Schimbarea programului de lucru al salariatului raportat la modificarea contractului de munca al salariatului.

 

Codul muncii, art.41 alin.1

 

Schimbarea de catre angajator a programului de lucru sau a modului de organizare a muncii nu constituie o modificare a contractului individual de munca, deoarece angajatorul, prin prerogativele pe care le are, poate schimba conditiile concrete de prestare a muncii de catre salariat, in limita celor 8 ore legale pe zi de munca.

 

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale,

Decizia civila  nr. 836  din 6 aprilie 2011.

 

Prin actiunea inregistrata sub nr.4584/120/2010 contestatoarea GC a formulat contestatie in contradictoriu cu intimata SC M… Targoviste SA impotriva deciziei interne nr. 2200 / 331/06.09.2010 .

In motivarea contestatiei s-a aratat ca, prin decizia contestata, s-a dispus schimbarea din tura C  in schimbul 7-15 (schimbul I) in Sectia LBTPMU  cu o data anterioara emiterii adresei, respectiv 08.09.2010.

Contestatoarea a apreciat ca prin aceasta s-a incalcat contractul individual de munca care la pct. H prevede durata muncii, alin.1, litera a: repartizarea programului de lucru se face dupa cum urmeaza 8 ore, patru ture, trei schimburi .

A mai aratat contestatoarea ca potrivit art.41 alin.1 din Codul muncii contractul individual de munca poate fi modificat doar prin acordul partilor iar la alin. 3 modificarea contractului individual de munca se refera la oricare din urmatoarele elemente : locul muncii , felul muncii, salariul, timpul de munca si timpul de odihna

Prin mutarea contestatoarei in program de zi se modifica salariul acesteia, nemaifiindu-i acordat sporul de noapte

A mai sustinut contestatoarea ca prin aceeasi decizie se incalca si dispozitiile art. 17 alin. 1 din Codul muncii potrivit carora orice modificare se impune a fi comunicata angajatului .

Contestatoarea a mai aratat ca, contractul colectiv de munca prevede la art .23  aceleasi obligatii ca si art. 41 alin. 1 din Codul muncii.

De asemenea, contestatoarea a mai aratat ca in locul sau au fost adusi alti colegi, ceea ce conduce la concluzia ca, modificarea programului de munca are o conotatie de ordin subiectiv.

Totodata, contestatoarea a mai aratat ca s-a mai judecat cu intimata si instantele de judecata au dispus repunerea acesteia in drepturile de care fusese lipsita.

Contestatoarea a mai aratat ca nu cunoaste regulamentul intern al intimatei care ar putea justifica masura unilaterala dispusa de institutie si desi a incercat solutionarea pe cale amiabila a acestui conflict a fost amenintata cu sanctionarea disciplinara, de asemenea, a incercat sa se prezinte la orele de program, asa cum fusese initial repartizata, insa i s-a interzis intrarea pe poarta unitatii.

In drept si-a intemeiat contestatia pe dispozitiile art.41 alin.1 si art.17 alin.1 din Codul muncii precum si art.23 din CCM, pct. h, alin.1 lit. a, durata muncii si art. 41 din Constitutia Romaniei.

Intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea contestatiei ca nefondata intrucat contestatoarei nu i-a fost modificat nici unul din elementele esentiale ale contractului individual de munca mentionate la art.41 din Codul muncii.

A mai aratat intimata ca timpul de munca nu coincide ca notiune juridica cu programul de lucru. Ceea ce s-a modificat prin decizia contestata a fost programul de munca si nu timpul de munca. Modificarea programului de munca a fost determinata de necesitati de ordin organizatoric si de productie, respectiv cresterea livrarilor de otel, fapt ce se realizeaza in cadrul programului de zi. Salariata presteaza munca zilnica in continuare in cuantum de 8 ore pe zi asa cum presta si inainte de emiterea deciziei.

Sporul de noapte constituie partea variabila a salariului si depinde de conditiile concrete in care isi desfasoara activitatea salariatul.

Organizarea rationala a activitatii pe locuri de munca si schimburi este atributul exclusiv al angajatorului.

La 08.11.2010 contestatoarea a depus precizari la cererea de chemare in judecata prin care a aratat ca intimata a procedat la schimbarea programului de munca si la modificarea salariului cu incalcarea legii, fara acordul contestatorului.

A facut  trimitere la dispozitiile art.41 din Codul muncii, art.23 din CCM, 69, 41, 108 , 154, 155 din CCM .

A precizat contestatoarea ca doreste punerea in situatia anterioara care vizeaza drepturile conform contractului individual de munca: nr. de ore conform graficelor pe tura C care cuprind orele suplimentare de sambete si duminici, tichetele de masa tot conform zilelor de pe tura, plata orelor de invoire si a zilelor fara plata.

Dupa administrarea probatoriilor, prin sentinta civila nr.142 din data de 17 ianuarie 2011 pronuntata de Tribunalul Dambovita, s-a respins contestatia.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca salariata contestatoare este incadrata cu contract individual de munca la unitatea intimata, lucrand pana la 06.09.2010 in tura C . Prin decizia 2200 /331/06.09.2010 programul de munca al contestatoarei a fost modificat in sensul ca  i s-a impus sa lucreze in schimbul I (7-15), numai de dimineata.

