.12.2015 pentru debitoarea C SA, prin care s-a stabilit in sarcina debitoarei obligatii de plata in cuantum de 1.130.065 lei (respectiv 730.261 lei debit si 399.804 accesorii). In final, solicita repunere in termenul de formulare a cererii de admitere a creantei si in subsidiar inscrierea institutiei fiscale in tabelul de creante al debitoarei si inscrierea in tabelul de creante al societatii debitoare cu suma de 1.130.065 lei (respectiv 730.261 lei debit si 399.804 accesorii).
La data de 07.03.2016 lichidatorul judiciar a depus la dosar intampinare prin care a invocat exceptia tardivitatii formularii contestatiei depusa la data de 13.01.2016 si exceptia prescriptiei dreptului material al petentei in raport de disp. art. 91 alin. 1 din OG nr. 92/2003 modificata, avand in vedere ca se solicita inscrierea in tabelul creantelor a debitului pretins pentru anii 2009 si 2010.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata si nedovedita, iar in situatia in care pretentiile formulate de creditoare sunt admise in tot sau in parte, solicita obligarea chematului in garantie CC la plata integrala a creantei de 1.130.065 lei sau la plata creantei in cuantumul in care va fi admisa.
In motivare se arata ca debitul solicitat a fi inscris la masa credala cuprinde o perioada anterioara datei deschiderii procedurii (12.07.2012), iar titlul executoriu este decizia de impunere emis ulterior acestei date. Lichidatorul judiciar arata ca termenul limita pentru inregistrarea cererii de admitere a creantei a fost la 04.01.2016, cererea creditoarei a fost formulata la 13.01.2016, titlul de creanta invocat a fost emis la 22.12.2015, iar creditoarea a declarat ca a luat cunostinta de acesta la data de 28.12.2016, fara a depune nicio dovada in acest sens. Nedepunerea in termenul legal a cererii de admitere a creantei nu se datoreaza unei imprejurari mai presus de vointa creditorului. Creditorul fiscal, desi detinea actele necesare inainte de expirarea termenului de depunere a declaratiilor de creanta, respectiv 04.01.2016, a depus cererea abia la data de 13.01.2016 fara a se invoca pentru care nu a depus declaratia in termen si nici nu a dovedit existenta unor motive de repunere in termen, in sensul existentei unor imprejurari mai presus de vointa acestuia care sa-l fi impiedicat sa formuleze cererea in termenul stabilit pentru depunerea declaratiilor de creanta. Mai mult, debitul pretins a fost stabilit in urma unui control efectuat pentru perioada 01.01.2009 – 31.12.2013, iar decizia de impunere nr. F-S1 289 a fost emisa abia la data de 22.12.2015. Solicita respingerea cererii, apreciind ca este vina exclusiva a organului fiscal si nu poate obtine protectia unui drept prin invocarea propriei culpe.
Cu privire la admiterea cererii de creanta, lichidatorul judiciar a aratat, in raport de dispozitiile art.91 alin. 1 din OG nr. 92/2003 modificata, ca debitul pretins pentru anii 2009 si 2010 este prescris si solicita admiterea exceptiei prescriptiei dreptului material al creditoarei de a mai solicita sumele aferente anilor 2009 si 2010.
Prin sentinta nr. 1032/10.11.2016, Tribunalul Specializat Arges a respins cererea.
Pentru a hotari astfel, judecatorul-sindic a retinut ca prin incheierea din 12.07.2012 pronuntata in dosarul nr. 25871/3/2012 s-a deschis procedura generala a insolventei impotriva debitoarei SC C SA. Prin sentinta nr. 4354/23.04.2014 s-a dispus inceperea procedurii falimentului si sistarea starii de observatie. Prin decizia nr. 1823/29.10.2014 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti in dosarul nr. 25871/3/2012/a8 s-au admis recursurile promovate de recurentii CA VMC si CC, s-a casat sentinta nr. 4354/23.04.2014 pronuntata de Tribunalul Bucuresti si s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
Prin sentinta nr. 6356/08.07.2015 pronuntata de Tribunalul Bucuresti in dosarul 25871/3/2012* s-a deschis procedura faliment impotriva debitoarei SC C SA (vol. V dosar 25871/3/2012*). Prin incheierea nr. 29/22.07.2015 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti s-a dispus suspendarea provizorie a executarii sentintei civile nr. 6356/08.07.2015 pronuntata de Tribunalul Bucuresti in dosarul 25871/3/2012* pana la solutionarea cererii de suspendare formulata in cadrul cererii de recurs (vol. III dosar 25871/3/2012*). Prin decizia nr. 594/14.10.2015 a Curtii de Apel Bucuresti s-au respins recursurile declarate impotriva sentintei nr. 6356/08.07.2015 si cererea de suspendare a sentintei atacate. Prin urmare, incepand cu data de 14.10.2015 a incetat efectul suspendarii sentintei civile nr. 6356/08.07.2015 si a inceput procedura falimentului.
