Stagiul complet de cotizare in cazul persoanelor cu handicap vizual accentuat sau mediu preexistent calitatii de asigurat, nevazator

Legea nr. 19/2000, art. 47 alin. (2)

Legea nr. 263/2010, art. 59

Prin dispozitiile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 si, ulterior, ale art. 59 din Legea nr. 263/2010 s-au reglementat conditiile speciale de pensionare pentru o categorie aparte a persoanelor cu dizabilitati, si anume nevazatorii, prevederile aplicabile acestora fiind derogatorii de la dreptul comun in materia pensionarii persoanelor cu handicap, insituit prin art. 47 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, respectiv art. 58 din Legea nr. 263/2010. In ambele texte de lege, legiuitorul nu distinge cu privire la gradul de handicap, ci numai sub aspectul tipului de handicap, respectiv vizual si celelalte tipuri de handicap.

In considerarea principiului „ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus”, avand in vedere ca prevederile legale mentionate anterior nu deosebesc intre diferite categorii de nevazatori si nu reglementeaza diferit situatia celor care au un grad de handicap grav fata de cei care au un grad de handicap accentuat, asa cum este stipulat pentru persoanele incadrate in alte tipuri de handicap, intelesul termenului de „nevazator” nu este echivalent celui de „orb” sau celui cu grad de handicap grav.

Legislatia principala si secundara in domeniul pensiilor nu defineste termenul de „nevazator”, insa acesta are un inteles mult mai larg decat cel definit in Dictionarul explicativ al limbii romane. Legiuitorul a avut in vedere persoanele care au capacitate de munca. Or, persoanele incadrate in gradul I de invaliditate/gradul de handicap grav sunt cele care si-au pierdut in totalitate capacitatea de munca, nefiind capabile sa realizeze un stagiu de cotizare, chiar redus fata de stagiul complet de cotizare.

Prin urmare, persoanele cu handicap vizual accentuat sau mediu preexistent calitatii de asigurat beneficiaza de pensie pentru limita de varsta, indiferent de varsta, daca au realizat ca nevazatoare cel putin o treime din stagiul complet de cotizare.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale,

Decizia civila nr. 794 din 20 mai 2015, Dr.C.P.

Prin sentinta civila nr. 55/27.01.2015, pronuntata in dosarul nr. 18773/55/2014, Tribunalul Arad a admis contestatia la executare formulata si precizata de catre reclamanta F.D. impotriva paratei Casa Judeteana de Pensii Arad.

A anulat decizia din 16.09.2014 de respingere a cererii privind acordarea pensiei pentru limita de varsta si prin care s-a anulat decizia nr. 221426/02.10.2001, emisa de parata, precum si buletinul de calcul al sumelor incasate necuvenit cu titlu de prestatii de asigurari sociale in dosarul nr. 221426, la decizia nr. 221426/25.09.2014, fara a acorda cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut, in esenta, ca, prin decizia nr. 221426/02.10.2001, reclamanta a fost inscrisa la pensie pentru limita de varsta la varsta de 31 de ani si o luna, potrivit art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000.

La momentul inscrierii la pensie, reclamanta avea deficienta functionala accentuata, conform certificatului nr. 1948/09.05.2001, eliberat de Comisia de expertiza medicala a persoanelor cu handicap.

In urma controlului efectuat de Casa Nationala de Pensii Publice, s-a constatat ca, in speta, s-a facut aplicarea gresita a dispozitiilor legale, care prevedeau ca „asiguratii nevazatori beneficiaza de pensie pentru limita de varsta, indiferent de varsta, daca au realizat, ca nevazator, cel putin o treime din stagiul complet de cotizare prevazut de lege”. La data de

2014. s-a emis decizia de respingere, prin care s-a anulat decizia nr. 221426/02.10.2001 de inscriere la pensie pentru limita de varsta.

