Stabilirea competentei instantei dupa valoare

Potrivit principiului disponibilitatii, in litigiile de natura civila, reclamantul este cel care fixeaza cadrul procesual, adica obiectul judecatii, valoarea litigiului,

persoana/persoanele cu care intelege sa se judece, astfel ca, desi sustinerile recurentei de fata facute in apelul promovat de aceasta par sa exceada cadrului procesual stabilit la fond, instanta de apel nu putea sa nu aiba in vedere valoarea intregului bun, adica a apartamentului, pe de o parte pentru ca, in apel, apelanta I. I. a criticat faptul ca apartamentul nu a fost inclus in masa bunurilor de impartit, desi prin actiune nu a solicitat acest lucru, iar pe de alta parte a solicitat raportarea singurei rate ca parte din pret, la care a contribuit impreuna cu sotul, sa fie raportata la valoarea intregului bun, adica a apartamentului.

Prin cererea inregistrata la data de 07.07.2012, sub nr. 20447/215/2012, pe rolul Judecatoriei Craiova, reclamanta I.(fosta M.) I. a chemat in judecata pe paratul M. D., solicitand instantei ca, prin hotararea ce va pronunta, sa dispuna partajarea bunurilor dobandite de parti, pe perioada casatoriei, in cote de
Vi
pentru fiecare.

In motivare, reclamanta a aratat ca partile au fost casatorite, in prezent, fiind divortate, pe perioada casatoriei dobandind urmatoarele bunuri: ultima rata la apartament in suma de 7.590.170 lei, depuneri CEC in suma de 15.000 lei, executat si montat tamplarie PVC in tot apartamentul, montat usa la intrare si usi interioare, renovat apartament, refacut interior cu rigips, plase, zugraveli, cumparat mobila de bucatarie, coltar de bucatarie, dormitor, televizor cu comoda si DVD, montat instalatie sanitara noua, faianta in bucatarie.

In drept, si-a intemeiat actiunea pe disp. art. 36 alin.1 Codul familiei.

La data de 31.01.2012, paratul a formulat intampinare, solicitand respingerea actiunii, cu motivarea ca, pe perioada casatoriei partilor, nu s-a achitat nicio rata la apartament, acesta fiind achitat in intregime de el, inainte de casatoria cu parata, infirmand existenta unor depuneri CEC in valoare de 15.000 lei si aratand ca banii respectivi au fost consumati in timpul casatoriei, in privinta imbunatatirilor la apartament facand mentiunea ca nu s-au efectuat toate imbunatatirile aratate in actiune, iar contributia partilor la realizarea lor nu a fost egala, el contribuind si cu munca la efectuarea unora din ele.

Prin sentinta civila nr. 1018/22.01.2013 pronuntata de Judecatoria Craiova, s-a admis, in parte, actiunea precizata formulata de reclamanta I.I., in contradictoriu cu paratul M.D. , cu domiciliul procedural ales la Cabinet Individual de Avocatura "Ion St. Diaconu" cu sediul in Craiova, str. Eugeniu Carada, nr. 4 A, jud. Dolj.

S-a confirmat raportul de expertiza efectuat in cauza de expert Popescu Daniela Manuela in varianta I a expertizei, cu modificarea instantei privitoare la sulta, atribuind bunurile conform acestei variante si raportul efectuat de expert Capruciu Dragos Alexandru in privinta evaluarii imbunatatirilor la apartamentul proprietatea paratului si retinute prin incheierea de admitere in principiu.

Lotul nr. 1 a revenit reclamantei, care a primit urmatoarele bunuri: mobila de dormitor compusa din pat dublu, vitrina, 2 corpuri dulap-960 lei.

A primit sulta de la parat suma de 6.595 lei.

Lotul nr. 2 a revenit paratului, care a primit urmatoarele bunuri: un depozit CEC in suma de 13.000 lei, mobila de bucatarie compusa din masa cu 4 scaune, 6 corpuri dulap, coltar-800 lei, un tv. Miria cu DVD-250 LEI, o comoda-100 lei.

A platit sulta reclamantei suma de 6.595 lei.

S-a stabilit termen de plata a sultei de catre parat, 2 luni, de la ramanerea definitiva a hotararii.

