Salarizarea personalului DGRFP, Solicitare de plata a salariului maxim acordat ANAF

 

Dispozitiile art. 1 alin. 1 si 5 ind. 1, art. 5 alin. 1 si alin. 1 ind. 1 din OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, astfel cum a fost aprobata si completata prin Legea nr. 71/2015, vizeaza salariatii care aveau stabilit un cuantum al salariilor de baza si al sporurilor mai mici decat cele stabilite la nivel maxim in cadrul aceleiasi institutii sau autoritati publice pentru fiecare functie/grad/treapta si gradatie.

De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 3 ind. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 57/2015, introdus prin O.U.G nr. 20/2016 si modificat prin O.U.G. nr. 43/2016, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 49/2018, pronuntata in dezlegarea unei chestiuni de drept privind interpretarea art. 3 ind. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 57/2015 inalta Curte de Casatie si Justitie, egalizarea la nivelul maxim salarial aflat in plata se face, in cadrul institutiilor sau autoritatilor publice, la nivelul aceluiasi ordonator de credite caruia ii sunt subordonate financiar si nu la nivel national.

Conform H.G. nr. 520/2013, Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Iasi este o institutie publica cu personalitate juridica, iar conducatorul acesteia are calitatea de ordonator de credite.

Prin urmare, raportat la acest ordonator de credite, care este Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Iasi, trebuie facuta analiza in stabilirea nivelului maxim al salarizarii si nu raportat la Agentia Nationala de Administrare Fiscala.

Pe de alta parte, nu s-a dovedit faptul ca in cadrul Agentia Nationala de Administrare Fiscala ar exista diferente de salarizare intre persoane care fac parte din aceeasi categorie socioprofesionala, care ocupa aceeasi functie, in aceleasi conditii de studii si vechime, pentru a fi incidente prevederile art. 1 alin. 5 ind. 1 din OUG nr. 83/2014, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015.

Ceea ce solicita, in fapt, reclamantii, este acordarea drepturilor salariale la nivelul grilei maxime de salarizare a personalului contractual, insa, OUG nr. 83/2014, cu modificarile si completarile ulterioare, nu reglementeaza situatia prezentata prin actiune si cererea de apel, ci doar, aducerea la nivelul maxim aflat in plata al salariilor personalului din cadrul aceleiasi autoritati si institutii publice, pentru fiecare functie/grad/treapta si gradatie, daca isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii.

 

Temei de drept: OUG nr. 83/2014, art. 1 alin. 5 ind. 1; O.U.G. nr. 57/2015, art. 3 ind. 1 alin. 1; Decizia nr. 49/2018, inalta Curte de Casatie si Justitie

 

Curtea de Apel Iasi, Sectia litigii de munca si asigurari sociale, Decizia civila nr. 118/7

martie 2019

 

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Iasi, la 21.12.2017, Sindicatul Finante Publice Iasi, in numele si pentru membrii reclamanti, a chemat in judecata parata Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Iasi, solicitand obligarea acesteia la modificarea actelor aditionale in sensul stabilirii salariilor personalului contractual incepand cu data de 01.07.2017 si pana la data de 01.11.2017, la nivelul maxim al salariului de baza pentru functii similare cu ale reclamantilor, aflat in plata din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, cu plata dobanzii legale de la data 01.07.2017, pana la data platii efective.

Prin sentinta civila nr. 924/29.05.2018, Tribunalul Iasi a respins actiunea formulata de reclamantul Sindicatul Finante Publice Iasi, in numele si pentru membrii reclamanti in contradictoriu cu parata Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Iasi.

Un exemplar din prezenta hotarare se comunica Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii Bucuresti, in calitate de expert in nediscriminare.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca membrii de sindicat reclamanti sunt angajati in cadrul paratei Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Iasi, in calitate de personal contractual, conform inscrisurilor depuse la dosarul cauzei.

Instanta constata ca, prin Legea nr. 207/2017, functiile publice din cadrul directiilor generale regionale ale finantelor publice au fost asimilate functiilor publice de stat, devenind astfel incidente cuantumurile stabilite prin Anexa nr. VIII, incepand cu data de 01 noiembrie 2017. Astfel, conform art. III, incepand cu data de 01 noiembrie 2017, salariile de baza ale personalului din cadrul directiilor regionale ale finantelor publice ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscala se stabilesc, prin asimilare, la nivelul salariilor de baza aferente functiilor publice si contractuale din cadrul aparatului central al Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Potrivit dispozitiilor art. 2 din H.G. nr. 1091/2014, pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de baza, potrivit incadrarii, nu poate fi inferior nivelului salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata. In raport de aceasta prevedere, la nivelul institutiei salariul de baza stabilit personalului contractual este in cuantumul prevazut pentru salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata, asa cum este stabilit prin art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 1091/2014.

