Situatii care pot crea indoieli privind lipsa de impartialitate a organului judecatoresc
28 martie 2020Serviciu militar sau serviciu alternativ cu caracter civil
28 martie 2020
Sfera de aplicare a vietii de familie
-
Notiunea de „familie" in sensul art. 8 din Conventie nu se limiteaza exclusiv la relatiile bazate pe casatorie si poate include si alte „legaturi de familie"
de facto,
in cazul in care partile coabiteaza in afara casatoriei
[Johnston si altii impotriva Irlandei,
pct. 56; Van der Heijden impotriva Tarilor de Jos
(MC), pct. 50, care privea incercarea de a obliga reclamanta sa depuna marturie, in cadrul unei
proceduri penale, impotriva partenerului sau de lunga durata, impreuna cu care locuia]. Chiar si in absenta coabitarii, pot exista legaturi suficient de solide pentru a constitui o viata de familie
(Kroon si
altii impotriva Tarilor de Jos,
pct. 30), intrucat o uniune stabila poate exista independent de coabitare
[Vallianatos si altii impotriva Greciei
(MC), pct. 49 si 73]. Totu si, acest lucru nu inseamna ca familiilor si relatiilor
de facto
trebuie sa li se acorde o recunoa stere juridica specifica
(Babiarz impotriva Poloniei,
pct. 54): astfel, obligatiile pozitive ale statului nu includ obligatia de a accepta o cerere de divort depusa de un reclamant care dore ste sa se recasatoreasca dupa ce a avut un copil cu noua sa partenera (pct. 56-57). In plus, de si este posibil ca, in prezent, coabitarea sa nu fie un criteriu definitoriu pentru a determina stabilitatea unei relatii de durata, aceasta este cu siguranta un element care ar putea permite infirmarea altor indicii care pun sub semnul intrebarii sinceritatea unei casatorii
[Concetta
Schembri impotriva Maltei
(dec.), pct. 52, privind o casatorie considerata fictiva]. - De asemenea, Curtea a considerat ca viata de familie ce se dore ste a fi protejata poate intra, in mod exceptional, in domeniul de aplicare al art. 8, in special in cazurile in care faptul ca viata de familie nu a fost inca pe deplin stabilita nu este imputabil reclamantului
(Pini si altii impotriva Romaniei,
pct. 143 si 146). In special, in cazul in care circumstantele justifica acest lucru, viata de familie trebuie sa se extinda la relatia potentiala dintre un copil nascut in afara casatoriei si tatal sau biologic. In astfel de cazuri, factorii relevanti care pot determina existenta reala, in practica, a unor legaturi personale stranse includ natura relatiei dintre parintii naturali, precum si interesul manifestat si angajamentul asumat de tata fata de copil, atat inainte, cat si dupa na stere
[Nylund impotriva Finlandei
(dec.); L.
impotriva Tarilor de Jos,
pct. 36; Anayo impotriva Germaniei, pct. 57]. - Totu si, in general, coabitarea nu este o conditie
sine qua non
a vietii de familie intre parinti si copii
(Berrehab impotriva Tarilor de Jos,
pct. 21). Casatoriile care nu sunt conforme cu dreptul national nu reprezinta un obstacol in ceea ce prive ste stabilirea existentei unei vieti de familie
(Abdulaziz,
Cabales si Balkandaliimpotriva Regatului Unit,
pct. 63). Un cuplu care incheie o casatorie pur religioasa, nerecunoscuta de dreptul intern, poate intra sub incidenta notiunii de viata de familie, in sensul art. 8. Cu toate acestea, art. 8 nu poate fi interpretat ca impunand statului obligatia de a recunoa ste casatoria religioasa, de exemplu in ceea ce prive ste drepturile succesorale si pensiile de urma s
[ Serife Yigit
impotriva Turciei
(MC), pct. 97-98 si 102] sau in cazul in care casatoria a fost incheiata de un copil de 14 ani
(Z.H. si R.H. impotriva Elvetiei,
pct. 44). -
In cele din urma, logodna in sine nu determina existenta unei vieti de familie
(Wakefield impotriva
Regatului Unit,
decizia Comisiei).
- Relatia pe care o intretine un cuplu format din persoane de acela si sex intra in sfera de aplicare a notiunii de viata de familie, precum si a celei de viata privata, la fel ca un cuplu heterosexual
[Vallianatos si altii impotriva Greciei
(MC), pct. 73-74; Xsi altii impotriva Austriei (MC), pct. 95; P.B. si
J.S. impotriva Austriei,
pct. 30; Schalk si Kopf impotriva Austriei, pct. 92-94]. Acest principiu a fost stabilit pentru prima data in cauza Schalk si Kopf impotriva Austriei in care Curtea a considerat ca este artificial sa se mentina opinia conform careia, spre deosebire de un cuplu heterosexual, un cuplu homosexual nu se poate bucura de o „viata de familie" in sensul art. 8. Prin urmare, relatia dintre reclamanti, un cuplu de persoane de acela si sex care convietuiau intr-un parteneriat stabil de facto, intra sub incidenta notiunii de „viata de familie", la fel ca si relatia unui cuplu de persoane heterosexuale aflate in aceea si situatie. Curtea a stabilit, de asemenea, ca relatia dintre doua femei care traiau impreuna in cadrul unui parteneriat civil si copilul conceput de una din ele prin reproducere asistata, dar crescut de ambele femei, constituia o viata de familie in sensul art. 8 [Gas si Dubois
impotriva Frantei
(dec.); Xsi altii impotriva Austriei (MC), pct. 96]. - In 2010, Curtea a observat ca exista un consens la nivel european privind recunoa sterea juridica a cuplurilor formate din persoane de acela si sex, care s-a dezvoltat rapid in ultimul deceniu
(Schalk si
Kopf impotriva Austriei,
pct. 105; a se vedea si Orlandi si altii impotriva Italiei, pct. 204-206). In cauzele
Schalk si Kopf impotriva Austriei,
pct. 108, si Chapin si Charpentier impotriva Frantei, pct. 48, Curtea a constatat ca statele au libertatea, in temeiul art. 14, coroborat cu art. 8, de a restrictiona accesul la casatorie al cuplurilor heterosexuale. - Cu toate acestea, Curtea a constatat o incalcare a art. 14, coroborat cu art. 8, in cazul in care o lege interzicea cuplurilor formate din persoane de acela si sex sa incheie uniuni civile, subliniind ca, din cele 19 state parti la Conventie care au autorizat o forma de parteneriat inregistrat, alta decat casatoria, numai doua state au rezervat acest tip de parteneriat exclusiv cuplurilor heterosexuale
[Vallianatos si altii impotriva Greciei
(MC), pct. 91-92]. Constatand existenta unei evolutii internationale continue catre recunoa sterea juridica si tinand seama de circumstantele specifice din Italia, Curtea a constatat ca autoritatile italiene nu si-au indeplinit obligatia pozitiva care le revine in temeiul art. 8, de a se asigura ca reclamantii au la dispozitie un cadru juridic specific, care prevede recunoa sterea si protectia uniunilor persoanelor de acela si sex
(Oliari si altii impotriva Italiei,
pct. 178 si 180-185). Curtea a constatat ca, in cadrul Consiliului Europei, douazeci si patru din cele patruzeci si sapte state membre au adoptat deja o legislatie prin care sunt recunoscute cuplurile formate din persoane de acela si sex si care le ofera acestora protectie juridica (pct. 178). Aceasta a observat ca, in Italia, exista un conflict intre realitatea sociala a reclamantilor, care i si traiau relatia de cuplu in mod deschis, si imposibilitatea acestora de a obtine o recunoa stere oficiala a relatiei lor. Subliniind ca obligatia de a garanta recunoa stere si protectie uniunilor intre persoane de acela si sex nu ar impune statului italian nicio sarcina deosebita, Curtea a hotarat ca, in absenta casatoriei, cuplurile formate din persoane de acela si sex, precum reclamantii, sunt interesate in mod deosebit sa obtina posibilitatea de a incheia o forma de uniune civila sau de parteneriat inregistrat, avand in vedere ca acest lucru ar constitui cea mai adecvata modalitate prin care ar putea obtine recunoa sterea juridica a relatiei lor si care le-ar garanta protectia relevanta - sub forma unor drepturi esentiale, relevante pentru un cuplu aflat intr-o relatie stabila si serioasa -, fara sa intampine obstacole inutile (pct. 173-174). - In ceea ce prive ste refuzul de a inregistra casatoriile incheiate in strainatate intre persoane de acela si sex, in cauza Orlandi si altii impotriva Italiei, autoritatile nationale nu au furnizat nicio forma de protectie uniunii reclamantilor in calitate de persoane de acela si sex, ca urmare a vidului juridic existent in dreptul italian (in masura in care acesta nu prevedea niciun tip de uniune care sa poata proteja relatia reclamantilor). Avand in vedere faptul ca statul nu s-a asigurat ca reclamantii dispun de un cadru juridic specific, care sa prevada recunoa sterea si protectia uniunilor intre persoane de acela si sex, a fost incalcat art. 8 (pct. 201).
- In doua cauze, Curtea a considerat ca cuplurile homosexuale se afla intr-o situatie diferita fata de cuplurile heterosexuale. In cauza Aldeguer Tomas impotriva Spaniei, Curtea a constatat ca nu a existat o incalcare a art. 14 coroborat cu art. 8 din Conventie si a art. 1 din Protocolul nr. 1 in cazul in care partenerul supravietuitor din cadrul unui cuplu homosexual, spre deosebire de cel care forma un cuplu heterosexual, nu a putut obtine o pensie de urma s ulterior decesului partenerului sau, care a survenit inainte de recunoa sterea casatoriei intre persoane de acela si sex incheiata in 2005 (pct. 88-90). In cauza Taddeuci si McCall impotriva Italiei, Curtea a constatat o incalcare a art. 14 din Conventie coroborat cu art. 8, in cazul in care parteneri de acela si sex au fost impiedicati sa locuiasca impreuna in Italia, ca urmare a refuzului de a i se acorda unuia din ei, care nu era cetatean al Uniunii Europene, un permis de sedere din motive familiale (pct. 98-99). Curtea a considerat ca un cuplu format din persoane de acela si sex, in cadrul caruia unul dintre parteneri nu era cetatean al Uniunii Europene, se afla intr-o situatie diferita de cea a unui cuplu heterosexual necasatorit, in cadrul caruia unul dintre parteneri nu era cetatean al Uniunii Europene si, prin urmare, era necesar sa fie tratat diferit (pct. 85).
