Revizuirea pensiei Posibilitatea formularii cererii de revizuire

Prin prevederile art. 107 din Legea nr. 263/2010, legiuitorul a reglementat trei proceduri menite sa asigure prevalenta principiului contributivitatii: pe de o parte, proceduri care nu implica existenta unor erori de calcul, respectiv posibilitatea recalcularii pensiei prin valorificarea unor stagii de cotizare si venituri ce nu au fost initial avute in vedere si recalcularea pensiei prin adaugarea unor stagii de cotizare realizate dupa data pensionarii, iar pe de alta parte, posibilitatea revizuirii pensiei, pentru situatia in care la calcularea acesteia au intervenit erori.

rv

Ca urmare, concluzia care se impune este ca legiuitorul a urmarit sa inlature posibilitatea ca asiguratul sa fie prejudiciat prin instituirea procedurii revizuirii pensiei. Faptul ca asiguratul nu a contestat decizia de pensie nu impiedica formularea unei cereri de revizuire. De altfel, daca decizia de pensie ar fi fost contestata, hotararea judecatoreasca pronuntata in aceasta procedura ar fi dobandit autoritate de lucru judecat astfel incat aspectele contestate nu ar mai fi putut fi repuse in discutie printr-o cerere de revizuire a pensiei, ceea ce inseamna ca art.107 alin.1 din Legea nr. 263/2010 nu ar putea f niciodata aplicat, o astfel de interpretare neputand fi primita, intrucat normele juridice trebuie interpretate in sensul in care pot produce efecte. Intrucat Tribunalul a respins actiunea cu motivarea ca reclamantul nu putea formula o cerere de revizuire a pensiei in conditiile in care nu a contestat decizia emisa de parata, se constata ca nu a intrat in cercetarea fondului, astfel incat se impune anularea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare.

 

 

Art.107 din Legea nr. 263/2010 Decizia Curtii Constitutionale nr. 956/2012 Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 20 din 2007 - RIL

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. .. ./118/2015, reclamantul [...], in contradictoriu cu parata Casa Judeteana de Pensii Constanta, a solicitat revizuirea drepturilor sale de pensie.

In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca la data de 09.03.2015 a formulat o cerere de revizuire a drepturilor sale de pensie, urmand sa primeasca in termen de 45 de zile de la momentul depunerii contestatiei Hotararea emisa de Comisia Centrala de Contestatii.

Reclamantul a invederat ca termenul a fost depasit, fara a primi vreo Hotarare din partea Comisiei Centrale de Contestatii.

Reclamantul a constatat ca nu ii fusesera luate in considerare adeverintele nr. [...]/19.02.2013 emisa de S.C. [...] S.A., nr. [...]/19.02.2013 emisa de S.C. [...] S.A. si nr. [...]/20.06.2013 emisa de S.C. [...] S.A., desi s-a facut mentiune in sensul ca s-a achitat contributia de asigurari sociale.

Reclamantul motiveaza ca ceea ce intereseaza nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul ca statul a incasat la momentul cuvenit contributiile de asigurari sociale, iar cel ce a contribuit in acest mod la fondul de pensii trebuie sa primeasca o contraprestatie corespunzatoare, pentru a nu se rupe echilibrul dintre parti.

Reclamantul sustine ca i s-a cauzat un prejudiciu prin modul eronat de stabilire a drepturilor de pensie, motiv pentru care a solicitat obligarea paratei la plata diferentelor dintre pensia cuvenita si cea efectiv incasata, actualizata cu rata inflatiei la data platii efective.

In drept, s-a invocat Legea nr. 263/2010.

In probatiune, s-a solicitat administrarea probei cu inscrisuri si expertiza contabila.

Au fost anexate actiunii cupoane de pensie, carte de identitate, cerere de revizuire, adeverintele in litigiu, decizia de pensie nr. [...]/22.04.2013.

In aparare, parata Casa Judeteana de Pensii Constanta a depus la dosar intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata.

Parata a invocat in prealabil exceptia inadmisibilitatii actiunii, in temeiul art. 149 al. 1 si 2 din Legea nr. 263/2010, dar si exceptia tardivitatii formularii actiunii, cu motivarea ca decizia nr. [...] a fost emisa la data de 22.04.2013, fara sa fie contestata in termenul legal de 30 de zile conform art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010.

Parata a mai aratat ca in cuprinsul deciziei nr. [...] se face vorbire despre perioada prestata in grupa superioara de munca conform adeverintei nr. [...]/19.02.2013, motivandu-se ca functia de topograf nu se incadreaza in temeiul juridic indicat.

Pe fond, parata a aratat ca adeverinta nr. [...]/19.02.2013 emisa de S.C. [...] S.A. a fost avuta in vedere la emiterea deciziei nr. [...]/22.04.2013, iar adeverinta nr. [...]/20.06.2013 contine date identice cu cele cuprinse in adeverinta nr. [...]/19.02.2013, ce a fost avuta in vedere la momentul emiterii deciziei nr. [...]/22.04.2013.

In drept, s-au invocat prevederile Legii nr. 263/2010.

In probatiune, s-a solicitat administrarea probei cu inscrisuri.

Parata a anexat dosarul administrativ.

La termenul de judecata din data de 26.10.2015 instanta a respins ca nefondate exceptiile invocate prin intampinare.

