Recalculare pensie. Neindeplinirea cerintelor prevazute de dispozitiile legale pentru valorificarea  unor venituri

Astfel cum sunt prevazute in adeverintele eliberate, adeverinte utilizate in sustinerea cererii de recalculare.

 

Index tematic:  Asigurari sociale

 

Legislatie relevanta:

art. 127  alin.2, art.124 alin.1 din Normele de aplicare a Legii nr.263/2010, aprobate prin HG nr.257/2011

 

Rezumatul problemei de drept:

Certificatul in raport de care s-a solicitat recalcularea pensiei  contine, de fapt,  venituri brute realizate, a caror componenta nu este cunoscuta si care difera de la luna la luna, fiind vorba de venituri obtinute de apelantul-reclamant in perioadele aratate, pentru a caror valorificare, astfel cum sunt mentionate in cuprinsul adeverintei, nu exista temei legal. Nu rezulta sub nicio forma din cuprinsul acestui certificat ca in perioadele mentionate apelantul-reclamant ar fi obtinut venituri in acord global pentru a se pune in discutie aplicarea celor statuate prin decizia nr.19 din data de 17.10.2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, la care a facut referire apelantul.

 De asemenea, emitentul certificatului s-a rezumat la a indica, practic, veniturile brute lunare obtinute de apelantul-reclamant, fara a proceda la defalcarea acestora si la mentionarea concreta a sporurilor obtinute de apelant in  perioadele  aratate si  a temeiului legal in baza caruia au fost  acordate sporurile. Nu este indicat in cuprinsul certificatului vreun temei de drept al obtinerii acestor sume brute, certificatul necuprinzând rubrici separate privind sporuri, denumirea acestora, procentul sau suma acordata, perioada in care a fost primit sporul si temeiul in baza caruia s-a acordat. Or, potrivit art. 127  alin.2 din Normele de aplicare a Legii nr.263/2010, aprobate prin HG nr.257/2011, adeverintele prin care se dovedesc sporurile trebuie sa cuprinda, obligatoriu, printre altele, si denumirea sporurilor, procentul sau suma acordata, perioada pentru care s-a primit sporul si temeiul legal in baza caruia s-a acordat.

Identificare :

Curtea de Apel Ploiesti , Sectia I Civila

Decizia

nr.1349 din 12 iunie 2017

 

Prin sentinta civila nr.300 din 21.02.2017, Tribunalul Dâmbovita a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului  SJAND si  a respins cererea in contradictoriu cu acest  pârât ca fiind formulata impotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala. Prin aceeasi sentinta a fost respinsa ca nefondata actiunea formulata  de reclamantul …in contradictoriu cu pârâta CJPD.

 S-a retinut de catre prima instanta ca reclamantul a chemat in judecata pe pârâtii indicati solicitând instantei ca prin hotarârea ce va pronunta pârâta CJPD sa fie obligata la valorificarea certificatului C/145/25.11.2013 eliberat de Serviciul Judetean al Arhivelor Nationale Dâmbovita, respectiv la revizuirea si recalcularea pensiei in concordanta cu salariile brute realizate pe perioada august 1974- decembrie 1992, pentru care s-au achitat contributiile la bugetul asigurarilor sociale de stat din care se plateau pensiile.

In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca a solicitat casei judetene de pensii recalcularea pensiei prin valorificarea certificatului sus-mentionat, cuprinzând salariile brute realizate la fosta SC SARO SA Târgoviste pentru perioada indicata, pentru care s-au achitat contributiile sociale de stat, iar pârâta nu a valorificat acest certificat.

S-a mai sustinut ca fostul angajator este radiat din Registrul Comertului, in urma insolventei si lichidarii patrimoniului, arhiva fiind preluata de catre Serviciul Judetean Dâmbovita al Arhivelor Nationale, care nu are nicio vina in prezentarea certificatului asa cum este eliberat, datele fiind preluate din documentele primare privind pe fostul angajator.

In perioada mentionata, a invederat reclamantul, a fost angajat cu contract de munca pe perioada nedeterminata, iar pentru munca efectuata la fostul angajator,  acesta a achitat CAS-ul  corespunzator la bugetul asigurarilor de stat din care se plateau pensiile.    

