Rolul activ al judecatorului Limite

- Codul de procedura civila de la 1865: art. 129, art. 304, art. 304

¹

Exercitarea rolului activ de catre judecator presupune asigurarea echilibrului in cauza si nu substituirea de catre acesta a pozitiei procesuale a vreuneia dintre parti.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila, Decizia civila nr. 57 din 12 februarie 2015, F.S.

Prin actiunea civila inregistrata initial pe rolul Judecatoriei Timisoara la data de

2010. sub nr. 12784/325/2010, reclamantii B.L.C. si B.A.M. au chemat in judecata parata T.F. si au solicitat instantei sa se constate ca intre parti s-a incheiat contractul de vanzare-cumparare din data de 15.08.2008, avand ca obiect imobilul inscris in CF 7 si sa se dispuna intabularea in cartea funciara nr. 7 a dreptului de proprietate al reclamantilor astfel dobandit.

In motivare au invederat ca la data de 15.08.2008 intre parti s-a incheiat contractul de vanzare-cumparare prin care parata a transmis reclamantilor dreptul de proprietate asupra imobilului inscris in CF 7. Parata s-a obligat sa le acorde reclamantilor sprijinul necesar in vederea intabularii dreptului de proprietate in cartea funciara a imobilului. In pofida faptului ca transmiterea dreptului de proprietate s-a realizat prin contractul incheiat intre parti, intabularea dreptului de proprietate in cartea funciara nu se poate efectua decat pe baza unui inscris autentic. Reclamantii au luat legatura cu parata pentru a putea intabula contractul de vanzare-cumparare, insa ea nu a mai dorit sa efectueze demersurile necesare in acest sens.

In drept au fost invocate dispozitiile art. 27 din Legea nr. 7/1996.

Prin precizarea de actiune, reclamantii au aratat ca inteleg sa solicite si obligarea paratei sa incheie un contract de vanzare-cumparare in forma autentica pentru imobilul inscris in CF 7, iar daca parata refuza, hotararea instantei sa tina loc de contract de vanzare-cumparare in forma autentica.

Urmare a demersurilor efectuate in scopul comunicarii actualului domiciliu al paratei ori daca s-a inregistrat decesul acesteia, pornind de la varsta paratei, nascuta in anul 1919, SEP a comunicat ca parata T.F. a decedat la data de 24 octombrie 2008, ultimul domiciliu al defunctei fiind in Timisoara.

In raport de acest aspect, pentru termenul de judecata din data de 10.02.2011 reclamantii au formulat o modificare si completare de actiune prin care au solicitat chemarea in judecata in calitate de parati a Statului Roman prin Ministerul Finantelor Publice, Municipiul Timisoara prin Primar si Consiliul Local al Municipiului Timisoara.

Prin completare, reclamantii au solicitat instantei: 1) - sa constate deschisa succesiunea dupa defuncta T.F. decedata la data de 25 octombrie 2008, cu ultimul domiciliu in Timisoara; 2) - sa constate succesiunea acesteia ca fiind vacanta si sa constate calitatea de unic mostenitor a Statului Roman, in lipsa mostenitorilor legali acceptanti si raportat la implinirea termenului de prescriptie a optiunii succesorale; 3) - sa constate ca din masa succesorala face parte imobilul aflat in Timisoara, inscris in CF 7; 4) - sa pronunte o hotarare care sa tina loc de contract, si, constatand ca pretul vanzarii s-a platit integral de catre reclamanti; 5) - sa dispuna intabularea dreptului de proprietate al reclamantilor in CF 1.

In drept s-au invocat dispozitiile art. 680 C.civ., art. 85 din Legea nr. 36/1995, art. 1075 C.civ., art. 25 din Decretul nr. 31/1954, art. 132 C.pr.civ.

Paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice - DGFP Timis a formulat intampinare prin care a solicitat constatarea prematuritatii introducerii actiunii si pe cale de consecinta, respingerea actiunii ca prematur introdusa, or, in subsidiar, suspendarea judecarii pricinii in conditiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ.

Totodata, paratul a solicitat admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman reprezentat de Ministerul Finantelor Publice in cazul in care reclamantii nu dovedesc indeplinirea conditiilor necesare pentru constatarea succesiunii vacante, iar pe fond, respingerea actiunii ca neintemeiata.

Pe calea cererii reconventionale, paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice a solicitat constatarea vacantei succesorale in temeiul art. 477 si 680 C.civ. si, pe cale de consecinta, intabularea dreptului de proprietate al Statului Roman reprezentant de Ministerul Finantelor Publice asupra imobilului inscris in CF 7 cu titlu de succesiune vacanta.