- Cu toate acestea, intr-o alta cauza referitoare la reglementarea permiselor de sedere in scopul reintregii familiei, Curtea a considerat ca cuplurile homosexuale si cele heterosexuale se afla intr-o situatie similara
(Pajic impotriva Croatiei,
pct. 73). Curtea a afirmat ca, prin excluderea tacita a cuplurilor homosexuale din domeniul sau de aplicare, legislatia nationala a introdus o diferenta de tratament bazata pe orientarea sexuala, incalcand astfel art. 8 din Conventie (pct. 79-84). - Intr-o cauza in care reclamanta a solicitat schimbarea numarului din cartea de identitate aferent sexului masculin in cel corespunzator sexului feminin, dupa ce a suferit o interventie chirurgicala de
schimbare de sex, viata sa de familie era implicata intrucat recunoa sterea deplina a noului sex al acesteia impunea transformarea casatoriei sale intr-un parteneriat inregistrat
[Hamalainen impotriva
Finlandei
(MC), pct. 60-61]. Cu toate acestea, Curtea a constatat ca transformarea casatoriei reclamantei intr-un parteneriat inregistrat nu ar constitui o incalcare a vietii de familie in sensul art. 8
(ibidem,
pct. 86).
Reproducerea asistata medicala/dreptul de a deveni parinte genetic
-
La fel ca in cazul notiunii de viata privata (a se vedea supra „Drepturi reproductive"), notiunea de viata de familie include dreptul la respectarea deciziei de a deveni parinte in sensul genetic
[Dickson
impotriva Regatului Unit
(MC), pct. 66; Evans impotriva Regatului Unit (MC), pct. 72]. In consecinta, dreptul unui cuplu de a recurge la reproducerea asistata medical intra in sfera de aplicare a art. 8, fiind o forma de exprimare a vietii private si de familie
[S.H. si altii impotriva Austriei
(MC), pct. 82]. Cu toate acestea, dispozitiile art. 8 considerate separat nu garanteaza nici dreptul de a intemeia o familie, nici dreptul de a adopta un copil
[E.B. impotriva Frantei
(MC), pct. 41].
- Curtea considera ca, intr-un domeniu sensibil precum procrearea artificiala, trebuie sa fie luate in serios preocuparile bazate pe considerente de ordin moral sau pe acceptarea sociala [S. H. si altii
impotriva Austriei
(MC), pct. 100]. Totu si, acestea nu constituie, in sine, motive suficiente pentru interzicerea totala a anumitor tehnici de procreare artificiala, cum ar fi donarea de ovule; in ciuda marjei ample de apreciere acordata statelor contractante, cadrul juridic elaborat in acest scop trebuie sa fie coerent, astfel incat sa permita luarea in considerare in mod corespunzator a diferitelor interese legitime implicate
(ibidem)
. - Curtea a constatat ca nu a existat o incalcare a art. 8 intr-o cauza in care dreptul intern i-a permis fostului partener al reclamantei sa i si retraga consimtamantul privind conservarea si utilizarea de catre aceasta a embrionilor pe care i-au creat impreuna, impiedicand-o astfel sa aiba vreodata un copil cu care sa aiba o legatura genetica
[Evans impotriva Regatului Unit
(MC), pct. 82]. - De asemenea, art. 8 protejeaza copiii nascuti de o mama surogat in afara statului membru in cauza, atunci cand persoana care, in temeiul dreptului statului strain, este mama copilului din punct de vedere juridic nu poate inregistra legatura legala de filiatie in temeiul dreptului francez. Cu toate acestea, Curtea nu impune statelor legalizarea maternitatii de substitutie si, in plus, statele pot solicita, inainte de a elibera documentele de identitate ale copiilor nascuti de mame surogat, o dovada a legaturii de filiatie fata de ace sti copii
(Mennesson impotriva Frantei; Labassee impotriva Frantei; D. si
altii impotriva Belgiei; Foulon si Bouvet impotriva Frantei,
pct. 55-58). -
Cauza Paradiso si Campanelli impotriva Italiei (MC) a avut ca obiect separarea si plasarea spre adoptie a unui copil conceput in strainatate, in urma unei sarcini surogat si adus inapoi in Italia, cu incalcarea legislatiei italiene privind adoptia (pct. 215). Curtea a constatat ca, in aceasta cauza, nu exista nicio viata de familie si a examinat-o din perspectiva notiunii de „viata privata".
-
Dreptul parintelui si al copilului de a se bucura unul de compania celuilalt constituie un element fundamental al vietii de familie, in sensul art. 8 din Conventie (chiar daca relatia dintre parinti s-a destramat) si masurile interne care incalca acest drept constituie o ingerinta in dreptul protejat de art. 8 din Conventie
[Monory impotriva Romaniei si Ungariei,
pct. 70; Zorica Jovanovic impotriva Serbiei,
pct. 68; Kutzner impotriva Germaniei, pct. 58; Elsholz impotriva Germaniei (MC), pct. 43; K. si T.
impotriva Finlandei
(MC), pct. 151].
- Curtea a constatat ca rapirea secreta si in afara oricarui cadru legal a reclamantului, precum si lipsirea arbitrara de libertate a acestuia, au avut ca rezultat impiedicarea membrilor familiei de a se bucura unul de compania celuilalt si, prin urmare, au constituit o incalcare a art. 8
[El-Masri impotriva
Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei
(MC), pct. 248-250]. Curtea a constatat, de asemenea, incalcarea art. 8 intr-o cauza in care reclamantul a fost tinut izolat mai mult de un an, separat de familia sa, care nu avea informatii cu privire la soarta acestuia
(Nasr si Ghali impotriva Italiei,
pct. 305).
- Curtea a constatat, de asemenea, ca din cauza faptului ca reclamantei nu i-au fost furnizate informatii credibile cu privire la soarta fiului sau au fost incalcate in mod continuu dreptul membrilor unei familii de a se bucura unul de compania celuilalt si dreptul reclamantei la respectarea vietii sale de familie
(Zorica Jovanovic impotriva Serbiei,
pct. 74-75). -
Refuzul de a-i permite unui copil sa i si insoteasca mama in alta tara in scopul formarii postuniversitare a acesteia din urma, in absenta consimtamantului ambilor parinti, trebuie examinat in lumina interesului superior al copilului, evitandu-se o abordare automata si formala
(Penchevi
impotriva Bulgariei,
pct. 75).
- Calitatea de mama biologica a unei persoane este suficienta pentru a avea capacitatea sa se adreseze Curtii si in numele copilului sau, pentru a proteja interesele acestuia din urma
(M.D. si altii
impotriva Maltei,
pct. 27). - Curtea considera ca o mama singura si copilul sau constituie o forma de familie la fel de importanta ca altele. Actionand intr-o maniera care sa permita dezvoltarea normala a vietii de familie a unei femei necasatorite si a copilului sau, statul trebuie sa evite orice discriminare bazata pe motive legate de na stere
(Marckx impotriva Belgiei,
pct. 31 si 34). Dezvoltarea vietii de familie a unei mame necasatorite si a copilului sau, recunoscut de aceasta, poate fi impiedicata in cazul in care copilul nu devine membru al familiei mamei si daca stabilirea filiatiei produce efecte numai in cadrul relatiei dintre aceste doua persoane
(ibidem,
pct. 45; Kearns impotriva Frantei, pct. 72). -
Un parinte natural care, in cuno stinta de cauza, i si da consimtamantul privind adoptia unui copil, poate sa fie ulterior impiedicat, din punct de vedere juridic, sa anuleze aceasta renuntare
(I.S. impotriva
Germaniei)
,
insa un parinte trebuie sa aiba capacitatea juridica de a face o astfel de declaratie de renuntare. In cazul in care legislatia nu protejeaza suficient drepturile parinte sti, atunci o decizie de adoptie incalca dreptul mamei la respectarea vietii de familie
(Zhou impotriva Italiei)
.
In mod similar, in cazul in care un copil a fost luat in ingrijire si separat de mama in mod nejustificat, iar autoritatea locala nu a sesizat o instanta in vederea examinarii problemei, mama naturala a fost privata de o participare adecvata la procesul decizional privind luarea in ingrijire a fiicei sale si, prin urmare, de protectia necesara a intereselor acestora, ceea ce a constituit o incalcare a dreptului la respectarea vietii de familie
[T.P. si K.M. impotriva Regatului Unit
(MC), pct. 83].