Reclamantul a invocat decizia nr. 19 din 17.10.2011 a  Inaltei Curti de Casatie si Justitie, data in interesul legii, precum si jurisprudenta CEDO. De asemenea, s-au invocat principiile imprescriptibilitatii si incesibilitatii, contributivitatii si egalitatii, prevazute  de Legea nr.263/2010.

Pârâtul SJAND a depus  intâmpinare,  prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, iar pe fond, a cerut respingerea cererii ca neintemeiata.

Prin sentinta civila nr.300 din 21.02.2017, Tribunalul Dâmbovita a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului SJAND si a respins cererea in contradictoriu cu acest  pârât ca fiind formulata impotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala. Prin aceeasi sentinta a fost respinsa ca nefondata actiunea formulata in contradictoriu cu pârâta CJP Dâmbovita.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut, cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocate de pârâtul SJAND, ca este intemeiata, motiv pentru care a admis-o.

Astfel, s-a aratat ca reclamantul a solicitat obligarea pârâtei CJP Dâmbovita la valorificarea unui certificat eliberat de pârâtul SJAND, fara a formula vreun capat de cerere impotriva acestui din urma pârât, ceea ce indreptateste constatarea ca pârâtul SJAND nu are calitate procesuala pasiva, impunându-se respingerea cererii formulate impotriva sa ca fiind indreptata impotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala.

Referitor  la cererea formulata impotriva pârâtei CJP Dâmbovita, tribunalul a retinut ca reclamantul beneficiaza de pensie de invaliditate, solicitând valorificarea certificatului nr. C/145 din 25.11.2013 eliberat de Directia Judeteana a Arhivelor Nationale Dâmbovita.

Potrivit dispozitiilor art.124 din HG nr.257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice „(1) In situatia prezentarii si a altor acte de vechime in munca prevazute de lege, pentru perioadele mentionate la art. 16 lit. a) din lege, acestea vor cuprinde obligatoriu cel putin urmatoarele elemente: a) denumirea angajatorului; b) datele de identificare a persoanei; c) perioada in care s-a lucrat, cu indicarea datei de incepere si de incetare a raportului de munca; d) mentionarea temeiului legal in baza caruia a avut loc incadrarea; e) functia, meseria sau specialitatea exercitata; f) salariul tarifar de incadrare; g) denumirea sporurilor cu caracter permanent, procentul sau suma acordata; h) perioada in care a primit sporul si temeiul in baza caruia s-a acordat. (2) Actele vor avea numar si data de inregistrare, stampila unitatii emitente, precum si semnatura celui care angajeaza unitatea sau a persoanei delegate in acest sens de conducerea unitatii.”

In cauza, tribunalul a constatat ca certificatul invocat in cauza se refera doar la salariile brute obtinute de reclamant si nu cuprinde salariul tarifar de incadrare, denumirea sporurilor cu caracter permanent, procentul sau suma acordata, perioada in care a primit sporul si temeiul in baza caruia  s-a acordat si nici nu se face dovada sustinerilor reclamantului in sensul ca nu s-au valorificat toate veniturile realizate din munca si ca au fost platite contributiile de asigurari sociale.

A conchis prima instanta ca refuzul casei de pensii de a valorifica certificatul mai sus aratat  nu poate fi calificat ca nelegal, reclamantul neprezentând o alta adeverinta care sa indeplineasca cerintele prevazute de art. 124 din HG nr. 257/2011, motiv pentru care in temeiul art. 153 din Legea nr. 263/2010, tribunalul a respins cererea reclamantului formulata impotriva pârâtei CJP  Dâmbovita.

Reclamantul a declarat apel impotriva sentintei primei instante, precum si impotriva  incheierii din 31.01.2017,  prin care s-a respins cererea de admitere a probei cu expertiza contabila.

S-a sustinut, in esenta, ca hotarârea este in parte nelegala in ceea ce o priveste pe pârâta CJP Dâmbovita, fiind incalcate principiile de baza ale sistemului national de pensii, respectiv principiul contributivitatii; decizia nr.19 din 17.10.2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie (recurs in interesul legii) obligatorie, precum si dreptul la proprietate, interzicerea discriminarii, prevazute de art.1, 14, 17 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului (CEDO); art.1 din Protocolul 1; art.1 din Protocolul 12 la CEDO, dispozitii ce au prioritate fata de reglementarile nationale.

