Sfera subiectelor de drept ce pot fi supuse controlului Curtii de conturi, Entitate auditat

• Legea nr. 94/1992
• Legea nr. 31/1990
• Hotararea Guvernului nr. 760/2010

Sfera subiectelor de drept ce pot fi controlate de Curtea de Conturi este limitata exclusiv de art. 23 si 24 din Legea nr. 94/1992, iar in cadrul aceste sfere, pot fi supuse controlului numai acele societati la care Statul Roman sau celelalte persoane enumerate la art. 23 lit. d) si care detin la data controlului mai mult de jumatate din capitalul social al societatii controlate.

(Sectia de contencios administrativ si fiscal, Decizia civila nr. 1687 din 24 mai 2016, dr. D.D.-P.)

Prin recursul formulat de paratii Curtea de Conturi a Romaniei si Camera de Conturi Timis impotriva sentintei civile nr. 1786/09.12.2015 pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr. 4842/30/2015, se solicita admiterea acestuia, si casarea hotararii recurate cu consecinta respingerii actiunii.

Cu privire la fondul cauzei, recurentii apreciaza ca in mod gresit instanta de fond a retinut in considerente ca sunt intemeiate sustinerile reclamantei prin lichidator judiciar conform carora doar instanta de judecata prin procedura prevazuta de Legea nr. 85/2006 poate anula creanta inscrisa in tabloul preliminar in favoarea SC FISE E.S. SA, aceasta obligatie neputand fi pusa in sarcina entitatii auditate. Arata ca prin masura contestata nu s-a dispus anularea creantei inscrisa in tabloul preliminar, ci luarea de masuri de catre lichidatorul judiciar cu privire la ridicarea gajurilor instituite de catre SC DFEE E. SA asupra bunurilor apartinand SC S.E.B. SA conform hotararilor emise in acest sens; invedereaza instantei faptul ca masura dispusa are la baza in principal neprezentarea documentelor care sa ateste ca entitatea auditata a fost inscrisa in tabloul preliminar al creantelor, auditorii apreciind ca astfel se poate crea o posibila paguba in bugetul statului; arata ca dovada neprezentarii documentelor care sa ateste ca entitatea auditata a fost inscrisa in tabloul preliminar al creantelor consta in incheierea de catre auditorii publici externi a procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor nr. 1 din data de 16.02.2015, prin care lichidatorul judiciar al debitoarei a fost sanctionat contraventional pentru netransmiterea pana la data de 05.02.2015 a documentelor solicitate prin adresa Camerei de Conturi Timis nr. 231/30.01.2015.

Cu privire la masura dispusa pct. 3 al deciziei nr. 8/2015, apreciaza recurentii ca fiind eronate considerentele instantei de fond privitoare la perioada pentru care auditorii publici externi au estimat prejudiciul, cu precizarea ca contravaloarea acestor bunuri a fost achitata catre SC N.L. IFN SA si SC FISE E.S. SA de catre SISE E.B., catre firme de leasing din contul de disponibilitati bancare ale acesteia, in perioada 06.11.2007 - 26.11.2009 in suma totala de 1.338.957,07 lei; in consecinta, prin predarea bunurilor conform procesului verbal de predare-primire nr. 64 din 14.02.2015, fara recuperarea contravalorii ace4stor bunuri achitate, fara indoiala a fost prejudiciata SC S.E.B. SA, solutia instantei de fond privitoare la aceste aspecte fiind netemeinica si nelegala.

Cat priveste masura dispusa la pct. 5 din decizia contestata, apreciaza recurentii ca motivele de nelegalitate a solutiei pronuntate de instanta de fond constau in faptul ca prin aplicarea gresita a normelor de drept material, aceasta in mod gresit a retinut ca din totalul debitului suma de 58.986.332,06 lei a fost mentionata in protocolul de predare primire din 14.02.2012 atunci cand a avut loc infiintarea prin divizare a societatii, astfel ca nu s-ar putea retine ca nu se justifica aceasta suma. Precizeaza ca in conditiile in care a incetat contractul de credit nr. 28/2011 nu se justifica neridicarea gajurilor instituite de SC DFEE E. SA asupra imobilelor corporale aflate in patrimoniul SC S.E.B. SA, iar pentru creantele solicitate de SC F.E.S. SA, entitatea are obligatia sa le justifice cu documente care sa certifice obligatia de plata, documente inregistrate in evidenta contabila in conformitate cu prevederile art. 1 si 6 din Legea contabilitatii nr. 82/1991, aspecte care conduc la concluzia ca solutia instantei de fond este nelegala.