A fost obligat paratul, la plata catre reclamanta a sumei de 9023,5 lei, reprezentand cota de V ce i-a revenit acesteia din ultima rata platita de parti pentru apartamentul proprietatea paratului si din contravaloarea imbunatatirilor aduse de parti la imobilul respectiv.

S-au compensat, in parte, cheltuielile de judecata efectuate in cauza si a mai obligat pe parat la plata catre reclamanta a sumei de 600 lei, reprezentand onorariu de expert.

A fost obligata reclamanta la plata catre stat a sumei de 1.478,7 lei, reprezentand taxa de timbru si 5 lei timbru judiciar, de care aceasta a fost scutita prin incheierea din 24.01.2012, la ramanerea irevocabila a hotararii.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele :

Pe baza materialului probator administrat in cauza, la 29.05.2012, instanta a pronuntat o incheiere de admitere in principiu, prin care a admis, in parte si in principiu, actiunea precizata, constatand ca partile au dobandit pe perioada casatoriei urmatoarele bunuri: un depozit C.E.C. in suma de 13.000 lei, conform contractului de depozit seria CRFA, nr. 1054726/08.07.2009, mobila de bucatarie compusa din: masa cu 4 scaune, 6 corpuri dulap, coltar, mobila de dormitor compusa din: pat dublu, vitrina, 2 corpuri dulap, un tv. Miria cu comoda si un DVD.

S-a dispus iesirea din indiviziune a partilor in cote de V pentru fiecare si s-a constatat in favoarea reclamantei un drept de creanta pentru cota de V din suma de 7.590.170 lei(ROL), reprezentand ultima rata la apartamentul proprietatea paratului situat in C. si achitata pe perioada casatoriei partilor, precum si din contravaloarea urmatoarelor imbunatatiri aduse la acest apartament: montat tamplarie PVC cu geam termopan in tot apartamentul, montat usa la intrarea in apartament si usi interioare, zugravit intregul apartament, montat rigips in bucatarie si instalatie sanitara in bucatarie si baie, montat faianta in bucatarie.

Impotriva acestei sentinte au declarat apel I.(fosta M.) I. si M.D.

Din criticile formulate de apelanta reclamanta instanta a retinut ca, aceasta apreciaza solutia data si incheierea de admitere in principiu ca, fiind nelegale si netemeinicie.

In mod nelegal instanta de fond nu a retinut la masa de partaj apartamentul, care are natura unui bun comun, deoarece din pretul total al apartamentului (12.674.297 lei) a achitat impreuna cu paratul 7.590.170 lei, ceea ce reprezinta mai mult de cota V din pretul total. Ca atare, s-a impus retinerea apartamentului si nu numai echivalentul banesc al ratei platite impreuna, apartamentul trebuia sa fie dat in lotul ei, deoarece copilul se afla in grija sa. Totodata, instanta de fond a atribuit in loturile paratului bunurile cu o valoare mai mare, iar ea nu a primit nimic, iar depozitul la CEC in suma de 13.000 lei trebuia sa fie reactualizat si lotizat in cote de V intre fosti soti.

Paratul a formulat apel, ulterior la data de 29.04.2013 (fila 18) aratand ca intelege sa renunte la apelul declarat.

Din intampinarea depusa de intimatul parat, instanta a retinut ca, acesta apreciaza ca, apelul reclamantei este tardiv, fiind depus la peste 30 zile de la comunicarea sentintei.

Pe fondul cauzei a aratat ca apartamentul a fost contractat numai de el printr-un act preliminar nr. 1324/1991, cu plata pretului in rate, iar ultima rata s-a achitat la 21.10.1999. Casatoria intre parti s-a incheiat la data de 30.10.1999, iar concubinajul nu poate duce la concluzia ca bunul este bun comun.

De asemenea in apel reclamanta nu poate cere reevaluarea apartamentului si reactualizarea ultimei rate, deoarece acestea sunt cereri noi.

Tribunalul Dolj prin decizia civila nr.188 de la 20 octombrie 2013 a respins apelul formulat de apelanta-parata I. (fosta M.) I., domiciliata in C. impotriva sentintei civile nr.1018/22.01.2013 pronuntata de Judecatoria Craiova, in dosarul nr.20447/215/2011, avand ca obiect partaj bunuri comune.

A luat act de renuntarea la apelul formulat de reclamantul M.D., cu domiciliul procedural ales la Cabinet Individual de Avocatura "Ion St. Diaconu" cu sediul in Craiova, str. Eugeniu Carada, nr. 4 A, judetul Dolj, impotriva aceleiasi sentinte.

