Stabilire program de vizitare minor, Criterii de stabilire

O astfel de masura, de stabilire a unui program de vizitare este o masura provizorie, care poate fi evaluata in timp si in raport de modul in care legaturile dintre copil si tata devin o constanta si o normalitate, atunci programul de vizitare se poate schimba pe viitor in sensul ca tatal sa poata lua minorul si la propriul domiciliu.

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei S. la data de 21.09.2012 sub nr. 9315/311/2012, reclamanta C a chemat in judecata si personal la interogatoriu pe paratul M, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna: 1) exercitarea de catre mama reclamanta, in mod exclusiv, a autoritatii parintesti asupra minorului F, nascut la data de 03.12.2005; 2) stabilirea locuintei minorului la domiciliul mamei; 3) obligarea paratului sa contribuie la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala ale minorului.

In fapt, reclamanta a aratat ca din relatiile de concubinaj cu paratul a rezultat minorul F, nascut la data de 03.12.2005, la putin timp partile s-au despartit, minorul locuind cu mama, iar paratul nu contribuie la cheltuielile necesare cresterii acestuia, nu l-a vizitat pe minor, astfel incat minorul nu il cunoaste.

In drept s-au invocat dispozitiile art. 398, 400, 402 Cod civil.

La data de 15 mai 2013, paratul a formulat intampinare si cerere reconventionala, solicitand urmatoarele: sub aspectul intampinarii, arata ca este de acord sa se stabileasca domiciliul minorului la reclamanta si sa contribuie la cheltuielile de crestere si educare pentru minor, in raport de venitul minim pe economie, sa se respinga capatul de cerere prin care reclamanta solicita exercitarea exclusiva a autoritatii parintesti asupra minorului, iar sub aspectul cererii reconventionale, solicita admiterea acesteia si sa se dispuna exercitarea in comun a autoritatii parintesti cu privire la minor, obligarea reclamantei sa-i permita sa aiba legaturi cu minorul F, la domiciliul sau, dupa urmatorul program: in fiecare luna in prima si a treia saptamana de vineri dupa-amiaza pana duminica; alternativ, intr-un an de sarbatorile de Pasti si in anul urmator de sarbatorile de Craciun, in fiecare vacanta de vara o luna de la 15 iulie la 15 august .

A mai aratat ca de la despartirea in fapt de reclamanta, paratul a mai incercat in mai multe randuri sa ia legatura cu acesta, insa reclamanta si familia ei nu i-a permis, fiind agresivi, astfel incat i-a fost imposibil sa tina legatura cu acesta, motiv pentru care solicita ca instanta sa oblige pe reclamanta sa-i permita sa aiba legaturi personale cu minorul.

La termenul de judecata din 12.06.2013, reclamanta a depus raspuns la intampinare prin care a solicitat respingerea pretentiilor formulate de parat, in sensul ca nu este de acord sa aiba legaturi personale cu minorul F, nascut la 03.12.2005, intrucat de la data despartirii in fapt nu a mai avut nici un fel de legatura cu minorul.

Prin sentinta civila nr. 2170/16.10.2013, pronuntata de Judecatoria B, in dosarul nr. 9315/311/2012, s-a admis in parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta C. S-a admis in parte cererea reconventionala formulata de reclamantul reconventional M, s-a dispus exercitarea autoritatii parintesti in comun asupra minorului F, s-a stabilit locuinta acestuia la mama si s-a dispus obligarea paratului reclamant reconventional la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorului in cuantum de 125 lei de la data formularii actiunii (21.09.2012) pana la majoratul lui.

S-a stabilit un program de vizitare al minorului de catre tatal parat reclamant reconventional, la domiciliul acestuia din Municipiul B., astfel: in prima saptamana din luna, de sambata de la ora 10:00 pana duminica la ora 16:00, alternativ, intr-un an de sarbatorile de Pasti si in anul urmator de sarbatorile de Craciun si in fiecare vacanta de vara o luna de la 15 iulie la 15 august.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca din relatiile de concubinaj existente intre parti a rezultat minorul F, nascut la data de 03.12.2005, iar in aceasta perioada au locuit impreuna cu minorul in mun. B, in locuinta parintilor paratului.

