Stabilirea cuantumului salariului de baza si al sporurilor grefierilor in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 71/2015

 

Index tematic:  Dreptul muncii

 

Legislatie relevanta:

dispozitiile Legii nr. 71/2015

 

Rezumatul problemei de drept:

  Potrivit alin. (5

¹

) al art. 1 din Legea nr. 71/2015 „prin exceptie de la prevederile alin. (1) si (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului si din celelalte institutii si autoritati publice, salarizat la acelasi nivel, precum si personalul din cadrul Consiliului Concurentei si al Curtii de Conturi, inclusiv personalul prevazut la art. 5 din aceste institutii, care beneficiaza de un cuantum al salariilor de baza si al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim in cadrul aceleiasi institutii sau autoritati publice pentru fiecare functie/grad/treapta si gradatie, va fi salarizat la nivelul maxim daca isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii."
   

 

Identificare :

Curtea de Apel Ploiesti , Sectia I Civila

Decizia

nr. 997  din 9 mai 2017

 

   Prin decizia nr.997 din data de 09 mai 2017 a Curtii de Apel Ploiesti s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâtul Tribunalul B. impotriva sentintei civile nr. ......pronuntata de Tribunalul D. in contradictoriu cu reclamantii D.L., L.S., M.V., toti cu domiciliul ales la  Tribunalul B. si cu pârâtii M. J., cu sediul in .....si Curtea de Apel B.

Prin sentinta civila nr. 2198/15 decembrie 2016, pronuntata de Tribunalul D., s-a admis in parte cererea formulata de reclamantii D.L., L.S., M.V.

A obligat pârâtii sa stabileasca fata de reclamanti un cuantum al salariului de baza si al sporurilor la nivelul  maxim acordat personalului in functii similare cu cele ale reclamantilor  si la plata diferentelor  salariale rezultate, incepând cu data de 9.04.2015 si pâna la data stabilirii  drepturilor salariale cu respectarea  Legii nr. 71/2015, sumele datorate  urmând a fi actualizate  cu rata inflatiei  si prin acordarea dobânzilor  legale aferente  pâna la data platii efective.

A respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, judecatorul fondului a retinut urmatoarea situatie de fapt si de drept:

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului D., reclamantii au  solicitat in contradictoriu cu pârâtii Ministerul Finantelor Publice, Ministerul Justitiei, Curtea de Apel B. si Tribunalul B. obligarea pârâtului Ministerul Justitiei sa stabileasca cuantumul salariului de baza al reclamantilor in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 71/2015; obligarea pârâtei Curtea de Apel B. sa emita decizii si sa stabileasca cuantumul salariului de baza al reclamantilor in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 71/2015; totodata au mai solicitat obligarea pârâtilor la stabilirea  unui cuantum al salariului de baza si al sporurilor la nivelul maxim acordat personalului cu functii similare cu ale lor si la plata catre acestia  a diferentelor salariale rezultate dintre drepturile salariale stabilite la nivel maxim si cele incasate, incepând cu data de 09.04.2015 la zi, sume actualizate cu rata indicelui de inflatie la data platii efective. S-a mai solicitat si obligarea pârâtilor la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate de pârâti de la data scadentei la data platii efective si obligarea pârâtilor la plata cheltuielilor de judecata.

Tribunalul a constatat ca reclamantii sunt grefieri in cadrul Tribunalului B., iar la data de 09.04.2015 a intrat in vigoare Legea 71/2015 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, prin care s-a introdus alin. 5

¹

al art. 1 din OUG nr. 83/2014 in care se prevede ca: „Prin exceptie de la prevederile alin. (1) si (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului si din celelalte institutii si autoritati publice, salarizat la acelasi nivel, precum si personalul din cadrul Consiliului Concurentei si al Curtii de Conturi, inclusiv personalul prevazut la art. 5 din aceste institutii, care beneficiaza de un cuantum al salariilor de baza si al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim in cadrul aceleiasi institutii sau autoritati publice pentru fiecare functie/grad/treapta si gradatie, va fi salarizat la nivelul maxim daca isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii”.

A retinut judecatorul fondului ca pârâtii au facut abstractie de existenta acestor dispozitii legale si potrivit relatiilor comunicate la dosar, au continuat sa ii salarizeze pe reclamanti in baza vechilor ordine de salarizare, angajatorul  aratând ca nu au fost alocate fondurile necesare de catre Ministerul Justitiei care este ordonator principal de credite si care, potrivit  art. 131 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, gestioneaza bugetul curtilor de apel si  al tribunalelor; ca nu au fost emise decizii de incadrare de catre Curtea de Apel prin presedintele curtii de apel, in calitate de ordonator secundar  de credite si ca Tribunalul B. in calitate de ordonator tertiar de credite, nu are posibilitatea legala de acordare a drepturilor banesti solicitate de reclamanti, in lipsa deciziilor Curtii de Apel B. si a fondurilor banesti.