S-a aratat ca in carnetul de munca sunt inscrise (numai) salariile tarifare, pensia fiind calculata pe baza salariilor tarifare, iar salariile tarifare lunare sunt prezentate chiar de casa de pensii prin buletinul de calcul privind acordarea pensiei de invaliditate si date privitoare la activitatea in munca, in care sunt aratate clar, defalcat si separat pe luni atât salariile tarifare, cât si sporurile de care a beneficiat apelantul-reclamant,  respectiv de noapte, de vechime pe fiecare luna.

A apreciat apelantul ca sustinerile in sensul ca in certificat nu se detaliaza ce sume sunt incluse in salariile brute mentionate sau daca aceste sporuri au fost incluse sau nu in salariul (venitul) brut realizat, impuneau, obligatoriu, efectuarea unei expertize contabile care sa lamureasca aceste aspecte, invederându-se ca certificatul eliberat de Serviciul Judetean Dâmbovita al Arhivelor Nationale este intocmit pe baza documentelor primare financiar - salariale state de plata, conform Legii nr.16/1996.

In ceea ce priveste sustinerea in sensul ca nu exista temei legal pentru valorificarea salariului realizat efectiv, apelantul a aratat ca instanta de fond in fapt nu recunoaste dispozitiile Legii nr.263/2010 si decizia nr.19 din 17 octombrie 2011 (recurs in interesul legii), publicata in Monitorul Oficial nr.824/22.11.2011, obligatorie de la data publicarii in Monitorul Oficial, la ale carei considerente s-a facut trimitere.

S-a mai invederat de catre apelant ca pentru munca efectuata in cadrul sistemului de retribuire in acord global la fostul angajator, acesta i-a achitat integral salariul (câstigul brut realizat) corespunzator muncii efectuate efectiv si a achitat CAS-ul legal la stat, facându-se referire si la anumite dispozitii ale Decretului nr.389/1972 privitor la contributia pentru asigurari sociale.

Apelantul a considerat ca se impune efectuarea unei expertize contabile, asa cum a procedat Curtea de Apel Ploiesti intr-un alt dosar, ce a fost indicat, intr-o cauza similara cu cererea apelantului, aratându-se ca in cauza respectiva,   in urma expertizei de specialitate, Curtea de Apel Ploiesti, prin decizia  mentionata,  a admis apelul si a schimbat in tot sentinta, admitând actiunea prin recalcularea pensiei prin valorificarea salariilor brute, dar fara sporuri, adica scaderea din salariul brut a sporurilor pe care CJP Dâmbovita le valorificase conform buletinului de calcul.

Prin decizia civila nr.1349 din 12.06.2017, Curtea de Apel Ploiesti a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant … impotriva incheierii din  data de 31.01.2017 si a sentintei civile nr. 300/21.02.2017 pronuntate de Tribunalul Dâmbovita.

           Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de control judiciar a retinut ca   in  conformitate cu disp.art.107 alin.3 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii, pensia poate fi recalculata prin adaugarea veniturilor si/sau a stagiilor de cotizare, prevazute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia.

  S-a aratat ca prin cererea inregistrata la CJP Dâmbovita la data de 29.08.2016, apelantul-reclamant a solicitat recalcularea drepturilor sale de pensie conform certificatului nr.C/145/25.11.2013 eliberat de Serviciul Judetean Dâmbovita al Arhivelor Nationale.

   S-a mai retinut ca la art.
 
125

 din Normele de aplicare a Legii nr.263/2010, aprobate prin HG nr.257/2011, se prevede in mod expres ca angajatorii sau orice alti detinatori de arhive sunt direct raspunzatori, in conditiile legii, de legalitatea, exactitatea si corectitudinea datelor, elementelor si informatiilor pe care le inscriu, in baza documentelor detinute, in adeverintele pe care le elibereaza in vederea stabilirii, recalcularii sau revizuirii drepturilor de pensie, in cazul de fata, certificatul in discutie, de care se prevaleaza apelantul-reclamant, fiind eliberat de detinatorul de arhive.

