Solutiile instantei in cazul acordului de recunoastere a vinovatiei, Efectele Deciziei 603 din 06.10.2015

 

Cuprins pe materii:
Drept procesual penal. Partea speciala. Proceduri speciale

Indice alfabetic: Drept procesual penal. Acordul de recunoastere a vinovatiei Temei de drept: art. 478 - art. 488 Cod procedura penala

Instanta, analizand acordul, nu poate dispune achitarea inculpatului, potrivit art. 16 alin. 1 lit. b ipoteza I Cod procedura penala - fapta nu este prevazuta de legea penala, deoarece o astfel de solutie este in totala contradictie cu specificul procedurii speciale care presupunere recunoasterea savarsirii unei infractiuni si care nu poate conduce decat la o solutie de condamnare, renuntare la aplicarea pedepsei sau amanarea aplicarii pedepsei, asa cum prevede expres art. 485 alin. 1 lit. a cu trimitere la art. 396 alin. 2 - alin. 4 Cod procedura penala

Decizia penala nr. 47/9.01.2016

Prin sentinta pronuntata Judecatoria Barlad a admis acordul de recunoastere a vinovatiei incheiat de parchet cu inculpatul si a condamnat pe inculpat pentru savarsirea infractiunii de conflict de interese in forma continuata prevazute de art. 301 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. si art. 5 C.pen. - Legea nr. 286/2009.

Impotriva sentintei penale pronuntata de Judecatoria Barlad a formulat apel inculpatul ce a formulat critici vizand cuantumul pedepsei in contextul analizarii acordului din perspectiva aplicarii legii penale mai favorabile.

In cadrul dezbaterilor asupra apelului, urmare a publicarii Deciziei Curtii Constitutionale a Romaniei nr. 603/06.10.2015 in Monitorul Oficial, inculpatul a solicitat admiterea apelului, respingerea acordului de vinovatie si achitarea in conformitate cu dispozitiile art. 396 alin. 4 cu raportare la art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedura penala - fapta nu mai este prevazuta de legea penala intrucat infractiunea de conflict de interese prev. de art. 301 C.pen., in varianta cu raporturi comerciale, nu mai este prevazuta ca infractiune, situatie in care se impune aplicarea solutiei din procedura generala prevazuta de art. 396 cu trimitere la art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedura penala.

In cursul judecatii in calea de atac a fost pronuntata Decizia nr. 603/06.10.2015 a Curtii Constitutionale a Romaniei referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 301 alin. 1 si art. 308 alin. 1 C.pen., publicata in Monitorul Oficial nr. 845/13.11.2015.

Analizand cu prioritate, din oficiu, legalitatea sentintei penale apelate, in baza efectului devolutiv al apelului si al limitelor sale, in conformitate cu dispozitiile art. 417 si art. 420 Cod procedura penala, curtea de apel a constatat urmatoarele:

Prin Decizia nr. 603 din 06.10.2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 845 din 13.11.2015, Curtea Constitutionala a stabilit ca sintagma „raporturi comerciale” din cuprinsul dispozitiilor art. 301 alin. 1 C.pen. sunt neconstitutionale, retinandu-se, in esenta, ca spre deosebire de notiunile de „functionar public”, „soti”, „ruda”, „afin” si „raporturi de munca” folosite in textul care incrimineaza infractiunea de conflict de interese si care sunt definite prin dispozitii legale penale sau non penale in vigoare, notiunea de „raporturi comerciale” nu mai este expres definita prin legislatia in vigoare.

Curtea Constitutionala a aratat ca: „ 20 daca pana la intrarea in vigoare a Codului

civil, la 1 octombrie 2011, notiunea de „raport comercial” avea un inteles normativ determinat si determinabil prin prisma dispozitiilor Codului comercial, in prezent aceasta notiune nu isi mai poate gasi aplicabilitatea, avand in vedere transformarile profunde si structurale operate la nivelul Codului civil. Intrucat Codul penal actual a intrat in vigoare la un moment ulterior Codului civil, acesta, atunci cand se raporteaza la notiuni specifice dreptului civil, trebuie sa o faca prin utilizarea unor termeni si notiuni proprii dreptului pozitiv si nu prin recurgerea, fara o motivare justa, la termeni si notiuni autonome, atunci cand situatia normativa nu o impune. Pentru acest motiv, Curtea constata ca sintagma „raporturi comerciale” din cuprinsul dispozitiilor art. 301 alin.(1) din Codul penal este lipsita de claritate si previzibilitate, nepermitand determinarea exacta a continutului constitutiv al infractiunii de conflict de interese.