Referitor la solutia prin care instanta de fond a dispus anularea masurii dispusa la oct. 7 din decizia contestata, privitoare la sechestrele instituite pentru bunurile mobile si imobile, recurentii arata ca si aceasta este nelegala, avand in vedere ca instanta nu a luat in considerare faptul ca reclamanta intimata a contestat formal acest punct al deciziei, fara a aduce vreun argument care sa evidentieze nelegalitate masurii dispuse; mai mult, contrar considerentelor instantei de fond, invedereaza instantei de recurs faptul ca din documentatia pusa la dispozitie de catre societate in timpul controlului reiese ca potrivit certificatului de atestare fiscala nr. 953753/22.02.2011, persoana juridica SC FISE E.S. SA figureaza la data de 31.01.2011 cu obligatii de plata catre bugetul general consolidat in suma totala de 116.601.661 lei; ori, pentru stingerea acestor creante fiscale in perioada februarie-martie 2011 au fost intocmite un numar de 55 procese verbale de sechestru, pentru neachitarea unor obligatii fiscale catre bugetul general consolidat asupra unor bunuri imobile aflate in patrimoniul SISE Electrica Banat.

Recurentii considera ca instanta de fond nu a luat in considerare faptul ca la data controlului auditorii publici externi nu au putut stabili daca debitele au fost achitate sau nu de catre SC FISE E.S. SA, in vederea certificarii legalitatii ridicarii sechestrelor instituire in anul 2011, si daca sumele preluate prin Protocolul de predare-primire incheiat la data de 14.02.2012 reprezentand datoriile la bugetul general consolidat al statului care se predau catre S.C. FISE Electrica Serv S.A. si se preiau de SC S.E.B. SA sunt corecte sau nu, respectiv apartin societatii SC S.E.B. SA.

Apreciaza recurentii ca nu pot fi retinute ca legale considerentele instantei de fond, bazate exclusiv pe prevederile Protocolului de predare-primire incheiat la data de 14.02.2012 si fara a fi sustinute in plan probator.

Analizand actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozitiilor art. 499 din noul Cod de procedura civila aprobat prin Legea nr. 134/2010, Curtea de Apel constata urmatoarele:

Cu privire la obiectul litigiului, Curtea retine ca in prezenta cauza, reclamanta M. R. L. Filiala Timis S.P.R.L., in calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC S.E.B. SA, a solicitat anularea si suspendarea executarii Incheierii nr. 36/12.06.2015 emisa de Curtea de Conturi a Romaniei si respectiv a constatarilor si masurilor cuprinse in Decizia nr. 8/2015 emisa de Camera de Conturi Timis in cadrul paragrafelor:

1- Alte abateri referitoare la organizarea si tinerea la zi a evidentei patrimoniului;

3 - Alte abateri referitoare la organizarea si tinerea la zi a evidentei patrimoniului - Referitor la predarea unor bunuri inregistrate in evidenta SC S.E.B. SA fara plata.;

5.-Nerespectarea prevederilor legale privind inregistrarea in contabilitate a creantelor bugetare pentru debite stabilite in solidar - cu privire la realitatea si legalitatea creantelor solicitate de catre SC FISE E.S. SA conform tabelului preliminar al creantelor.

7. Cu privire la sechestrele instituite pentru bunurile mobile si imobile (D1311).

Instanta de fond a admis actiunea in justitie, dispunand anularea Incheierii nr. 36/12.06.2015 si anularea in parte a Deciziei nr. 8/2015, respectiv a punctelor 1,3,5 si 7, precum si suspendarea executarii actelor administrative contestate pana la solutionarea definitiva a prezentei cauze.

In recurs, Curtea de Conturi a criticat solutia instantei de fond cu privire la admiterea suspendarii executarii si a anularii celor doua acte contestate.

In fapt, pentru lamurirea aspectelor ce se vor consemna ulterior, Curtea retine ca prin Sentinta comerciala nr. 2009/14.08.2014, pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 8776/30/2013, s-a dispus deschiderea procedurii falimentului S SC S.E.B. SA, fiind numit in calitate de lichidator judiciar M.R.L. Filiala Timis SPRL.

Camera de Conturi Timis a efectuat, in perioada 12.01.2015 - 20.02.2015, un control asupra situatiei, evolutiei si modului de administrare a patrimoniului public si privat al statului, precum si legalitatea realizarii veniturilor si a efectuarii cheltuielilor la SC S.E.B. SA.