Prin alin. 2 lit b,  Capitolul Durata muncii din contractul individual de munca se prevede ca programul de lucru se poate modifica in conditiile regulamentului intern sau contractului colectiv de munca aplicabil.

Este adevarat ca art.41 din Legea 53/2003 prevede ca elementele esentiale ale contractului individual de munca, respectiv timpul de munca si timpul de odihna nu pot fi modificate fara acordul salariatului, insa, in virtutea prerogativei de directie a angajatorului acesta poate modifica programul de lucru insa numai atunci cand aceasta schimbare este determinata de necesitati de ordin organizatoric si de productie.

In speta, prin intampinare se invoca faptul ca schimbarea programului de munca al contestatoarei a fost determinata de necesitatea cresterii livrarilor de otel in tura intai, in schimbul de dimineata.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs contestatoarea, criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate.

Criticand sentinta, recurenta-contestatoare arata ca in mod gresit instanta de fond a retinut ca nu a facut nici o dovada a modificarii programului de lucru in conditiile regulamentului intern sau a contractului de munca aplicabil, deoarece  sarcina probei este atribuita angajatorului.

De asemenea, recurenta-contestatoare arata ca, dimpotriva, a solicitat in instanta sa se depuna la dosarul cauzei, de catre, angajator fisele de pontaj ale salariatilor care au fost numiti in locul sau in tura C si intimata in mod nejustificat a refuzat administrarea acestei probe, mai mult a negat aducerea acestora din alte sectii.

Or, in masura in care exista o justificare legala a inlocuirii sale, reprezentanta intimatei nu avea nici un interes sa obstructioneze administrarea unei probe cu care sa poata motiva o masura contestata de salariat.

Se mai arata de catre recurenta-contestatoare ca si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art 41 din Constitutia Romaniei, in baza caruia sustine in continuare ca modificarea programului sau de lucru s-a facut in mod subiectiv si discriminator fara o justificare legala, in locul sau fiind adusi temporar alti angajati care sa desfasoare activitatea sa, in timp ce ea este prejudiciata de sporurile salariale ( spor de noapte) si cele din contractul colectiv de munca, care au efecte de viitor si asupra valorii punctului de pensie.

Precizeaza recurenta-contestatoare ca are in intretinere un copil cu handicap sever pentru care trebuie sa achite lunar necesitati costisitoare, fiind scolarizat la o scoala speciala in Bucuresti, fiind singura intretinatoare de familie intrucat este divortata de tatal copilului.

Recurenta-contestatoare solicita a se avea in vedere opinia separata a asistentului judiciar de la instanta de fond si sa se constatate ca masura modificarii programului de lucru este una abuziva si nu una justificata asa cum prevad normele legale, angajatorul exercitandu-si prerogativa de directie in mod abuziv, netemeinica si discriminatorie si sa se dispuna repunerea sa in situatia anterioara, in sensul reluarii programului de munca in conformitate cu contractul individual de munca (pe ture), dispunerea platii diferentelor salariale indexate cu coeficientul de inflatie oficial anuntat de Institutul National de Statistica.

Curtea, verificand sentinta recurata in raport de criticile formulate, de dispozitiile legale incidente in cauza si de mijloacele de dovada administrate dar si sub toate aspectele, astfel cum impune art.3041 cod pr.civ. a constatat ca nu este afectata legalitatea si temeinicia acesteia, dar pentru considerentele care succed:

Recurenta este incadrata cu contract individual de munca la societatea intimata, iar programul sa de lucru, pana la dat de 06.09.2010 s-a desfasurat in tura C.

 Prin decizia 2200/331/06.09.2010 programul de munca al recurentei a fost modificat in sensul ca  a fost repartizata sa lucreze in schimbul I (orele 7,00-15,00).

In contractul individual de munca al recurentei este stipulata o clauza – la cap. Durata muncii -  in care se prevede ca programul de lucru se poate modifica in conditiile regulamentului intern sau contractului colectiv de munca aplicabil.

Art.41 din Legea 53/2003 prevede ca elementele esentiale ale contractului individual de munca, respectiv timpul de munca si timpul de odihna, nu pot fi modificate fara acordul salariatului.

In speta de fata, insa, nu a fost modificat nici timpul de munca, nici timpul de odihna, ci programul de lucru.

Schimbarea de catre angajator a programului de lucru sau a modului de organizare a muncii nu constituie o modificare a contractului individual de munca, deoarece angajatorul, prin prerogativele pe care le are, poate schimba conditiile concrete de prestare a muncii de catre salariat, in limita celor 8 ore legale pe zi de munca.

Fata de situatia expusa mai sus nu era necesar a se administra nici o alta proba decat cele care au fost administrate la fond.

Curtea a constatat ca este nefondata critica privind faptul ca instanta de fond a trecut sarcina probei in sarcina angajatului si nu a angajatorului, asa cum este prevazut in codul muncii, deoarece instanta de fond, in motivarea sa arata ca sarcina probei apartine societatii parate.

Recurenta a invocat existenta unei discriminari, dar nu a precizat in ce consta aceasta discriminare si care sunt elementele ei, pentru a putea fi analizata.

Pentru motivele expuse, analizand motivele de recurs in ansamblul lor, curtea, vazand si disp. art.304, 3041 si 312 alin.1 C.pr.civ a respins recursul ca nefondat.

                                       

 
(Judecator Cristina Mihaela Moiceanu)