- Curtea observa ca notiunea de viata de familie prevazuta la art. 8 nu se limiteaza doar la relatiile bazate pe casatorie si poate cuprinde si alte legaturi „de familie"
de facto
in cazul in care partile coabiteaza in afara casatoriei
(Keegan impotriva Irlandei,
pct. 44; Kroon si altii impotriva Tarilor de Jos,
pct. 30). S-a constatat ca aplicarea acestui principiu se extinde si la relatia dintre tatii naturali si copiii acestora nascuti in afara casatoriei. De asemenea, Curtea considera ca art. 8 nu poate fi interpretat in sensul ca protejeaza exclusiv o viata de familie deja stabilita, ci, in cazul in care circumstantele justifica acest lucru, trebuie sa se extinda la relatia care s-ar putea dezvolta intre un tata natural si un copil nascut in afara casatoriei
[Nylund impotriva Finlandei
(dec.); Shavdarov impotriva Bulgariei, pct. 40]. In acest din urma caz, Curtea a admis ca prezumtia de paternitate implica faptul ca reclamantul nu a fost in masura sa stabileasca filiatia paterna prin intermediul unei actiuni in justitie, dar a subliniat ca acesta ar fi putut face si alte demersuri pentru stabilirea unei legaturi paterne, constatand a sadar ca nu a existat o incalcare a art. 8. - In cazul in care existenta sau absenta unei vieti de familie prive ste o relatie care s-ar putea dezvolta intre un copil nascut in afara casatoriei si tatal natural al acestuia, printre factorii care trebuie luati in considerare se numara natura relatiei dintre parintii naturali si interesul manifestat si angajamentul asumat de tata fata de copil, atat inainte, cat si dupa na stere
[Nylundimpotriva Finlandei
(dec.)]. Simpla legatura de rudenie biologica, in absenta altor elemente juridice sau de fapt care sa indice existenta unei relatii personale apropiate, nu este suficienta pentru a beneficia de protectia art. 8
(L. impotriva Tarilor de Jos,
pct. 37-40). Pe de alta parte, excluderea completa si automata a reclamantului din viata copilului sau, ulterior pierderii paternitatii, fara a lua in considerare in mod corespunzator interesul superior al copilului, a constituit o nerespectare a vietii de familie a reclamantului
(Nazarenko impotriva Rusiei,
pct. 65-66; a se compara cu Mandet impotriva Frantei, pct. 58). Curtea a constatat, de asemenea, o incalcare a art. 8 in cazul in care reclamantii nu au fost in masura sa i si stabileasca paternitatea din cauza unui termen strict de prescriptie
(Calin si altii impotriva
Romaniei,
pct. 96-99) - In cauza Shofman impotriva Rusiei, referitoare la decizia unui tata de a introduce o actiune in tagada paternitatii, dupa ce a descoperit ca nu era tatal biologic al unui copil nascut cu doi ani inainte, Curtea a constatat ca introducerea unui termen de prescriptie pentru formularea unei actiuni in tagada paternitatii putea fi justificata de dorinta de a asigura securitatea juridica a relatiilor de familie si de a proteja interesele copilului (pct. 39). Cu toate acestea, Curtea a hotarat ca stabilirea termenului de un an de la na sterea copilului, fara posibilitatea niciunei derogari, nu este neaparat proportionala, in special atunci cand persoana in cauza nu are cuno stinta de realitatea biologica (pct. 43) (a se vedea si
Paulfk impotriva Slovaciei,
pct. 45-47). - In cazul copiilor nascuti in afara casatoriei, care doresc sa introduca in fata instantelor nationale o actiune in stabilirea paternitatii, existenta unui termen de prescriptie nu este incompatibila in sine cu Conventia
(Phinikaridou impotriva Ciprului,
pct. 51-52). Cu toate acestea, statele trebuie sa pastreze un echilibru just intre drepturile si interesele concurente aflate in joc (pct. 53-54) Aplicarea unui termen de prescriptie rigid pentru introducerea unei actiuni in stabilirea paternitatii, indiferent de circumstantele specifice unei anumite cauze, si in special faptele cunoscute privind paternitatea, afecteaza insa si esenta dreptului la respectarea vietii private, in sensul art. 8 (pct. 65). - O situatie in care se permite ca o prezumtie legala sa prevaleze asupra realitatii biologice si sociale, fara a se tine seama atat de faptele stabilite, cat si de dorinta persoanelor in cauza, si care nu avantajeaza efectiv pe nimeni, nu este compatibila cu obligatia de a asigura „respectarea" efectiva a vietii private si de familie, nici macar tinand seama de marja de apreciere de care beneficiaza statul
(Kroon si altii impotriva Tarilor de Jos,
pct. 40). - Intre copil si parintii sai exista o legatura care constituie o viata de familie, chiar daca, la na sterea sa, parintii nu mai locuiesc impreuna sau relatia lor s-a incheiat
(Berrehab impotriva Tarilor de Jos,
pct. 21). In cazul in care relatia dintre reclamant si mama copilului a durat doi ani, perioada in care ace stia au coabitat timp de un an si au intentionat sa se casatoreasca, iar conceptia copilului lor a fost rezultatul unei decizii deliberate, rezulta ca, din momentul na sterii copilului, intre reclamant si fiica acestuia a existat o legatura care constituia o viata de familie, indiferent de statutul relatiei dintre reclamant si mama copilului
(Keegan impotriva Irlandei,
pct. 42-45). Astfel, autorizarea plasarii spre adoptie a copilului reclamantului, la scurt timp dupa na sterea acestuia, fara cuno stinta sau acordul tatalui, a constituit o incalcare a art. 8
(ibidem,
pct. 55). - Curtea a constatat ca instantele nationale nu si-au depa sit marja ampla de apreciere, atunci cand au luat in considerare refuzul reclamantului de a se supune testului genetic dispus de instanta si l-au declarat tatal copilului, acordand prioritate dreptului acestuia din urma la respectarea vietii private in raport cu dreptul reclamantului
[Canonne impotriva Frantei
(dec.), pct. 34, si pct. 30 in ceea ce prive ste testele ADN]. Curtea a constatat ca nu a existat o incalcare a art. 8 intr-o cauza care implica refuzul, in interesul superior al copiilor in cauza, de a recunoa ste paternitatea tatalui lor biologic
(R.L. si altii
impotriva Danemarcei)
.
Curtea a observat ca instantele nationale au tinut seama de diferitele interese implicate si au acordat prioritate interesului superior al copiilor, in special interesului acestora privind pastrarea unitatii familiei. (pct. 47-48). In cauza Frohlich impotriva Germaniei, Curtea a admis importanta pe care o poate avea pentru copil problema paternitatii, in viitor, cand va incepe sa puna intrebari legate de originea sa, dar a hotarat ca, la momentul respectiv, nu era in interesul superior al fetitei de sase ani ca aceasta sa se confrunte cu problema paternitatii. Drept urmare, refuzul instantelor de a acorda unui potential tata biologic dreptul de a- si vizita copilul sau de a dispune ca parintii legali
sa ii furnizeze acestuia informatii cu privire la situatia personala a copilului nu a incalcat art. 8 (pct. 6264).
- Curtea a afirmat ca, de si art. 8 nu include dreptul la concediu pentru cre sterea copilului si nici nu impune statelor obligatia pozitiva de a acorda indemnizatii pentru cre sterea copilului, in acela si timp, permitand unuia dintre parinti sa stea acasa pentru a se ocupa de copii, concediul pentru cre sterea copilului si indemnizatia aferenta promoveaza viata de familie si afecteaza in mod necesar modul in care este organizata aceasta; astfel, concediul pentru cre sterea copilului si indemnizatiile pentru cre sterea copilului intra sub incidenta art. 8
[Konstantin Markin impotriva Rusiei
(MC), pct. 130;
Petrovic impotriva Austriei,
pct. 26-29; Di Trizio impotriva Elvetiei, pct. 60-62]. - Exista un consens larg - inclusiv in dreptul international - care sustine ideea potrivit careia, in toate deciziile referitoare la copiii, trebuie sa primeze interesul superior al acestora
[Neulinger si Shuruk
impotriva Elvetiei
(MC), pct. 135; Ximpotriva Letoniei (MC), pct. 96]. Interesul superior al copilului, in functie de natura si gravitatea sa, poate sa prevaleze in raport cu interesele parintilor
[Sahin impotriva
Germaniei
(MC), pct. 66]. Cu toate acestea, interesele parintilor, in special cel de a avea o relatie constanta cu copilul lor, raman un factor de luat in considerare atunci cand sunt puse in balanta diferitele interese aflate in joc
(Neulinger si Shuruk impotriva Elvetiei,
pct. 134). Interesele copilului impun mentinerea legaturilor sale cu familia, cu exceptia cazurilor in care atmosfera din familie s-a dovedit deosebit de neadecvata. Rezulta ca legaturile de familie pot fi rupte numai in circumstante exceptionale si ca trebuie depuse toate eforturile pentru pastrarea relatiilor personale si, daca este cazul, pentru „reintregirea" familiei
(Gnahore impotriva Frantei,
pct. 59 si, pentru o revizuire a jurisprudentei, Jansen impotriva Norvegiei, pct. 88-93). - De si art. 8 nu prevede nici o conditie procedurala explicita, procesul decizional finalizat trebuie sa fie echitabil si sa permita respectarea adecvata a intereselor garantate unei persoane de art. 8. Parintii ar trebui sa fie suficient implicati in acest proces, vazut ca un intreg, pentru a le fi asigurata protectia adecvata a intereselor lor si pentru a putea sa- si sustina pe deplin cauza. Instantele interne trebuie sa realizeze o analiza detaliata a intregii situatii de familie si a unei intregi serii de factori, in special de natura factuala, emotionala, psihologica, materiala si medicala, si sa realizeze o evaluare echilibrata si rezonabila a respectivelor interese ale fiecarei persoane, cu preocuparea constanta de a gasi cea mai buna solutie pentru copil, evaluarea fiind, in fiecare caz, o importanta cruciala. Marja de apreciere acordata autoritatilor nationale competente va varia in functie de natura problemelor si importanta intereselor in joc
(PetrovsiX. impotriva Rusiei,
pct. 98-102).
[9]
- Curtea a constatat ca, avand in vedere nedivulgarea unor documente relevante parintilor, in cursul procedurilor instituite de autoritati in vederea plasarii si mentinerii in ingrijire a unui copil, procesul decizional prin care s-au stabilit modalitatile de incredintare a copilului si dreptul de vizita nu a oferit protectia necesara intereselor parintilor, astfel cum sunt garantate de art. 8 [T.P. si K.M.
impotriva Regatului Unit
(MC), pct. 73]. Avand in vedere refuzul de a dispune intocmirea unui raport independent de expertiza psihologica si absenta unei audieri in fata unei instante regionale, reclamantul nu a fost implicat suficient in procesul decizional privind dreptul sau de vizita si, prin urmare, au fost incalcate drepturile acestuia prevazute la art. 8
[Elsholz impotriva Germaniei
(MC), pct. 53]. In cauza Petrov si X. impotriva Rusiei, cererea tatalui de prelungire a dreptului de sedere nu a fost examinata suficient si nu au fost invocate motive relevante si suficiente pentru acordarea dreptului de sedere pentru copilul mamei, cu incalcarea art. 8 (pct. 105-114 si jurisprudenta citata). - Un parinte nu poate avea dreptul, in temeiul art. 8, de a lua masuri care ar putea dauna sanatatii si dezvoltarii copilului
[Elsholz impotriva Germaniei
(MC), pct. 50; T.P. si K.M. impotriva Regatului Unit
(MC), pct. 71; Ignaccolo-Zenide impotriva Romaniei pct. 94; Nuutinen impotriva Finlandei, pct. 128].
Astfel, in cazul in care o fetita in varsta de 13 ani si-a exprimat in mod clar, timp de mai multi ani, dorinta de a nu-si vedea tatal, obligarea acesteia sa il vada i-ar perturba in mod grav echilibrul emotional si psihologic; decizia de a i se refuza tatalui acordarea unui drept de vizitare a fost adoptata in interesul copilului
(Sommerfeldimpotriva Germaniei
(MC), pct. 64-65; Buscemi impotriva Italiei, pct. 55). In cazul unui tata prezumtiv, care a solicitat sa i se furnizeze informatii cu privire la presupusul copil al acestuia si sa i se permita sa il viziteze, in ciuda refuzului parintilor legali, Curtea a admis ca este probabil ca acest lucru sa aiba efect desfacerea casatoriei parintilor legali ai copilului, punand astfel in pericol bunastarea copilului, care si-ar pierde unitatea familiei si relatiile stabilite in cadrul acesteia
(Frohlich impotriva Germaniei,
pct. 42 si 62-63). Curtea a constatat ca dreptul la respectarea vietii private si de familie al fiicei unui cuplu divortat a fost incalcat din cauza duratei procedurii de incredintare a copilului si a faptului ca, in ciuda varstei si a maturitatii sale, instantele nationale nu i-au permis sa isi exprime opinia referitoare la care parinte ar trebui sa aiba grija de ea
(M. si M. impotriva
Croatiei,
pct. 171-172).