A obligat apelanta parata la plata sumei de 600 lei catre apelantul reclamant cu titlul de cheltuieli de judecata.

Pentru a se pronunta astfel Tribunalul a retinut ca partile s-au casatorit la data de 30.10.1999 la Primaria Municipiului Craiova, iar casatoria a fost desfacuta prin sentinta civila nr. 9811/31.05.2011 a Judecatoriei Craiova, ramasa definitiva si irevocabila la 25.10.2011, prin respingerea recursului (filele 47-50).

Apartamentul care face obiectul litigiului (criticile apelantei) a fost dobandit de catre parat prin vanzare-cumparare, conform contractului de vanzare-cumparare nr. 148 incheiat la 14.02.1996, cu plata pretului in rate (fila 52 fond), ultima rata la acest apartament fiind achitata la 21.10.1999 (7590.170 lei), potrivit actului aditional incheiat la acest contract (fila 51) si a chitantei nr. 085452 (fila 5).

La ceea ce este indreptatita apelanta, iar instanta de fond a retinut corect, o reprezinta stabilirea unui drept de creanta in favoarea acesteia, in speta V din contravaloarea ultimei rate platite precum si a imbunatatirilor care au fost efectuate impreuna si au adus un spor de valoare bunului dobandit de reclamant.

In consecinta, chiar daca apelanta are un sentiment de nemultumire dat de faptul ca a contribuit la achizitionarea acestui bun, copilul rezultat din casatoria cu intimatul se afla in ingrijirea sa, ca nu are o locuinta, aceste aspecte nu pot duce la schimbarea regimului juridic al acestui apartament.

De asemenea nefondate au fost si criticile referitoare la reactualizarea sumei din depozitul CEC, lotizarea acestuia precum si atribuirea bunurilor mobile.

Astfel, este drept ca se pot solicita in apel reactualizarea sumelor precum si dobanzi la sumele de bani ajunse la scadenta, insa numai cu conditia ca acestea sa fie cerute si la instanta de fond, lucru pe care apelanta nu l-a facut.

Referitor la apelul intimatului instanta a luat act de actul de dispozitie al acestuia, respectiv de renuntarea la calea de atac.

Avand in vedere dispozitiile art. 274 alin. 3 Cod procedura civila, raportat la faptul ca apelanta a cazut in pretentii, munca depusa de aparatorul intimatului, s-a apreciat ca o suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecata se cuvine a fi acordata intimatului.

Impotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta I.I., recurs declarat in baza art.304 pct.9 Cod procedura civila in sensul ca hotararea pronuntata este lipsita de temei legal si a fost data cu aplicarea gresita a legii.

In motivarea recursului a aratat ca un prim motiv de nelegalitate vizeaza incalcarea art.282

⁴

Cod procedura civila, in care se arata ca nu sunt supuse apelului hotararile judecatoresti date in prima instanta, litigiile ale caror obiect are o valoare de pana la 100 mii lei atat in materia civila, cat si in materia comerciala, „.In speta de fata instanta de fond a stabilit prin hotararea pronuntata ca pretul total al apartamentului este de 12.774,297 lei, iar ultima rata pe care a platit-o cu intimatul este de 7590.170 lei.

Arata ca instanta de apel a majorat valoarea apartamentului la aproximativ 400 milioane lei vechi (40.000 lei), ceea ce denota ca valoarea stabilita este tot sub 100 mii lei cum prevede art.282 Cod procedura civila, ceea ce inseamna ca dupa fond calea de atac era calea recursului si nu calea apelului, in raport de valoarea partajului.

Mai arata ca in atare situatie aceasta exceptie care practic este o exceptie de ordine publica vizand calea de atac care a fost impartasita gresit de catre instanta de apel care trebuia sa fie cale de recurs, vizeaza ca hotararea este nelegala si ca atare se impune admiterea recursului, casarea si trimiterea dosarului la Tribunalul Dolj pentru a fi solutionat dosarul de catre Tribunalul Dolj, ca instanta de recurs, iar calea de atac sa fie calificata ca o cale de recurs si nu de apel in raport de dispozitiile art. 282 Cod procedura civila.