Potrivit art. 1 alin. 5 ind. 1 din O.U.G. 83/2014, introdus prin Legea nr. 71/2015, de aprobare a ordonantei anterior mentionate, in vigoare de la 09.04.2015: „Prin exceptie de la prevederile alin. (1) si (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului si din celelalte institutii si autoritati publice, salarizat la acelasi nivel, precum si personalul din cadrul Consiliului Concurentei si al Curtii de Conturi, inclusiv personalul prevazut la art.

5 din aceste institutii, care beneficiaza de un cuantum al salariilor de baza si al sporurilor mai mici decat cele stabilite la nivel maxim in cadrul aceleiasi institutii sau autoritati publice pentru fiecare functie/grad/treapta si gradatie, va fi salarizat la nivelul maxim daca isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii. ”

Conform art. 36 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, la data intrarii in vigoare a acestei legi, reincadrarea personalului salarizat se face pe noile functii, grade, trepte profesionale, gradatie corespunzatoare vechimii in munca si vechime in specialitate, vechime in invatamant avute, cu stabilirea salariilor de baza, soldelor de functie, salariilor de functie, indemnizatiilor de incadrare si indemnizatiilor lunare potrivit art. 38.

Potrivit art. 38, prevederile legii se aplica etapizat, incepand cu data de 01.07.2017, cand se mentin in plata la nivelul acordat pentru luna iunie 2017 pana la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de baza, soldelor de functie, salariilor de functie si indemnizatiilor de incadrare, precum si cuantumul sporurilor, indemnizatiilor, compensatiilor, primelor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizatia bruta de incadrare, solda lunara de care beneficiaza personalul platit din fonduri publice, in masura in care personalul ocupa aceeasi functie si isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii.

Tribunalul retine ca, in aplicarea dispozitiilor art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor, Curtea Europeana a statuat in mod constant, ca discriminarea este acceptabila daca are o justificare obiectiva si rezonabila, iar intr-o societate democrata este o astfel de discriminare aceea care urmareste un scop legitim si respecta un raport de proportionalitate rezonabil intre scopul urmarit si mijloacele utilizate pentru realizarea lui.

De asemenea, Curtea a statuat ca egalitatea de tratament este incalcata daca distinctia in discutie nu are o justificare obiectiva si rezonabila si nu urmareste un scop legitim, cu respectarea raportului de proportionalitate intre acesta si mijloacele utilizate pentru atingerea lui.

Instanta retine si Decizia nr. 23/26.09.2016, prin care I.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat ca: „in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 alin. 5 ind. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, sintagma „salarizat la acelasi nivel" are in vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurentei, al Curtii de Conturi, precum si din cadrul celorlalte autoritati si institutii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cu modificarile si completarile ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut in vedere in interpretarea si aplicarea aceleiasi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, in cadrul aceleiasi autoritati sau institutii publice. ”

Instanta retine ca reclamantii au solicitat inlaturarea unei pretinse discriminari salariale, fara a face insa o referire concreta la persoana sau personalul in raport de care considera ca salariile lor nu sunt stabilite la nivel maxim, astfel cum au dreptul potrivit Legii nr. 153/2017.

Asadar, reclamantii au solicitat plata salariului la nivelul maxim acordat in cadrul aceleiasi institutii/autoritati publice parate, insa nu au aratat ce alti angajati din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala -
prin raportare la aceeasi functie, grad, gradatie, vechime in munca si in specialitate, aceleasi conditii de studii -
ar beneficia de un salariu mai mare, fie chiar si ca urmare a unor hotarari judecatoresti. Prin urmare, instanta nu poate retine ca fiind dovedita existenta unei discriminari in ceea ce-i priveste pe reclamanti, proba unui fapt negativ neputand fi pusa in sarcina paratei angajatoare.

Este adevarat ca potrivit art. 272 din Codul muncii, sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare. Insa in cazul faptelor negative nedeterminate, precum inexistenta unei discriminari fara identificarea unei persoane, sarcina probei este rasturnata, reclamantii avand obligatia de a dovedi faptul pozitiv invocat, si anume existenta discriminarii, prin indicarea angajatilor din cadrul Agentiei parate care au aceeasi functie, grad, gradatie, vechime in munca si in specialitate, aceleasi conditii de studii si beneficiaza de un salariu mai mare, parata fiind ulterior obligata sa dovedeasca inexistenta discriminarii in raport de persoanele astfel indicate. O interpretare contrara ar pune parata in situatia de a proba faptul negativ nedeterminat al inexistentei oricarei discriminari in raport de toti angajatii. Or, fata de numarul angajatilor, o astfel de limitare a dreptului de acces la justitie pe plan probator nu poate fi acceptata din perspectiva art. 6 C.proc.civ.