- In cauzele referitoare la relatia dintre parinte si copilul sau, exista obligatia de a dovedi o diligenta exceptionala, avand in vedere riscul ca trecerea timpului sa conduca la o determinare
de facto
a problemei. Aceasta obligatie, care este decisiva pentru a determina daca o cauza a fost examinata intr- un termen rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 § 1 din Conventie, face parte, de asemenea, din cerintele procedurale implicite prevazute la art. 8
(Ribic impotriva Croatiei,
pct. 92). La evaluarea a ceea ce se considera a fi interesul superior al copilului, este necesar sa fie puse in balanta, in mod suficient, consecintele potentiale negative de lunga durata ale pierderii contactului cu parintii copilului si obligatia pozitiva de a lua masuri pentru a usura intregirea familiei de indata ce acest lucru este posibil in mod rezonabil. Este imperativ sa fie luate in considerare efectele de lunga durata pe care le poate avea separarea permanenta a copilului de mama sa naturala
(Jansen impotriva Norvegiei,
pct. 104). Astfel cum a aratat Curtea in aceasta cauza, riscul de rapire a copilului reclamantei de catre tata (si, prin urmare, al protectiei copilului) nu ar trebui sa aiba precadere asupra abordarii suficiente a drepturilor mamei de a avea contact cu copilul sau (pct. 103). - De asemenea, este necesar ca statele sa prevada masuri care sa garanteze executarea deciziilor privind incredintarea si drepturile parintesti
(Raw si altii impotriva Frantei; Vorozhba impotriva Rusiei,
pct. 97; Malec impotriva Poloniei, pct. 78). Daca este necesar, astfel de masuri pot include investigatii privind locatia in care se afla un copil, locatie care a fost ascunsa de celalalt parinte
(Hromadka si
Hromadkova impotriva Rusiei,
pct. 168). Curtea a constatat, de asemenea, ca, bazandu-se pe o serie de masuri automate si stereotipizate, pentru a asigura exercitarea dreptului tatalui de a-si vizita copilul, instantele nationale nu au adoptat masurile adecvate care sa permita stabilirea unei relatii veritabile intre reclamant si copilul sau si exercitarea deplina a dreptului sau de vizitare
(Giorgioni impotriva
Italiei,
pct. 75-77; Macready impotriva Republicii Cehe, pct. 66; Bondavalli impotriva Italiei, pct. 81-84). De asemenea, s-a constatat o incalcare intr-o cauza in care, timp de aproximativ 10 ani, nu a fost efectuata nicio noua expertiza psihiatrica independenta cu privire la reclamanta
(Cincimo impotriva
Italiei,
pct. 73-75). O alta incalcare a fost constatata intr-o cauza in care, timp de peste sapte ani, reclamantul nu si-a putut exercita dreptul de vizitare in conditiile stabilite de instante, din cauza opozitiei mamei copilului si a neadoptarii unor masuri adecvate de catre instantele nationale
(Strumia
impotriva Italiei,
pct. 122-125). Astfel, rolul instantelor nationale este acela de a stabili ce masuri pot fi adoptate pentru depasirea obstacolelor existente si pentru facilitarea relatiei dintre copil si parintele care nu exercita autoritatea parinteasca; de exemplu, faptul ca instantele interne nu au avut in vedere nicio modalitate prin care un reclamant sa fie ajutat sa depaseasca obstacolele generate de handicapul sau (surditate, acesta comunicand prin limbajul semnelor, in timp ce fiul sau era, de asemenea, surd, dar putea sa comunice verbal) a determinat Curtea sa constate o incalcare
(Kacper Nowakowski
impotriva Poloniei,
pct. 95). - In ceea ce priveste masurile care au impiedicat reclamantii sa paraseasca zone apropiate si care au facut mai dificila exercitarea de catre acestia a dreptului lor de a pastra legatura cu membrii familiei care locuiau in afara enclavelor, Curtea a constatat incalcari ale art. 8
[Nada impotriva Elvetiei
(MC), pct. 165 si 198; Agraw impotriva Elvetiei, pct. 51; Mengesha Kimfe impotriva Elvetiei, pct. 69-72].
-
In ceea ce prive ste rapirea internationala de copii, obligatiile impuse de art. 8 statelor contractante trebuie sa fie interpretate luand in considerare, in special, Conventia de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale rapirii internationale de copii
(Iglesias Gilsi A.U.I. impotriva
Spaniei,
pct. 51; Ignaccolo-Zenide impotriva Romaniei, pct. 95) si Conventia din 20 noiembrie 1989 cu privire la drepturile copilului
(Maire impotriva Portugaliei,
pct. 72).
- In acest sens, este important sa se stabileasca daca a fost pastrat un echilibru just intre interesele concurente implicate - ale copilului, ale celor doi parinti si ale ordinii publice -, in cadrul marjei de apreciere acordate statelor in materie
(Maumousseau si Washington impotriva Frantei,
pct. 62;
Rouiller impotriva Elvetiei)
,
tinand seama totu si de faptul ca interesul superior al copilului trebuie sa fie primordial
[Gnahore impotriva Frantei,
pct. 59; X impotriva Letoniei (MC), pct. 95]. In aceasta din urma cauza, Curtea a constatat ca exista un consens larg - inclusiv in dreptul international - care sustine ideea potrivit careia, in toate deciziile referitoare la copiii, trebuie sa primeze interesul superior al acestora (pct. 96). Cu toate acestea, interesele parintilor, in special cel de a avea o relatie constanta cu copilul lor, raman un factor de luat in considerare atunci cand sunt puse in balanta diferitele interese aflate in joc
(ibidem,
pct. 95; Kutzner impotriva Germaniei, pct. 58). De exemplu, parintilor trebuie sa li se acorde ocazia adecvata de a participa la procesul decizional
(Lopez Guio impotriva Slovaciei)
. - Pentru a asigura o interpretare armonioasa a Conventiei europene si a Conventiei de la Haga, elementele care pot constitui o exceptie de la inapoierea imediata a copilului, in temeiul articolelor 12, 13 si 20 din Conventia de la Haga, trebuie, in primul rand, sa fie intr-adevar luate in considerare de catre instanta sesizata, care trebuie sa pronunte o hotarare suficient de motivata cu privire la acest aspect si, ulterior, trebuie sa fie evaluate in lumina art. 8 din Conventia europeana. Prin urmare, art. 8 din Conventie impune autoritatilor nationale o obligatie procedurala potrivit careia, atunci cand evalueaza o cerere de inapoierea unui copil, instantele trebuie sa examineze afirmatiile credibile cu privire la existenta unui „risc grav" pentru copilul in cauza, in cazul inapoierii sale, si sa formuleze o hotarare care sa furnizeze motive specifice. In ceea ce prive ste natura exacta a „riscului grav", exceptia prevazuta la articolul 13 litera b) din Conventia de la Haga se refera numai la situatiile care depa sesc ceea ce poate suporta in mod rezonabil un copil [X impotriva Letoniei (MC), pct. 106-107].
- Curtea considera ca depa sirea semnificativa a termenului fara caracter obligatoriu de 6 saptamani, prevazut la articolul 11 din Conventia de la Haga, in absenta unor circumstante susceptibile sa scuteasca instantele nationale de obligatia de a-l respecta cu strictete, nu este conforma cu obligatia pozitiva de a actiona rapid in cadrul procedurilor de inapoiere a copiilor (G.S. impotriva Georgiei, pct. 63; G.N. impotriva Poloniei, pct. 68; K.J. impotriva Poloniei, pct. 72; Carlson impotriva Elvetiei, pct. 76;
Karrer impotriva Romaniei,
pct. 54; R.S. impotriva Poloniei, pct. 70; Blaga impotriva Romaniei, pct. 83;
Monory impotriva Romaniei si Ungariei,
pct. 82). -
Executarea hotararilor referitoare la rapirea de copii trebuie, de asemenea, sa fie adecvata si eficienta, avand in vedere caracterul urgent al acestora
(V.P. impotriva Rusiei,
pct. 154).
- Curtea a stabilit ca de si dreptul de a adopta nu este inclus ca atare in drepturile garantate de Conventie, relatiile dintre un parinte adoptiv si copilul adoptat sunt, de regula, de aceea si natura ca relatiile de familie aflate sub protectia art. 8
(Kurochkin impotriva Ucrainei; Ageyevy impotriva Rusiei)
.
O adoptie legala si autentica poate constitui o viata de familie, chiar si in absenta coabitarii sau a unor legaturi reale intre copilul adoptat si parintii adoptivi
(Pini si altii impotriva Romaniei,
pct. 143-148;
Topcic-Rosenberg impotriva Croatiei,
pct. 38). - Cu toate acestea, dispozitiile art. 8 considerate separat nu garanteaza nici dreptul de a intemeia o familie, nici dreptul de a adopta un copil
[Paradiso si Campanelli impotriva Italiei
(MC), pct. 141; E.B.
impotriva Frantei
(MC)]. In plus, un stat membru nu este obligat sa recunoasca drept o adoptie toate formele de tutela, cum ar fi „kafala"
(Harroudj impotriva Frantei,
pct. 51; Chbihi Loudoudi si altii
impotriva Belgiei)
.