Din certificatul de incadrare in grad de handicap nr. 26/13.01.2011, eliberat de Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulti din cadrul Consiliului Judetean Arad, rezulta ca reclamanta are un handicap vizual, fiind incadrata in gradul de handicap accentuat, certificatul fiind revizuibil.

La pct. E din acest certificat, se „atesta ca doamna F.D. are gradul de handicap accentuat, necesita protectie speciala si beneficiaza de urmatoarele drepturi conform Legii nr. 448/2006”.

Din certificatul de incadrare in gradul de handicap nr. 476/24.01.2013 rezulta ca reclamanta are gradul de handicap accentuat, mentiunile de la punctul E fiind similare celor inserate in certificatul nr. 26/13.01.2011.

Prin certificatul de incadrare in grad de handicap nr. 583/27.01.2014, reclamanta a fost mentinuta in acelasi grad de handicap: accentuat, mentiunile de la pct. E fiind identice cu cele cuprinse in certificatele anterioare.

Conform art. 58 din Legea nr. 263/2010, „persoanele care au realizat un stagiu de cotizare in conditii de handicap preexistent calitatii de asigurat beneficiaza de reducerea varstelor standard de pensionare prevazute in anexa nr. 5, in functie de gradul de handicap, dupa cum urmeaza: a) cu 15 ani, in situatia asiguratilor cu handicap grav, daca au realizat, in conditiile handicapului preexistent calitatii de asigurat, cel putin o treime din stagiul complet de cotizare; b) cu 10 ani, in situatia asiguratilor cu handicap accentuat, daca au realizat, in conditiile handicapului preexistent calitatii de asigurat, cel putin doua treimi din stagiul complet de cotizare; c) cu 10 ani, in situatia asiguratilor cu handicap mediu, daca au realizat, in conditiile handicapului preexistent calitatii de asigurat, stagiul complet de cotizare”.

Art. 43 alin. (1) si alin. (2) din Hotararea Guvernului nr. 257/20.03.2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice dispune ca: „reducerea prevazuta la art. 58 din lege se aplica persoanelor cu handicap care, la data solicitarii pensiei, fac dovada acestui statut cu certificatul de incadrare in grad de handicap, emis in conditiile legii”.

In vederea aplicarii art. 58 din lege, certificatul de incadrare in grad de handicap va contine obligatoriu: a) data dobandirii handicapului; b) gradul de handicap; c) mentiunea ca persoana este nerevizuibila; d) mentiunea ca certificatul a fost emis pentru aplicarea art. 58 din lege”.

Art. 59 din Legea nr. 263/16.12.2010 prevede ca „nevazatorii beneficiaza de pensie pentru limita de varsta, indiferent de varsta, daca au realizat ca nevazator cel putin o treime din stagiul complet de cotizare”. Art. 44 din Hotararea Guvernului nr. 257/20.03.2011 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice dispune ca: „reducerea prevazuta la art.59 din lege se aplica nevazatorilor care fac dovada acestui statut cu certificatul de incadrare in grad de handicap emis in conditiile legii, care va contine obligatoriu urmatoarele elemente: data ivirii handicapului, gradul de handicap, termenul de revizuire, precum si mentiunea ca certificatul a fost emis in vederea aplicarii art.59 din lege”.

Din interpretarea sistematica si coroborata a prevederilor legale mentionate anterior rezulta ca art. 58 din Legea nr. 263/2010 confera persoanelor asigurate, care au realizat stagii de cotizare in conditii de handicap preexistent calitatii de asigurat, cu exceptia nevazatorilor, a caror situatie este reglementata de art. 59 din Legea nr. 263/2010, beneficiul reducerii varstei standard de pensionare pentru a se putea pensiona pentru limita de varsta.