Rezulta, din raspunsurile la interogatoriile luate partilor si din declaratiile martorilor audiati in cauza, ca parintii minorului, pe fondul unor neintelegeri, s-au despartit in fapt atunci cand acesta avea varsta de un an si sase luni.

De asemenea, s-a constatat ca intre parinti au continuat neintelegerile care au culminat cu interzicerea, de catre mama si familia acesteia, la vizitarea minorului de catre tata si bunicii paterni.

Cum legatura dintre parintii minorului este una speciala, raportata si la obiceiurile etniei din care fac cei doi parte, si pe care inteleg sa le respecte, instanta a concluzionat ca membrii comunitatii etnice a celor doi, respectiv saborul, au incercat medierea conflictului dintre parti si au stabilit de comun acord niste norme comportamentale, care din pacate au fost incalcate de mama reclamanta, in ceea ce priveste legatura minorului cu tatal si familia acestuia si obligatiile pecuniare.

Instanta a constatat ca atitudinea mamei fata de tatal minorului este in continuare ostila, aceasta nefiind de acord nici la acest moment cu o relatie a acestuia cu minorul, cu motivarea ca nu-l cunoaste copilul pe el de tata.

Fara indoiala ca si tatal are o culpa in ceea ce priveste lipsa de diligenta si de insistenta in a obtine pe cale legala o legatura cu minorul, cu toata opozitia mamei, dar in opinia instantei este in interesul superior al minorului, care este inca la o varsta ce permite formarea personalitatii acestuia, sa aiba o relatie buna cu ambii parinti, si cu toti bunicii.

Instanta nu poate primi apararea mamei, potrivit careia minorul il cunoaste ca tata pe un alt barbat care il creste, intrucat in aceasta situatie culpa este si a acesteia, intrucat nu a vorbit copilului despre tatal natural si nu i-a asigurat inlesnirea de a-l cunoaste.

Copilul are dreptul de a-si cunoaste originile si de a avea legaturi cu ambii parinti, indiferent de disensiunile existente intre acestia, obligatia lor fiind comuna de a nu-l priva pe copil de ingrijirea si atasamentul fata de unul dintre ei.

Instanta a considerat ca nu exista nici un impediment de natura a suprima dreptul si totodata obligatia tatalui in exercitarea autoritatii parintesti, fata de minor, motivul invocat de reclamanta nefiind un motiv intemeiat, atat timp cat tatal isi arata disponibilitatea de a participa la cresterea copilului.

Mai mult, impiedicarea ori limitarea legaturilor firesti dintre parinte si copil ar afecta dreptul la respectul vietii de familie, prevazut atat de art. 22 din Legea nr. 272/2004, cat si de art. 8 din CEDO si de Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in aceasta materie, care stabilesc ca este in interesul minorului, dar si al parintelui, de a avea o viata de familie, aceasta presupunand mentinerea legaturile personale dintre parinte si minor in mod efectiv.

De asemenea, articolul 3 al Conventiei ONU cu privire la Drepturile Copilului, ratificata de Romania prin Legea nr.18/1990, subliniaza ca „in toate deciziile care ii privesc pe copii, fie ca sunt luate de institutii publice sau private de ocrotiri sociale, de catre tribunale, autoritati administrative sau de organe legislative, interesul superior al copilului trebuie sa fie luat in considerare cu prioritate”. Statul “trebuie sa asigure copilului protectia si ingrijirile necesare pentru bunastarea sa, tinand cont de drepturile si obligatiile parintilor sai, ale tutorilor, ale altor persoane responsabile legal pentru el, si va lua, in acest scop, toate masurile legislative si administrative corespunzatoare”.

Asadar, Conventia ONU cu privire la Drepturile Copilului accentueaza fara echivoc legatura fundamentala si indisolubila dintre copil si familia lui, astfel ca, pentru asigurarea unui mediu de dezvoltare a copilului caracterizat prin fericire, dragoste si intelegere, responsabilizarea familiei implica in aceasta situatie ca prezenta ambilor parinti, chiar si despartitii, in viata minorului sa constituie o prioritate.