Ca urmare a incheierii activitatii de control, Camera de Conturi Timis a emis Raportul de Control nr. 187/20.02.2015, care a stat la baza Deciziei nr. 8/2015 emisa de Curtea de Conturi - Camera de Conturi Timis, impotriva careia M.R.L. Filiala Timis SPRL a formulat o contestatie, in data de 03.04.2015, cu privire la paragrafele:1,3,5,7.solicitand anularea acestora.

Prin incheierea nr. 36/12.06.2015, Curtea de Conturi a Romaniei a respins contestatia nr. 973/03.04.2015, formulata de M.R.L. Filiala Timis SPRL impotriva Deciziei nr. 8/2015, emisa de Camera de Conturi Timis.

Curtea mai retine ca SC S.E.B. SA a fost infiintata in baza art. 1 alin. (1) din Hotararea de Guvern nr. 760/2010 privind infiintarea societatilor comerciale „S.E.B.” SA, „S.E.D.” - SA, „S.E.M.” - SA, „S.E.O.” - SA si „S.E.M.” - SA prin reorganizarea SC FISE E.S. SA, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 557 din 6 august 2010 - text conform caruia „se reorganizeaza SC FISE E.S. SA, filiala a SC DFEE E. SA, ca urmare a divizarii prin desprindere a unei parti din patrimoniul acesteia, in temeiul art. 250

^A

1 lit. b) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si se infiinteaza, in conditiile legii, urmatoarele societati comerciale, avand actionar unic SC DFEE E. SA:

1. SC S.E.B. SA, cu sediul in municipiul Timisoara, ;(...)”.

Examinand hotararea recurata, Curtea observa ca parata Curtea de Conturi si-a intemeiat competenta de control pe dispozitiile art. 23 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi - astfel cum a fost republicata la 3 aprilie 2014 - dispozitii conform carora „in cadrul competentelor prevazute la art. 21, Curtea de Conturi isi desfasoara activitatile specifice asupra urmatoarelor categorii de entitati publice:

d) societatile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, la care statul, unitatile administrativ-teritoriale, institutiile publice sau regiile autonome detin, singure sau impreuna, integral sau mai mult de jumatate din capitalul social”.

Prin urmare, Camera de Conturi a judetului Timis a apreciat ca este competenta sa efectueze controlul pentru actele societatii S.E.B. indeplinite in perioada in care Statul roman era actionar majoritar la aceasta societate.

intrucat Curtea nu a fost lamurita asupra datei concrete pana la care Statul roman a fost actionar majoritar al S.E.B. - aceasta din urma contestand, prin lichidator, competenta de control a Curtii de Conturi sub acest aspect - cauza a fost repusa pe rol prin incheierea din 23.02.2016 (filele 62-65 dosar Curtea de Apel Timisoara), punandu-se in vedere Curtii de Conturi sa depuna la dosar inscrisurile emise de Oficiul registrului comertului referitoare la componenta/identitatea actionarilor reclamantei SC S.E.B. SA de la infiintarea acesteia si pana la data efectuarii controlului Curtii de Conturi.

Curtea constata ca Statul Roman a fost actionar majoritar al SC DFEE E. SA - care este actionar unic al entitatii controlate SC S.E.B. SA- pana la data de 15.07.2014, cand procentul actiunilor Statului Roman la aceasta societate s-a redus la 48,78%.

Curtea constata, totodata ca parata Curtea de Conturi a efectuat controlul la SC S.E.B. SA in perioada 12.01.2015-20.02.2015, dupa data la care Statul Roman a incetat sa mai fie actionar majoritar al SC DFEE E. SA - care este actionar unic al entitatii controlate SC S.E.B. SA, conform art. 1 alin. (1) din Hotararea Guvernului nr. 760/2010.

in ceea ce priveste cadrul legal privind competentele Curtii de Conturi, Curtea precizeaza ca acestea sunt reglementate prin Legea nr. 94 din 8 septembrie 1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, lege care a fost republicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 238 din 3 aprilie 2014.

Ulterior republicarii din 2014, Legea nr. 94/1992 a mai fost modificata prin Legea nr. 7/2016 - modificare fara consecinte in prezenta cauza.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 94/1992 republicata in 2014, „Curtea de Conturi exercita controlul asupra modului de formare, de administrare si de intrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public”.