  Prin decizia nr.19 din data de 17.10.2011, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I,  nr.824 din data de 22.11.2011, Inalta Curte de Casatie si Justitie  a admis recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie si a stabilit,  in interpretarea dispozitiilor art. 2 lit. e, art. 78 si art. 164 alin. 1  si 2 din Legea
nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale si ale art. 1 si 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 4/2005
privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, ca: formele de retribuire obtinute in acord global, prevazute de art. 12 alin. 1 lit. a din Legea retribuirii dupa cantitatea si calitatea muncii
nr. 57/1974
, vor fi luate in considerare la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public, daca au fost incluse in salariul brut si, pentru acestea, s-a platit contributia de asigurari sociale la sistemul public de pensii.

  Pentru argumentele  pe larg  expuse in cuprinsul deciziei sus-mentionate, date in interesul legii, s-a concluzionat de catre  Inalta Curte de Casatie si Justitie ca  neluarea in considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contributiei de asigurari sociale echivaleaza cu o incalcare a principiului contributivitatii, având drept finalitate nerealizarea scopului avut in vedere de legiuitor si crearea unei discriminari intre persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior si ulterior intrarii in vigoare a Legii nr. 19/2000. Astfel,  s-a stabilit ca in conditiile in care se constata de catre instantele investite cu cereri de recalculare a pensiilor ca pentru sumele salariale, reprezentând venituri suplimentare pentru munca in acord, angajatorul a platit contributia de asigurari sociale la sistemul public de pensii, ca aceste drepturi salariale suplimentare au fost incluse in salariul de baza brut, ca bugetul asigurarilor sociale a fost alimentat cu contributia de asigurari sociale platita de catre angajator, aferenta veniturilor salariale suplimentare obtinute de catre salariati, este firesc ca o parte din aceasta contributie sa revina fostilor salariati, in prezent pensionati si sa fie avuta in vedere la recalcularea drepturilor de pensie, conform Legii nr. 19/2000 si Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 4/2005.

           Decizia nr.19 din data de 17.10.2011 este obligatorie pentru instante cu privire la problema de drept rezolvata, potrivit art. 330

⁷

alin. 4 din Codul de procedura civila,  in forma in vigoare la momentul pronuntarii respectivei decizii, adica de la data publicarii deciziei  in Monitorul Oficial al României, Partea I.

            Chiar daca de la data de 01.01.2011 a intrat in vigoare Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificarile si completarile ulterioare,  adoptându-se ulterior si Norme de aplicare a prevederilor acestei legi, dispozitiile legale cuprinse in Legea
nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale si in OUG  
nr. 4/2005
privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, avute in vedere de Inalta Curte de Casatie si Justitie la pronuntarea deciziei in interesul legii nr.19 din data de 17.10.2011, au fost reluate, din punct de vedere al continutului, de  Legea nr. 263/2010, cu modificarile si completarile ulterioare ( art.2 lit.c., art. 165) si de HG nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 (Anexa 15 pct. VI), astfel incât, pentru identitate de ratiune, cele statuate prin decizia in interesul legii nr.19 din data de 17.10.2011 sunt aplicabile si deciziilor emise in temeiul  Legii nr.263/2010, cu modificarile si completarile ulterioare.

In cuprinsul certificatului nr. C/145/25.11.2013 eliberat de Serviciul Judetean Dâmbovita al Arhivelor Nationale sunt mentionate numai  salariile brute obtinute de apelantul-reclamant pe perioadele expres indicate in respectivul certificat. Nu rezulta insa, sub nicio forma, din cuprinsul acestui certificat, ca in perioadele mentionate apelantul-reclamant ar fi obtinut venituri in acord global  pentru a se pune in discutie aplicarea celor statuate prin decizia nr.19 din data de 17.10.2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, la care a facut referire apelantul si mai mult, era necesar a se face dovada, in masura in care apelantul-reclamant ar fi obtinut venituri in acord global - situatie ce nu se regaseste, insa, in cauza -  ca acestea au fost incluse in venitul brut si pentru acestea  s-a platit contributia de asigurari sociale la sistemul public de pensii, singura mentiune din finalul certificatului invocat de apelantul-reclamant in pricina de fata fiind aceea ca „pentru perioada lucrata s-a retinut contributie.”

