Solutionarea cererii de desfacerea adoptiei: camera de consiliu sau sedinta publica.

 

Art.74 alin.3 din Legea nr.273/2004-privind regimul juridic al adoptiei arata:

(3) Cererile prevazute de prezenta lege sunt de competenta tribunalului in a carui raza teritoriala se afla domiciliul adoptatului.

Art. 76 - (1) Cererile prevazute la art. 74 alin. (3) se solutioneaza de complete specializate ale instantei judecatoresti, in camera de consiliu, cu participarea obligatorie a procurorului. Prezentarea de catre directie a raportului de ancheta sociala privind copilul este obligatorie.

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila,

Decizia civila nr. 1 din 28 mai 2012.  

 

Prin   decizia nr. 1 CC, sedinta  din Camera de Consiliu din data de  28 mai 2012 s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantii T.G. si T.L., domiciliati in B, BU, bl. … , et. …, ap. …, judetul … impotriva  sentintei civile nr. 26/5 aprilie 2012 pronuntata de Tribunalul Buzau, in contradictoriu cu paratul  T.  M., fiul lui G si L, nascut la data de ….., in prezent aflat in Penitenciarul  Bacau si parata D.G.A.S.P.C.B., cu sediul in Buzau, str. …., nr. …, judetul ...

 Constata nulitatea recursului declarat de paratul T.M., fiul lui G si L, nascut la data de ….., in prezent aflat in Penitenciarul  Bacau, impotriva  sentintei civile nr. 26/5 aprilie 2012 pronuntata de Tribunalul Buzau, in contradictoriu cu reclamantii T.GHE. si T.L.,  domiciliati in …, BU, bl. …, et. …, ap. …, judetul … si parata  D.G.A.S.P.C.B., cu sediul in …., str. ……, nr. …, judetul ….

In fapt prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Buzau sub nr. 1144/114/2012, reclamantii T.GHE. si T.L. au solicitat in contradictoriu cu paratul T.M. desfacerea adoptiei acestuia din urma .

In motivarea actiunii reclamantii au invederat ca l-au adoptat pe minorul A.M. nascut la data de 23.12.1993 in localitatea Buzau din parinti necunoscuti, la data de 02.09.1998, iar pana la inceputul anului 2009 s-a acomodat si s-a simtit bine in familia lor, unde i s-a oferit un sprijin.

Au sustinut reclamantii ca, de la inceputul anului 2009 minorul si-a facut noi prieteni, iar impreuna cu acestia a inceput sa fuga de la scoala si a refuzat sprijinul lor, a parasit domiciliul pentru a vagabonda pe strazi si dupa ce l-au cautat si l-au gasit, cand au  incercat sa discute cu el minorul a luat-o la fuga strigandu-le sa-l lase in pace intrucat nu se mai intoarce acasa.

Din cauza acestui comportament, au motivat reclamantii, au solicitat sprijinul politiei si al protectiei copilului, motiv pentru care ulterior au fost amenintati in nenumarate randuri de catre minor, la un moment dat chiar si cu un cutit, copilul precizandu-le ca nu ii mai suporta.

A  precizat reclamanta  ca a suferit depresii fiind internata in spital, iar starea lor de sanatate a devenit foarte rea, fiind epuizati psihic pentru a mai face fata situatiei.

S-a aratat ca minorul a beneficiat in ultimi ani de plasament la directie prin diferite centre si insasi parata a considerat in ultimul timp ca nu mai este in interesul minorului sa locuiasca si sa fie ingrijit de ei, intrucat nu se pot ocupa pe viitor de soarta lui, dat fiind dorinta acestuia de  independenta, iar in prezent, paratul, devenit major, este detinut pentru savarsirea infractiunii de furt calificat in dosarul nr. 29714/212/2011 al Judecatoriei Constanta, proces verbal de audiere din dosarul nr. 4438/114/2010.

In drept cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 475 si urmatoarele din Codul civil.

Prezent in instanta la termenul de judecata din 5.04.2012, paratul a fost de acord cu actiunea formulata de reclamanti.

Prin sentinta civila nr. 26/5 aprilie 2012, Tribunalul Buzau a respins ca neintemeiata actiunea.

Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca:

La data 05.08.1998, Fundatia Alianta Copiilor Romani, in numele reclamantilor T.GHE. si L., a formulat cerere de incuviintare a adoptiei minorului A. M., nascut la data de ….. din parinti necunoscuti.

Prin sentinta civila nr. 198/02.09.1998, Tribunalul Buzau a admis actiunea formulata si a incuviintat adoptia copilului A. M. nascut la ….. in B din parinti necunoscuti de catre reclamantii T.GHE. si L., dispunand de asemenea ca minorul sa poarte numele de familie al adoptatorului acela de T.

Astfel cum au recunoscut si reclamantii, ulterior incuviintarii adoptiei intre minor si familia adoptatoare s-au derulat relatii firesti, insa, de la inceputul anului 2009 aceste relatii s-au deteriorat datorita comportamentului minorului, care nu frecventa cursurile scolare, refuza sa se conformeze regulilor din familie, parasea domiciliul pentru a vagabonda pe strazi, lipsea noptile de acasa, cersea tigari si mancare, manca si dormea in diferite locuri, iar in momentul in care reclamantii l-au gasit, a refuzat sa revina in domiciliu comportandu-se violent fizic si verbal fata de tatal sau.