Totodata, instanta constata ca parata a actionat in acord cu dispozitiile legale citate de catre reclamanti, art. 38 din Legea nr. 153/2017, prevederile legii aplicandu-se etapizat, incepand cu data de 01.07.2017, nerezultand din materialul probatoriu ca s-ar fi schimbat functia si conditiile de desfasurare a activitatii reclamantilor.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel Sindicatul Finante Publice Iasi, in numele si pentru membrii de sindicat reclamanti.

Apelantul a aratat ca diferentele salariate si implicit existenta discriminarii intre salariatii din cadrul Directiei Generale Regionale a Finantelor Publice Iasi si angajati ai Agentiei Nationale de Administrare Fiscale aparat propriu, rezulta din actele aditionale emise la data de 01.07.2017 si reglementarile art. III din Legea nr. 207/2017 (intrata in vigoare la 01.11.2017) care vin sa clarifice si sa elimine inechitatile aparute din interpretarea gresita a dispozitiilor Legii nr. 153/2017, prin uniformizarea salariilor in cadrul ANAF aparat propriu si subunitatile sale, in conditiile in care acestea reprezenta una si aceiasi entitate. Salariile dupa data de 01.11.2017 aliniate la nivelul ANAF, constituie dovada clara a nivelului maxim ce ar fi trebuit a fi avut in vedere si in perioada 01.07.2017-30.10.2017 pentru salariile acordate fiecarei functii in parte dintre membrii de sindicat mandatari ai prezentei actiuni.

In acest sens, Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Iasi prin adresa nr. 9154/25.07.2018 recunoaste existenta diferentiata a salariilor din perioada 01.07.2017, cand acestea au ramas la nivelul unitatilor teritoriale anterior aparitiei Legii nr. 153/2017, si salariile dupa data de 01.11.2017, cand acestea au fost aliniate la nivelul ANAF aparat propriu (central), pentru fiecare reclamant in parte, avand in vedere functia detinuta de acestia.

Or, tocmai prin Legea nr. 153/2017 care abroga Legea nr. 284/2010 au fost stabilite functii de stat inclusiv in cadrul unitatilor subordonate Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, conform Anexei VIII, cap. I, lit. A, pct. 1., inlaturand functiile teritoriale din cadrul acestei entitati.

Astfel, functiile din cadrul Directiilor Generale Regionale ale Finantelor Publice - institutii subordonate ANAF - nu mai sunt functii teritoriale, devenind potrivit Legii nr. 153/2017, functii de stat si implicit salariile trebuiau aliniate la nivelul acestor functii din cadrul aparatului central al ANAF in perioada 01.07.2017 - 30.10.2017.

Prin reincadrare, odata cu intrarea in vigoare a Legii 153/2017, personalului din cadrul Directiilor Generale Regionale ale Finantelor Publice i se modifica functia, de pe una teritoriala pe una de stat, ceea ce impune si acordarea drepturilor salariale aferente noilor functii.

Mai mult, in conformitate cu prevederile art. 1 din Hotararea Guvernului nr. 520/2013, Agentia Nationala de Administrare Fiscala este organ de specialitate al administratiei publice centrale si este formata din aparat propriu si structuri subordonate, conform art. 9 din acelasi act normativ, cu atat mai mult in cazul acestei entitati (ANAF) nu poate vorbi de functii de stat si functii teritoriale.

Drept urmare, actele aditionale au fost emise pur formal, doar in sensul indicarii noii legi, fara a se regasi in continutul acestora reincadrarea pe noua functie din administratia publica centrala de specialitate, stabilita conform legii, fiind mentinut eronat acelasi nivel al salariului de baza.

Totodata, prin actele administrative au fost incalcate si principiile sistemului de salarizare, prevazute la art. 6 lit. b) si c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, respectiv, principiul nediscriminarii, ca urmare a existentei unei forme de discriminare si a unui tratament inegal cu privire la personalul din sectorul bugetar care presteaza aceeasi activitate si are aceeasi vechime in munca si in functie; si principiul egalitatii, prin asigurarea unor salarii de baza diferite pentru munca cu valoare egala.