Art. 59 din Legea nr. 263/2010 nu face nici o distinctie intre categoriile de nevazatori care beneficiaza de pensie pentru limita de varsta, indiferent de varsta, daca au realizat ca nevazator cel putin o treime din stagiul complet de cotizare. Pe cale de consecinta, instanta de fond a apreciat ca parata nu poate pretinde cu succes ca norma de favoare in discutie ar viza numai pe nevazatorii cu grad de handicap grav, nu si pe cei cu handicap accentuat sau mediu. Daca legiuitorul ar fi dorit sa faca vreo deosebire intre gradele de handicap de vedere, asa cum in mod neintemeiat pretinde parata, ar fi mentionat acest lucru dupa modelul art. 58 din Legea nr.263/2010.

Certificatul de incadrare in grad de handicap al reclamantei contine toate elementele mentionate distinct in art. 44 din Hotararea Guvernului nr. 257/2011, inclusiv mentiunea ca reclamanta beneficiaza de dreptul de a se pensiona pentru munca depusa si limita de varsta conform art. 59 din Legea nr. 263/2010.

Acest certificat nu a fost contestat de catre parata si produce efecte, astfel incat el nu poate fi cenzurat de catre Casa Judeteana de Pensii Arad sau de catre instanta de judecata in ceea ce priveste mentiunea ca reclamanta beneficiaza de dreptul de a se pensiona pentru munca depusa si limita de varsta conform art. 59 din Legea nr.263/16.12.2010, invocandu-se dispozitiile Ordinului nr. 762/1992/2007, din interpretarea carora ar rezulta ca notiunea de nevazator are in vedere doar persoanele cu handicap grav de vedere.

Ordinul nr. 762/1992/2007 nu cuprinde o definitie a termenului de nevazator si nici nu mentioneaza acest termen, ci doar criteriile medico-psihosociale pe baza carora se stabileste, de catre organele abilitate potrivit legii, incadrarea in grad de handicap. Parata a apreciat gresit ca trimiterea, in cazul handicapului vizual grav, la cecitate absoluta sau relativa, permite incadrarea doar a persoanelor cu handicap grav in notiunea de nevazator, desi o astfel de conditie nu rezulta din vreo dispozitie legala.

Prin urmare, certificatul de incadrare in grad de handicap al reclamantei nu poate fi avut in vedere decat pentru verificarea indeplinirii de catre aceasta a cerintelor art. 59 din Legea nr. 263/2010 pentru a beneficia de pensie pentru limita de varsta, iar nu pentru verificarea indeplinirii de catre ea a cerintelor art. 58 lit. c) din Legea nr. 263/2010 pentru a beneficia de pensie pentru limita de varsta, cum gresit a procedat parata.

Din decizia contestata rezulta ca stagiul complet de cotizare, in cazul reclamantei, este de 23 ani 4 luni. Reclamanta a cotizat 11 ani 1 luna 29 zile, astfel incat indeplineste cerintele art. 59 din Legea nr. 263/2010 pentru a beneficia de pensie pentru limita de varsta, indiferent de varsta, raportat la care are un stagiu total de cotizare, ca nevazator, mai mare de 1/3 din stagiu complet de cotizare, asa cum rezulta si din cartea de munca a acesteia, si anume: 7 ani si 8 luni.

Din aceasta perspectiva, anularea deciziei nr. 221426/02.10.2001 si respingerea cererii de inscriere la pensie pentru limita de varsta prin decizia de respingere din 16.09.2014 sunt nelegale, impunandu-se anularea celei din urma.

Parata Casa Judeteana de Pensii Arad a formulat apel, in termenul legal, impotriva sentintei civile nr. 55/27.01.2015, pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 18773/55/2014, solicitand admiterea apelului si modificarea in tot a sentintei atacate, in sensul respingerii actiunii reclamantei.

In motivarea apelului, se arata ca parata sustine in continuare exceptia de prematuritate a introducerii actiunii, dat fiind ca reclamanta a contestat decizia de respingere din 16.09.2014, emisa de Casa Judeteana de Pensii Arad, potrivit procedurii prevazute de dispozitiile art. 149-151 din Legea nr. 263/2010, in data de 30.10.2014, respectiv in aceeasi data cu introducerea prezentei actiuni.