21. Aceasta lipsa de claritate, precizie si previzibilitate a sintagmei „raporturi comerciale” din cuprinsul dispozitiilor art. 301 alin.(1) din Codul penal contravine principiului legalitatii incriminarii, prevazut la art.1 din Codul penal si la art.7 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, si, in consecinta, dispozitiilor art.1 alin.(5) din Constitutie, care se refera la calitatea legii.
22. Cu privire la cerintele de claritate, precizie si previzibilitate a legii, in materie penala, prin Decizia nr.363 din 7 mai 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.495 din 6 iulie 2015, paragrafele 24 si 25, Curtea a retinut, in privinta infractiunii reglementate la art.6 din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.672 din 27 iulie 2005, in ipoteza infractiunilor, inclusiv a celor reglementate in domeniul fiscal, ca legiuitorul trebuie sa indice in mod clar si neechivoc obiectul material al acestora in chiar cuprinsul normei legale sau acesta sa poata fi identificat cu usurinta prin trimiterea la un alt act normativ de rang legal cu care textul incriminator se afla in conexiune, in vederea stabilirii existentei/inexistentei infractiunii. Prin aceeasi decizie s-a constatat ca, daca legiuitorul isi respecta numai din punct de vedere formal competenta constitutionala de a legifera, fara ca prin continutul normativ al textului incriminator sa stabileasca cu claritate si precizie obiectul material al infractiunii, aceasta poate determina o lipsa de previzibilitate a respectivului text. Curtea Constitutionala a constatat ca prevederile criticate nu respecta exigentele constitutionale referitoare la calitatea legii, respectiv nu intrunesc conditiile de claritate, precizie, previzibilitate si accesibilitate, fiind contrare dispozitiilor art.1 alin.(5) din Constitutie.
23. Totodata, prin Decizia nr.553 din 16 iulie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.707 din 21 septembrie 2015, paragraful 23, Curtea Constitutionala a stabilit ca standardul constitutional de protectie a libertatii individuale impune ca limitarea acesteia sa se realizeze intr-un cadru normativ care, pe de o parte, sa stabileasca expres cazurile de limitare a acestei valori constitutionale, iar, pe de alta parte, sa prevada intr-un mod clar, precis si previzibil aceste cazuri. In aceste conditii, lipsa de claritate, precizie si previzibilitate a sintagmei „raporturi comerciale” din cuprinsul textului criticat face neclare si imprevizibile conditiile restrangerii libertatii individuale, drept fundamental prevazut la art.23 din Constitutie. De altfel, marja de apreciere a legiuitorului, atunci cand se pune in discutie art.23 din Constitutie, este supusa unui control strict al Curtii Constitutionale, fiind asadar una limitata.
24. Pentru aceste considerente, Curtea constata ca sintagma „raporturi comerciale” din cuprinsul dispozitiilor art.301 alin.(1) din Codul penal imprima un caracter lipsit de claritate, precizie si previzibilitate obiectului juridic al infractiunii de conflict de interese. Or, in aceste conditii, asa cum s-a aratat prin Decizia nr.363 din 7 mai 2015, destinatarul normei nu isi poate ordona conduita in raport cu o norma de incriminare care nu respecta conditiile de calitate ale legii.
25. Pentru aceste motive, Curtea constata ca dispozitiile art.301 alin.(1) din Codul penal incalca prevederile art.1 alin.(5) si art.23 din Constitutie, referitoare la calitatea legii si, respectiv, la libertatea individuala.”

Potrivit art. 147 alin.4 din Constitutia Romaniei, deciziile Curtii Constitutionale se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, iar de la data publicarii, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor.

Tinand seama de efectele acestei decizii a Curtii Constitutionale, de considerentele care au stat la baza adoptarii acesteia, curtea de apel a constatat ca, incepand cu data de 13.11.2015, data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei a deciziei indicate anterior, infractiunea prevazuta de art. 301 alin. 1 C.pen., in modalitatea conflictului determinat de raporturile comerciale ale autorului faptei cu persoana cu care s-a aflat in astfel de raporturi in ultimii 5 ani, a fost dezincriminata, nemaifiind prevazuta de legea penala, neputandu-se stabili obiectul juridic al infractiunii in aceasta modalitate de savarsire.