Dat fiind aceasta situatie de fapt, reclamantii au solicitat sprijinul politiei iar prin sentinta civila nr.398/09.04.2009 Tribunalul Buzau a admis cererea formulata de DGASPC - Buzau si a dispus plasamentul minorului prin Complexul de Servicii Comunitare nr. 4 - Stilpu pe o perioada de 3 luni .

Ulterior expirarii celor 3 luni, aceeasi institutie formuleaza cerere de prelungire a perioadei de plasament, intrucat minorul prezinta in continuare elemente deviante, reactioneaza agresiv fizic si verbal, familia se declara neputiincioasa in fata problemelor pe care copilul le-a ridicat, iar legaturile familiare sunt practic rupte, cerere admisa de catre Tribunalul Buzau, care prin sentinta

 

civila nr. 655/16.07.2009 dispune plasamentul copilului T.M. prin Complexul de Servicii Comunitare nr. 4 Stilpu pe o perioada de 4 luni.

Aceeasi situatie de fapt determina parata ca, la data de 18.11.2009, sa solicite din nou stabilirea plasamentului copilului T.M. pana la data de 28.02.2010, cerere care este admisa de Tribunalul Buzau prin sentinta civila nr. 38/07.01.2010 .

Complexul de Servicii nr. 4 Stilpu s-a reorganizat, astfel incat DGASPC- Buzau a solicitat inlocuirea plasamentului prin Complexul de Servicii Comunitare nr. 5 Beceni, cerere care de asemenea a fost admisa de catre Tribunalul Buzau prin sentinta civila nr. 383/11.03.2010 dispunandu-se inlocuirea plasamentului de la Complexul de Servicii nr. 4  Stilpu  cu plasamentul minorului prin Complexul de Servicii Comunitare nr. 5 Beceni.

Prin prezenta cerere de chemare in judecata, dat fiind comportamentul deviant al minorului, astfel cum a fost relatat mai sus si starea de sanatate precara a reclamantilor, datorata astfel cum au sustinut acestia relatiei cu fiul lor adoptiv, s-a solicitat desfacerea adoptiei paratului, cerere apreciata de tribunal ca neintemeiata cu motivarea ca, potrivit art. 477 din Codul civil, adoptia poate fi desfacuta la cererea adoptatorului sau a familiei adoptatoare, daca adoptatul a atentat la viata lor sau a ascendentilor ori descendentilor lor, precum si atunci cand adoptatul s-a facut vinovat fata de adoptatori de fapte penale pedepsite cu o pedeapsa privativa de libertate de cel putin 2 ani.

Din economia textului de lege mai sus mentionat si a situatiei de fapt relatata de reclamanti, tribunalul a constatat ca nu sunt indeplinite cerintele legale privind desfacerea adoptiei, paratul aflandu-se in executarea unei pedepse privative de libertate pentru savarsirea unei fapte penale, dar care nu i-a privit pe reclamanti si din sustinerile reclamantilor, acesta nici nu a atentat la viata reclamantilor.

Faptul ca paratul are un comportament deviant, ca nu mai poate fi supravegheat  si educat de catre  reclamanti, motiv pentru care starea de sanatate a reclamantilor s-a deteriorat, a precizat prima instanta, nu este de natura conduce la desfacerea adoptiei incuviintate.  

De altfel, a aratat instanta de fond, aceasta prevedere legala, ce vizeaza conditiile exceptionale de desfacere a adoptiei, a fost prevazuta de catre legiuitor, tocmai in scopul protejarii adoptatilor si descurajarii oricaror abuzuri din partea adoptatorilor, ca ori de cate ori nu sunt multumiti de comportamentul copiilor sa poata cere desfacerea adoptiei.

Tribunalul a apreciat ca nu este cu nimic deosebita o familie in care se regaseste un copil adoptat, cu o familie in care intalnim un copil natural, in oricare dintre aceste familii putand apare probleme de comportament al copiilor, dar aceste aspecte nu pot conduce la dezicerea de copiii nostri, fie ei naturali sau adoptati.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs T.M., fara depune motivele de recurs.

De asemenea, au formulat recurs si reclamantii T.GHE. si T L, invocand motive de nelegalitate si netemeinicie a hotararii pronuntate.

O prima critica este ca instanta de fond s-a pronuntat fara a verifica toate inscrisurile depuse la dosar si din care rezulta incidenta art. 477 si 478 Cod civil.

In dezvoltarea motivului de recurs se sustine ca, pana la inceputul anului 2009, minorul, adoptat la data de 23.12.1993, s-a acomodat si s-a simtit bine in familia lor, unde i s-a oferit tot sprijinul, insa dupa aceasta data, acesta si-a facut noi prieteni, iar impreuna cu acestia a inceput sa fuga de la scoala si a refuzat sprijinul familiei, parasind domiciliul vagabondand pe strazi.