Solicita instantei de apel sa constate ca reclamantii au fost discriminati in perioada mentionata in raport cu ceilalti angajati din ANAF si MFP, care ocupa aceleasi functii de acelasi tip si care au fost salarizati la un nivel superior, - ceea ce constituie o incalcare a dispozitiilor O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificarile si completarile ulterioare.

Pentru toate aceste considerente, solicita admiterea apelului, iar pe fondul cauzei solicita modificarea actelor aditionale in sensul stabilirii salariilor personalului contractual indicat in anexa, incepand cu data de 1.07.2017, la nivelul maxim al salariului de baza pentru functii similare cu ale reclamantilor, aflat in plata din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, asa cum rezulta din adresa Directiei Generale Regionale a Finantelor Publice Iasi nr. 9154/25.07.2017 (coloana 5).

De asemenea, solicita si plata dobanzii legale, pentru acoperirea integrala a prejudiciului produs reclamantilor prin stabilirea nelegala si discriminatorie a drepturilor lor salariale pe perioada indicata, de la data de 1.07.2017 pana la data platii efective.

Analizand actele si lucrarile dosarului in raport de criticile formulate si prin prisma dispozitiilor legale incidente, Curtea constata ca apelul declarat de Sindicatul Finante Publice Iasi, in numele si pentru membrii de sindicat reclamanti, este nefondat.

Reclamantii, membrii de sindicat, sunt angajatii paratei Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Iasi, in calitate de personal contractual, conform inscrisurilor depuse la dosarul cauzei.

Prin actele aditionale contestate in cauza, reclamantii au fost reincadrati in functiile contractuale detinute la 30.06.2017, cu mentinerea drepturilor salariale in plata la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, conform art. 36 alin. 1 si art. 38 alin. 1 si 2 lit. a din Legea- cadru nr. 153/2017.

Impotriva acestor acte aditionale, reclamantii a formulat contestatia inregistrata la DGRFP Iasi la 31.10.2017 sub nr. 41223, contestatie ce a primit un raspuns negativ prin adresa nr. 12871/21.11.2017.

Prin cererea de chemare in judecata, reclamantii au solicitat modificarea actelor aditionale in sensul stabilirii salariilor personalului contractual incepand cu data de

2017. si pana la data de 01.11.2017 la nivelul maxim al salariului de baza pentru functii similare cu ale reclamantilor, aflat in plata din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Problema reala in cauza o constituie pretentia reclamantilor de salarizare la acelasi nivel stabilit si aflat in plata pentru personalul comparabil din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Curtea constata ca nu sunt indeplinite conditiile pentru salarizarea identica a reclamantilor, personal contractual in cadrul Directiei Generale Regionale a Finantelor Publice Iasi, structura din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si personalul din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Potrivit dispozitiilor art. 1 alin. 1 din OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice (astfel cum a fost aprobata si completata prin Legea nr. 71/2015), in anul 2015, cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor functiei de baza/salariilor functiei de baza/indemnizatiilor de incadrare de care beneficiaza personalul platit din fonduri publice
se mentine la acelasi nivel cu cel ce se acorda pentru luna decembrie 2014 in masura in care personalul isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii
si nu se aplica valoarea de referinta si coeficientii de ierarhizare corespunzatori claselor de salarizare prevazuti in anexele la Legea - cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cu modificarile ulterioare.

Potrivit dispozitiilor art. 1 alin. 5 ind. 1 din acelasi act normativ, prin exceptie de la prevederile alin. (1) si (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului si din celelalte institutii si autoritati publice, salarizat la acelasi nivel, precum si personalul din cadrul Consiliului Concurentei si al Curtii de Conturi, inclusiv personalul prevazut la art. 5 din aceste institutii, care beneficiaza de un cuantum al salariilor de baza si al sporurilor mai mici decat cele stabilite la nivel maxim in cadrul aceleiasi institutii sau autoritati publice pentru fiecare functie/grad/treapta si gradatie,
va fi salarizat la nivelul maxim daca isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii ”.

De asemenea, conform art. 5 alin. 1 si alin. 1 ind. 1 din acelasi act normativ, „(1) In anul 2015, pentru personalul nou-incadrat pe functii, pentru personalul numit/incadrat
in aceeasi institutie/autoritate publica
pe functii de acelasi fel, precum si pentru personalul promovat in functii sau in grade/trepte,
salarizarea se face la nivelul de salarizare in plata pentru functiile similare din institutia/autoritatea publica in care acesta este incadrat
sau din institutiile subordonate acestora, in cazul in care nu exista o functie similara in plata. (1 ind. 1) Prin nivel de salarizare in plata pentru functiile similare se intelege acelasi cuantum al salariului de baza cu cel al salariatilor avand aceeasi functie, in care au fost incluse, dupa data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de incadrare, precum si sumele aferente sporurilor de care au beneficiat inainte de aceasta data, daca salariatul angajat, numit sau promovat indeplineste aceleasi conditii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime si isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii, specifice locului de munca la data angajarii sau promovarii”.