Potrivit art. 193 din Codul de procedura civila, sesizarea instantei se poate face doar dupa indeplinirea procedurii prealabile reglementata de dispozitiile Legii nr. 263/2010 si care prevede contestarea, la instantele judecatoresti competente, a hotararilor emise de Comisia Centrala de Contestatii.

Pe cale de consecinta,
a solicitat respingerea, ca inadmisibila, a acestui capat de cerere.

Cu privire la fondul cauzei, parata arata ca hotararea atacata
este
netemeinica
si
nelegala, intrucat, la momentul inscrierii la pensie, reclamanta avea deficienta functionala accentuata, potrivit Certificatului nr. 1948/09.05.2001, eliberat de Comisia de medicala a persoanelor cu handicap, iar prevederile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19 se aplicau doar persoanelor cu deficienta functionala vizuala grava (nevazatori).

Prin notiunea de „nevazator” se intelege,
conform dictionarului limbii romane,

un om lipsit de vedere, orb, iar potrivit dispozitiilor Cap. 2 pct. 1 din Ordinul nr. 762/1992 din 31 august 2007 al Ministrului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse si al Ministrului Sanatatii Publice
pentru aprobarea criteriilor medico-psihosbciale pe baza carora se stabileste incadrarea in grad cu handicap,

publicat in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 885/2007, notiunea de „nevazator” corespunde deficientei vizuale grave, handicapului grav, termenul regasindu-se sub forma notiunii
cecitate absoluta

(cecitate = orbire, lipsa vederii).

Fata de aceasta situatie de fapt si de drept, s-a dispus emiterea deciziei din 16.09.2014, prin
care s-a anulat Decizia nr. 221426102.10.2001 de inscriere a reclamantei la pensie pentru limita de varsta.

In drept, se invoca dispozitiile art. 466 si urmatoarele din Codul de procedura civila.

Intimata nu a depus intampinare, desi a fost citata cu aceasta mentiune.

Examinand apelul paratei prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate in cauza si a dispozitiilor legale aplicabile, Curtea a constatat ca este neintemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.

Prin actiunea ce face obiectul prezentei cauze, inregistrata la data de 30.10.2014, reclamanta a solicitat instantei ca, prin sentinta ce o va pronunta, sa anuleze decizia de respingere din 16.09.2014 privind acordarea pensiei pentru limita de varsta si prin care s-a anulat decizia de pensionare nr. 221426/2.10.2001.

La aceeasi data: 30.10.2014, reclamanta a contestat aceasta decizie si la Comisia Centrala de Contestatii, insa Comisia Centrala de Contestatii nu a pronuntat o hotarare asupra contestatiei reclamantului pana la momentul solutionarii cererii de apel pendinte.

Art. 150 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 prevede ca „termenul de solutionare a contestatiei este de 45 de zile de la data inregistrarii acesteia”. Acest termen nu a fost respectat de catre Comisia Centrala de Contestatii.

Avand in vedere ca, in speta, Comisia Centrala de Contestatii nu a solutionat contestatia reclamantei impotriva deciziei de respingere din 16.09.2014 privind acordarea pensiei pentru limita de varsta si prin care s-a anulat decizia de pensionare nr. 221426/2.10.2001, decizie emisa de parata Casa Judeteana de Pensii Arad, in termenul prevazut de art. 150 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, nu se poate imputa reclamantei formularea actiunii pendinte inainte de emiterea hotararii Comisiei Centrale de Contestatii cu privire la contestatia sa administrativa. A pretinde unei persoane asigurate sa astepte un timp nelimitat emiterea hotararii in procedura administrativa prealabila obligatorie, fara caracter jurisdictional, pentru a se putea adresa instantei de judecata echivaleaza cu o limitare a dreptului de acces la instanta, ce contravine art. 21 din Constitutia Romaniei, mai ales atunci cand se contesta stabilirea dreptului la pensie in contradictoriu cu o autoritate publica aflata in culpa pentru nerespectarea termenelor instituite prin dispozitii legale.