Pe fondul cauzei, paratul a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, avand in vedere ca inscrisul pe care reclamantii isi intemeiaza actiunea nu poate constitui un temei pentru a se constata dobandirea dreptului de proprietate asupra imobilului.

A mai aratat paratul ca intelege sa invoce nulitatea inscrisului sub semnatura privata semnat la data de 15.08.2008, intitulat „contract de vanzare-cumparare", incheiat intre T.F., in calitate de vanzator si reclamanti, in calitate de cumparatori, inscris depus de reclamanti in sustinerea actiunii formulate, pe motiv ca pretul de 10.000 Euro stabilit de parti nu este serios, fiind disproportionat in raport de valoarea apartamentului.

Prin sentinta civila nr. 24262/13.10.2011 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosar nr. 12784/325/2010 a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman invocata de acesta, prin reprezentantul MFP-DGFP Timis, a fost respinsa actiunea principala precizata formulata de reclamanti si, de asemenea, a fost respinsa cererea reconventionala formulata de paratul Ministerul Finantelor Publice.

Prin decizia civila nr. 664/A/16.10.2013 pronuntata de Tribunalul Timis s-a admis apelul declarat de reclamanti, dispunandu-se desfiintarea sentintei civile si trimiterea cauzei la instanta de fond - Judecatoria Timisoara pentru rejudecare.

In considerentele deciziei civile s-a retinut ca reclamantii nu au solicitat a li se constata calitatea de unici mostenitori ai defunctei promitente vanzatoare; dimpotriva, au declansat cauza, pe care, ulterior au precizat-o, in scopul de a obtine, in contradictoriu cu un subiect pasiv caruia sa-i opuna cu succes obligatia generata de antecontract, valorizarea conventiei private, altfel spus, convertirea ei intr-un act autentic, apt de a transfera proprietatea asupra imobilului si de a fi intabulat in cartea funciara, nefiind in ipoteza vizata de decizia data in interesul legii, unde s-a apreciat ca intr-o actiune in constatarea calitatii de unic mostenitor a reclamantului, statul, caruia prin ipoteza nu i-a fost emis certificat de vacanta succesorala, nu se legitimeaza pasiv in cauza. Prin modificarea de actiune, reclamantii, detinatori ai unei creante, au ales sa exercite calea actiunii oblice, solicitand instantei de a constata calitatea de unic mostenitor al mostenirii vacante in favoarea statului, in scopul realizarii creantei lor, dar si ca insusi paratul, Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice a ales, pe calea cererii reconventionale sa iasa din pasivitate si sa-si valorifice vocatia conferita de art. 680 C.civ. In calea de atac a apelului reclamantii apelanti au depus la dosar certificatul de vacanta succesorala nr. 3/2013, emis in baza art. 85 din Legea nr. 36/1995, aspect venit sa clarifice pe deplin si sa legitimeze in acelasi timp calitatea de parat a Statului Roman prin Ministerul Finantelor Publice.

Cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Timisoara, sub nr. 12784/325/2010*.

Prin sentinta civila nr. 6826/21.05.2014 pronuntata de Judecatoria Timisoara a fost respinsa exceptia prematuritatii introducerii actiunii, a fost respinsa exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman reprezentat de Ministerul Finantelor Publice si a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Municipiul Timisoara prin Primar si Consiliul Local al Municipiului Timisoara.

Pe fond, a fost admisa actiunea civila formulata de reclamanti in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice prin D.G.F.P. Timis, a fost obligat paratul Statul Roman prin Ministerul de Finante sa incheie cu reclamantii contract autentic de vanzare cumparare pentru imobilul inscris in CF nr. 7, in termen de 30 de zile de la ramanerea irevocabila a prezentei hotarari iar in caz contrar prezenta hotarare urmand sa tina loc de act autentic de vanzare cumparare.

A fost respinsa cererea reconventionala formulata de paratul Ministerul Finantelor Publice.

Pentru a hotari astfel, judecatoria a retinut ca prin certificatul de vacanta succesorala nr. 3 din 2013 intocmit de Notarul Public S.I., s-a declarat vacanta mostenirea de pe urma defunctei T.F.; s-a constatat ca din masa succesorala face parte intreg imobilul inscris in CF 7 si s-a predat masa succesorala Statului Roman prin Ministerul Finantelor.