Prin urmare, modificarea adusa O.U.G. nr. 83/2014 prin Legea nr. 71/2015 vizeaza salariatii care aveau stabilit un cuantum al salariilor de baza si al sporurilor mai mici decat cele stabilite la nivel maxim in cadrul aceleiasi institutii sau autoritati publice pentru fiecare functie/grad/treapta si gradatie.

De asemenea, potrivit dispozitiile art. 3 ind. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 57/2015 (astfel cum a fost introdus prin O.U.G nr. 20/2016 si modificat prin O.U.G. nr. 43/2016), prin exceptie de la prevederile art. 1 alin. (1), incepand cu luna august 2016, personalul platit din fonduri publice care beneficiaza de un cuantum al salariilor de baza/indemnizatiilor de incadrare, aferent unui program normal al timpului de munca, mai mic decat cel stabilit in plata la nivel maxim pentru fiecare functie, grad/treapta, gradatie, vechime in functie sau in specialitate, dupa caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de baza/indemnizatiei de incadrare din cadrul institutiei sau autoritatii publice respective, daca isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii.

Prin Decizia nr. 49/2018, pronuntata in dezlegarea unei chestiuni de drept privind interpretarea art. 3 ind. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 57/2015 Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat ca egalizarea la nivelul maxim salarial aflat in plata se face, in cadrul institutiilor sau autoritatilor publice, la nivelul aceluiasi ordonator de credite caruia ii sunt subordonate financiar si nu la nivel national.

Or, in cauza, Curtea retine ca, raportat la Hotararea Guvernului nr. 520/2013, Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Iasi este o institutie publica cu personalitate juridica, iar conducatorul acesteia are calitatea de ordonator de credite.

Prin urmare, raportat la acest ordonator de credite, care este Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Iasi, trebuie facuta analiza in stabilirea nivelului maxim al salarizarii si nu raportat la Agentia Nationala de Administrare Fiscala.

Pe de alta parte, chiar daca s-ar accepta interpretarea ca analiza trebuie facuta prin raportare la nivelul de salarizare stabilit pentru ordonatorul principal de credite, respectiv Agentia Nationala de Administrare Fiscala, Curtea constata ca Sindicatul Finante Publice Iasi, in numele si pentru membrii de sindicat, nu a dovedit faptul ca in cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala ar exista diferente de salarizare intre persoane care fac parte din aceeasi categorie socioprofesionala, care ocupa aceeasi functie, in aceleasi conditii de studii si vechime, pentru a fi incidente prevederile art. 1 alin. (5 ind. 1) din OUG nr. 83/2014, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015.

Ceea ce solicita, in fapt, reclamantii, este acordarea drepturilor salariale la nivelul grilei maxime de salarizare a personalului contractual, insa, contrar sustinerilor acestora, OUG nr. 83/2014, cu modificarile si completarile ulterioare, nu reglementeaza situatia prezentata prin actiune si cererea de apel, ci doar, asa cum s-a aratat anterior,
aducerea la nivelul maxim aflat in plata al salariilor personalului din cadrul aceleiasi autoritati si institutii publice, pentru fiecare functie/grad/treapta si gradatie,
daca isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii.

Imprejurarea ca salarizarea reclamantilor a facut obiectul de reglementare al art. III alin. 1 din Legea nr. 207/2017 mai sus citat , potrivit cu care incepand cu data de 1 noiembrie 2017, salariile de baza ale personalului din cadrul directiilor generale regionale ale finantelor publice ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscala se stabilesc, prin asimilare, la nivelul salariilor de baza aferente functiilor publice si contractuale din cadrul aparatului central al Agentiei Nationale de Administrare Fiscala este un argument adaugat celor de mai sus, ca salarizarea personalului din cadrul directiilor generale regionale ale finantelor publice ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nu trebuia si nu a fost stabilita, prin asimilare, la nivelul salariilor de baza aferente functiilor publice si contractuale din cadrul aparatului central al Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, in temeiul Legii-cadru nr. 153/2017, incepand cu 01.07.2017, astfel cum au sustinut reclamantii.

Pentru toate considerentele aratate, in baza disp. art. 480 alin. 1 C.proc.civ., Curtea de apel a respins apelul declarat de Sindicatul Finante Publice Iasi, in numele si pentru membrii de sindicat.