O alta critica se refera la faptul ca s-au incalcat si dispozitiile art.306 pct.2 care arata ca este un motiv de ordine publica si trebuie sesizat chiar din oficiu de instanta care a judecat pricina, fiind obligata sa puna in discutie acest motiv in dezbaterea partilor.

Si pe fond hotararea este nelegala, motiv pe care l-a aratat si in apelul in care a fost judecat pentru ca instanta de apel nu a analizat acest motiv in raport de faptele concrete ale dosarului si a incalcat dispozitiile art.129 alin.5 Cod procedura civila, in sensul ca desi au fost stabilite corect faptele dosarului, instanta le-a dat o amploare subiectiva si in final a respins apelul apelantei.

Sustine ca in dosar s-a stabilit ca pretul total al apartamentului este de 12.674,297 lei, iar ultima rata pe care a platit-o intimatul impreuna cu recurenta I. a fost de 7.590,170 lei suma care depaseste cota de V din pretul integral al apartamentului.

Considera ca cele doua instante trebuiau sa stabileasca ca obiectiv pentru expert sa fie evaluata nu ultima rata, ci intreg apartamentul deoarece % din pretul apartamentului a fost achitat de partile care se judeca impreuna, iar o singura rata respectiv prima a fost achitata numai de intimatul M.D.

Trebuia sa fie apreciata aceasta ultima rata in contextul valorii apartamentului care trebuia evaluat in intregime pentru ca prin evaluare numai ca drept de creanta a ultimei rate recurenta a fost prejudiciata material si aproape nu a cules nimic din valoarea apartamentului, care are o valoare mare fata de cele doua rate prin reactualizarea care este de notorietate pentru toate apartamentele.

Atata timp cat timbrajul a fost calculat nu la valoarea acestei rate de catre instanta de apel si in urma raspunsului oficial data de Camera Notarilor, vizand valoarea apartamentelor se poate observa ca instanta de apel pentru timbraj s-a gandit la valoarea unui apartament cu doua camere, dar pentru o solutie legala a impartasit ceea ce s-a dat si de catre instanta de fond retinandu-se decat a doua rata platita de catre cei doi care reprezinta % din valoarea intregului apartament.

In dosar s-a stabilit in mod obiectiv ca acest apartament in proportie de % a fost achitat de catre cei doi pentru ca s-a platit aceasta a doua si care reprezenta ultima rata diferenta de pret care reprezinta % din intreaga valoare a apartamentului.

Apreciaza ca in mod nejustificat apartamentul i s-a repartizat intimatului netinandu-se seama de criticile aratate mai sus prin incalcarea art.129 alin.5 Cod procedura civila si in acelasi timp prin incalcarea si a criteriilor care militau in favoarea recurentei avand copilul rezultat din casatoria cu intimatul, beneficia de acest apartament si in plus nu are o alta locuinta, aceasta reprezentand singura locuinta de unde a fost izgonita de intimat.

Instanta de apel nu a analizat corect faptele dosarului si in felul acesta a pronuntat o hotarare nelegala, motiv pentru care solicita admiterea recursului, casarea si trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se completa probele si cu expertiza dupa modificarea IAP-ului in sensul celor mentionare mai sus.

Legal citat intimatul M.D. a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Arata ca, desi se invoca art.304 din Vechiul Cod procedura civila recurenta reia aceleasi critici de netemeinicie din apel, respinse motivat, dupa ce i s-a respins exceptia de tardivitate si dupa ce si-a retras apelul.

Mai arata ca se confunda lipsa de temei legal cu netemeinicia, desi potrivit art. 340 din Vechiul Cod procedura civila, modificarea sau casarea unei hotarari, in recurs, cale extraordinara de atac, se poate cere numai in situatiile expres prevazute de acest articol si numai pentru motive de nelegalitate.

Invocand art. 282

⁴

Cod procedura civila recurenta trebuia sa aiba in vedere si decizia nr. XXXII/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie dar si faptul ca o competenta materiala functie de valoare se determina nu doar privind suma admisa ori supusa apelului, ci intreaga suma care a facut obiectul actiunii introductive asa cum a fost complinita.

Nici in apel, unde s-au administrat probe, recurenta sau instanta nu au pus in discutie calificarea caii de atac, dimpotriva recurenta a sustinut ca este apel si a solicitat probe, acte, martori, expertiza, probe admise si administrate in parte.