Conform art. 21 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, „Curtea de Conturi exercita functia de control asupra modului de formare, de administrare si de intrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public, furnizand Parlamentului si, respectiv, unitatilor administrativ-teritoriale rapoarte privind utilizarea si administrarea acestora, in conformitate cu principiile legalitatii, regularitatii, economicitatii, eficientei si eficacitatii”.

Raportat la dispozitiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 94/1992 republicata in 2014, Curtea retine competenta Curtii de Conturi de a verifica modul de formare, de administrare si de intrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public.

In privinta sferei subiectelor de drept ce pot fi supuse controlului Curtii de Conturi, Curtea constata ca aceasta este reglementata de art. 23 si 24 din Legea nr. 94/1992.

Raportat la faptul ca reclamanta SC S.E.B. SA avea actionar minoritar Statul Roman la data efectuarii controlului Curtii de Conturi din speta, Curtea reaminteste ca art. 23 lit. d) din Legea nr. 94/1992 prevede ca „in cadrul competentelor prevazute la art. 21, Curtea de Conturi isi desfasoara activitatile specifice” la „societatile reglementate de Legea nr. 31/1990 ... la care statul, unitatile administrativ-teritoriale, institutiile publice sau regiile autonome detin, singure sau impreuna, integral sau mai mult de jumatate din capitalul social”. Curtea subliniaza ca textul art. 23 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 94/1992 este redactat la timpul prezent („societatile ... la care statul, unitatile administrativ-teritoriale ... detin
...
”),

ceea ce implica faptul ca activitatile Curtii de Conturi trebuie sa se desfasoare in perioada in care Statul Roman este actionar majoritar la societatea controlata, iar nu ulterior.

Textul art. 23 lit. d) din Legea nr. 94/1992 nu este redactat in sensul posibilitatii unui control la o societate comerciala care nu indeplineste in prezent - respectiv la data controlului - cerinta ca Statul Roman sa fie actionar majoritar al societatii controlate, intrucat textul citat nu vizeaza societatile la care Statul Roman sau celelalte persoane enumerate
„
detin sau au
detinut” mai mult de jumatate din capitalul social.

In acelasi sens este si definitia entitatii auditate din cuprinsul art. 2 lit. j) din Legea nr. 94/1992, text potrivit caruia „in intelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:

j) entitate auditata - autoritatea publica, compania/societatea nationala, regia autonoma, societatea reglementata de Legea societatilor nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, la care statul sau o unitate administrativ-teritoriala detine, singur sau impreuna, integral sau mai mult de jumatate din capitalul social; ”.

Totodata, Curtea observa ca nici un alt text din cuprinsul Legii nr. 94/1992 nu autorizeaza o extindere a controlului Curtii de Conturi la alte subiecte de drept decat cele enumerate art. 23 si 24 din aceasta lege.

Curtea reaminteste ca, potrivit art. 24 din Legea nr. 94/1992, „Curtea de Conturi poate hotari desfasurarea activitatilor stabilite de lege si la alte persoane decat cele prevazute la art. 23, care:

1. beneficiaza de garantii guvernamentale pentru credite, de subventii sau alte forme de sprijin financiar din partea statului, a unitatilor administrativ-teritoriale, a altor institutii publice;
2. administreaza, in temeiul unui contract de concesiune sau de inchiriere, bunuri apartinand domeniului public sau privat al statului ori al unitatilor administrativ-teritoriale;
3. administreaza si/sau utilizeaza fonduri publice, in sensul prezentei legi, verificarile urmand a se efectua numai in legatura cu legalitatea administrarii si/sau utilizarii acestor fonduri”.

Or, sfera subiectelor de drept ce pot fi controlate de Curtea de Conturi a fost clar circumscrisa prin textul art. 23 din Legea nr. 94/1992 si prin extinderea acestei sfere astfel cum rezulta din art. 24 al aceleiasi legi.

Textul art. 23 lit. d) din Legea nr. 94/1992 nu vizeaza toate societatile comerciale la care Statul Roman este actionar, ci numai acelea la care este actionar majoritar. Prin urmare, din chiar textul acestui articol rezulta ca legiuitorul a inteles sa limiteze sfera controlului Curtii de Conturi la societatile unde Statul Roman este actionar majoritar, desi Statul Roman poate fi pagubit si in cazul activitatii unor societati la aceste acesta este actionar minoritar.

