Semnificatia juridica a certificatelor noi pentru obtinerea calitatii si titlurilor prevazute de art.3 alin.1 lit.b pct.3 din OUG nr.95/2014 pentru modificarea si completarea Legii nr.341/2004, a recunostintei pentru victoria Revolutiei romane din decembrie 1989 si pentru revolta muncitoreasca anticomunista de la Brasov din noiembrie 1987

 

Art.3 alin.1 lit.b pct.3 din OUG nr.95/2014 pentru modificarea si completarea Legii nr.341/2004

 

Pentru inlaturarea inechitatilor generate prin aplicarea gresita sau abuziva a legii si multiplicarea numarului beneficiarilor recunostintei Statului roman pentru victoria Revolutiei Romane din Decembrie 1989, a fost prevazuta procedura eliberarii noilor certificate pentru obtinerea calitatilor si titlurilor prevazute de art.3 alin.1 lit.b pct.4 si art.3 alin.1 lit. b pct.3 din Legea nr.341/2004, asa cum a fost modificata si completata prin OUG nr.95/2014.

Potrivit art.3

²

din OUG nr.95/2014, persoanelor care au primit titlurile de: Luptator cu Rol Determinant si Luptator Remarcat prin Fapte Deosebite li se vor elibera noi certificate pentru obtinerea calitatilor si titlurilor respective la cerere, in baza certificatului preschimbat si daca indeplinesc conditiile prevazute de lege.

Eliberarea noilor certificate presupune o reevaluare a conditiilor de obtinere a calitatii si titlurilor prevazute de lege, ci nu o simpla confirmare a situatiei juridice atestata prin certificatul initiale, astfel ca, in lipsa reevaluarii persoana isi pierde dreptul la plata indemnizatiei lunare reparatorie.

(Decizia civila nr. 778/15.04.2016)

 

Constata ca, prin sentinta civila nr.1899/30 septembrie 2015, Tribunalul Arges, admitand exceptia prematuritatii formularii actiunii, a respins actiunea reclamantului Petre Sandu in contradictoriu cu parata CJP Arges, ca prematura, retinand ca plata indemnizatiei reparatorii ce face obiectul actiunii de fata este conditionata, prin O.U.G.nr.95/2014, de obtinerea de catre reclamant a unui nou certificat de atestare a calitatii de luptator, certificat pe care acesta inca nu l-a obtinut.

Impotriva sentintei, in termen, a formulat apel reclamantul, criticand solutia ca netemeinica si nelegala.

In dezvoltarea motivelor sale arata ca a beneficiat de recunoasterea calitatii de victima a evenimentelor din decembrie 1989, precum si de reparatiile acordate in aceasta calitate, de Statul Roman, potrivit Legii nr.341/2004, in decursul anilor, fiind pronuntate numeroase solutii in control de constitutionalitate, potrivit carora dreptul asupra acestei indemnizatii constituie un „bun” in sensul art.1 al Primului Protocol Aditional la CEDO, nu mai poate fi retras, fiind protejat de dispozitiile sau principiile Constitutiei.

Din punctul sau de vedere, dispozitiile O.U.G.nr.95/2014 tind sa incalce art.13 alin.2 din Legea nr.341/2004, in sensul ca impiedica aplicarea acestei legi.

De altfel, prin ordonanta se instituie o noua categorie de beneficiari ai legii, fara ca celor care detineau titlu de „luptator remarcat prin fapte deosebite” a le fi retras titlul si respectiv dreptul la indemnizatia reparatorie, fiind dreptul acestora de a pastra titlul sau a obtine pe cel prevazut de noul act normativ.

Aceasta rezulta din art.3

²

alin.2 al Ordonantei potrivit caruia, titlul nou instituit de aceasta se elibereaza doar la cerere, in baza certificatului preschimbat, calitatile obtinute potrivit legii neputand fi schimbate si acordandu-se in baza titlurilor date de Presedintele Romaniei, prin decret supus publicitatii in Monitorul Oficial.

Neformuland o astfel de cerere de schimbare a calitatii, considera ca cererea sa este una legitima, dreptul la indemnizatie nefiind abrogat de lege.

Calitatea de victima a represiunii Statului Roman in decembrie 1989 a facut obiect al recunoasterii, la 27 ianuarie 2015, in cauza Alecu si altii contra Romaniei, in fata instantei drepturilor omului, simpla recunoastere concomitenta a unei largi marje de ingerinta in domeniul politicilor financiare din partea statului neputand fi desprinsa de contextul acestei solutii pentru a contracara solutiile anterior invocate, prin care s-a recunoscut persistenta dreptului la indemnizatie.

Pe cale de consecinta, s-a solicitat admiterea apelului in care, in final, se face vorbire despre recurs, eroare corectata prin completarea formulata la data de 22 ianuarie 2016, cu obligarea paratei Casa Judeteana de Pensii la achitarea sumelor datorate potrivit art.4 alin.4 din Legea nr.341/2004, incepand cu ianuarie 2015 la zi, precum si la plata dobanzilor legale aferente.

Prin intampinare, CJP Arges a solicitat respingerea apelului ca nefondat, intrucat modificarile aduse Legii nr.341/2004 impun, pentru acordarea indemnizatiei prevazuta la art.4, existenta unui certificat si a unei adeverinte tipizate, certificate ce sufera procedura de preschimbare, potrivit modificarilor aduse legii.

Pana la emiterea acestui certificat preschimbat, alineatul 3 al art.1 pct.3 arata ca proba se face cu dovedirea datei la care s-a depus cererea de preschimbare a certificatului, prin adeverinta eliberata si transmisa de Secretariatul de Stat direct platitor de drepturi.