Pârâtul M.J. a aratat prin intâmpinare ca nu sunt aplicabile reclamantilor dispozitiile art. 1 alin. 5

¹

din OUG nr. 83/2014.

Fata de aceste aparari, tribunalul a constatat, in ce priveste sfera de aplicare a dispozitiilor art. 5 alin. 1, alin. 2 si alin. 5

¹

din O.U.G. nr. 83/2014, cu modificarile si completarile ulterioare, ca textul vizeaza nu doar personalul nou-incadrat, ci si personalul numit/incadrat chiar anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 71/2015 (aflat in functie la data intrarii in vigoare a legii), deoarece legea nu distinge, precum si personalul promovat in functii sau in grade/trepte având in vedere urmatoarele:

In ce priveste interpretarea textului alin. 5

¹

mentionat, tribunalul a retinut ca personalul salarizat din fonduri publice inclusiv grefierii beneficiaza de uniformizarea salarizarii prin acordarea nivelului maxim de salarizare existent in cadrul instantei.

De altfel, aceasta interpretare este data si prin decizia nr. 23 din 26.09.2016 data de Inalta Curte de Casatie si Justitie  in dosarul nr.1733/1/2016

prin care s-a admis sesizarea formulata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, in dosarul nr. 28.884/3/2015, privind pronuntarea unei hotarâri prealabile si s-a stabilit ca:
„
In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 alin. 5

¹

din Ordonanta de urgenta a  Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015, cu modificarile si completarile ulterioare
,
 sintagma 
„salarizat la acelasi nivel”
 
are in vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurentei, al Curtii de Conturi, precum si din cadrul celorlalte autoritati si institutii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cu modificarile si completarile ulterioare si ca nivelul de salarizare ce va fi avut in vedere in interpretarea si aplicarea aceleiasi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a  Guvernului nr. 83/2014, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, in cadrul aceleiasi autoritati sau institutii publice.

Impotriva sentintei a declarat apel pârâtul Tribunalul B., in termenul legal reglementat de art.468 alin 1 din Codul de procedura civila, criticând-o ca nelegala si netemeinica.

In dezvoltarea motivelor de apel, a aratat apelantul ca prin cererea introductiva de instanta, cerere inregistrata pe rolul Tribunalului D. reclamantele D.L. si altele au chemat in judecata Ministerul Justitiei, Curtea de Apel B., Tribunalul B. si Ministerul Finantelor Publice, solicitând: obligarea Ministerului Justitiei sa stabileasca cuantumul salariului de baza al reclamantilor in conformitate cu dispozitiilor Legii nr. 71/2015, obligarea pârâtei Curtea de Apel B. sa emita decizii si sa stabileasca cuantumul salariului de baza al reclamantilor in conformitate cu dispozitiilor Legii nr. 71/2015; obligarea pârâtilor la stabilirea in privinta reclamantilor a unui nou cuantum al salariului de baza si al sporurilor la nivel maxim acordat personalului cu functii similare cu ale reclamantilor si la plata catre acestia a diferentelor salariale rezultate dintre drepturile salariale stabilite la nivel maxim si cele incasate, incepând cu data de 09.04.2015 1a zi, sume actualizate cu rata indicelui de inflatie la data platii efective, obligarea pârâtilor la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate de pârâti de la data scadentei la data platii efective, obligarea pârâtilor la plata cheltuielilor de judecata.

Tribunalul D. Sectia Civila, prin Sentinta Civila nr.2198/15.12.2016, a admis in partea cererea reclamantilor, dispunând obligarea pârâtilor sa stabileasca fata de reclamanti un cuantum al salariului de baza si al sporurilor la nivel maxim acordat personalului cu functii similare cu ale reclamantilor si la plata catre acestia a diferentelor salariale rezultate, incepând cu data de 09.04.2015 si pâna la data stabilirii drepturilor salariale cu respectarea Legii nr.71/2015, sumele datorate urmând a fi actualizate cu rata inflatiei si prin acordarea dobânzii legale aferente sumelor pâna la data platii efective.

A aratat apelantul ca in motivarea solutiei pronuntate, s-a retinut faptul ca dispozitiile art.1, alin.5 indice 1 din OUG nr.83/2014, aprobata prin Legea nr. 71/2015 se aplica si personalului auxiliar de specialitate aflat in situatia prevazuta de ipoteza normei legale, cum de altfel s-a retinut prin Decizia nr.23/2016 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Astfel, a considerat apelantul ca sentinta civila nr. 2198/15.12.2016 pronuntata de Tribunalul Dâmbovita Sectia Civila este netemeinica si nelegala, sub urmatoarele aspecte:

Asa cum a aratat si prin intâmpinarea depusa in dosarul de fond al cauzei, reclamantele fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul instantelor judecatoresti, având drept lege speciala de reglementare a profesiei, Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe lânga acestea, cu modificarile si completarile ulterioare.