Au mai aratat recurentii ca, datorita acestui comportament au solicitat sprijinul politiei si al protectiei copilului, fiind amenintati de nenumarate ori de catre recurentul-parat T.M., acesta folosind la un moment dat un cutit, precizand ca nu-i mai suporta.

Sustin recurentii ca nu starea de sanatate ca urmare a comportamentului deviant al adoptatului constituie motiv de desfacere a adoptiei, ci faptele acestuia la adresa lor, respectiv amenintari cu cutitul, lovirea usii de la intrare cu picioarele si obiecte contondente, pentru a patrunde in locuinta.

Precizeaza recurentii ca nu se dezic de minor, ci le este frica de amenintarile si atentatele la viata lor, la care au fost supusi si la care probabil vor fi supusi in continuare, dupa ce va fi eliberat din penitenciar.

Examinand sentinta recurata, prin prisma criticilor formulate, in raport de actele si lucrarile dosarului si dispozitiile legale incidente, Curtea retine urmatoarele :

 

Cu privire la recursul declarat de reclamanti, Curtea retine ca acesta este nefondat si va fi respins pentru urmatoarele considerente:

Critica ce vizeaza faptul ca instanta de fond nu a verificat toate inscrisurile depuse la dosar este intemeiata pe dispozitiile art. 304 pct. 10 Cod proc. civila, respectiv cand instanta nu s-a pronuntat asupra unui mijloc de aparare sau asupra unei dovezi administrate, ce erau hotaratoare pentru dezlegarea pricinii, text de lege ce a fost insa abrogat prin OUG nr. 138/2000 aprobata prin Legea nr. 219/2005.

Sustinerea ca, in cauza ar fi incidente dispozitiile art. 477 si 478 Cod civil urmeaza a fi respinsa ca nefondata, intrucat, din art. 477 actualul Cod civil reiese ca adoptia poate fi desfacuta la cererea adoptatorului daca adoptatul a atentat la viata lor, sau cand adoptatul s-a facut vinovat fata de adoptatori de fapte penale pedepsite cu o pedeapsa privativa de libertate de cel putin 2 ani.

Din textul legal sus-mentionat reiese ca recurentii adoptatori trebuiau sa faca dovada ca adoptatul a atentat la viata lor, sau ca a fost condamnat cu o pedeapsa privativa de libertate de cel putin 2 ani pentru fapte penale impotriva adoptatorilor.

Analizand cauza dedusa judecatii, se poate constata ca recurentii adoptatori nu au facut dovada ca adoptatul ar fi atentat la viata lor, desi mentioneaza in cererea de recurs si in cererea de chemare in judecata, ca adoptatul i-ar fi amenintat cu cutitul, acestia neadministrand niciun fel de proba din care sa rezulte aceasta situatie.

Atata timp cat recurentii  nu fac dovada ca adoptatul se face vinovat fata de acestia de fapte penale pedepsite cu pedeapsa privativa de libertate de cel putin 2 ani, nu devin incidente disp. art. 477 alin. 1 noul Cod civil.

Fata de toate aceste considerente, Curtea, in baza art. 312 alin. 1 Cod proc. civila, va respinge recursul ca nefondat.

Referitor la recursul declarat de paratul T.M., la termenul de judecata din data de 28.05.2012, Curtea a invocat din oficiu si a pus in discutie exceptia nulitatii recursului pentru nemotivare.

Potrivit art. 301 C.pr.civila, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotararii, daca legea nu dispune altfel, iar conform art. 302

¹

C.pr.civila, cererea de recurs va cuprinde, sub sanctiunea nulitatii si  motivele de nelegalitate pe care se intemeiaza recursul si dezvoltarea lor sau, dupa caz, mentiunea ca motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;

Tot astfel, art. 303 C.pr.civila, arata ca recursul se va motiva prin insasi cererea de recurs sau inauntrul termenului de recurs, iar termenul pentru depunerea motivelor se socoteste de la comunicarea hotararii, chiar daca recursul s-a facut mai inainte.

Dupa cum se poate lesne observa, din analiza cererii de recurs atasata la dosarul cauzei, fila 4 dosar recurs,  recurentul nu a indicat niciunul din motivele de recurs limitativ si expres prevazute de art. 304 C.pr.civila si nu a dezvoltat in niciun caz motivele de nelegalitate sau netemeinicie pentru ca instanta sa aiba posibilitatea de a le incadra in vreunul din cazurile in care se poate solicita recurarea unei hotarari. Potrivit art. 306 C.pr.civila, recursul este nul daca nu a fost motivat in termenul legal, cu exceptia motivelor de ordine publica, care pot fi invocate si din oficiu de instanta de recurs, care, insa, este obligata sa le puna in dezbaterea partilor.

Cum in speta de fata, analizand actele si lucrarile dosarului, instanta de recurs a constatat ca nu sunt incidente niciunul din motivele de ordine publica prevazute de lege si care ar atrage nulitatea hotararilor atacate, iar recursul nu a fost motivat in intelesul textelor legale sus-mentionate, Curtea, va constata nulitatea recursului declarat de paratul T.M..

 

 (Judecator Elena Staicu)