Asadar, legiuitorul a inteles sa conditioneze plata indemnizatiei de emiterea noului tip de certificat si transmiterea adeverintei tipizate.

Pana la aceasta data, reclamantul nu a prezentat acest certificat catre C.J.P., respectiv documentele conexe, asa incat, cererea sa este una prematura, asa cum corect s-a pronuntat prima instanta a fondului.

In raspunsul sau la intampinare, reclamantul a invocat limitarea in timp a efectelor O.G.nr.1/2015 si ale O.U.G.nr.95/2014, respectiv pana la votarea legilor de aprobare ce pot modifica sau chiar respinge dispozitiile acestora, dar si caracterul viager al indemnizatiei prevazuta de lege, caracter pe care il considera a rezida din raportarea cuantumului acestei indemnizatii la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor statului, ea avand caracter reparatoriu al unui prejudiciu recunoscut prin lege si prin platile anterioare.

Pentru termenul din 5 aprilie 2015, apelantul a formulat cerere de suspendare a pricinii pana la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate inaintata de prima instanta de fond prin incheierea din data de 3 iunie 2015.

In examinarea acestei cereri, instanta a solicitat apelantului sa indice stadiul solutionarii in fata contenciosului constitutional, acesta aratand ca nu a fost inca fixat termen, situatie fata de care, Curtea a constatat ca nu se impune suspendarea, legea prevazand remedii juridice pentru situatia admiterii exceptiei.

Prin decizia nr. 778/15.04.2016, Curtea de Apel Pitesti, Sectia i civila a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul P.S.

Pentru a hotari astfel, instanta de apel a retinut urmatoarele:

Apelantul a apreciat ca in mod gresit instanta fondului ar fi constatat prematuritatea cererii sale de obligare la plata indemnizatiei, intrucat dreptul sau este nascut din Legea nr.341/2004 asa cum fost ea in forma sa initiala, fara a tine cont de dispozitiile actelor normative de modificare a acesteia.

Asa cum rezulta din preambulul justificativ al ordonantei de modificare a legii in care se stabileste si existenta unei urgente in edictarea ei, dar si justificarea practica in sensul ca realitatea sociala a dovedit ca o astfel de recunoastere a calitatii de victime ale evenimentelor din decembrie 1989, a fost facuta in mod haotic, ajungandu-se la o multiplicare a certificatelor astfel eliberate, care atrage necesitatea reevaluarii situatiilor individuale in care aceasta eliberare s-a facut, pentru a da posibilitatea celor care in mod real au avut calitatea de asemenea victime si corect le-au fost emise certificatele doveditoare de a-si primi indemnizatia prevazuta de lege incepand cu ianuarie 2010, s-a impus aceasta procedura, tuturor celor care doresc sa se prevaleze in continuare de drepturile curgand din aceasta calitate.

Asadar, legiuitorul nu contesta indreptatirea la obtinerea unei indemnizatii, ci a gasit necesara reverificarea conditiilor de acordare a documentatiilor ce statueaza asupra calitatii de beneficiar al indemnizatiei.

Conditionarea invocata de catre apelant, cuprinsa la art.3

²

alin.2, in sensul existentei unei cereri de eliberare a certificatului de atestare a calitatii de luptator cu rol determinant, nu insemna ca neparcurgerea procedurii de reevaluare a conditiilor de eliberare a actelor doveditoare ar pastra ca valabile pe cele anterioare, in caz contrar, o asemenea interpretare ducand la lipsirea de efecte juridice a modificarii legislative, intrucat oricine ar putea beneficia de indemnizatia anterior recunoscuta, chiar daca, asa cum s-a constatat practic, a obtinut in mod nejustificat un astfel de certificat, lasand la simpla sa vointa a se supune cenzurii impusa de lege sau nu, cu pastrarea beneficiului banesc.

In realitate, sintagma „la cerere” are in vedere faptul ca, in masura in care persoana ce se gaseste indreptatita doreste sa continue a-i fi recunoscuta calitatea de „luptator ...”, va trebui sa se supuna filtrului instituit prin lege si, dupa certificarea realitatii continutului actului anterior obtinut, in noile conditii, are a se face si plata indemnizatiei lunare reparatorii.

Fata de acestea, nu exista vreo greseala din partea instantei care a constatat ca, pana la momentul judecatii, reclamantul nu a indeplinit conditiile formale de prezentare a actelor prevazute de lege, de altfel acesta invederand, in fata instantei de apel, ca nu a formulat o asemenea cerere.

Asadar, acesta a ales ca, pana la acest moment, sa nu formuleze cererea de reevaluare a propriului certificat, motiv pentru care, in mod corect prima instanta a constatat ca pretentiile asupra platii indemnizatiei stabilita prin lege si conditionata de acest nou certificat sunt premature.

Pentru ca un drept sa se poata califica in notiunea de „bun” protejat in conditiile art.1 al Primului Protocol Aditional la CEDO, acesta trebuie sa fie recunoscut in conditiile legii, or, in societatea romaneasca s-a constatat ca aceasta recunoastere a avut loc in perioada anterioara frecvent in mod fraudulos si se impune verificarea individuala a tuturor acestor recunoasteri, pentru ca, persoanele ce cu adevarat indeplinesc conditiile prevazute de lege sa poata beneficia din partea statului de recunostinta si reparatie potrivit legii.

Fata de acestea, potrivit dispozitiilor art.480 Cod procedura civila, apelul a fost respins ca nefondat.