Tot in acest sens, art. 21 al Conventiei de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale rapirii internationale de copii, prevede obligativitatea autoritatilor de a asigura „exercitarea nestanjenita a dreptului de vizitare si indeplinirea tuturor conditiilor la care exercitarea acestui drept ar fi supusa si in vederea inlaturarii, in masura posibilului, a obstacolelor de natura a se impotrivi la aceasta”.

Din ansamblul acestor dispozitii legale care reglementeaza atat dreptul parintelui care nu locuieste cu copilul de a mentine relatii personale cu acesta, cat si dreptul copilului care, pentru a-si dezvolta armonios personalitatea ca viitor adult si a avea un psihic echilibrat, este indreptatit sa mentina legaturi cu ambii parinti, instanta constata ca este in interesul superior al minorului atat ca autoritatea parinteasca sa fie exercitate de ambii parinti, cat si ca programul de vizitare a acestuia de catre tatal parat, sa fie incuviintat.

Prin urmare, tinand cont de varsta minorului, de necesitatile acesteia, de inexistenta unor imprejurari in masura sa il priveze pe tata de a avea legaturi cu minorul sau care sa afecteze interesul minorului, instanta va stabili programul de vizitare a minorului.

Cum in lumina acestor dispozitii, legaturile personale ale parintelui divortat cu copilul minor, trebuie sa fie efective, iar nu formale, aceasta exigenta nu se poate realiza, in opinia instantei, decat in varianta stabilirii unui program de vizitare a minorului de catre tatal parat prin ridicarea minorului.

Prin urmare, tinand cont de varsta minorului, de necesitatile acesteia, de inexistenta unor imprejurari in masura sa il priveze pe tata de a avea legaturi cu minorul sau care sa afecteze interesul minorului, instanta a stabilit programul de vizitare al minorului de catre tatal parat reclamant reconventional, la domiciliul acestuia din Mun. B, astfel: in prima saptamana din luna, de sambata de la ora 10:00 pana duminica la ora 16:00, alternativ, intr-un an de sarbatorile de Pasti si in anul urmator de sarbatorile de Craciun si in fiecare vacanta de vara o luna de la 15 iulie la 15 august.

Din aceleasi considerente, instanta avand in vedere dispozitiile art. 398 Cod civil, care prevad ca doar pentru motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul dintre parinti, constata ca in speta nu s-a facut dovada unor astfel de motive.

Este in interesul superior al copilului si este dreptul lui sa creasca alaturi de ambii parinti si acestia sa-i asigure deopotriva bunastarea materiala si spirituala.

Urmarind acest interes superior al copilului, instanta a respins acest capat de cerere formulat de reclamanta cu privire la exercitarea autoritatii parintesti doar de ea, dispunand in temeiul art. 397 Cod civil exercitarea autoritatii parintesti in comun asupra minorului F, nascut la data de 03.12.2005.

Potrivit art. 400 alin.1 Cod civil, in lipsa intelegerii dintre parinti sau daca aceasta este contrara interesului superior al copilului, instanta de tutela stabileste, odata cu pronuntarea divortului, locuinta copilului minor la parintele cu care locuieste in mod statornic.

Apreciind in urma probelor administrate in cauza, respectiv referatele de ancheta sociala si declaratiile martorilor, ca mama este cea care are in ingrijire minorul de la data despartirii in fapt si anterior acestei date, in locuinta sa, si avand in vedere si varsta acestuia, varsta la care este necesara prezenta mamei, atasamentul de aceasta si bunicii materni, instanta a apreciat ca este in interesul minorului sa i se stabileasca locuinta la reclamanta, in lipsa unei intelegeri intre parinti.

In conformitate cu art. 529 Cod civil, tinand cont de nevoile copilului si de mijloacele tatalui, a obligat pe parat la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorului, in cuantum total de 125 lei lunar, de la data formularii actiunii (21.09.2012) pana la majoratul lui.

In privinta cuantumului pensiei de intretinere, instanta s-a raportat la venitul minim pe economie, intrucat nu s-a facut dovada ca acesta ar realiza venituri dintr-o munca organizata sau din alte surse si s-a avut in vedere dispozitiile art. 402 Cod civil.