              Potrivit art.165 alin.1 din Legea nr.263/2010, la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizeaza salariile brute sau nete, dupa caz, in conformitate cu modul de inscriere a acestora in carnetul de munca, astfel:a) salariile brute, pâna la data de 1 iulie 1977;b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 pâna la data de 1 ianuarie 1991; c)salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.

             De asemenea, conform alin.2 al art.165, la determinarea punctajelor lunare, pe lânga salariile prevazute la alin. (1) se au in vedere si sporurile cu caracter permanent care, dupa data de 1 aprilie 1992, au facut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare si care sunt inscrise in carnetul de munca sau sunt dovedite cu adeverinte eliberate de unitati, conform legislatiei in vigoare. La alin.3 al art.165 din Legea nr.263/2010 se arata care este sporul de vechime care se utilizeaza la stabilirea punctajelor lunare, in functie de perioadele expres prevazute la lit. a-b si de vechimea in munca, iar potrivit alin.4 al art.165, pentru perioadele de dupa 1 aprilie 1992, sporul de vechime utilizat la stabilirea punctajelor lunare este cel inscris in carnetul de munca sau in alte acte doveditoare.  

   De mentionat ca aceleasi dispozitii au existat si in Legea anterioara a pensiilor nr.19/2000, ce a fost in vigoare  pâna la data de 01.01.2011, când a intrat in vigoare Legea nr.263/2010, fiind vorba de disp.art.164 din Legea nr.19/2000.

   Totodata, potrivit art. 124  alin.1 din Normele de aplicare a Legii nr.263/2010, aprobate prin HG nr.257/2011, in situatia prezentarii si a altor acte de vechime in munca prevazute de lege, pentru perioadele mentionate la art. 16 lit. a) din lege, acestea vor cuprinde obligatoriu cel putin urmatoarele elemente: a) denumirea angajatorului; b) datele de identificare a persoanei; c) perioada in care s-a lucrat, cu indicarea datei de incepere si de incetare a raportului de munca; d) mentionarea temeiului legal in baza caruia a avut loc incadrarea; e) functia, meseria sau specialitatea exercitata; f) salariul tarifar de incadrare; g) denumirea sporurilor cu caracter permanent, procentul sau suma acordata; h) perioada in care a primit sporul si temeiul in baza caruia s-a acordat.

            Din  cuprinsul dispozitiilor legale sus-mentionate, a retinut instanta de apel,  rezulta ca stabilirea pensiei se face in functie de salarii (nu venituri), la aceste salarii adaugându-se si sporurile si alte venituri care au facut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare si care sunt inscrise in carnetul de munca sau sunt dovedite cu adeverinte eliberate de unitati, conform legislatiei in vigoare.

     Pârâta CJP  a aratat prin notele scrise depuse la dosarul de fond, cuprinzând punctul sau de vedere cu privire la actiunea reclamantului, ce s-a solicitat a fi respinsa, ca pensia reclamantului a fost stabilita  in functie de salariile inscrise in carnetul de munca al acestuia, care se prezuma ca a fost completat in conformitate cu prevederile legale, facându-se referire si la dispozitiile art.165 din Legea nr.263/2010.

    A mai aratat pârâta ca  a valorificat si toate sporurile cu caracter permanent ce rezulta din adeverintele depuse de catre reclamant, respectiv sporul de vechime si sporul pentru munca prestata in timpul noptii si s-a depus de catre pârâta la dosarul de fond si buletinul de calcul privind acordarea pensiei de invaliditate a reclamantului cuprinzând si datele privitoare la activitatea in munca, din care rezulta sumele contributive retinute pe perioadele in discutie, precum si sporurile avute in vedere la stabilirea pensiei reclamantului.

     In masura in care ar fi vorba de alte venituri suplimentare care ar fi fost obtinute de apelantul-reclamant, altele decât acordul global, in raport de care sa se fi solicitat recalcularea pensiei,  instanta de apel a retinut ca prin decizia nr.19/10.12.2012, pronuntata de Inalta Curte de Casatie in recurs in interesul legii, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr.51 din data de 23.01.2013, s-a statuat, in interpretarea si aplicarea prevederilor art. 2 lit. e si art. 164 alin. 2 si 3 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale si pct. V din anexa la OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, ca sporurile si alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate in considerare la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public daca au fost incluse in baza de calcul conform legislatiei anterioare, sunt inregistrate in carnetul de munca sau in adeverintele eliberate de unitati, conform legislatiei in vigoare, si pentru acestea s-a platit contributia de asigurari sociale.