Motivele de ordine publica trebuiau invocate chiar la instanta de apel nu acum cand se invoca propria culpa, recurenta beneficiind de serviciile unei avocate care este o profesionista cu vechime.

Intimatul mai arata ca instanta de apel si intampinarea sa de la tribunal au lamurit pe deplin si legala cest aspect, concubinajul nu este o casatorie, altfel nu ar mai fi nici o diferenta intre o stare de fapt si o stare de drept.

In recurs, chiar pe vechiul Cod procedura civila nu se poate sustine ca motiv faptul ca instanta de apel nu analizat corect faptele dosarului si in felul acesta a pronuntat o hotarare nelegala, recurenta trebuie sa invoce strict prevederile art. 304 pct. 1-9 Vechiul Cod procedura civila.

La dosar exista acte oficiale atestand ca recurenta locuit ilegal si abuziv inca un an in apartamentul paratului desi divortase, desi i se respinsese beneficiul spatiului de locuit. Si-a declarat ilegal domiciliul tot in acest apartament si abia la interventia politiei a plecat din apartament. Nici vorba de izgonire sau bataie asa cum se victimizeaza prin presa ca nu are unde locui cu copilul de varsta scolara desi parintii ei au casa cu mai multe camere in S., la 5 km de Craiova.

Daca se va analiza sentinta civila nr.19009/08 dec.1997 data de catre Judecatoria Craiova in dosar nr.19841/1997 in care s-a pronuntat divortul intre actuala I.I. si primul ei sot (P.D.) se observa ca paratul a fost de acord cu desfacerea casatoriei, intrucat reclamanta este cea care nu s-a implicat in viata de familie, nu a contribuit cu bani din ajutorul de somaj, avand o atitudine indiferenta de viata de familie.

Nici fostul sot nu stie unde sunt banii pe care recurenta i-a obtinut in Spania si nici ajutorul de somaj pe care-l primea in aceeasi tara chiar in cursul procesului de divort.

Analizand decizia recurata prin prisma criticilor invocate si apararilor formulate, in raport de dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, recursul este nefondat, din urmatoarele considerente:

In ceea priveste exceptia de ordine publica in sensul ca tribunalul a judecat cauza in apel, desi calea de atac era cea a recursului avand in vedere valoarea litigiului care este pana la 100 000 lei, iar ultima rata platita a fost in cuantum de 7590,170 lei, exceptia nu este fondata deoarece, in motivele de apel critica, in esenta, faptul ca apartamentul nu a fost inclus in masa bunurilor comune pentru a fi partajat, aratand ca ca „instanta.. .in loc sa dispuna partajarea apartamentului cu doua camere intre mine si fostul sot...a partajat numai ultima rata” si ca „ instanta de fond trebuia sa dispuna retinerea apartamentului ca bun comun” sau „instanta de fond trebuia sa stabileasca sa fie evaluat apartamentul„ aceasta pozitie procesuala fiind mentinuta pe parcursul judecarii cauzei, inclusiv cu ocazia dezbaterii pe fond, asa cum rezulta din Incheierea din 22 octombrie 2013 (fil.78, dos. apel).

Curtea, constata ca prin incheierea de sedinta de la data de 07 mai 2013 (fil.21, dos. apel) instanta a pus in vedere apelantei sa precizeze „valoarea imobilului supus partajarii”, iar prin notele de sedinta de la 21 mai 2013 (fil. 22, dos. apel) aceasta a precizat ca valoarea apartamentului este de 126.742, 97 RON conform contractului nr. 148/1996, deci a precizat o valoare de peste 100.000 RON, asadar nu poate fi primita sustinerea ca valoarea litigiului era mai mica de 100.000 RON.

Totodata, Curtea constata ca, potrivit principiului disponibilitatii, in litigiile de natura civila, reclamantul este cel care fixeaza cadrul procesual, adica obiectul judecatii, valoarea litigiului, persoana/persoanele cu care intelege sa se judece, astfel ca, desi sustinerile recurentei de fata facute in apelul promovat de aceasta par sa exceada cadrului procesual stabilit la fond, instanta de apel nu putea sa nu aiba in vedere valoarea intregului bun, adica a apartamentului, pe de o parte pentru ca, in apel, apelanta Islicaru Iuliana a criticat faptul ca apartamentul nu a fost inclus in masa bunurilor de impartit, desi prin actiune nu a solicitat acest lucru, iar pe de alta parte a solicitat raportarea singurei rate ca parte din pret, la care a contribuit impreuna cu sotul, sa fie raportata la valoarea intregului bun, adica a apartamentului.