Instanta, fata de prevederilor art. 401 Cod civil, potrivit carora parintele caruia nu i s-a incredintat copilul are dreptul de a avea legaturi personale cu acesta si constatand, din ancheta sociala depusa in cauza de Autoritatea Tutelara, ca sunt conditii bune pentru copil in locuinta tatalui, considera ca este justificata cererea acestuia.

Instanta nu poate retine motivarea reclamantei, ca nu ar fi in interesul copilului ca acesta sa viziteze tatal la domiciliul acestuia, intrucat nu cunoaste acel mediu.

Dimpotriva, instanta a retinut ca pentru minor este benefica vizitarea tatalui la locuinta lui, unde locuiesc si bunicii paterni, date fiind animozitatile evidente intre reclamanta si familia ei, pe de o parte si parat si familia lui, pe de alta parte.

In concluzie, instanta a retinut ca este in interesul superior al copilului sa pastreze legatura si cu tatal parat, ca si cu bunicii paterni, considerent pentru care va admite acest capat de cerere formulat de acesta in calitate de reclamant reconventional si va stabili programul de vizitare al de vizitare al minorului de catre tata, in modul mai sus enuntat.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel, reclamanta C, criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate, ca urmare a gresitei interpretari a probelor dosarului in ce priveste modul de rezolvare al capetelor de cerere referitoare la exercitarea autoritatii parintesti si programului, precum si modalitatea de vizitare al minorului.

Analizand sentinta apelata prin prisma sustinerilor partilor, Tribunalul a constatat ca apelul este nefondat, fiind respins pentru urmatoarele considerente:

In mod judicios, prima instanta a acordat ambilor parinti exercitarea autoritatii parintesti, aceasta fiind regula descrisa de art.503 Cod civil, nefiind incident nici un motiv intemeiat evidentiat in art.507 Cod civil sau in art.31 alin.2 ind.5 din legea nr.272/2004 care sa conduca la concluzia necesitatii exercitarii autoritatii doar de un parinte, respectiv de mama.

Imprejurarea ca tatal nu a avut ocazia sa aiba pana in prezent o legatura cu minorul care sa-i permita relationarea fireasca, nu inseamna ca acest aspect poate fi catalogat ca un motiv prevazut de art. 398 Cod civil de natura sa formeze convingerea ca interesul superior al minorului ar reclama individuala exercitare a autoritatii parintesti.

Critica privitoare la modalitatea de exercitare a programului de vizitare a minorului nu este intemeiata, modalitatea acordata de instanta de fond fiind benefica pentru minor si apta sa creeze legatura normala dintre intimat si copilul sau.

Dreptul parintelui de a avea legatura personala cu copilul sau este recunoscut in considerarea interesului exclusiv al minorului iar exercitarea trebuie sa fie efectiva, fara prezenta mamei, care nu ar putea asigura intimitatea necesara unei relatii personale atat de delicate, cu atat mai mult cu cat intre tata si fiu s-a pierdut obisnuinta unei legaturi firesti.

Prin urmare, constatand legalitatea si temeinicia hotararii instantei de fond, Tribunalul a respins apelul ca nefondat.

Impotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta C.

In motivare a aratat ca recursul declarat in cauza vizeaza sentinta instantei de fond, respectiv a Judecatoriei B, cat si decizia data in apel de Tribunal, deoarece considera ca ambele instante au interpretat gresit probatoriul administrat in cauza.

In ambele motivari ale celor doua instante se mentioneaza ca
„fara indoiala ca si tatal are o culpa in ceea ce priveste lipsa de diligenta si de insistenta in a obtine pe cale legala copilul”.

Apreciaza, avand in vedere aceste aspecte, ca hotararea recurata este nelegala si netemeinica ca urmare a gresitei aprecieri a probatoriului cauzei in ceea ce priveste modul de rezolvare a capetelor de cerere privind incredintarea minorului, precum si stabilirea programului de vizitare. Are convingerea ca dispozitiile art. 398 alin. 1 si 2 erau perfect aplicabile in cauza, deoarece incredintarea minorului spre crestere si educare, mamei, realizeaza in totalitate cerintele sociale, legale si psihologice ale conceptului
„de interes superior al minorului”.