De altfel, prin decizia nr. 95613.11.2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 838/12.12.2012, Curtea Constitutionala a constatat ca „dispozitiile art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care au format obiectul exceptiei de neconstitutionalitate ridicate de Sindicatul cadrelor militare disponibilizate in rezerva si in retragere, in calitate de reprezentant al membrilor sai E.P. si G.T., in dosarele nr. 2.326/103/2011 si nr. 2.334/103/2011 ale Curtii de Apel Bacau - Sectia I civila si de C.D. in Dosarul nr. 7.401/120/2011 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia I civila, sunt constitutionale in masura in care se interpreteaza ca nesolutionarea contestatiilor si necomunicarea in termenul legal a hotararilor Comisiei Centrale de Contestatii, respectiv ale comisiilor de contestatii care functioneaza in cadrul Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor si Serviciului Roman de Informatii nu impiedica accesul la justitie”.

In considerentele acestei decizii s-a retinut ca „in masura in care o persoana face dovada indeplinirii cerintelor legii de a se adresa comisiei de contestatii pentru solutionarea cererilor referitoare la drepturile de asigurari sociale si a faptului ca termenul legal pentru solutionarea si comunicarea acestora a fost depasit, instantele de judecata, in virtutea rolului lor activ prevazut de art. 129 alin. (5) din Codul de procedura civila, nu ar putea respinge ca prematura ori inadmisibila actiunea, ci ar proceda la solutionarea acesteia pe fond. ... Intr- adevar, prevederea dreptului de acces la justitie, in conditiile in care acesta poate fi obstructionat sau amanat fara termen din motive imputabile unui organ administrativ, poate pune in discutie afectarea acestui drept ori chiar lipsirea sa de substanta. Astfel, imprejurarile care pot aduce atingere dreptului de acces liber la justitie trebuie cautate nu doar in modul de reglementare a acestui drept, ci si in modalitatea prin care, in practica, acesta se poate realiza in functie de conditiile existente. Facand trimitere la rationamentul Curtii Europene a Drepturilor Omului statuat inca din anul 1979 in Hotararea pronuntata in Cauza Airey contra Irlandei, instanta de contencios constitutional retine ca, asemenea Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Constitutia Romaniei nu are ca scop sa apere drepturi teoretice sau iluzorii, ci concrete si efective.

Or, interpretarea data dispozitiilor art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, in sensul ca acestea ar putea amana fara limita de timp realizarea drepturilor titularilor dreptului de pensie, poate fi privita, fara indoiala, ca o atingere a dreptului de care acestia trebuie sa se bucure potrivit art. 21 din Constitutie”.

Avand in vedere ca, la data solutionarii apelului, nu exista o hotarare a Comisiei Centrale de Contestatii, desi a expirat termenul legal pentru emiterea acesteia, Curtea a constatat ca exceptia prematuritatii cererii de chemare in judecata, invocata de catre parata-apelanta este nefondata.

Cu privire la fondul cauzei, Curtea a retinut ca prima instanta a interpretat si aplicat corect dispozitiile legale incidente in speta prin raportare la starea de fapt stabilita.

Dispozitiile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 si, ulterior, ale art. 59 din Legea nr. 263/2010 reglementeaza conditiile speciale de pensionare pentru o categorie aparte a persoanelor cu dizabilitati, si anume nevazatorii, prevederile aplicabile acestora fiind derogatorii de la dreptul comun in materia pensionarii persoanelor cu handicap, insituita prin art. 47 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, respectiv art. 58 din Legea nr. 263/2010.

In ambele texte de lege, legiuitorul nu distinge cu privire la gradul de handicap, ci numai sub aspectul tipului de handicap, respectiv vizual si celelalte tipuri de handicap.

