Solutionarea cererii formulata de Inspectoratul de Politie impotriva unui fost angajat

Normele de dreptul muncii, ca drept comun si in ceea ce priveste statutul functionarilor publici, pentru cazurile in care acesta nu prevede derogari, nu se aplica in ceea ce priveste competenta de solutionare a litigiilor referitoare la raporturile de serviciu, deoarece instantele de contencios administrativ au plenitudine de competenta potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999 care dispun astfel:
„cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al functionarului public sunt de competenta sectiei de contencios administrativ si fiscal a tribunalului, cu exceptia situatiilor pentru care este stabilita expres prin lege competenta altor instante ”.

Prevederile Legii nr. 188/1999 nu pot fi aplicate pentru ca functionarul public nu se mai afla in raport de serviciu cu autoritatea publica prejudiciata, insa angajarea raspunderii patrimoniale, calificata generic in art. 75 si 84 din Legea nr. 188/1999 ca fiind o raspundere civila, nu poate fi facuta decat pe calea de drept comun a raspunderii civile delictuale.

Art. 20 alin. 2 din Anexa nr. VII la Legea nr. 284/2010 Art. 109 din Legea nr. 188/1999

Prin cererea inregistrata initial pe rolul Judecatoriei Medgidia la data de 10.03.2015 sub numar de dosar .../256/2015, reclamantul Inspectoratul de Politie al Judetului Constanta a solicitat in contradictoriu cu paratul [...] obligarea acestuia la plata sumei de 14047 lei, reprezentand contravaloarea ajutorului prevazut de art. 20 alin. 2 din Anexa nr. VII la Legea nr. 284/2010, platit acestuia fara a fi fost cuvenit.

In drept, cererea a fost intemeiata pe art. 1345 C. civ., respectiv imbogatirea fara justa cauza.

Paratul a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata.

La termenul de judecata din data de 8.09.2015, instanta a invocat din oficiu exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Medgidia.

Prin sentinta civila nr. 1017/8.09.2015, instanta a admis exceptia invocata si a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Constanta.

Dosarul a fost inregistrat pe rolul Tribunalului Constanta la data de 07.10.2015 sub numar de dosar .. ./256/2015 iar la termenul de judecata din data de 02.11.2015, instanta a invocat din oficiu exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Constanta.

Prin sentinta civila nr. 2892/02.11.2015, Tribunalul Constanta a admis exceptia si a declinat cauza la Judecatoria Medgidia, inaintand dosarul Curtii de Apel Constanta pentru solutionarea conflictului negativ de competenta.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul a retinut ca prezenta cauza are ca obiect atragerea raspunderii patrimoniale ca urmare a incasarii de catre un fost politist a unei sume pretins necuvenite, in vederea obtinerii restituirii acesteia.

In speta, prevederile Legii nr. 188/1999 nu pot fi aplicate pentru ca functionarul public nu se mai afla in raport de serviciu cu autoritatea publica prejudiciata, insa angajarea raspunderii patrimoniale, calificata generic in art. 75 si 84 din Legea nr. 188/1999 ca fiind o raspundere civila, nu poate fi facuta decat pe calea de drept comun a raspunderii civile delictuale.

Cum in prezenta cauza, raportat la obiectul si cauza cererii de chemare in judecata, respectiv imbogatirea fara justa cauza, reclamantul a formulat o actiune de drept comun in fata instantei civile, invocand expres un temei juridic din dreptul comun, actiune a carei admisibilitate a fost recunoscuta de instanta suprema, s-a constatat ca temeiul juridic invocat concorda cu natura juridica a raportului juridic dedus judecatii, fiind astfel in prezenta unei actiuni de drept comun, iar nu a unei actiuni in contencios administrativ si cu atat mai putin a unui conflict de munca.

Solutionand conflictul de competenta ivit intre cele doua instante, Curtea constata ca Judecatoriei Medgidia ii revine competenta in cauza de fata pentru urmatoarele considerente
:

Dispozitiile art. 266 din C. muncii si art. 94 si art. 95 C.pr.civ., confera tribunalului

plenitudine de jurisdictie in materia litigiilor de munca, acesta fiind cel care solutioneaza in prima

instanta toate procesele si cererile care decurg din incheierea, executarea, modificarea, suspendarea

si incetarea contractelor individuale sau dupa caz, colective de munca.

" "

Prin urmare, cererile privind conflictele de munca nu intra in sfera de competenta a

judecatoriei insa, in cauza de fata nu era supusa judecatii o astfel de cerere.

Reclamantul nu invoca incalcarea unor dispozitii legale care guverneaza raportul sau de munca cu paratul ci, pretinde obligarea acestuia la restituirea unei sume de bani rezultate din plata necuvenita a unor ajutoare invocandu-se dispozitiile art. 1345 care reglementeaza raspunderea civila delictuala.

Paratul este un fost politist, care s-a aflat in timpul exercitarii functiei in raport de functie publica cu reclamantul. In acest sens, art. 1 alin. 1 din Legea nr. 360/2002 privind statutul politistului prevede ca acesta este functionar public cu statut special.

Pe cale de consecinta, politistul nu este salariat si nu se afla in raporturi de munca cu institutia publica la care functioneaza, ceea ce determina necompetenta completelor specializate in solutionarea conflictelor de munca.

Faptul ca raportul de serviciu a incetat nu-l transforma pe fostul politist in fost salariat.

Aplicarea normelor de dreptul muncii ca drept comun si in cazul statutului functionarilor publici, pentru cazurile in care acesta nu prevede derogari, nu are relevanta in ceea ce priveste competenta de solutionare a litigiilor referitoare la raportul de serviciu, cu privire la care instantele de contencios administrativ au plenitudine de competenta potrivit art. 109 din Legea nr. 188/199 - „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al functionarului public sunt de competenta sectiei de contencios administrativ si fiscal a tribunalului, cu exceptia situatiilor pentru care este stabilita expres prin lege competenta altor instante”.

Intrucat reclamantul a formulat o actiune de drept comun in fata instantei civile, invocand expres un temei juridic din dreptul comun, se constata ca temeiul juridic invocat concorda cu natura juridica a raportului juridic dedus judecatii, fiind astfel in prezenta unei actiuni de drept comun, iar nu a unei actiuni in contencios administrativ si cu atat mai putin a unui conflict de munca.

In concluzie, avand in vedere ca cererea a fost formulata in baza disp. art.1345 NCPC, raportat la valoarea obiectului cererii si la faptul ca domiciliul paratului este situat in circumscriptia Judecatoriei Medgidia, instanta competenta sa se pronunte cu privire la cererea formulata de reclamantul IPJ Constanta impotriva paratului [...] este Judecatoria Medgidia.