  In cuprinsul deciziei sus-mentionate, s-a retinut, printre altele, ca  in privinta sporurilor si veniturilor suplimentare utilizate la determinarea punctajelor anuale pentru perioadele anterioare intrarii in vigoare a Legii nr. 19/2000,
art. 10

din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala, in forma sa initiala, prevedea ca baza de calcul al pensiei o constituie retributia tarifara, iar prin Legea
nr. 49/1992
acest text de lege a fost modificat in sensul ca la stabilirea drepturilor de pensie erau avute in vedere salariul de baza si o serie de sporuri cu caracter permanent, care nu intrasera anterior in aceasta baza.

   S-a mai aratat ca ulterior, prin art. 164 din Legea nr. 19/2000, s-a prevazut ca la determinarea punctajelor anuale pentru perioada anterioara intrarii in vigoare a Legii nr. 19/2000, in procedura de stabilire si recalculare a drepturilor de pensie, se iau in calcul salariile brute sau nete, in conformitate cu modul de inregistrare in carnetul de munca, sporurile care au facut parte din baza de calcul al pensiilor conform legislatiei anterioare si sunt inregistrate in carnetul de munca si sporurile cu caracter permanent care, dupa data de 1 aprilie 1992, au facut parte din baza de calcul al pensiilor conform legislatiei anterioare si care sunt inregistrate in carnetul de munca sau care sunt dovedite cu adeverinte eliberate de unitati, conform legislatiei in vigoare.

   Totodata, s-a aratat ca aplicarea principiului contributivitatii impune luarea in calcul a sporurilor si veniturilor suplimentare utilizate la determinarea punctajelor medii anuale pentru perioade anterioare Legii nr. 19/2000, in masura in care acestea au facut parte din baza de calcul al pensiilor, au fost inregistrate in carnetul de munca sau rezulta din adeverinta, conform legislatiei in vigoare, si s-a platit contributia de asigurari sociale.

   Si decizia nr.19 din data de 10.12.2012  este obligatorie pentru instante cu privire la problema de drept rezolvata, potrivit art. 330

⁷

alin. 4 din Codul de procedura civila,  in forma in vigoare la momentul pronuntarii respectivei decizii, adica de la data publicarii deciziei  in Monitorul Oficial al României, Partea I si, pentru aceleasi considerente aratate mai sus, cu privire la aplicarea deciziei  nr.19 din data de 17.10.2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, si cele statuate prin decizia in interesul legii nr.19 din data de 10.12.2012 sunt aplicabile si deciziilor emise in temeiul  Legii nr.263/2010, cu modificarile si completarile ulterioare.  

   Din cuprinsul certificatului in raport de care s-a solicitat recalcularea drepturilor de pensie, nu rezulta insa  ca apelantul-reclamant ar fi primit anumite sporuri, venituri suplimentare, care sunt acestea, care este cuantumul lor lunar, temeiul  legal al acordarii acestor sume  care sa fi fost primite in plus de catre apelant, conditie absolut necesara, astfel cum rezulta chiar din dispozitivul deciziei in interesul legii nr.19/10.12.2012 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ce face referire la adeverinte eliberate de unitati, conform legislatiei in vigoare, privind sporurile sau veniturile suplimentare in discutie (in masura in care nu sunt inregistrate in carnetul de munca).

    Certificatul nr. C/145/25.11.2013 eliberat de Serviciul Judetean Dâmbovita al Arhivelor Nationale  nu contine, de fapt, salarii brute in sensul dispozitiilor legale sus-mentionate, ci venituri brute realizate, a caror componenta nu este cunoscuta si care difera, astfel cum rezulta din continutul certificatului, de la luna la luna, fiind vorba de venituri obtinute de apelantul-reclamant in perioadele  aratate, pentru a caror valorificare, astfel cum sunt mentionate in cuprinsul adeverintei, nu exista temei legal.