Prin incheierea din 18.11.2015 pronuntata de judecatorul sindic in dosarul nr.25871/3/2012* s-a admis cererea de prelungire termene si s-a fixat termenul limita pentru inregistrarea cererii de admitere a creantelor asupra averii debitorului 04.01.2016.
Verificand dosarul de creante judecatorul-sindic a constatat ca DGRFP Bucuresti nu a depus cerere de admitere a creantelor asupra averii debitorului pana la data de 04.01.2016.
La data de 13.01.2016 DGRFP Bucuresti a depus cerere de repunere in termen asupra creantei in cuantum de 1.130.065 lei (730.261 lei debit si 399.804 accesorii) stabilita prin decizia de impunere nr. F-S1 289/22.12.2015 pentru debitoarea C SA, care a fost emisa in baza raportul de inspectie fiscala nr. F-S1 378/22.12.2015 pentru perioada 01.01.2009-07.12.2015.(d. 25871/3/2012* vol VI).
S-a retinut de instanta de fond ca potrivit art. 76 din Legea insolventei, petentul, titular de creante anterioare deschiderii procedurii, care nu a depus cererea de admitere a creantelor pana la expirarea termenului prevazut la art. 62 alin. (1) lit. b), va fi decazut, cat priveste creantele respective, din dreptul de a fi inscris in tabelul creditorilor si nu va dobandi calitatea de creditor indreptatit sa participe la procedura.
De asemenea, potrivit art. 108 alin 6 din Legea 85/2006, titularilor de creante nascute dupa data deschiderii procedurii, care nu depun cererea de admitere a creantelor in termenul prevazut de alin 2 lit. a), li se aplica, in mod corespunzator, prevederile art. 76.
S-a mai retinut de instanta de fond ca pentru ca o parte sa beneficieze de repunerea in termen trebuie indeplinite in mod cumulativ urmatoarele conditii: a) nerespectarea de catre parte a unui termen procedural imperativ, b) nerespectarea termenului sa se datoreze unor motive temeinic justificate, dovedite de parte, c) imprejurarea ce a impiedicat partea sa-si exercite dreptul in termen sa se fi produs inauntrul acestuia, d) actul de procedura cu privire la care se solicita repunere in termen sa fie indeplinit in termen de 15 zile de la incetarea impiedicarii si e)motivele impiedicarii sa fie aratate in termen de 15 zile de la incetarea impiedicarii.
Judecatorul-sindic a constatat ca petentul nu a respectat termenele de depunere a declaratiei de creanta.
Motivul invocat de petent pentru nedepunerea in termen a declaratiei de creanta este faptul ca suma de 1.130.065 lei (respectiv 730.261 lei debit si 399.804 accesorii) a fost stabilita prin decizia de impunere nr. F-S1 289/22.12.2015. S-a constatat ca nu pot fi apreciate ca „temeinic justificate” aceste motive in conditiile in care decizia de impunere nr. F-S1 289/22.12.2015 a fost emisa anterior implinirii termenului de depune a declaratiei de creante, respectiv data de 04.01.2016, notificarea privind deschiderea procedurii de insolventa a fost publicata in Buletinul Procedurilor de Insolventa nr. 21092/07.12.2015. Mai mult, petentul nu a justificat in niciun fel imprejurarile care l-au impiedicat sa ia cunostinta de starea de insolventa a debitorului sau motivele care l-au impiedicat sa depuna declaratia de creanta pana la data de 04.01.2016 in conditiile in care cunostea cuantumul creantei inca de la data de 22.12.2015.
La 13.01.2017, creditorul Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Bucuresti a formulat recurs impotriva sentintei nr. 1032/10.11.2016, solicitand admiterea recursului si a cererii de repunere in termenul de formulare a cererii de admitere a creantei.
In motivare se arata ca obligatiile fiscale solicitate de institutia recurenta au fost stabilite prim decizia de impunere privind obligatiile suplimentare nr. F-S1 289/22.12.2015, decizie care constituie titlu de creanta, conform dispozitiilor art. 110 alin. 3 din Codul de procedura fiscala, si care a fost emisa in cursul procedurii.