Cum aceasta noua stare de fapt a aparut pe parcursul solutionarii cauzei in primul ciclu procesual, prima instanta a respins exceptia prematuritatii si a lipsei calitatii procesual pasive a Statului Roman prin Ministerul Finantelor Publice.

Avand in vedere ca mostenirea vacanta a defunctei T.F. a fost predata Statului Roman prin Ministerul Finantelor si nu Municipiului Timisoara prin Primar si Consiliul Local al Municipiului Timisoara, instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesual pasive a Municipiului Timisoara prin Primar si Consiliul Local al Municipiului Timisoara.

Prin inscrisul sub semnatura privata denumit contract de vanzare cumparare, defuncta T.F. s-a obligat sa vanda reclamantilor imobilul inscris in CF. 7, pretul total al imobilului, de 10.000 euro fiind achitat potrivit inscrisului la data de 15.08.2008.

Inscrisul sub semnatura privata incheiat intre parti reprezinta o promisiune sinalagmatica de vanzare-cumparare cunoscuta in practica judiciara sub denumirea de antecontract, avand ca obiect o obligatie de a face, adica de a incheia in viitor un contract de vanzare-cumparare autentic.

Potrivit art. 969 C.civ., in vigoare la data incheierii conventiei, conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante, iar contractul sub semnatura privata incheiat intre parti, trebuia respectat intocmai de catre acestia.

In baza art. 1021 C.civ., partea in privinta careia angajamentul nu s-a executat, are alegerea sa sileasca pe cealalta parte sa execute conventia. Reclamantii si-au executat obligatia de a plati pretul imobilului asa cum a rezultat din inscrisul sub semnatura privata si din declaratia martorei O.D.

Instanta a constatat ca, intemeiat pe principiile executarii in natura a obligatiilor si repararii prejudiciilor cauzate prin neexecutarea obligatiilor asumate, principii ce se desprind din dispozitiile art. 1073 si 1077 C.civ., exista posibilitatea suplinirii consimtamantului partii care nu-si executa obligatia prin pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract de vanzare-cumparare autentic.

Aceasta practica judiciara a fost legiferata prin dispozitiile art. 5 alin. (2) din titlu X din Legea nr. 247/2005, care prevede ca „in situatia in care dupa incheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fara constructii, una dintre parti refuza ulterior sa incheie contractul, partea care si-a indeplinit obligatiile poate sesiza instanta competenta care poate pronunta o hotarare care sa tina loc de contract”.

Debitoarea obligatiei de incheiere a contractului de vanzare cumparare in forma autentica a decedat, iar mostenirea vacanta a acesteia a fost predata paratului Statul Roman prin Ministerul de Finante.

Potrivit art. 774 C.civ., mostenitorii sunt tinuti la indeplinirea intocmai a obligatiilor asumate de defunct fiecare in proportie cu cota lor de mostenire, paratul culegand singur mostenirea. Paratul a formulat cerere reconventionala prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, invocand nulitatea inscrisului sub semnatura privata pe motiv ca pretul achitat este neserios, dar, nu a propus in cauza nicio proba din care sa rezulte acest fapt.

Contra acestei sentinte, a declarat recurs (recalificat ulterior ca fiind apel) parata Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Timisoara, in reprezentarea Ministerului Finantelor Publice, citat in reprezentarea paratului Statul Roman, prin reprezentantii sai, solicitand modificarea sentintei civile in sensul respingerii actiunii reclamantilor.

Apelanta a reiterat faptul ca inscrisul pe care isi intemeiaza reclamantii actiunea nu poate constitui un temei pentru a se constata dobandirea de catre reclamanti a dreptului de proprietate asupra imobilului.

In acest sens, a inteles sa invoce nulitatea inscrisului sub semnatura privata semnat la data de 15.08.2008, intitulat "Contract de vanzare-cumparare'', pe motiv ca pretul de 10.000 euro stabilit de parti nu este serios.

Cu privire la inscrisul depus de reclamanti in sustinerea cererii intitulat "Contract de vanzare-cumparare", a solicitat instantei sa oblige reclamantii sa depuna la dosar si alte inscrisuri care poarta semnatura numitei T.F. in vederea verificarii de catre instanta a semnaturii acesteia.

Fata de cele retinute in considerentele sentintei civile, referitor la pretul derizoriu achitat de reclamanti, apelanta a apreciat ca in virtutea rolului activ instanta de judecata avea posibilitatea de a analiza pretul platit de reclamanti prin raportare la valoarea de circulatie pentru imobilele din circumscriptiile judecatoriilor furnizate de Camera Notarilor Publici.