Autoritatile dispun de o ampla marja de apreciere in materie de adoptie
(Wagner si
J.M.W.L. impotriva Luxemburgului,
pct. 128). - Curtea a afirmat ca obligatiile impuse de art. 8 in materie de adoptie si efectele adoptiei asupra relatiei dintre persoanele care adopta si copiii adoptati trebuie sa fie interpretate in lumina Conventiei de la Haga din 29 mai 1993 asupra protectiei copiilor si cooperarii in materia adoptiei internationale, a Conventiei Organizatiei Natiunilor Unite din 20 noiembrie 1989 cu privire la drepturile copilului si a Conventiei europene in materia adoptiei de copii
(Pini si altii impotriva Romaniei,
pct. 139-140). - Nu exista nicio obligatie in temeiul art. 8 din Conventie de a extinde dreptul la adoptie coparentala in cazul cuplurilor necasatorite [Xsi altii impotriva Austriei (MC), pct. 136; Gas si Dubois
impotriva Frantei,
pct. 66-69; Emonet si altii impotriva Elvetiei, pct. 79-88]. Statele nu au obligatia de a trata in mod egal cuplurile heterosexuale casatorite si cuplurile homosexuale necasatorite in ceea ce prive ste conditiile de acces la adoptie
(Gas si Dubois impotriva Frantei,
pct. 68). Cu toate acestea, odata ce statele au oferit cuplurilor necasatorite acces la adoptie, aceasta trebuie sa devina accesibila atat cuplurilor heterosexuale, cat si celor homosexuale, cu conditia ca acestea sa se afle intr-o situatie similara relevanta [X si altii impotriva Austriei (MC), pct. 112 si 130]. - In ceea ce priveste adoptarea copiilor de catre unul sau mai multi parinti homosexuali, Curtea a constatat existenta unor opinii divergente atat la nivel national, cat si intre tari, si a concluzionat ca autoritatile nationale au putut considera, in mod legitim si rezonabil, ca dreptul de a adopta un copil, invocat de catre reclamant, este limitat de interesele copiilor care ar putea fi adoptati
(Frette impotriva
Frantei,
pct. 42). - Principiile in materie de adoptie sunt aplicabile chiar si atunci cand partile solicita executarea unei hotarari de adoptie pronuntate in strainatate, care nu poate fi aplicata in temeiul dreptului tarii lor native
(Negrepontis-Giannisis impotriva Greciei)
. - Vidul juridic existent in dreptul civil din Turcia in ceea ce priveste adoptia monoparentala a constituit o incalcare a art. 8; la data la care reclamanta a depus cererea, nu exista un cadru de reglementare pentru recunoasterea prenumelui parintelui adoptiv necasatorit, in locul prenumelui parintelui natural
(Gozum impotriva Turciei,
pct. 53). - Daca revocarea adoptiei copiilor de catre reclamanti ii priveaza pe acestia total de o viata de familie impreuna cu copiii, revocarea fiind ireversibila si in contradictie cu scopul reunirii acestora, o astfel de masura poate fi aplicata numai in circumstante exceptionale si poate fi justificata numai de o cerinta imperativa legata de interesul superior al copiilor
[Ageyevy impotriva Rusiei,
pct. 144; Johansen
impotriva Norvegiei; Scozzari si Giunta impotriva Italiei
(MC), pct. 148; Zaiet impotriva Romaniei, pct. 50]. -
Cauza Paradiso si Campanelli impotriva Italiei (MC) a avut ca obiect separarea si plasarea spre adoptie a unui copil conceput in strainatate, cu ajutorul unei mame purtatoare, si adus inapoi in Italia, cu incalcarea legislatiei italiene privind adoptia (pct. 215). Faptele cauzei priveau aspecte sensibile din punct de vedere etic - adoptarea, luarea in ingrijire a unui copil, reproducerea asistata medical si maternitatea de substitutie - cu privire la care statele membre beneficiaza de o marja larga de apreciere (pct. 194). Curtea a constatat ca, in aceasta cauza, nu exista nicio viata de familie si a examinat-o din perspectiva notiunii de „viata privata".
- Curtea poate recunoaste existenta unei vieti de familie
de facto
intre asistentii maternali si un copil luat de acestia in plasament, tinand seama de timpul petrecut impreuna, de calitatea relatiei lor si de rolul jucat de adult in viata copilului
(Moretti si Benedetti impotriva Italiei,
pct. 48-52, in care Curtea a constatat o incalcare a obligatiei pozitive a statului, in masura in care cererea formulata de reclamanti, prin care au solicitat pronuntarea unei hotarari speciale de adoptie in privinta copilului care fusese plasat in familia lor imediat dupa nasterea sa, pentru o perioada de cinci luni, nu a fost examinata cu atentie inainte ca respectivul copil sa fie declarat adoptabil si inainte ca alt cuplu sa fie selectat in vederea adoptiei; a se vedea si Jolie si altii impotriva Belgiei, decizia Comisiei, in ceea ce prive ste examinarea relatiei dintre asistentii maternali si copiii de care au avut grija). -
De asemenea, Curtea a hotarat (atunci cand a trebuit sa stabileasca daca exista dreptul de a consulta documente referitoare la conditiile plasamentului unui copil) ca persoanele aflate in situatia reclamantului (care crescuse intr-o familie de plasament) aveau un interes vital, protejat de Conventie, sa aiba acces la informatiile necesare pentru a- si cunoa ste si a- si intelege copilaria si dezvoltarea timpurie
(Gaskin impotriva Regatului Unit,
pct. 49).
- Viata de familie nu se incheie atunci cand un copil este luat in ingrijire de autoritatile publice
(Johansen impotriva Norvegiei,
pct. 52; Eriksson impotriva Suediei, pct. 58), sau odata cu divortul parintilor
(Mustafa si Armagan Akin impotriva Turciei,
pct. 19). Este bine stabilit faptul ca luarea copiilor din grija parintilor si plasarea lor in grija statului constituie o ingerinta in dreptul la respectarea vietii de familie, care necesita o justificare din perspectiva art. 8 § 2
(Kutzner impotriva Germaniei,
pct. 58-60). - Curtea a stabilit ca autoritatile beneficiaza de o marja larga de apreciere atunci cand stabile ste necesitatea luarii in ingrijire a unui copil
(B.B. si F.B. impotriva Germaniei,
pct. 47; Johansen impotriva
Norvegiei,
pct. 64). In plus, trebuie sa se tina seama de faptul ca autoritatile nationale beneficiaza de un contact direct cu toate persoanele implicate
[Olsson impotriva Suediei (nr. 2),
pct. 90], adesea chiar in etapa in care se preconizeaza masurile de luare in ingrijire sau imediat dupa aplicarea lor. Cu toate acestea, este necesar un control mai strict in ceea ce prive ste orice restrictii suplimentare, cum ar fi restrictiile impuse de autoritatile in cauza in privinta dreptului de vizita al parintilor
[Elsholz impotriva
Germaniei
(MC), pct. 64; A.D. si O.D. impotriva Regatului Unit, pct. 83]. - In doua cauze privind recurgerea sistematica la pedepse corporale in cre sterea copiilor, obiectivul principal a fost acela de a stabili daca procesul decizional, considerat in ansamblul sau, a oferit parintilor protectia necesara a intereselor lor si daca masurile alese au fost proportionale
(Wetjen si
altii impotriva Germaniei,
pct. 79; Tlapak si altii impotriva Germaniei, pct. 92). Astfel, masura de retragere a autoritatii parinte sti, care ar trebui sa fie pusa in aplicare doar ca masura de ultima instanta, trebuie sa se limiteze la aspectele strict necesare pentru a preveni orice risc real si iminent de tratamente degradante si sa fie utilizata numai in privinta copiilor care sunt expu si unui astfel de risc
(Wetjen si altii impotriva Germaniei,
pct. 84; Tlapak si altii impotriva Germaniei, pct. 97). In plus, instantele nationale trebuie sa ofere motive detaliate pentru care nu exista nicio alta optiune disponibila pentru protejarea copiilor si care sa implice incalcarea drepturilor familiei intr-o masura mai mica
(Wetjen si altii impotriva Germaniei,
pct. 85; Tlapak si altii impotriva Germaniei, pct. 98). Obligatiile procedurale prevazute implicit de art. 8 includ, de asemenea, garantia ca parintii sunt in masura sa i si prezinte toate argumentele
(Wetjen si altii impotriva Germaniei,
pct. 80; Tlapak si altii
impotriva Germaniei,
pct. 93). Aceste obligatii impun, de asemenea, ca instantele interne sa i si intemeieze constatarile pe o baza factuala suficienta si sa nu para arbitrare sau nerezonabile
(Wetjen
si altii impotriva Germaniei,
pct. 81). De exemplu, in cauza Wetjen si altii impotriva Germaniei,
autoritatile nationale s-au bazat pe declaratii ale parintilor si ale copiilor in si si pentru a constata ca ace stia din urma au fost sau ar fi putut fi batuti cu batul. - Hotararile sau evaluarile gre site realizate de profesioni sti nu determina, in sine, incompatibilitatea masurilor de luare in ingrijire a copiilor cu cerintele de la art. 8
(B.B. si F.B. impotriva
Germaniei,
pct. 48). Atat autoritatile medicale, cat si cele sociale, au datoria de a proteja copiii si nu pot fi trase la raspundere de fiecare data cand, privite in retrospectiva, preocupari reale si rezonabile privind siguranta copiilor in raport cu membrii familiei lor se dovedesc eronate
(R.K. si A.K. impotriva
Regatului Unit,
pct. 36; A.D. si O.D. impotriva Regatului Unit, pct. 84). Rezulta ca deciziile de la nivel national pot fi examinate doar in lumina situatiei existente la momentul adoptarii acestor decizii de catre autoritatile nationale
(B.B. si F.B. impotriva Germaniei,
pct. 48). - Astfel, Curtea a apreciat ca, in cazul in care autoritatile nationale s-au confruntat cu acuzatii de abuzuri fizice grave, care, cel putin la prima vedere, pareau credibile, retragerea temporara a autoritatii parinte sti a fost suficient justificata
(B.B. si F.B. impotriva Germaniei,
pct. 49). Totu si, Curtea a considerat ca o decizie pronuntata in cadrul actiunii principale, prin care s-a dispus retragerea permanenta a autoritatii parinte sti, nu a oferit motive suficiente si, prin urmare, a constituit o incalcare a art. 8
(ibidem,
pct. 51-52). In cauza Wetjen si altii impotriva Germaniei, Curtea a constatat ca riscul de a fi batut cu batul sistematic si regulat a constituit un motiv relevant pentru retragerea partiala a autoritatii parinte sti si pentru luarea in ingrijire a copiilor (pct. 78) (a se vedea si Tlapak si altii impotriva
Germaniei,
pct. 91). Curtea a apreciat daca instantele nationale au pastrat un echilibru just intre interesele parintilor si interesul superior al copiilor
(Wetjen si altii impotriva Germaniei,
pct. 79-85). - In cazul in care retragerea autoritatii parinte sti s-a bazat pe o distinctie care a decurs, in principal, din considerente religioase, Curtea a hotarat ca a existat o incalcare a art. 8 coroborat cu art. 14
(Hoffmann impotriva Austriei,
pct. 36, in ceea ce prive ste retragerea drepturilor parinte sti ale reclamantei, dupa divortul acesteia de tatal celor doi copii, din cauza faptului ca era adepta a cultului Martorii lui Iehova). In plus, decizia de luare in ingrijire a unui nou-nascut sanatos, pentru ca mama acestuia a ales sa paraseasca spitalul mai devreme decat i-au recomandat medicii, a fost disproportionata si a constituit o incalcare a art. 8
(Hanzelkovi impotriva Republicii Cehe,
pct. 79). - Faptul ca un copil ar putea fi plasat intr-un mediu mai prielnic pentru cre sterea sa nu poate justifica, de sine statator, o masura obligatorie de luare a acestuia din grija parintilor sai biologici; trebuie sa existe alte circumstante care sa indice „necesitatea" unei astfel de ingerinte in dreptul parintilor garantat de art. 8, de a se bucura de o viata de familie impreuna cu copilul lor
[K. si T.