Astfel, a precizat apelantul ca in conformitate cu art.37 din actul normativ mentionat, grefierii si grefierii informaticieni sunt numiti prin decizie de catre presedintii curtilor de apel sau, dupa caz, de procurorii generali ai parchetelor de pe lânga acestea, in a caror circumscriptie teritoriala urmeaza sa isi desfasoare activitatea.

Asadar, a sustinut apelantul, curtile de apel, prin presedintii acestora, in calitate de ordonator secundar de credite, au atributii in emiterea deciziilor privind incadrarea personalului auxiliar, respectiv stabilirea cuantumului drepturilor salariale cuvenite acestora, decizii in baza carora se procedeaza la achitarea veniturilor salariale de catre ordonatorii tertiari, respectiv tribunale.

Tribunalul Bucuresti nu poate fi obligat la stabilirea cuantumului salariului de baza, asa cum, in mod gresit, s-a dispus prin sentinta apelata, având in vedere faptul ca atributiile privind incadrarea personalului auxiliar de specialitate nu revin Tribunalului B., acesta doar aplicând deciziile emise de ordonatorul secundar de credite/angajator al reclamantelor, respectiv Curtea de Apel B.

Mai mult, exista probabilitatea ca Tribunalul B. sa fie impiedicat in executarea unor eventuale obligatii ce decurg din cauza pendinte, ca urmare a executarii cu intârziere actiunilor/actelor ce intra in competenta altor institutii in raport cu care Tribunalul Bucuresti se afla in subordonare din punct de vedere al procedurii de executie bugetara.

Fata de cadrul legislativ la care apelantul a facut referire, a apreciat ca netemeinica si nelegala solutia instantei de fond privind obligatia instituita in sarcina Tribunalului B., intrucât, in calitate de ordonator tertiar de credite, nu are posibilitatea legala de a stabili cuantumul drepturilor banesti solicitate de reclamante, in lipsa deciziilor emise de Curtea de Apel B.

Astfel, a solicitat apelanta admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, modificarea sentintei apelata in sensul respingerii pretentiilor formulate de reclamante in contradictoriu cu Tribunalul B. ca fiind neintemeiate.

In drept, apelul a fost intemeiat pe Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea-cadru nr.285/2010, Legea nr.283/2011, OUG nr. 103/2013, art.470 si urmatoarele din Codul de Procedura Civila.

Examinând sentinta apelata prin prisma criticilor formulate, a actelor si lucrarilor dosarului, dar si a dispozitiilor legale incidente in cauza, Curtea constata ca apelul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:

Cu privire la critica ca sentinta civila nr. 2198/15.12.2016 pronuntata de Tribunalul D. ,Sectia Civila este netemeinica si nelegala, Curtea va retine  urmatoarele:

Asa cum a aratat si prin intâmpinarea depusa in dosarul de fond al cauzei, reclamantele fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul instantelor judecatoresti, având drept lege speciala de reglementare a profesiei Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe lânga acestea, cu modificarile si completarile.

Instanta de fond a retinut in motivarea sentintei faptul ca dispozitiile art.1, alin.5 indice 1 din OUG nr.83/2014, aprobata prin Legea nr. 71/2015 se aplica si personalului auxiliar de specialitate aflat in situatia prevazuta de ipoteza normei legale, cum de altfel s-a retinut prin Decizia nr.23/2016 a Inaltei Curti de casatie si Justitie.

Prin art. 37 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe lânga acestea, cu modificarile si completarile ulterioare se stipuleaza ca:
  ,,
Grefierii si grefierii informaticieni sunt numiti prin decizie de catre presedintii curtilor de apel sau, dupa caz, de procurorii generali ai parchetelor de pe lânga acestea, in a caror circumscriptie teritoriala urmeaza sa isi desfasoare activitatea”.

Din analiza acestor prevederi se poate observa ca textul invocat nu se refera la stabilirea cuantumului salariului, astfel cum se invoca prin cererea de apel, ci la numirea in functie a personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti sau parchetelor de pe lânga acestea.

Intrucât Curtea de Apel este ordonator secundar de credite si doar ea are atributii in emiterea deciziilor privind incadrarea personalului auxiliar, respectiv stabilirea cuantumului drepturilor salariale cuvenite acestora, decizii in baza carora se procedeaza la achitarea veniturilor salariale de catre ordonatorii tertiari, respectiv tribunal, instanta urmeaza a aprecia cine sunt ordonatorii principali, secundari si tertiari de credite, potrivit legii.

