Sechestrul asigurator – conditia existentei inscrisului constatator al creantei

 

Art.953 alin.2 Cod procedura civila

 

Creditorul care a formulat o actiune civila in justitie poate sa solicite infiintarea sechestrului asigurator daca dovedeste existenta unui inscris constatator al creantei exigibile si depune cautiunea in cuantumul fixat de instanta.

Actul invocat de catre creditor trebuie sa constate existenta unei creante, potrivit art.953 alin.2 Cod procedura civila cu privire la care, termenul scadent sa nu fie contestat.

Contractul care face obiectul litigiului nu indeplineste conditiile unui titlu constatator al creantei, intrucat conflictul de interese s-a nasut in legatura cu existenta acesteia si implicit cu termenul scadent, nefiind indeplinita conditia la care se refera textul de lege evocat.

(Decizia civila nr. 527/06.03.2017)

 

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Specializat Arges, la data de 09.09.2016, SC L. SA prin administrator judiciar C.I.T. - Filiala Bucuresti a solicitat, in contradictoriu cu societatea CIC – E.P. SRL si I.E., pronuntarea unei hotarari prin care sa se instituie sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale paratilor si sa se instituie poprirea asiguratorie asupra conturilor bancare deschise de catre acestia.

In motivarea cererii s-a aratat, in esenta, ca reclamanta a incheiat cu parata CIC – E. P. SRL contractul de concesiune nr.5147/03.09.2013 prin care a fost cedat dreptul de a exploata produsele primei societati sub denumirea si asistenta sa in vederea comercializarii la preturile convenite de comun acord.

In baza contractului SC L. SA a furnizat paratei produse lactate, branzeturi si produse din carne, insa aceasta de pe urma nu si-a executat obligatia corelativa de plata a pretului, obligatie a carei executare a fost garantata de parata I.E., in calitate de fidejusor.

Tribunalul Specializat Arges, prin sentinta nr. 149/21.09.2016 a declinat competenta materiala in favoarea Tribunalului Arges.

Prin incheierea din 20 octombrie 2016, Tribunalul Arges – Sectia Civila a respins cererea reclamantei.

Pentru a pronunta o astfel de solutie, instanta de fond a retinut ca in lipsa titlului executoriu reclamanta nu a facut dovada conditiilor prevazute de art.593 Cod procedura civila, referitoare la creanta certa si exigibila si nici conditia prevazuta de art.593 alin.3 din acelasi cod, in sensul ca debitorul in mod voit se sustrage de la urmarire sau ca exista pericolul ca acesta sa-si risipeasca averea.

 Impotriva incheierii a formulat apel reclamanta, prin administratorul judiciar, criticand hotararea pentru motive de nelegalitate.

In dezvoltarea motivelor de apel s-a aratat ca instanta de fond a incalcat dispozitiile art.594 alin.3 teza a II-a Cod procedura civila, coroborat cu art.971 alin.1 din acelasi cod, in sensul ca incheierile prin care se solutioneaza cererea de instituire a sechestrului asigurator si popririi asiguratoare este supusa numai apelului.

De asemenea, instanta de fond a solutionat cauza cu incalcarea normelor de competenta materiala prevazuta de art.95 pct.1 Cod procedura civila, competenta materiala avand-o Tribunalul Specializat Arges.

Pe fondul cauzei, tribunalul a facut o apreciere eronata asupra prevederilor art.593 -970 din Codul de procedura civila.

In cursul cercetarii apelului, la termenul de judecata din 07.03.2017 s-a pus in vedere apelantei sa plateasca o cautiune de ½ din valoarea reclamata, potrivit art.593 alin.1 Cod procedura civila.

Prin decizia civila nr. 527/06.03.2017, Curtea de Apel Pitesti – Sectia I civila a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta, retinand urmatoarele:.

Primul motiv de apel priveste incalcarea principiul legalitatii cailor de atac cu referire la mentiunea cuprinsa in dispozitivul incheierii, potrivit careia hotararea pronuntata in cererea reclamantei nu este susceptibila de vreo cale de atac.

Potrivit principiului legalitatii cailor de atac, reglementat de art.457 alin.1 si 2  Cod procedura civila, hotararile judecatoresti sunt supuse numai cailor de atac prevazute de lege indiferent de mentiunile pe care instanta le-a facut in cuprinsul dispozitivului. Mentiunea inexacta a caii de atac nu are niciun efect asupra dreptului partii interesate de a promova impotriva hotararii calea de atac prevazuta de lege.