impotriva Finlandei
(MC), pct. 173]. In cazul in care autoritatile au decis sa inlocuiasca internarea intr- un centru de plasament cu o masura mai extinsa, respectiv privarea de autoritatea parinteasca si de incuviintarea adoptiei, Curtea a avut in vedere principiul ca „astfel de masuri pot fi puse in aplicare doar in circumstante exceptionale si pot fi justificate doar de o cerinta imperativa referitoare la interesul superior al copiilor" (5.5. impotriva Sloveniei, pct. 85-87, 96 si 103; Aune impotriva Norvegiei,
pct. 66). Nici situatia financiara a mamei, fara a se tine seama de schimbarea acestei situatii, nu poate justifica luarea unui copil din grija mamei sale
(R.M.5. impotriva Spaniei,
pct. 92). De asemenea, s-a constatat o incalcare in cazul in care autoritatile nationale si-au bazat decizia exclusiv pe dificultatile financiare si sociale ale reclamantului, fara a-i oferi acestuia o asistenta sociala adecvata
(Akinnibosun
impotriva Italiei,
pct. 83-84). Curtea a constatat o incalcare a art. 8 in cauza Soares De Melo impotriva
Portugaliei,
in care copiii unei femei, care traiau in conditii precare, au fost luati in ingrijire in vederea adoptiei, ceea ce a condus la ruperea legaturilor de familie (pct. 118-123). Nu s-a constatat totu si o incalcare in cazul in care drepturile parinte sti i-au fost retrase unei mame afectate de tulburari psihice ( si adoptia ulterioara) atat timp cat nu exista o posibilitate reala ca reclamanta sa se ingrijeasca din nou de copil in ciuda evolutiilor pozitive facute in ajutorul mamei (5.5. impotriva Sloveniei, pct. 97 si 103104). - O decizie prin care se dispune luarea in plasament a unui copil ar trebui sa fie considerata drept o masura temporara, care urmeaza sa fie suspendata imediat ce acest lucru este permis de circumstante, iar orice masura de punere in aplicare a acestei decizii de plasament temporar ar trebui sa fie in concordanta cu obiectivul final de reunire a parintilor naturali si a copilului [in special, Olsson
impotriva Suediei (nr. 1),
pct. 81]. Autoritatilor competente le revine obligatia pozitiva, inca de la inceputul perioadei de plasament, aceasta obligatie crescand progresiv, de a lua masuri pentru a facilita reintregirea familiei, de indata ce acest lucru este posibil in mod rezonabil, fiind insa necesar sa fie intotdeauna pusa in balanta cu obligatia de a tine seama de interesul superior al copilului [K. si T.
impotriva Finlandei
(MC), pct. 178]. Curtea a constatat o incalcare a art. 8 intr-o cauza in care autoritatile nationale au declarat adoptabili copiii reclamantei, fara sa depuna toate eforturile necesare pentru a mentine relatia parinte-copil
(5.H. impotriva Italiei,
pct. 58). A constatat o incalcare in cazul in care mamei i s-a refuzat acordarea dreptului de vizita al copilului sau aflat intr-un centru de plasament din cauza riscului de rapire de catre tata. Astfel cum a subliniat Curtea, riscul de rapire al copilului reclamantei de catre tata ( si, prin urmare, aspectul protectiei sale) nu ar trebui sa aiba precadere asupra abordarii suficiente a drepturilor mamei de a avea contact cu copilul sau
(Jansen
impotriva Norvegiei,
pct. 103-104). - Art. 8 impune ca hotararile judecatore sti care vizeaza, in principiu, facilitarea vizitelor dintre parinti si copiii acestora, astfel incat sa poata fi restabilite relatiile in vederea reintregirii familiei, trebuie sa fie puse in executare intr-o maniera eficienta si coerenta. Nu ar fi logic sa se ofere posibilitatea unor vizite, daca modul de punere in aplicare a acestei decizii s-ar traduce in practica prin indepartarea ireversibila a copilului de parintele sau natural. In consecinta, autoritatile nu au pastrat un echilibru just intre interesele unei reclamante si ale copiilor sai, garantate de art. 8, ca urmare a absentei unui termen limita pentru o decizie de plasament si a comportamentului si atitudinilor negative ale personalului centrului de plasament in cauza, care au determinat o separare ireversibila a copiilor de mama lor
[Scozzari si Giunta impotriva Italiei
(MC), pct. 181 si 215]. -
O decizie prin care s-a dispus plasamentul in regim de urgenta a copilului reclamantei si faptul ca autoritatile nu au luat suficiente masuri pentru a permite o posibila reintregire a familiei reclamantilor, fara sa se tina seama de eventuale dovezi ale unei imbunatatiri a situatiei acestora, a constituit de asemenea, o incalcare a dreptului la respectarea vietii de familie, insa deciziile ulterioare de plasament in regim obi snuit si de restrictionare a dreptului lor de vizita nu au constituit o astfel de incalcare
[K. si
T. impotriva Finlandei
(MC), pct. 170, 174, 179 si 194].
-
Poate exista o viata de familie si intre frati/surori
(Moustaquim impotriva Belgiei,
pct. 36;
Mustafa si Armagan Akin impotriva Turciei,
pct. 19) si intre matu si/unchi si nepotii lor
(Boyle impotriva
Regatului Unit,
pct. 41-47). Cu toate acestea, potrivit abordarii traditionale, legaturile stranse care nu constituie o viata de familie intra, in general, in sfera de aplicare a vietii private
(Znamenskaya
impotriva Rusiei,
pct. 27 si jurisprudenta citata).
- Curtea a recunoscut ca relatia dintre adulti, pe de o parte, si parintii, fratii si surorile acestora, pe de alta parte, constituie o viata de familie protejata in temeiul art. 8, chiar si in cazul in care adultul in cauza nu locuie ste impreuna cu parintii sau fratii/surorile sale
(Boughanemi impotriva Frantei,
pct. 35) si chiar daca acesta si-a intemeiat un camin si o familie separate
(Moustaquim impotriva Belgiei,
pct. 35 si 45-46; El Boujaidi impotriva Frantei, pct. 33). - Curtea a afirmat ca viata de familie include cel putin legaturile dintre rudele apropiate, de exemplu cele dintre bunici si nepoti, deoarece rudele respective pot juca un rol important in viata de familie
[Marckx impotriva Belgiei,
pct. 45; Bronda impotriva Italiei, pct. 51; T.S. si J.J. impotriva
Norvegiei
(dec.), pct. 23]. Dreptul la respectarea vietii de familie a bunicilor in raport cu nepotii lor implica, in primul rand, dreptul de a mentine o relatie bunici-nepoti normala, prin contactul dintre ace stia
[Kruskic impotriva Croatiei
(dec.), pct. 111; Mitovi impotriva Fostei Republici Iugoslave a
Macedoniei,
pct. 58]. Cu toate acestea, Curtea considera ca, de regula, contactul dintre bunici si nepoti are loc cu acordul persoanei care detine autoritatea parinteasca, ceea ce inseamna ca accesul unui bunic la nepotul sau ramane, in mod normal, la latitudinea parintilor copilului in cauza
[Kruskic
impotriva Croatiei
(dec.), pct. 112]. - Principiul privind dreptul parintelui si al copilului de a se bucura unul de compania celuilalt se aplica, de asemenea, in cauzele care privesc relatia dintre un copil si bunicii sai
(L. impotriva Finlandei,
pct. 101; Manuello si Nevi impotriva Italiei, pct. 54, 58-59, cu privire la suspendarea dreptului de vizita al nepoatei, in cazul bunicilor). In special in cazul in care parintii naturali sunt absenti, s-a constatat ca exista legaturi de familie intre unchi si matu si, pe de o parte, si nepoti si nepoate, pe de alta parte
(Butt
impotriva Norvegiei,
pct. 4 si 76; Jucius si Juciuviene impotriva Lituaniei, pct. 27). Cu toate acestea, in conditii normale, relatia dintre bunici si nepoti are o natura si o intensitate diferite fata de relatia dintre parinte si copil si, prin urmare, prin insa si natura sa, aceasta necesita, in general, un grad mai mic de protectie
[Kruskic impotriva Croatiei
(dec.), pct. 110; Mitovi impotriva Fostei Republici Iugoslave a
Macedoniei,
pct. 58]. - Intr-o jurisprudenta mai recenta, Curtea a declarat ca legaturile de familie dintre adulti si parintii sau fratii/surorile lor beneficiaza de o protectie mai redusa, cu exceptia cazului in care exista dovezi
privind elemente suplimentare de dependenta, care depa sesc legaturile emotionale normale [Benhebba impotriva Frantei,
pct. 36;
Mokrani impotriva Frantei,
pct. 33;
Onur impotriva Regatului
Unit,
pct. 45;
Slivenko impotriva Letoniei
(MC), pct. 97;
A.H. Khan impotriva Regatului Unit,
pct. 32].