    Emitentul certificatului s-a rezumat la a indica, practic,  veniturile brute lunare obtinute de apelantul-reclamant in perioadele aratate, fara a proceda la defalcarea acestora si la mentionarea concreta a sporurilor obtinute de apelant in  perioadele  respective si  a temeiului legal in baza caruia au fost  acordate sporurile. Nu este indicat in cuprinsul certificatului vreun temei de drept al obtinerii acestor sume brute, certificatul necuprinzând rubrici separate privind sporuri, denumirea acestora, procentul sau suma acordata, perioada in care a fost primit sporul si temeiul in baza caruia s-a acordat.

     Or, potrivit art. 127  alin.2 din Normele de aplicare a Legii nr.263/2010, aprobate prin HG nr.257/2011, adeverintele prin care se dovedesc sporurile trebuie sa cuprinda, obligatoriu, printre altele, si denumirea sporurilor, procentul sau suma acordata, perioada pentru care s-a primit sporul si temeiul legal in baza caruia s-a acordat.

    Apelantul-reclamant a invocat principiul contributivitatii ca argument in sustinerea cererii sale, insa, dupa cum s-a aratat mai sus,  singura mentiune din finalul certificatului este aceea ca  „pentru perioada lucrata s-a retinut contributie”, mentiune insuficienta si care, având in vedere considerentele expuse pe larg, mai sus, nu poate justifica admiterea actiunii reclamantului.

    Pentru considerentele mai sus-aratate, instanta de apel a conchis ca nu se impune nici efectuarea in cauza  a unui raport de expertiza contabila,  in sensul celor solicitate de catre apelantul-reclamant la prima instanta, solicitare reluata in apel. Astfel, s-a aratat ca sarcina interpretarii si aplicarii dispozitiilor legale revine instantei de judecata, iar raportat la probele cu inscrisuri administrate in cauza si tinând cont de considerentele ce preced, proba cu expertiza contabila având  obiectivele solicitate de apelantul-reclamant, nu  se justifica, fiind corecta solutia primei instante, care a respins la termenul de judecata din 31.01.2017 proba cu expertiza contabila ceruta de reclamant, ca nefiind  utila in cauza.

   Nu poate fi valorificat  certificatul eliberat de Serviciul Judetean Dâmbovita al Arhivelor Nationale, care este incomplet si care nu este conform dispozitiilor legale in vigoare, astfel ca in mod justificat a conchis prima instanta ca refuzul casei de pensii de a valorifica acest certificat nu poate fi calificat ca nelegal.   Raportat la situatia de fapt si de drept din pricina dedusa judecatii si având in vedere cele mai sus retinute, nu se poate concluziona cu privire la incalcarea in cauza a dispozitiilor Conventiei Europene a Drepturilor Omului si ale Protocoalelor sale aditionale, invocate de catre apelantul-reclamant in cuprinsul motivelor de apel.

             
Referitor la practica judiciara invocata de apelantul-reclamant, constând intr-o decizie de speta, pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti intr-un dosar in care s-a administrat si proba cu expertiza contabila, s-a aratat de catre instanta de apel ca  in sistemul de drept românesc jurisprudenta nu constituie izvor de drept, instantele judecatoresti nefiind tinute de solutiile pronuntate anterior de alte instante. Hotarârile judecatoresti au aplicabilitate numai la speta, efectele lor neputând fi extinse la cauze similare cu care instantele au fost investite. Si intimata-pârâta a invocat, de altfel, la rândul sau, practica judiciara, depunând in acest sens la dosarul de fond o serie de hotarâri judecatoresti pronuntate in spete similare de catre Tribunalul Dâmbovita si Curtea de Apel Ploiesti.

                Pe de alta parte, a retinut Curtea, situatia de fapt si de drept din fiecare speta dedusa judecatii difera  chiar daca pricinile respective vizeaza, cu titlu general,  recalcularea  pensiei, astfel incât  si solutiile pot diferi, iar decizia de speta invocata de apelant nu poate justifica admiterea apelului in sensul solicitat de acesta.

   Fata de cele ce preced, Curtea a privit apelul ca nefondat, astfel incât, in temeiul  art.480 alin.1 din Codul de procedura civila l-a respins  ca atare, solutia primei instante fiind legala si temeinica.                                                                                    

         Autorul sintezei

                                       Judecator Vera-Andrea Popescu