Potrivit Codului de procedura fiscala, creanta devine certa la data la care s-a comunicat titlul de creanta, in cauza decizia fiind comunicata debitoarei la data de 14.01.2016, fiind respectate dispozitiile legale prevazute de art. 44 din O.G. nr. 92/2003.
Recurenta sustine ca nu a solicitat in termenul legal creanta rezultata din decizia de impunere si a inaintat cerere de repunere in termenul de a formula declaratie de creanta, intrucat suma solicitata a devenit scadenta la momentul comunicarii acesteia catre debitoare, nefiind o creanta certa si exigibila la momentul respectiv. In plus, decizia de impunere emisa ca urmare a inspectiei fiscale la societatea debitoare nu a fost contestata pana in prezent, desi a fost comunicata.
Curtea, analizand recursul, constata ca este neintemeiat pentru urmatoarele considerente:
Reglementarea unei proceduri speciale, extrem de favorabile de executare silita precum si a unei proceduri avantajoase de declarare a starii de insovabilitate, care permite ca intr-o maniera simpla si rapida sa se emita decizie de angajare a raspunderii solidare cu debitorul declarat insolvabil a unei categorii destul de largi pe persoane fizice si juridice mentionate in art. 27 vechiul C.proc.fiscala, nu mai justifica acordarea de catre legiuitor a unui regim derogatoriu, mai favorabil sub aspectul termenului de individualizare a creantelor fiscale, si in procedura insolventei reglementata de Legea nr. 85/2006, fiind prezumat ca la momentul la care un alt creditor sau chiar debitorul a obtinut deschiderea procedurii insolventei, situatia debitorului este clara in evidentele fiscale si nu mai presupune, de regula, vreo inspectie fiscala pentru individualizarea creantelor.
Tocmai de aceea in art. 177 vechiul C. proc.fiscala se arata ca in cazul deschiderii procedurii insolventei, se depune declaratie de creanta potrivit evidentei fiscale pe platitor.
Aceste evidente, fata de reglementarile legale atat de favorabile titularilor de creante fiscale, este de asteptat sa corespunda realitatii, la momentul la care alti creditori, mai putin favorizati de legislatie, au solicitat si obtinut deschiderea procedurii insolventei.
Prin urmare, nici explicit si nici implicit, legiuitorul nu a prevazut posibilitatea de a se depune asa zise declaratii rectificative sau suplimentare pentru sume datand din perioada anterioara deschiderii procedurii.
Asa stand lucrurile, nici judecatorul nu poate acorda un regim mai favorabil in privinta termenului de depunere a declaratiilor de creanta, titularilor creantelor fiscale.
Daca in mod exceptional, ar exista cazuri bine justificate in care sa nu se fi individualizat inca creanta fiscala, legiuitorul permite repunerea in termen, dar doar in conditiile art. 103 vechiul C.proc.civ., respectiv cu respectarea termenului de 15 zile si facand dovada unei imprejurari care sa se incadreze in cerintele textului de lege si permite si majorarea cu cel mult 30 de zile a termenului de depunere a declaratiei de creanta, evident tot pentru motive bine intemeiate (art. 62 alin 2 din legea insolventei).
Efectuarea verificarilor privind indeplinirea obligatiilor fiscale ca urmare a deschiderii procedurii insolventei nu justifica nerespectarea conditiilor de desfasurare a procedurii, ci necesita incadrarea in termenele procedurale, iar in cauzele de imposibilitate obiectiva, invocarea si aplicarea institutiilor procedurale corespunzatoare.
In speta, in mod corect a retinut instanta de fond ca recurenta-contestatoare avea obligatia de a/si declara creanta pana la expirarea termenului limita stabilit de judecatorul sindic.
Nu poate fi primit argumentul recurentei conform careia era imposibila inscrierea creantei fiscale anterior comunicarii titlului de creanta.
O asemenea concluzie este dedusa din faptul ca potrivit art.64 alin (3) din Legea nr.85/2006 trebuie declarate in termenul limita inclusiv creantele care nu sunt constate printr-un titlu. In plus, astfel cum s-a aratat recurenta avea obligatia de a-si declara creanta de la data deschiderii procedurii insolventei conform evidentelor sale astfel cum rezulta din art.177 alin (1) vechiul C.proc.fisc.
Pentru aceste considerente, in baza art. 312 C.proc.civ. Curtea a respins recursul ca nefondat.