- O parte esentiala a dreptului unei persoane private de libertate la respectarea vietii de familie consta in sprijinirea acesteia in vederea mentinerii legaturii cu rudele sale apropiate
[Messina
impotriva Italiei (nr. 2),
pct. 61; Kurkowski impotriva Poloniei, pct. 95; Vintman impotriva Ucrainei, pct. 78]. Curtea a acordat o importanta deosebita recomandarilor Comitetului European pentru Prevenirea Torturii si Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante (CPT), in care a subliniat ca regimurile de executare a pedepselor privative de libertate de lunga durata „ar trebui sa vizeze compensarea intr-un maniera pozitiva si proactiva a efectelor de desocializare ale pedepsei privative de libertate"
[Khoroshenko impotriva Rusiei
(MC), pct. 144]. Restrictiile precum limitarea numarului de vizite din partea familiei, supravegherea acestor vizite si impunerea persoanei private de libertate a unui regim special de detentie sau a unor aranjamente speciale de vizita constituie o ingerinta in drepturile garantate acesteia la art. 8
[Piechowicz impotriva Poloniei,
pct. 212; Van der Ven impotriva
Tarilor de Jos,
pct. 69; Khoroshenko impotriva Rusiei (MC), pct. 106 si 146; Mozer impotriva Republicii
Moldova si Rusiei
(MC), pct. 193-195; Vidish impotriva Rusiei, pct. 40]. De asemenea, refuzul de a transfera un reclamant intr-un penitenciar situat mai aproape de locuinta parintilor sai a constituit o incalcare a art. 8
(Rodzevillo impotriva Ucrainei,
pct. 85-87; Khodorkovskiy si Lebedev impotriva Rusiei,
pct. 831-851). In cauza Polyakova si altii impotriva Rusiei, Curtea a constatat o incalcare a art. 8, avand in vedere ca dreptul intern aplicabil nu oferea suficiente garantii impotriva abuzurilor legate de distributia geografica a detinutilor (pct. 116). - In contextul transferurilor intra-statale, de si autoritatile nationale dispun de o marja ampla de apreciere in ceea ce prive ste executarea sentintelor, aceasta putere discretionara nu este absoluta, in special in ceea ce prive ste distributia populatiei penitenciare
(Rodzevillo impotriva Ucrainei,
pct. 83). Curtea s-a pronuntat, de asemenea, cu privire la cererile de transfer interstatal al persoanelor condamnate. In cauza Serce impotriva Romaniei, pct. 56, reclamantul, un resortisant turc care executa o pedeapsa cu inchisoarea de 18 ani in Romania, s-a plans de refuzul autoritatilor romane de a-l transfera in alt stat membru al Consiliului Europei, si anume Turcia, pentru a executa restul pedepsei acolo, mai aproape de sotia si copiii sai. De si ca s-a constatat ca respectivele conditiile neigienice in care a fost detinut acesta in Romania, lipsa de activitati si a oportunitatilor de lucru, precum si supraaglomerarea la care a fost supus acesta, i-au incalcat drepturile prevazute la art. 3, Curtea a confirmat ca art. 8 din Conventie nu era aplicabil in cazul cererii sale de transfer interstatal. In cauza
Palfreeman impotriva Bulgariei
(dec.), referitoare la refuzul autoritatilor de a transfera un detinut intr- un stat nemembru al Consiliului Europei, Curtea a subliniat faptul ca in Conventie nu se prevede un drept al detinutilor de a- si alege locul de detentie (pct. 36) si a examinat problema aplicabilitatii art. 8, in lumina dispozitiilor tratatului bilateral relevant privind transferul detinutilor condamnati (pct. 3336). -
Refuzul de a-i permite unui detinut sa participe la inmormantarea parintilor sai a fost considerat drept o ingerinta in dreptul la respectarea vietii private si de familie
(Ptoski impotriva Poloniei,
pct. 39). Cu toate acestea, Curtea a considerat ca o decizie de restrictionare a dreptului de vizita al unui detinut a fost necesara si proportionala, avand in vedere necesitatea unui regim specific de detentie care era in vigoare la momentul respectiv
[Enea impotriva Italiei
(MC), pct. 131-135].
- Curtea a afirmat ca un stat are dreptul, in temeiul dreptului international si sub rezerva obligatiilor prevazute prin tratate, sa controleze intrarea strainilor si sederea acestora pe teritoriul sau
(Abdulaziz, Cabales si Balkandali impotriva Regatului Unit,
pct. 67; Boujlifa impotriva Frantei, pct. 42). In plus, Conventia nu garanteaza dreptul unui resortisant strain de a intra sau de a se stabili intr-o anumita tara. Prin urmare, autoritatile nationale nu au obligatia de a permite unui strain sa se
stabileasca in tara lor
[Jeunesse impotriva Tarilor de Jos
(MC), pct. 103]. Corolarul dreptului unui stat de a controla imigratia este obligatia strainilor, precum reclamanta in aceasta cauza, de a se supune controalelor si procedurilor in materie de imigratie si de a parasi teritoriul statului contractant atunci cand se dispune acest lucru, daca intrarea sau sederea pe teritoriul respectiv le este refuzata in mod legal
(ibidem,
pct. 100). Cu toate acestea, Curtea a constatat o incalcare a art. 8 intr-o cauza in care autoritatile nu au garantat dreptul reclamantului la respectarea vietii private ca urmare a faptului ca nu au instituit o procedura eficienta si accesibila, ceea ce ar fi permis examinarea cererii de azil a reclamantului intr-un termen rezonabil, reducandu-se astfel pe cat posibil situatia precara a acestuia
(B.A.C. impotriva Greciei,
pct. 46).
- De si dreptul parintelui si al copilului de a se bucura unul de compania celuilalt constituie un element fundamental al vietii de familie
[Olsson impotriva Suediei (nr. 1),
pct. 59], nu se poate deduce ca simpla mentinere a unitatii familiei garanteaza in mod necesar respectarea dreptului la viata de familie, in special in cazul in care familia se afla in detentie
(Popov impotriva Frantei,
pct. 134; Bistieva
si altii impotriva Poloniei,
pct. 73). Masura privarii de libertate trebuie sa fie proportionala cu scopul urmarit de catre autoritati; in cazul familiilor, la evaluarea proportionalitatii, autoritatile trebuie sa tina seama de interesul superior al copilului
(Popov impotriva Frantei,
pct. 140). In cazul in care un stat a retinut in mod sistematic minori imigranti insotiti, in absenta oricarui indiciu ca familia urma sa se sustraga autoritatilor, masura privarii de libertate timp de 15 zile, intr-un centru de detentie in regim inchis, a fost disproportionata in raport cu scopul urmarit si a constituit o incalcare a art. 8
(ibidem,
pct. 147-148). Curtea a constatat, de asemenea, o incalcare a art. 8 in doua cauze in care o familie a fost plasata in detentie administrativa, timp de 18 zile in prima cauza si timp de 9 zile in a doua cauza, in vreme ce autoritatile nu au luat toate masurile necesare pentru a executa decizia de expulzare si nu exista niciun risc special de fuga
(A.B. si altii impotriva Frantei,
pct. 155-156; R.K. si altii impotriva
Frantei,
pct. 114 si 117). Cu toate acestea, in alte doua cauze, detentia unei familii pentru o perioada de 8 si, respectiv, 10 zile nu a fost considerata disproportionata
(A.M. si altii impotriva Frantei,
pct. 97;
R.C. si V.C. impotriva Frantei,
pct. 83). - In cauza Bistieva si altii impotriva Poloniei, cererea a fost depusa de membrii unei familii care au fost detinuti intr-un centru cu regim inchis timp de 5 luni, la 20 de zile de la transferul acestora din Germania, unde ace stia au fugit la scurt timp dupa ce autoritatile poloneze au respins prima lor cerere de azil (pct. 79). Curtea a sustinut ca, chiar si in lumina riscului ca familia sa se sustraga autoritatilor, acestea nu au furnizat suficiente motive pentru a justifica masura privarii de libertate pentru o perioada atat de lunga (pct. 88) Intr-adevar, detentia minorilor necesita mai multa promptitudine si un grad mai mare de profesionalism din partea autoritatilor (pct. 87).
-
Interesul statelor de a dejuca tentativele de eludare a normelor privind imigratia nu trebuie sa priveze minorii straini, in special pe cei care sunt neinsotiti, de protectia pe care o necesita statutul acestora
(Mubilanzila Mayeka si Kaniki Mitunga impotriva Belgiei,
pct. 81). In aceasta cauza, riscul sustragerii celei de-a doua reclamante de la supravegherea autoritatilor belgiene era minim, nefiind necesara detentia acesteia intr-un centru cu regim inchis pentru adulti (pct. 83)
- In materie de imigrare, art. 8, considerat separat, nu poate fi interpretat ca impunand unui stat obligatia generala de a respecta alegerea unui cuplu casatorit a tarii in care sa locuiasca dupa casatorie sau de a autoriza reintregirea familiei pe teritoriul sau
[Jeunesse impotriva Tarilor de Jos
(MC), pct. 107;
Biao impotriva Danemarcei
(MC), pct. 117]. Cu toate acestea, intr-o cauza referitoare la viata de familie, precum si la imigrare, intinderea obligatiei unui stat de a admite pe teritoriul sau rudele persoanelor care locuiesc pe teritoriul respectiv variaza in functie de circumstantele speciale ale persoanelor implicate si de interesul general
(Abdulaziz, Cabales si Balkandali impotriva Regatului Unit,
pct. 67-68; Gul impotriva Elvetiei, pct. 38; Ahmut impotriva Tarilor de Jos, pct. 63; Sen impotriva Tarilor
de Jos; Osman impotriva Danemarcei,
pct. 54; Berisha impotriva Elvetiei, pct. 60). - In acest context, factorii care trebuie luati in considerare sunt masura in care viata de familie este efectiv perturbata, amploarea legaturilor persoanelor in cauza cu statul contractant, existenta unor obstacole insurmontabile in calea stabilirii familiei in tara de origine a uneia sau a mai multora dintre aceste persoane si existenta unor elemente legate de controlul imigratiei (de exemplu, antecedente de incalcare a legislatiei in domeniul imigratiei) sau unor considerente de ordine publica in favoarea expulzarii de pe teritoriu
[Rodrigues da Silva si Hoogkamer impotriva Tarilor de Jos,
pct. 38; Ajayi si altii
impotriva Regatului Unit
(dec.); Solomon impotriva Tarilor de Jos (dec.)]. -
Un alt aspect important este daca viata de familie a inceput intr-un moment in care persoanele implicate cuno steau faptul ca situatia uneia dintre acestea era de a sa natura, din perspectiva legislatiei privind imigrarea, incat continuarea acelei vieti de familie in statul gazda urma sa fie de la bun inceput precara
[Sarumi impotriva Regatului Unit
(dec.); Shebashov impotriva Letoniei (dec.)]. In acest caz, expulzarea membrului familiei strain ar fi incompatibila cu art. 8 numai in circumstante exceptionale
[Abdulaziz, Cabales si Balkandali impotriva Regatului Unit,
pct. 68; Mitchell impotriva Regatului Unit
(dec.); Ajayi si altii impotriva Regatului Unit (dec.); Rodrigues da Silva si Hoogkamer impotriva Tarilor
de Jos; Biao impotriva Danemarcei
(MC), pct. 138]. De exemplu, in cauza Jeunesse impotriva Tarilor de
Jos
(MC), avand in vedere mai multi factori cumulati, Curtea a constatat ca, in speta reclamantului, circumstantele au fost intr-adevar exceptionale. Procesul de reintregire a familiei trebuie sa fie, de asemenea, suficient de transparent si sa se desfa soare fara intarzieri nejustificate
(Tanda-Muzinga
impotriva Frantei,
pct. 82).