Hotararile pronuntate in cererile de infiintare a masurilor asiguratorii – sechestru asigurator si poprirea asiguratorie, sunt susceptibile numai de calea de atac a apelului in termen de 5 zile de la pronuntare.

Apelanta a formulat calea de atac prevazuta de lege si nu a suferit nicio vatamare pentru mentiunea inexacta din cuprinsul incheierii care face obiectul apelului.

Cel de-al doilea motiv de apel se refera la incalcarea dispozitiilor de competenta materiala reglementata de art.95 Cod procedura civila, potrivit carora, tribunalul este instanta de drept comun pentru ca judeca toate cererile care nu sunt date prin lege in competenta altor instante.

Pentru aprecierea competentei instantei de a dispune masurile asiguratorii sunt incidente dispozitiile art.954 Cod procedura civila si art.970 din acelasi cod, potrivit carora, instanta competenta sa solutioneze procesul in fond are competenta sa se pronunte si asupra cererilor de infiintare a sechestrului asigurator, respectiv popririi asiguratorie.

Competenta tribunalelor specializate a fost reglementata ca una distincta fata de competenta tribunalelor potrivit prevederilor art.226-228 din Legea nr.71/2011 de aplicare a Legii nr.287/2009.

Incepand cu data de 01.10.2011 Tribunalului Specializat Arges i-a fost recunoscuta competenta de a solutiona cereri in materia societatilor comerciale intemeiate pe prevederile Legii nr.31/1990, in materia registrului comertului, cereri care privesc restrangerea, impiedicarea ori denaturarea concurentei, cereri avand ca obiect titluri de valoare sau alte instrumente financiare, cererile in materie de insolventa, concordant preventiv si mandat ad-hoc.

Cererea de chemare in judecata avand ca obiect pretentiile in legatura cu contractul de concesiune priveste raspunderea contractuala, iar competenta materiala a solutionarii acesteia o are Tribunalul Arges, in calitate de instanta de drept comun, potrivit art.95 alin.1 Cod procedura civila, chiar daca partile au calitate de profesionisti, aprecierea instantei cu prilejul declinarii competentei fiind una corecta.

Ultimul motiv de apel se refera la aprecierea eronata a instantei asupra conditiilor de infiintare a sechestrului asigurator si popririi asiguratorie.

Creditorul care nu are un titlu executoriu, dar are o creanta constatata in scris si exigibila are dreptul sa solicite infiintarea sechestrului asiguratorie sau a popririi asiguratorie asupra bunurilor mobile, imobile, respectiv a sumelor de bani, titlurilor de valoare sau alte bunuri mobile incorporale, urmaribile ale debitorului daca dovedeste promovarea unei actiuni in justitie.

Dovada raporturilor juridice prin contractul de cesiune nu este suficienta pentru a se aprecia indeplinirea conditiei existentei unui inscris constatator al creantei, intrucat prin acest act creditorul trebuie sa faca dovada existentei unei creante, dar si caracterul sau exigibil.

Litigiul aflat pe rolul instantei in legatura cu raporturile juridice este unul care pune la indoiala existenta creantei creditorului, intrucat partile se afla in conflict de interese, reclamanta avand interesul de a procura in justitie un titlu executoriu fata de debitoarea sa.

Reclamanta a facut dovada promovarii unui actiuni in justitie, dar nu a facut si dovada a unui inscris constatator al creantei si nici a caracterului exigibil al acesteia, motiv pentru care infiintarea masurilor asiguratorii si provizorii era conditionata de indeplinirea obligatiei creditorului de a plati o cautiune de jumatate din valoarea reclamata, potrivit art.953 alin.2 Cod procedura civila.

In cursul cercetarii apelului instanta i-a pus in vedere apelantei sa plateasca o cautiune de ½ din valoarea reclamata, obligatia pe care nu si-a indeplinit-o astfel ca, in lipsa conditiei la care se refera art.953 alin.2 Cod procedura civila, nu se poate schimba solutia primei instante, argument in raport de care, in baza art.480 Cod procedura civila, se va respinge apelul ca nefondat.