Prin decizia civila nr. 1094/A/4.12.2014 pronuntata de Tribunalul Timis, s-a respins ca nefondat apelul declarat de parat.

Tribunalul a retinut ca hotararea instantei de fond este temeinica in ceea ce priveste modul de solutionare a cererii reconventionale. Astfel, desi apelantul a fost citat de doua ori, in calea de atac, cu mentiunea de a preciza expres daca intelege sa solicite administrarea probei cu expertiza criminalistica a scrisului, pentru a se stabili stiintific daca semnatura incorporata antecontractului de vanzare-cumparare apartine sau nu defunctei promitente-vanzatoare T.F., invederandu-se de catre instanta ca se pot procura inscrisuri cu semnatura originala a celei din urma (contract de inchiriere, testament autentic si declaratie autentica de revocare a acestuia), apelantul nu a inteles sa insiste in administrarea acestei probe. Pe de alta parte, instanta a apreciat ca nu se impune incuviintarea efectuarii unei asa lucrari de specialitate din oficiu, neexistand alte elemente care sa configureze o anumita stare de incertitudine cu privire la apartenenta semnaturii incorporata promisiunii de vanzare-cumparare (semnatura care, la o prima vizualizare, se verifica a fi similara celorlalte semnaturi apartinand defunctei, din actele mai sus enumerate).

Nu a fost retinut nici caracterul neserios al pretului inserat in promisiunea sinalagmatica de vanzare-cumparare intrucat, comparand preturile din alte contracte de vanzare-cumparare incheiate la acea epoca pentru imobile similare (se are in vedere si compunerea acestora, cel in litigiu avand numai o camera), nu se identifica o disproportie vadita si grava intre pretul achitat de promitentii-cumparatori - 10.000 de euro - si cele platite pentru alte imobile. Nu trebuie omis nici subiectivismul partilor, relatiile dintre acestea, starea imobilului si alte asemenea elemente indispensabile in aprecierea caracterului serios sau nu al pretului.

Impotriva deciziei, paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice prin DGRFP Timisoara a declarat recurs solicitand modificarea ei, in sensul respingerii actiunii civile formulata de reclamanti, ca neintemeiata.

In motivarea recursului, paratul a invocat incidenta prevederilor art. 304 pct.9 C.pr.civ. (cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea ori aplicarea gresita a legii).

Paratul recurent a mai solicitat instantei ca, fata de imprejurarea ca hotararea nu a fost data cu drept de apel, instanta de recurs sa nu se limiteze la motivele prevazute de art. 304 C.pr.civ., ci sa judece cauza sub toate aspectele, in conformitate cu

A

prevederile art. 304' C.pr.civ.

Referitor la incidenta temeiului prevazut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., paratul a reiterat faptul ca inscrisul pe care reclamantii isi intemeiaza actiunea de fata nu poate constitui temei pentru dobandirea dreptului de proprietate, sens in care a si invocat si solicitat sa se constate nulitatea inscrisului sub semnatura privata, pentru pretul neserios de 10.000 Euro stabilit de parti. Sub acest aspect, paratul a apreciat ca instanta de judecata trebuia sa manifeste rol activ pentru a analiza pretul stabilit de acestia prin raportare la valoarea de circulatie pentru imobilele din circumscriptiile judecatoriilor furnizate de Camera Notarilor Publici.

Legat de acest aspect, paratul a aratat ca a depus pentru comparatie si in probatiune, trei anunturi listate de pe internet, de pe site-urile de specialitate, privind vanzarea apartamentelor cu o camera din zona centrala a orasului, unde preturile sunt de peste 30.000 Euro.

Examinand recursul prin prisma motivelor invocate de parat, raportat la obiectul cauzei, temeiul de drept indicat si actele depuse in sustinere, Curtea a retinut urmatoarele:

In prealabil, cererea paratului-recurent de examinare a recursului sub toate aspectele

A

de nelegalitate si netemeinicie, conform art. 304

¹

C.pr.civ. a fost respinsa ca nefondata, in conditiile in care hotararea instantei de fond a fost data cu apel, exercitat ca atare de parat, iar in recurs, conform art. 299 si urm. C.pr.civ., nu pot fi examinate decat aspecte de nelegalitate, nu si de netemeinicie a hotararii.

In calea extraordinara a recursului, criticile ce pot fi formulate de partea recurenta nu pot viza decat ipotezele prevazute de art. 304 C.pr.civ., care concretizeaza aspecte de nelegalitate in legatura cu hotararea atacata (aspecte de ordin procedural si/sau substantial).