Ordonatorii de credite sunt persoane ce au calitatea de conducatori ai institutiilor publice, care au rol de a repartiza si a utiliza creditele bugetare aprobate.

Potrivit art. 20 din Legea nr.270/2013 privind modificarea si completarea Legii nr. 500/2002 privind finantele publice,   ordonatorii de credite sunt: ordonatori de credite principali; ordonatori de credite secundari; ordonatori de credite tertiari.

Conform art.  21 din aceeasi lege,  ordonatorii principali de credite repartizeaza creditele de angajament si creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu si pentru bugetele institutiilor publice din subordine sau coordonare, ai caror conducatori sunt ordonatori secundari sau tertiari de credite, dupa caz, in raport cu sarcinile acestora, potrivit legii si transmit bugetele institutiilor publice din subordine sau coordonare, ai caror conducatori sunt ordonatori secundari sau tertiari de credite, dupa caz, in termen de 15 zile de la intrarea in vigoare a legii bugetare anuale.

Ordonatorii secundari de credite repartizeaza creditele de angajament si bugetare aprobate, pentru bugetul propriu si pentru bugetele institutiilor publice subordonate, ai caror conducatori sunt ordonatori tertiari de credite, in raport cu sarcinile acestora, potrivit legii , iar ordonatorii tertiari de credite angajeaza cheltuieli in limita creditelor de angajament repartizate si utilizeaza creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor institutiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate si in conditiile stabilite prin dispozitiile legale.

In art. 44 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara se prevede ca, presedintii curtilor de apel au calitatea de ordonator secundar de credite, iar presedintii tribunalelor au calitatea de ordonator tertiar de credite.

Potrivit art. 3 din Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti  aprobat prin Hotarârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375 din 17.12.2015, Ministerul Justitiei contribuie la buna organizare si administrare a justitiei ca serviciu public, mijloacele materiale si financiare necesare functionarii instantelor sunt asigurate de la bugetul de stat, din amenzi judiciare, cheltuieli judiciare si alte surse extrabugetare, in conditiile legii, cu avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii, iar administrarea mijloacelor materiale si financiare se realizeaza prin curtile de apel si tribunale, presedintii acestor instante fiind ordonatori secundari de credite, respectiv ordonatori tertiari de credite.

Prin aceeasi hotarâre s-a stabilit ca presedintele Curtii de Apel este ordonator secundar de credite si raspunde de folosirea, conform legii, a sumelor primite de la buget, de integritatea bunurilor incredintate unitatii pe care o conduce, de tinerea la zi a contabilitatii si de prezentarea darilor de seama contabile asupra executiei bugetare - art. 7 alin. 2, iar presedintele Tribunalului, este ordonator tertiar de credite si raspunde de folosirea, conform legii, a sumelor primite de la buget, de integritatea bunurilor incredintate unitatii pe care o conduce, de tinerea la zi a contabilitatii si de prezentarea darilor de seama contabile asupra executiei bugetare - art. 9 lit. b).

Din textele legale sus mentionate nu rezulta ca atributiile mentionate anterior se refera la  stabilirea salariului personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti.

Analizând hotarârea instantei de fond se poate constata ca a fost  a admis in parte cererea de chemare in judecata astfel cum a fost formulata si a dispus in mod generic ca pârâtii sa stabileasca fata de reclamanti un cuantum al salariului de baza si al sporurilor la nivel maxim acordat personalului cu functii similare cu ale reclamantilor si sa plateasca catre acestia diferentele salariale rezultate, incepând cu data de 09.04.2015 si pâna la data stabilirii drepturilor salariale cu respectarea Legii nr. 71/2015, sumele datorate urmând a fi actualizate in raport cu rata inflatiei si prin acordarea dobânzii legale aferente sumelor pâna la data platii efective.

 Desi modul de formulare a dispozitivului este general, cu referire la toti pârâtii mentionati, este de inteles ca fiecare dintre acesti pârâti se va supune acelei dispozitii a instantei care are legatura cu atributiile sale in procesul de stabilire si respectiv de plata a drepturilor salariale ale reclamantilor, in concordanta cu dispozitiile art. 1 alin. (5

¹

) din Ordonanta de urgenta a  Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015,  astfel cum a fost interpretat prin decizia nr. 23 din 26.09.2016 data de Inalta Curte de Casatie si Justitie  in dosarul nr.1733/1/2016, privind pronuntarea unei hotarâri prealabile.

 

                                                                                           Autorul sintezei,

                                                                                       Judecator Elena Staicu