Prin urmare, nu sunt incidente dispozitiile art. 159 pct. 2 din Codul de procedura civila din moment ce recurenta a solicitat pe toate gradele de jurisdictie sa se aiba in vedere valoarea apartamentului, valoare pe care asa cum insasi a precizat-o, depaseste 100 000 lei, ceea ce atrage competenta tribunalului ca instanta de apel si a curtii ca instanta de recurs.

De altfel, sustinerile pe care le face in recurs cu privire la fondul cauzei, in sensul ca cei doi soti au achitat impreuna % din valoarea apartamentului si ca in mod eronat apartamentul a fost atribuit intimatului, recurenta fiind indreptatita sa-l primeasca in lotul sau fiind si copilul rezultat din casatorie, reprezinta o dovada in plus a faptului ca judecarea cauzei s-a facut cu respectarea gradelor de jurisdictie, asa cum au fost stabilite de legiuitor.

Cat priveste criticile pe fond, Curtea constata ca nici aceastea nu sunt fondate intrucat, recurenta-apelanta-reclamanta, de la momentul declansarii litigiului, a avut sustineri contradictorii si o pozitie oscilanta in sensul ca, initial a solicitat sa se imparta ultima rata achitata -impreuna cu sotul- la apartament si mai multe bunuri mobile pentru ca ulterior, in absenta oricarei precizari sau compliniri a masei partajabile, sa critice faptul ca apartamentul nu a fost inclus in masa partajabila, sa indice valoarea acestuia ca fiind peste 120000RON si sa solicite atribuirea acestuia. Astfel, aceasta sustine, prin motivele de apel ca in masa de impartit trebuie sa se retina apartamentul la valoarea actualizata, nu doar echivalentul banesc din rata platita de ambii soti.

De asemenea, in recurs, contradictia este mult mai evidenta in sensul ca, pe de o parte accepta ca ar avea doar un drept de creanta reprezentat de V din ultima rata de 7590,17 lei ce a fost achitata impreuna cu intimatul dar solicita practic sa se ignore de catre instanta valoarea ultimei rate, asa cum rezulta cuantumul ei din acte, iar instanta sa stabileasca o alta valoare a ultimei rate care sa reprezinte un procent de % din valoarea intregului apartament. Pe de alta parte, recurenta, in ultima parte a motivelor de recurs, abandoneaza ideea dreptului de creanta si revine la ideea coproprietatii, invocand, evident in virtutea unui drept real ce i-ar apartine, gresita atribuire a apartamentului catre intimat, sustinand in mod eronat ca s-au incalcat criteriile de atribuire, apartamentul s-ar fi cuvenit a-i fi atribuit, sustine recurenta, cu atat mai mult cu cat se ocupa si de copilul rezultat din casatorie.

Evident ca recurenta se afla intr-o confuzie in ceea ce priveste drepturile sale legate de apartament, confundand dreptul de creanta cu dreptul de proprietate motivat de faptul ca a contribuit partial la achitarea unei rate din pretul imobilului si ca minorul rezultat din casatorie se afla in grija sa, insa aceasta situatie nu schimba regimul juridic al imobilului, asa cum corect a retinut tribunalul si dreptul de creanta al acesteia reprezentat de V din contravaloarea ultimei rate platite precum si a imbunatatirilor care au fost efectuate impreuna si au adus un spor de valoare bunului dobandit de reclamant, cum in mod just au retinut atat instanta de fond cat si instanta de recurs, ambele raportandu-se la ansamblul materialului probator, sustinerile partilor si textele de lege incidente.

In considerarea celor expuse anterior, in conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, recursul nefiind fondat, urmeaza a fi respins, iar decizia va fi mentinuta ca legala. In ceea ce priveste cheltuielile de judecata, in raport de dispozitiile art. 274 Cod procedura civila, cererea formulata de intimat va fi respinsa, in dosar neexistand nici o dovada cu privire la existenta si cuantumul cheltuielilor de judecata solicitate in recurs.
(Decizia nr. 551/2014 - Sectia a l-a civila, rezumat judecator Florica Diaconescu).