Statul pe teritoriul caruia traieste persoana solicitata la predare in baza mandatului european de arestare

Cuprins pe materii:

Cooperare judiciara internationala in materie penala; predare in baza unui mandat european de arestare.

Indice alfabetic:

Cooperare judiciara internationala in materie penala; lipsa consimtamantului si a expulzarii

Temei de drept:

Legea nr. 302/2004 cu modificarile si completarile ulterioare - art. 155 alin. 1 lit. d) si art. 2 lit. p)

Rezumat:

Conform art.155 lit.d din Legea nr.302/2004, consimtamantul persoanei condamnate pentru recunoasterea hotararilor judecatoresti si executarea pedepsei in Romania, nu este necesar atunci cand acesta este de cetatenie romana si traieste pe teritoriul Romaniei sau, desi nu traieste pe teritoriul Romaniei, va fi expulzata in Romania.

Elementele rezultate din dosar si din informatiile specifice trebuie sa contureze datele necesare minimale de apreciere a sintagmei prevazute de art.2 lit.p din Legea nr.302/2004, respectiv „statul pe teritoriul caruia traieste persoana este statul cu care aceasta are legaturi stranse in baza resedintei obisnuite si a altor elemente de tipul relatiilor familiale, sociale, profesionale si culturale ”.

Persoana condamnata isi are resedinta obisnuita, de ani buni, in Italia, iar relatiile de tipul celor mentionate mai sus sunt derulate tot in Italia.

In acest context, fiind cetatean roman, singura conditie pentru transferul in Romania, in vederea executarii pedepsei, nu este indeplinita, deoarece autoritatile din Italia nu au dispus expulzarea persoanei condamnate.

Sentinta penala nr. 66/FCJI/29.12.2017

Prin cererea inregistrata la aceasta instanta sub nr. A/45/2017 din data de 28 decembrie 2017, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Iasi a sesizat instanta cu cerere de recunoastere a sentintei cu numar de referinta 623/12, pronuntata la data de 15.02.2012 de Tribunalului din Torino - Sectia V Penala, definitiva la data de 24.06.2012 (R.G. 14122/ 10 P.M. nr. R.G. 4815/11 Trib) , a sentintei cu nr. de referinta 63/2015, pronuntata la data de 09.01.2015 de Curtea de Apel din Torino - Sectia II Penala, definitiva la data de 25.04.2015 (R.G.N. 3297/14, R.G.N.R. 13275/13), si a Ordinului privind masura de executare a pedepselor concurente pentru condamnat deja detinut si ordin concomitent de executare si eliberare din inchisoare nr.317/2015 SIEP din data de 29.09.2016 al Parchetului General al Republicii din Torino - Biroul executari penale, si transferarea persoanei condamnate X, aflat intr-un penitenciar din Italia, intr-un penitenciar din Romania, pentru executarea pedepsei cu inchisoarea.

Potrivit celor doua certificate emise de Parchetul General al Republicii - Torino din data de 29.09.2016, condamnatul a fost arestat din data de 02.08.2013, iar executarea pedepsei de 8 ani si 7 luni inchisoare urmeaza a se finaliza pe data de 15.01.2022.

La data de 29.06.2016 condamnatul X a declarat in fata autoritatilor judiciare din statul de condamnare ca nu este de acord sa fie transferat intr-un loc de detentie din Romania in vederea continuarii executarii pedepsei.

Faptele pentru care X, cetatean roman, a fost condamnat de autoritatile judiciare italiene ar constitui infractiuni si potrivit legii romane, respectiv: „santaj” prev. de art. 207 alin 1 si alin. 3 Cod penal, „viol” prev. de art. 218 alin. 1 si alin. 3 lit. f) Cod penal, „lipsire de libertate in mod ilegal” prev. de art. 205 alin. 1 Cod penal si „talharie” prev. de art. 233 - art. 234 lit. d) Cod penal, toate cu aplicarea art. 5 Cod penal (legea noua are caracter de lege mai favorabila prin prisma limitelor de pedeapsa), fiind indeplinita conditia dublei incriminari a faptelor care au atras condamnarea, conform art. 155 lit. b din Legea 302/2004 modificata.