In considerarea principiului „ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus”, conform caruia unde legiuitorul nu distinge, nici cel ce aplica legea nu poate sa o faca, avand in vedere ca prevederile legale mentionate anterior nu deosebesc intre diferite categorii de nevazatori si nu reglementeaza diferit situatia celor care au un grad de handicap grav fata de cei care au un grad de handicap accentuat, asa cum este stipulat pentru persoanele incadrate in alte tipuri de handicap, intelesul termenului de „nevazator” nu este echivalent celui de „orb” sau celui cu grad de handicap grav, cum gresit sustine apelanta.

Legislatia principala si secundara in domeniul pensiilor nu defineste termenul de „nevazator”. Ordinul nr. 762/1992/2007, invocat de catre parata, nu cuprinde o definitie a termenului de nevazator si nici nu mentioneaza acest termen, ci doar criteriile medico-psihosociale pe baza carora se stabileste, de catre organele abilitate potrivit legii, incadrarea in grad de handicap. Parata a apreciat gresit ca trimiterea, in cazul handicapului vizual grav, la cecitate absoluta sau relativa, permite incadrarea doar a persoanelor cu handicap grav in notiunea de nevazator, desi o astfel de conditie nu rezulta din vreo dispozitie legala.

Stabilirea unor criterii, in baza carora sa se diferentieze tipurile de handicap, inclusiv cel vizual, prezinta interes la acordarea drepturilor prevazute de Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Legea nr. 19/2000, respectiv Legea nr. 263/2010 au instituit conditiile generale de pensionare si conditiile speciale de pensionare pentru anumite categorii de persoane. In contextul acestor legi, termenul de „nevazator” are un inteles mult mai larg decat cel definit in Dictionarul explicativ al limbii romane.

De altfel, textele legale in cauza se refera la asiguratii nevazatori care au realizat stagii de cotizare in conditii de handicap preexistent, sens in care este si decizia nr. 565/2005 a Curtii Constitutionale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1052/25.11.2005, mentinuta prin decizia nr. 353/2008 a Curtii Constitutionale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 316/22.04.2008. Legiuitorul a avut in vedere persoanele care au capacitate de munca. Or, persoanele incadrate in gradul I de invaliditate/gradul de handicap grav sunt cele care si-au pierdut in totalitate capacitatea de munca, potrivit art. 54 lit. a) din Legea nr. 19/2000 si art. 69 din Legea nr. 263/2010. Acestia au pierdut total si capacitatea de autoservire, de autoconductie sau de orientare spatiala, necesitand ingrijire si supraveghere permanenta din partea altei persoane, nefiind capabili sa realizeze un stagiu de cotizare, chiar redus fata de stagiul complet de cotizare.

Pe cale de consecinta, daca s-ar interpreta ca norma legala privitoare la pensionarea nevazatorilor cu handicap preexistent se aplica exclusiv celor cu handicap grav, ea ar ramane fara obiect.

In speta, din decizia contestata rezulta ca stagiul complet de cotizare, in cazul reclamantei, este de 23 ani 4 luni. Reclamanta a cotizat 11 ani 1 luna 29 zile, astfel incat indeplineste cerintele art. 59 din Legea nr. 263/2010 pentru a beneficia de pensie pentru limita de varsta, indiferent de varsta, raportat la care are un stagiu total de cotizare, ca nevazator, mai mare de 1/3 din stagiu complet de cotizare, asa cum rezulta si din cartea de munca a acesteia, si anume: 7 ani si 8 luni.

Prin urmare, atat decizia de respingere din 16.09.2014, cat si decizia nr. 221426/25.09.2014, precum si buletinul de calcul al sumelor incasate necuvenit cu titlu de prestatii de asigurari sociale in dosarul nr. 221426, sunt nelegale, fiind anulate corect de catre prima instanta.

Avand in vedere considerentele expuse anterior, Curtea a constatat ca sentinta atacata este legala si temeinica, fiind intemeiata pe argumente juridice coerente, astfel incat, in temeiul art. 480 alin. (1) din Codul de