- Dreptul unui stat de a controla intrarea si sederea strainilor pe teritoriul sau se aplica indiferent daca un strain a intrat pe teritoriul tarii gazda cand era deja adult ori la o varsta foarte frageda sau chiar daca s-a nascut acolo
[Uner impotriva Tarilor de Jos
(MC), pct. 54]. De si o serie de state contractante au adoptat acte legislative sau norme care prevad ca imigrantii aflati de mult timp pe teritoriul statelor in cauza, care s-au nascut acolo sau care au sosit acolo in primii ani ai copilariei nu pot fi expulzati pe baza cazierului lor judiciar, un astfel de drept absolut de a nu fi expulzat nu poate fi dedus din art. 8
(ibidem,
pct. 55). Cu toate acestea, sunt necesare motive foarte serioase pentru a justifica expulzarea unui migrant stabilit pe teritoriul unei tari, care a petrecut in mod legal majoritatea sau toata copilaria si tineretea intr-o tara gazda
[Maslov impotriva Austriei
(MC), pct. 75]. Tinand seama de viata de familie a reclamantului si de faptul ca acesta a savar sit doar o infractiune grava in 1999, Curtea a declarat ca expulzarea lui in Albania si interdictia de a se intoarce in Grecia, impusa acestuia pe intreaga durata a vietii, au incalcat art. 8 din Conventie
(Kolonja impotriva Greciei,
pct. 57-58). Din contra, in cauza
Levakovicimpotriva Danemarcei,
pct. 42-45, Curtea nu a constatat incalcarea „vietii private" unui adult migrant condamnat, dupa implinirea varstei majoratului, pentru savar sirea unor infractiuni grave, care nu avea copii si nici elemente de dependenta cu parintii sau fratii si care demonstrase in mod consistent lipsa dorintei de a respecta dispozitiile legale. Curtea a aratat in mod clar ca, spre deosebire de cauza
Maslov impotriva Austriei
(MC), autoritatile nu si-au intemeiat decizia de expulzare a reclamantului pe baza unor infractiuni savar site de acesta cand era minor (a se vedea, in special, pct. 44-45). - In cadrul analizei unor astfel de cauze, Curtea intelege, in general, marja de apreciere in sensul ca, daca instante interne independente si impartiale au examinat cu atentie faptele, aplicand standardele relevante din domeniul drepturilor omului conforme cu Conventia si jurisprudenta sa si punand, in mod adecvat in speta, in balanta interesele personale ale reclamantului cu interesul public general, nu este de competenta Curtii sa substituie propria sa apreciere a faptelor celei a instantelor nationale (inclusiv, in special, propria sa apreciere asupra detaliilor de fapt ale proportionalitatii). Singura exceptie la aceasta regula este atunci cand exista „motive intemeiate" pentru a proceda astfel
(Ndidi impotriva Regatului Unit,
pct. 76). De exemplu, in 2 cauze privind expulzarea migrantilor stabiliti, Curtea nu si-a substituit concluziile sale celor ale instantelor interne, care au examinat in detaliu circumstantele personale ale reclamantilor, au pus cu grija in balanta interesele concurente, au luat in considerare criteriile stabilite in jurisprudenta proprie si au ajuns la concluzii „nici arbitrare, nici vadit nerezonabile"
[Hamesevic impotriva Danemarcei
(dec.), pct. 43; Alam impotriva Danemarcei (dec.), pct. 35].
- Curtea examineaza, de asemenea, interesul superior si bunastarea copiilor, in special gravitatea dificultatilor cu care se poate confrunta oricare din copiii reclamantului in tara in care acesta urmeaza sa fie expulzat, precum si soliditatea legaturilor sociale, culturale si familiale cu tara gazda si cu tara de destinatie
[Uner impotriva Tarilor de Jos
(MC), pct. 58; Udeh impotriva Elvetiei, pct. 52]. Curtea a afirmat ca, in cadrul exercitiului de punere in balanta a intereselor aflate in joc, ar trebui ca, in raport cu expulzarea unui parinte, sa fie luate in considerare interesul superior al copiilor minori, dar si dificultatile implicate de intoarcerea acestui parinte in tara de origine
[Jeunesse impotriva Tarilor de
Jos
(MC), pct. 117-118]. - In cauzele care privesc imigrarea, intre parinti si copiii adulti exista o viata de familie numai in cazul in care ace stia pot demonstra existenta unor elemente suplimentare de dependenta in afara de legaturile emotionale normale
[Kwakye-Nti si Dufie impotriva Tarilor de Jos
(dec.); Slivenko impotriva
Letoniei
(MC), pct. 97; A.S. impotriva Elvetiei, pct. 49; Levakovic impotriva Danemarcei, pct. 35 si 44]. Cu toate acestea, astfel de legaturi pot fi luate in considerare din perspectiva aspectului de „viata privata"
[Slivenko impotriva Letoniei
(MC)]. Intr-o serie de cauze referitoare la tineri care nu si-au intemeiat inca propria familie, Curtea a admis ca relatia lor cu parintii si cu alti membri apropiati ai familiei constituie, de asemenea, o viata de familie
(Maslov impotriva Austriei,
pct. 62). - In cazul expulzarilor contestate pe baza unei pretinse ingerinte in viata privata si de familie, pentru ca o cale de atac sa fie efectiva, nu este neaparat necesar ca aceasta sa aiba un efect suspensiv automat [De Souza Ribeiro impotriva Frantei (MC), pct. 83]. Cu toate acestea, in materie de imigrare, in cazul in care exista o plangere intemeiata potrivit careia expulzarea risca sa aduca atingere dreptului strainului in cauza la respectarea vietii sale private si de familie, art. 13, coroborat cu art. 8 din Conventie, prevede ca statele trebuie sa puna la dispozitia persoanei respective posibilitatea efectiva de a contesta decizia de expulzare si refuzul acordarii unui permis de sedere, precum si de a beneficia de o examinare suficient de temeinica si care sa includa suficiente garantii procedurale, de catre o instanta interna competenta, care ofera garantii corespunzatoare de independenta si impartialitate
(M. si altii impotriva Bulgariei,
pct. 122-132; Al-Nashif impotriva Bulgariei, pct. 133). - Curtea a constatat o incalcare a dreptului reclamantului la respectarea vietii sale private si de familie, intr-o cauza in care obligatia impusa reclamantului de a nu se sustrage justitiei si confiscarea pasapoartelor sale internationale l-au impiedicat pe acesta sa calatoreasca in Germania, unde locuise mai multi ani si unde continua sa locuiasca familia acestuia
(Kotiy impotriva Ucrainei,
pct. 76). -
Expulzarea avuta in vedere in tara sa de origine a unei persoane care suferea de o boala grava, in conditiile in care existau indoieli cu privire la disponibilitatea unui tratament medical adecvat in statul respectiv, ar fi constituit o incalcare a art. 8
[Paposhviliimpotriva Belgiei
(MC), pct. 221-226].
- „Viata de familie" nu include numai relatiile sociale, morale sau culturale, ci cuprinde, de asemenea, interese de natura materiala, astfel cum o demonstreaza, intre altele, obligatiile de intretinere si pozitia ocupata in sistemele juridice interne ale majoritatii statelor contractante de catre institutia rezervei succesorale (in franceza,
„reserve hereditaire").
Astfel, Curtea a admis ca dreptul la mo stenire al copiilor in raport cu parintii, precum si cel al nepotilor in raport cu bunicii, este atat de strans legat de viata de familie incat intra sub incidenta art. 8
(Marckx impotriva Belgiei,
pct. 52; Pla si
Puncernauimpotriva Andorrei,
pct. 26). Cu toate acestea, art. 8 nu prevede ca un copil ar trebui sa aiba dreptul de a fi recunoscut, in scopuri succesorale, ca mo stenitor al unei persoane decedate
(Haas
impotriva Tarilor de Jos,
pct. 43). - Curtea a hotarat ca acordarea unei alocatii familiale permite statelor „sa demonstreze ca respecta viata de familie", in sensul art. 8; a sadar, alocatia respectiva intra in sfera de aplicare a acestei dispozitii
(Fawsie impotriva Greciei,
pct. 28). - Cu toate acestea, Curtea a constatat ca notiunea de viata de familie nu este aplicabila in cazul unei actiuni in despagubiri introduse impotriva unei parti terte, ca urmare a decesului logodnicei reclamantului
[Hofmann impotriva Germaniei
(dec.)]. „Viata de familie" este, de asemenea, strans legata de „domiciliu" sau „viata privata" in ceea ce prive ste, de exemplu, atacul asupra caselor si distrugerea bunurilor
(Burlya si altii impotriva Ucrainei)
.
- Incercarea de a determina o persoana sa fie audiat ca martor intr-o procedura penala impotriva altei persoane cu care respectiva persoana intretinea o relatie ce poate fi inteleasa ca viata de familie constituie o ingerinta in dreptul sau la respectarea „vietii de familie" [Van der Heijden impotriva Tarilor
de Jos
(MC), pct. 52; Kryzevicius impotriva Lituaniei, pct. 51]. Asemenea martori sunt scutiti de dilema morala de a avea de ales intre a da o declaratie veridica si astfel, posibil, punand in pericol relatia cu suspectul sau de a oferi o declaratie nesigura, chiar dand o declaratie mincinoasa, pentru a proteja relatia
[Van der Heijden impotriva Tarilor de Jos
(MC), pct. 65]. Pentru acest motiv, regula se aplica doar declaratiei verbale (marturie), spre deosebire de proba reala, care exista independent de vointa persoanei
[Caruana impotriva Maltei
(dec.), pct. 35]. - Dreptul de a nu da declaratie constituie o exceptie de la obligatia civica normala recunoscuta a fi in interesul general. Prin urmare, acolo unde e recunoscuta, poate fi subiect al unor conditii si formalitati, avand categoriile de beneficiari stabiliti in mod clar. Este necesara punerea in balanta a doua interese publice concurente: interesul public in trimiterea in judecata pentru comiterea unei infractiuni grave si interesul public pentru protectia vietii de familie de ingerinta statului [Van der
Heijden impotriva Tarilor de Jos
(MC), pct. 62 si 67]. - De exemplu, Curtea accepta aceasta restrangere a exercitarii privilegiului testimonial la persoanele ale caror legaturi cu suspectul, verificate in mod obiectiv prin tragerea unei linii la casatorie sau parteneriate inregistrate (dar nu extinsa la relatii de lunga durata), sunt acceptabile [Van der
Heijden impotriva Tarilor de Jos
(MC), pct. 67-68]. Cauza Kryzevicius impotriva Lituaniei avea ca obiect un sot obligat sa dea declaratie intr-o procedura penala in care sotia sa era „martor special". In dreptul intern, scutirea de la obligatia de a da declaratii se referea doar la „suspect" sau „inculpat" atunci cand facea referire la membrii de familie, dar nu si la „martor special". Cu toate acestea, statutul sau fiind aproape similar cu cel de suspect, se poate spune ca procedura penala se situa „impotriva" sotiei reclamantului. Prin urmare, pedepsirea reclamantului pentru ca a refuzat sa dea declaratie in procedura penala care o implica pe sotia sa ca suspect a constituit o ingerinta in dreptul sau la respectarea „vietii sale de familie" (pct. 51). S-a constatat ca refuzul acordarii catre sot a privilegiului testimonial a constituit o incalcare a art. 8 (pct. 65 si 69).
Related posts
1 aprilie 2020
1 aprilie 2020
1 aprilie 2020