Condamnatul X nu si-a dat consimtamantul la transferare, in vederea continuarii pedepsei.

Persoana condamnata nu este judecata sau urmarita penal in Romania pentru aceleasi fapte pentru care a fost condamnat prin sentintele penale straine.

Curtea a constatat ca, desi este indeplinita conditia dublei incriminari, iar condamnatul este cetatean roman, nu se poate dispune recunoasterea si executarea in Romania a hotararilor judecatoresti prin care a fost condamnat numitul X, intrucat acesta nu este de acord sa execute pedeapsa in Romania, astfel cum rezulta din declaratia acestuia data la 29.06.2016, din care rezulta fara echivoc ca nu este de acord cu transferarea sa intr-un penitenciar din Romania, iar acesta, desi este cetatean roman, nu locuieste pe teritoriul Romaniei si autoritatile judiciare din statul de condamnare nu au dispus expulzarea acestuia in Romania, nefiind astfel indeplinita conditia speciala prevazuta de art. 155 alin 1 lit. d) din Legea nr. 302/2004.

Astfel, conform art.155 lit.d din Legea nr.302/2004, consimtamantul persoanei condamnate pentru recunoasterea hotararilor judecatoresti si executarea pedepsei in Romania, nu este necesar atunci cand acesta este de cetatenie romana si traieste pe teritoriul Romaniei sau, desi nu traieste pe teritoriul Romaniei, va fi expulzata in Romania.

In cazul de fata, persoana condamnata este de cetatenie romana, nu traieste pe teritoriul Romaniei, iar asa cum rezulta din inscrisurile transmise de autoritatile italiene, respectiv adresa nr. SIEP 317/2015, nedatata, emisa de Biroul Procurorului General al Republicii de pe langa Curtea de Apel din Torino, Departamentul de Afaceri Internationale, persoana condamnata X a fost inregistrat ca rezident in municipiul Alpignano. Acest aspect de coroboreaza cu verificarile efectuate de lucratorii de politie din cadrul I.P.J. Iasi, din care rezulta faptul ca numitul X a plecat in strainatate din perioada 2007-2008, nu mai pastreaza legatura cu parintii, nu este casatorit, iar fosta sa concubina, numita Y, este casatorita in prezent cu o alta persoana si minora rezultata din relatia lor se afla in Spania.

Aceste elemente nu contureaza datele necesare minimale de apreciere a sintagmei prevazute de art.2 lit.p din Legea nr.302/2004, respectiv „statul pe teritoriul caruia traieste persoana este statul cu care aceasta are legaturi stranse in baza resedintei obisnuite si a altor elemente de tipul relatiilor familiale, sociale, profesionale si culturale”.

Persoana condamnata isi are resedinta obisnuita, de ani buni, in Italia, iar relatiile de tipul celor mentionate mai sus sunt derulate tot in Italia.

In acest context, fiind cetatean roman, singura conditie pentru transferul in Romania, in vederea executarii pedepsei, nu este indeplinita, deoarece autoritatile din Italia nu au dispus expulzarea persoanei condamnate.

Dispozitiile legale interne din Legea nr.302/2004, enuntate mai sus, sunt in acord cu prevederile art.6 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008 privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce in cazul hotararilor judecatoresti in materie penala, care impun pedepse sau masuri privative de libertate in scopul executarii lor in Uniunea Europeana.

De altfel, datele analizate mai sus, cu privire la statul pe teritoriul caruia locuieste persoana condamnata, confirma imposibilitatea realizarii scopului transferului, pe teritoriul Romaniei, respectiv facilitarea reabilitarii sociale a condamnatului, asa cum prevad dispozitiile art.4 alin.2 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului.

In consecinta, dat fiind impedimentul existent, prevazut art.155 alin.1 lit.d din Legea nr.302/2004, modificata, a fost respinsa ca nefondata, cererea formulata de Ministerul de Justitie din Italia.