Nu s-a tinut cont de conditiile materiale, morale si sociale care pot fi oferite de catre parinti, astfel:

•  minorul urmeaza cursurile scolare in mun. S, chiar daca a intampinat reale dificultati in realizarea acestui lucru (paratul refuzand sa-i dea certificatul de nastere al copilului pentru a face demersurile necesare inscrierii acestuia in clasele primare);
•  este bine integrat in colectiv si in viata cotidiana alaturi de mama si de bunicii materni;
•  ancheta psihosociala efectuata ia domiciliul reclamantei ofera suficiente elemente care demonstreaza conditii materiale si morale, pentru buna crestere si educare a copilului.

Arata faptul ca, nu incearca sa-l priveze pe tata de a avea legaturi cu minorul sau care sa afecteze interesul acestuia, dar raportat la programul de vizitare stabilit de instanta, se opune, motivat de faptul ca pana in prezent copilul nu a cunoscut nici pe tata, nici pe bunici paterni si considera ca ar putea fi puternic afectat emotional, aflandu-se pe perioade de timp scurte sau mai lungi (respectiv vacante) in prezenta unor persoane total necunoscute acestuia.

Are dovezi asupra unor „obiceiuri" vizand carente de comportament, de educatie, inclusiv de moralitate ale paratului si familiei acestuia.

In acest sens, se considera indreptatita sa solicite instantei de control judiciar sa stabileasca un program de vizitare a minorului in mun. S si numai in prezenta sa, pentru ca acesta sa se poata obisnui si cunoaste treptat pe tatal parat.

Daca pana in prezent tatal nu a manifestat nici un interes in ceea ce priveste minorul, isi pun reale semne de intrebare, in ce sens s-ar modifica aceasta atitudine si acest comportament.

Prezentul recurs vizeaza dorinta materna de a fi reapreciat de catre instanta de control judiciar „interesul superior al copilului" raportat la conditiile reale dovedite in cauza.

Solicita instantei de recurs, ca dupa analizarea cauzei sub toate aspectele, in temeiul art. 398 alin. 1 si 2 Cod civil ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata exclusiv de mama, precum si modificarea programului devizitare aminorului, raportat la cele expuse in motivarea de mai sus.

Examinand recursul prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale incidente, Curtea, constata urmatoarele:

Potrivit art.401 Cod civil, parintele, separat de copilul sau are dreptul de a avea legaturi personale cu acesta.

Din interpretarea acestor dispozitii legale, rezulta ca parintele caruia nu i-a fost incredintat minorul pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala. Desi textul nu mentioneaza expres, este aplicabila regula instituita de art.398 alin.1 Cod civil, in sensul ca luarea masurilor privitoare la minor trebuie sa se faca numai in interesul acestuia. Aceasta regula este reglementata cu valoare de principiu si prin art. 2 din Legea nr. 272/2004.

Apreciind asupra interesului minorului, instanta trebuie sa aiba in vedere un complex de factori care definesc intreaga viata personala a copilului si a familiei sale, respectiv varsta si sexul minorului, relatiile sale cu parintii, afectiunea pe care si-o poarta reciproc, conduita parintilor in societate si fata de minor.

In toate cazurile, instanta trebuie sa tina seama de reglementarea dreptului la viata de familie, asa cum rezulta din art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si cum este definit prin practica instantei europene de contencios al drepturilor omului. Jurisdictia europeana considera ca legaturile personale dintre parinte si copilul sau reprezinta un element fundamental al vietii de familie, chiar daca relatia dintre parinti nu mai exista, iar masurile interne, inclusiv hotararile instantei, care ar impiedica o asemenea relatie constituie o ingerinta in dreptul la viata familiala, protejata de art. 8 (cauza Elsholz contra Germaniei din 13 iulie 2000).