Scopul acestei cai de atac este, esentialmente, de control a legalitatii hotararii atacate cu recurs, ceea ce inseamna ca orice sustinere care releva pretinse erori ale instantei de apel in aprecierea probelor administrate in cauza - sub toate aspectele sustinute de parata recurenta - istoricul cauzei dedusa judecatii, toate cu consecinte directe in planul configurarii/reconfigurarii situatiei de fapt a dosarului pendinte, excede analizei instantei de recurs.

In cauza, instantele anterioare au prezentat in mod exhaustiv intreaga situatie de fapt a dosarului, expunand in mod concret si considerentele legale pentru care au ajuns la solutia pronuntata in prima instanta, respectiv, in apel, pe fondul raportului juridic litigios.

Noua formulare a textului art. 304 C.pr.civ. accentueaza caracterul nondevolutiv al caii extraordinare de atac a recursului, tocmai pentru faptul ca partile au beneficiat de o judecata in prima instanta si una in apel (ambele judecati de fond), finalizata prin configurarea situatiei de fapt a dosarului si cu o rezolvare judiciara definitiva a conflictului existent intre partile cu interese contrare.

O situatie de nelegalitate, pentru a fi analizata in recurs, trebuie sustinuta prin invocarea expresa a textului de lege incalcat sau aplicat gresit la situatia de fapt pe deplin stabilita in fata instantelor anterioare.

In fata unei instante de recurs nu pot fi aduse spre analiza decat exclusiv aspecte de nelegalitate, nu de netemeinicie, si aceasta pentru ca recurenta a beneficiat in mod concret de sistemul dublului grad de jurisdictie, calea de atac a recursului fiind in mod expres desemnata de legiuitor drept o cale extraordinara de atac.

In ceea ce priveste nelegalitatea hotararii recurate, reglementata de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea a retinut ca desi a fost invocata ca si temei de modificare, recurentul nu a precizat care text de lege a fost gresit interpretat si aplicat in speta, raportat la obiectul concret dedus judecatiiPentru a conduce la modificarea hotararii, conform art. 304 pct. 9 C.pr.civ., recursul nu se poate limita la o simpla indicare de forma a textului de lege mentionat, conditia legala a dezvoltarii motivului implicand determinarea exacta a greselilor imputate, o minima argumentare in drept si in fapt.

Critica vizand gresita stabilire a situatiei de fapt ca urmare a interpretarii eronate a probatoriului administrat nu mai poate fi valorificata pe calea recursului, urmare a abrogarii pct. 11 al art. 304 C.pr.civ. care permitea cenzurarea in recurs a greselilor grave de fapt.

Curtea a respins, de asemenea, si argumentul lipsei de rol activ al instantei de judecata in analizarea pretului platit de reclamanti prin raportare la preturile de circulatie pentru imobile similare.

Rolul activ al instantei prevazut de art. 129 C.pr.civ. nu poate constitui temeiul substituirii instantei in pozitia procesuala a uneia din parti si in apararea intereselor acesteia.

In speta, paratul-recurent Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice a fost cel care a declarat apel impotriva hotararii instantei de fond, avand deci posibilitatea legala de refacere sau completare a probelor in apel (fata de motivele invocate), fapt permis de caracterul devolutiv al acestei cai de atac.

Procesul civil este, in regula generala, un proces al intereselor private, iar rolul activ al judecatorului trebuie inteles in contextul asigurarii unui echilibru cu celelalte doua principii ale procesului civil: al disponibilitatii si al contradictorialitatii. In cauza, paratul a avut posibilitatea de a propune si administra probatorii atat in aparare, cat si in sustinerea cererii sale reconventionale, ceea ce nu s-a intamplat.

Este nefondata si sustinerea potrivit cu care instanta nu a luat in considerare cele 3 anunturi listate de pe internet, de pe site-urile de specialitate, privind vanzarea unor apartamente (garsoniere) situate in zona centrala a orasului. Tribunalul a argumentat corect acest aspect prin raportare la relatia apropiata dintre parti, starea imobilului la acel moment si suprafata foarte mica a acestuia. In plus, este stiut faptul ca preturile de vanzare afisate pe site-urile de specialitate sunt total diferite de preturile reale de vanzare-cumparare.

Concluzionand, Curtea a retinut ca in cauza nu sunt incidente niciunul din temeiurile de modificare a hotararii recurate indicate de parat si a respins recursul ca nefondat.