Totodata, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 94/1992 reglementeaza aspectele controlate, iar nu sfera subiectelor de drept supuse controlului, textul prevazand ca „prin verificarile sale la persoanele prevazute la art. 23 si 24, Curtea de Conturi urmareste, in principal....”. prin urmare, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 94/1992 limiteaza, de asemenea, sfera subiectelor controlate exclusiv la cele reglementate de art. 23 si 24 din aceeasi lege.

Din textele legale citate rezulta, asadar, ca sfera subiectelor de drept ce pot fi controlate de Curtea de Conturi este limitata exclusiv de art. 23 si 24 din Legea nr. 94/1992, iar in cadrul aceste sfere, pot fi supuse controlului numai acele societati la care Statul Roman sau celelalte persoane enumerate la art. 23 lit. d) detin la data controlului mai mult de jumatate din capitalul social al societatii controlate.

Curtea subliniaza ca interpretarea judiciara a dispozitiilor legale trebuie realizata in primul rand din punct de vedere gramatical - dupa sensul cuvintelor folosite de catre legiuitor si modul cum sunt ele asezate si legate in fraza - dar si teleologic, cautandu-se sa se descopere scopul urmarit de legiuitor prin adoptarea normelor juridice de care s-au prevalat partile, tocmai pentru a discerne, in raport cu acest scop, semnificatia ce trebuie atribuita textelor si care sa fie cat mai apropiata de intentia presupusa a legiuitorului,

De asemenea, interpretarea judiciara a dispozitiilor legale trebuie realizata si sistematic, metoda care sa tina seama de locul normei juridice ce trebuie interpretata in contextul legii sau in contextul intregii legislatii conexe.

Nu in ultimul rand interpretarea judiciara a dispozitiilor legale trebuie realizata din punct de vedere logic, context in care trebuie sa se tina seama si de regulile specifice de interpretare exprimate, in doctrina, prin formulari precum aceea ca legea speciala deroga de la cea generala - „specialia generalibus derogant”, ca exceptia este de stricta interpretare - conform adagiului „exceptio est strictissimae interpretationis”, sau ca unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distinga - „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemos”, ori ca dispozitiile legale trebuie interpretate in sensul in care ele produc efecte, iar nu intr-un sens contrar - „actus interpretandus est pretins ut valeat quam ut pereat”.

Raportat la aceste consideratii teoretice, Curtea observa ca sfera subiectelor de drept supuse controlului Curtii de Conturi fiind delimitata clar de art. 23 si 24 din Legea nr. 94/1992, nu prezinta relevanta - in privinta acestei sfere a persoanelor controale - care sunt obiectivele sau scopurile controlului respectiv.

De altfel, Curtea observa ca parata Curtea de Conturi nu a adus nici un argument referitor la modul de interpretare a art. 23 lit. d) in sens contrar celor retinute mai sus, iar recunoasterea legala a unui control al Curtii de Conturi asupra activitatii unei societati comerciale la care Statul Roman nu mai este actionar majoritar nu este permisa de lege, cu atat mai mult cu cat nu se poate retine ca - prin transmiterea de catre Statul Roman a majoritatii capitalului social al acestei societati - prin actele societatii respective s-ar putea inregistra pagube semnificative in patrimoniul Statului Roman. Curtea admite ca interesele financiar ale Statului Roman pot fi afectate si in cazul activitatii societatilor la care acesta este actionar minoritar, insa controlul acestor societati excede competentelor Curtii de Conturi.

Avand in vedere cele aratate mai sus, Curtea retine ca actul de control al Curtii de Conturi contestat in prezenta cauza a fost emis cu incalcarea dispozitiilor art. 23 lit. d) din Legea nr. 94/1992, respectiv cu incalcarea competentei personale a Curtii de Conturi, fiind lovit de nulitate pentru nerespectarea dispozitiilor legale citate mai sus.

Raportat la aceasta concluzie, Curtea retine inutitlitatea analizarii celorlalte argumente invocate in recurs de Curtea de Conturi, solutia desfiintarii actului prin hotararea recurata fiind intemeiata.

Tinand seama ca reclamanta SC S.E.B. SA a solicitat anularea partiala a actelor de control emise de Curtea de Conturi, Curtea retine ca nu este investita sa dispuna in prezenta cauza desfiintarea integrala a actelor contestate.

In consecinta, Curtea apreciaza ca solutia instantei de fond este temeinica si legala, recursul formulat de parata Curtea de Conturi a Romaniei impotriva sentintei civile nr. 1786/09.12.2015, pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr. 4842/30/2015 a fost respins ca nefondat, in temeiul art. 496 alin. (1