Curtea europeana a decis ca in executarea unor masuri care tin de legatura parintilor cu copii trebuie sa se tina seama de interesele superioare ale copilului si, in ipoteza in care contactele cu parintii ar risca sa ameninte aceste interese sau sa aduca atingere drepturilor sale, autoritatile nationale au indatorirea de a veghea la asigurarea unui just echilibru intre toate interesele partilor (cauza Ignaccolo-Zenide contra Romaniei si cauza Maire contra Portugaliei).

Pornind de la aceste reguli transformate in norme de drept, prin efectul art. 20 din Constitutie, instanta de recurs apreciaza ca este in interesul minorului sa ia legatura cu tatal sau, dar in prezent, programul de vizitare trebuie efectuat la domiciliul minorului.

Sunt fondate deci criticile din recurs, in care se sustine ca instanta de fond a permis in mod gresit incuviintarea legaturii cu minorul pentru reclamant la domiciliul tatalui, in conditiile in care tatal si familia acestuia reprezinta persoane necunoscute la momentul prezent pentru minor, iar a il extrage chiar si temporar din mediul cu care este familiarizat si a il trimite intr-un mediu strain poate constitui un stres emotional pentru copil, cu atat mai mult cu cat domiciliile celor doi parinti sunt si in localitati diferite.

Astfel, minorul s-a aflat in grija exclusiva a mamei in tot acest timp, iar tatal nu s-a preocupat deloc pana in prezent in a mentine sau chiar crea o legatura stabila cu fiul sau; prin urmare, nu se poate afirma ca s-ar fi stins dreptul parintelui si, in aceeasi masura, al minorului, de a avea o relatie fireasca, afectiva cu tatal, dar situatia prezenta este la momentul incipient al familiarizarii celor doi, la momentul in care cei doi incep sa se cunoasca si sa dezvolte o relatie, care ar fi cazul a se initia intr-un mediu in care copilul sa nu sa simta stresat.

In plus, nu s-a demonstrat daca mentinerea unei legaturi intre minor si tata, numai in prezenta mamei, ar putea crea grave tensiuni intre parinti si nu ar da posibilitatea celor doi sa dezvolte o relatie armonioasa, lipsita de inhibitii, sau ca programul de vizitare ar constitui un motiv de disconfort pentru ambele parti si, cel mai probabil, ar sfarsi prin intreruperea lui, ceea ce intr-adevar nu ar fi in interesul minorului.

O astfel de masura, de stabilire a unui program de vizitare este o masura provizorie, care poate fi evaluata in timp si in raport de modul in care legaturile dintre copil si tata devin o constanta si o normalitate, atunci programul de vizitare se poate schimba pe viitor, in sensul ca tatal sa poata lua minorul si la propriul domiciliu.

Fata de considerentele expuse, constatand ca este in interesul minorului ca ambii parinti sa se preocupe de cresterea si educarea acestuia, dar numai in conditiile in care programul de vizitare nu devine prea solicitant pentru minor, constatand ca decizia atacata este afectata de motivul de nelegalitate prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila, in temeiul art.312 alin.1 Cod procedura civila, urmeaza a se admite recursul.

Se va modifica decizia recurata, in sensul ca va admite apelul. Va schimba in parte sentinta in sensul ca programul de vizitare al minorului de catre tatal parat se va desfasura numai la domiciliul minorului, care are locuinta stabilita la domiciliul mamei.

Va respinge cererea privind stabilirea unui program de vizitare distinct pentru perioada vacantei de vara in intervalul 15 iulie - 15 august, perioada in care programul de vizitare se va desfasura la fel ca in restul timpului, si anume in prima saptamana din luna, de sambata ora 10 si pana duminica ora 16, la domiciliul minorului. Alternativ, intr-un an de sarbatorile de Pasti si in anul urmator de sarbatorile de Craciun, tatal poate vizita minorul, la domiciliul acestuia din urma, chiar daca nu se incadreaza in programul de vizitare mai sus indicat.

Va mentine restul dispozitiilor sentintei, cu privire la exercitarea autoritatii parintesti, stabilirea locuintei minorului, pensiei de intretinere.
(Decizia nr. 922 din 06 06 2014 - Curtea de Apel Craiova, Sectia I Civila - rezumat judecator Stelian Aurelian Cadea).