Fata de situatia retinuta, curtea a apreciat ca in prezenta cauza va trebui sa aplice cu intaietate principiul legalitatii procesului penal prevazut de art. 2 Cod procedura penala, fara a mai examina motivele de apel formulate de inculpat.

Curtea este tinuta, in virtutea principiului mentionat, sa aplice cu prioritate dispozitia de dezincriminare, totala sau partiala, a unei fapte penale, indiferent daca aceasta este prevazuta de un act cu putere de lege sau de o decizie a Curtii Constitutionale. Investita fiind cu o cauza penala avand ca obiect o acuzatie penala adusa de procuror unui inculpat, in contextul intervenirii, pana la pronuntarea solutiei definitive, a unei cauze care impiedica exercitarea in continuare a actiunii penale, dintre cele prevazute de art. 16 Cod procedura penala - in speta art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedura penala - fapta nu este prevazuta de legea penala, instanta de apel nu poate face abstractie de acest impediment in exercitarea actiunii penale dand efect
principiului fundamental al legalitatii incriminarii
,
pentru ca altfel s-ar dispune solutii de condamnare pentru fapte care nu mai sunt prevazute de lege ca infractiuni la data pronuntarii hotararii penale definitive.

Totodata, curtea de apel a avut in vedere caracterul de procedura speciala a acordului de recunoastere a vinovatiei reglementat in dispozitiile art. 478 - art. 488 Cod procedura penala, care reglementeaza limitele in care se poate incheia un astfel de acord si conditiile de incheiere a acestuia. Esential pentru realizarea unui acord de recunoastere a vinovatiei este existenta unei infractiuni a carei savarsire inculpatul o recunoaste, infractiune care trebuie sa intruneasca elementele constitutive prevazute de norma de incriminare.

Or, atunci cand fapta reclamata nu este prevazuta de legea penala, lege care trebuie sa indeplineasca conditiile de claritate, precizie si previzibilitate, fundamentul incheierii unui acord de recunoastere a vinovatiei lipseste cu desavarsire, nefiind posibila continuarea exercitarii actiunii penale impotriva persoanei acuzate.

Curtea a constatat asadar ca, in speta de fata, organul de urmarire penala, parte a acordului de recunoastere a vinovatiei, este singurul in masura sa reaprecieze situatia juridica a inculpatului in dosarul de urmarire penala cu privire la infractiunea de conflict de interese in forma continuata prev. de art. 301 alin.1 cu aplicarea art. 35 alin.1 si art. 5 C.pen., urmand sa dispuna in conformitate cu legea.

Decizia Curtii Constitutionale a Romaniei nr. 603 din 06.10.2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 845 din 13.11.2015, prin efectele sale, determina admiterea apelului declarat de inculpat, desfiintarea sentintei apelate, respingerea acordului de recunoastere a vinovatiei incheiat intre parchet si inculpat cu privire la infractiunea de conflict de interese in forma continuata prev. de art. 301 alin.1 cu aplicarea art. 35 alin.1 si art. 5 C.pen., si trimiterea dosarului catre parchet in vederea continuarii urmaririi penale.

Contrar sustinerilor inculpatului, instanta de apel nu poate dispune achitarea acestuia, potrivit art. 16 alin. 1 lit. b ipoteza I Cod procedura penala -
fapta nu este prevazuta de legea penala,
deoarece o astfel de solutie este in totala contradictie cu specificul procedurii speciale care presupunere recunoasterea savarsirii unei infractiuni si care nu poate conduce decat la o solutie de condamnare, renuntare la aplicarea pedepsei sau amanarea aplicarii pedepsei, asa cum prevede expres art. 485 alin. 1 lit. a cu trimitere la art. 396 alin. 2 - alin. 4 Cod procedura penala.

Spre deosebire de procedura obisnuita in care instanta de apel poate pronunta oricare dintre solutiile prevazute de art. 396 Cod procedura penala, cu respectarea principiilor care guverneaza calea de atac ordinara a apelului, in procedura speciala a acordului de recunoaste a vinovatiei instanta de apel este tinuta de solutiile prevazute expres in articolele mentionate in paragraful anterior.