La acelasi termen de judecata aparatorul reclamantului a precizat ca exista o eroare si in privinta valorificarii adeverintei nr. [...]/31.01.2013, in sensul ca nu au fost luate in calcul sporul de vechime de 25% si compensatiile banesti.

Prin sentinta civila nr. 3235/10.12.2015, pronuntata de Tribunalul C ca nefondata cererea formulata de reclamantul [...] in contradictoriu cu de Pensii Constanta.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:

Prin cererea de revizuire formulata la data de 09.03.2015 si adresata paratei Casa Judeteana de Pensii Constanta, reclamantul [...] a solicitat revizuirea drepturilor sale de pensie, prin luarea in considerare a urmatoarelor adeverinte: nr. [...]/19.02.2013 emisa de S.C. [...] S.A., nr. [...]/19.02.2013 emisa de S.C. [...] S.A. si nr. [...]/20.06.2013 emisa de S.C. [...] S.A.

Prin precizarile orale formulate la termenul de judecata din data de 26.10.2015, aparatorul reclamantului a precizat ca exista o eroare si in privinta valorificarii adeverintei nr. [...]/31.01.2013 emise de [...], in sensul ca nu au fost luate in calcul sporul de vechime de 25% si compensatiile banesti.

Adeverintele invocate in cauza nu au putut justifica admiterea unei cereri de revizuire, de vreme ce au fost avute in vedere de parata la momentul emiterii unei decizii care a ramas definitiva prin necontestare in termenul legal.

Astfel, in decizia nr. [...]/22.04.2013 emisa de parata Casa Judeteana de Pensii Constanta s-a motivat nevalorificarea adeverintei nr. [...]/19.02.2013 prin faptul ca functia de topograf si activitatea desfasurata nu se regasesc in prevederile actelor normative invocate.

Nici adeverinta nr. [...]/20.06.2013 emisa de S.C. [...] S.A. nu poate constitui temei al admiterii unei cereri de revizuire, de vreme ce aceasta se refera la aceleasi perioade contributive ca si cele inscrise in adeverinta nr. [...]/19.02.2013, cu privire la care parata a emis o decizie definitiva in sensul nefructificarii acestora.

De asemenea, adeverintele nr. [...]/19.02.2013 emisa de S.C. [...] S.A. si nr. [... ]/31.01.2013 emisa de [...] se aflau in dosarul administrativ la momentul emiterii deciziei din data de 20.06.2013, motiv pentru care nici acestea nu pot constitui temei pentru modificarea unei decizii definitive, de vreme ce chestiunea legalitatii valorificarii acestor elemente contributive a fost deja transata.

Reclamantul nu contesta imprejurarea ca nu a atacat decizia nr. [...]/22.04.2013, imprejurare in care instanta este tinuta sa constate incidenta art. 149 alin. 4 din Legea nr. 263/2010, conform cu care decizia de pensionare necontestata in termen este definitiva, fara posibilitatea reevaluarii elementelor care au stat la baza calcularii punctajului mediu anual.

Daca s-ar accepta solutia contrara, prezumtia de legalitate de care se bucura deciziile administrative emise de casele teritoriale de pensii ar deveni iluzorie, intrucat s-ar crea conditiile contestarii acestora in orice moment si in orice conditii, cu consecinta diminuarii increderii publice in veridicitatea acestora.

Instanta a subliniat ca legea reglementeaza o procedura administrativa prealabila, obligatorie, fara caracter jurisdictional. Legiuitorul a urmarit degrevarea instantelor de judecata de o mare parte a cauzelor privind drepturile de asigurari sociale prin interpunerea comisiilor de contestatii in procedura de solutionare a acestora. Astfel, pensionarii pot supune deciziile de pensii
controlului comisiei de contestatii fara a mai parcurge procedura, in principiu de mai lunga durata, din fata instantelor de judecata si, numai in situatia cand nu sunt multumiti de hotararile acestei comisii, pot sa le supuna analizei instantei de judecata.

Exercitarea unui drept de catre titularul sau nu poate avea loc decat cu respectarea cadrului legal stabilit de legiuitor care, potrivit art.126 alin. (2) din Constitutie, are legitimarea constitutionala de a stabili procedura de judecata. Aceasta implica si reglementarea unor termene, dupa a caror expirare valorificarea dreptului nu mai este posibila.

In acelasi sens s-a pronuntat Curtea Constitutionala si prin Decizia nr. 121 din 9 februarie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.149 din 8 martie 2010, in care a statuat ca instituirea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fara caracter jurisdictional nu este contrara principiului liberului acces la justitie, cat timp decizia organului administrativ poate fi atacata in fata unei instante judecatoresti.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut ca statelor le este recunoscuta, din perspectiva Conventiei, o larga marja de apreciere in materie de legislatie sociala
(
cauza K. impotriva Ucrainei
,
Hotararea din 8 noiembrie 2005, par.23;
cauza K.A. impotriva Islandei
,
Hotararea din 12 octombrie 2004, par. 45).

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut prin Hotararea din 23 iunie 1981 pronuntata in
cauza Le Compte, Van Leuven si De Meyere contra Belgiei
,
paragraful 51 si prin Hotararea din 26 aprilie 1995, pronuntata in
cauza Fischer contra Austriei
,
paragraful 28, ca imperative de suplete si eficacitate, pe deplin compatibile cu protectia drepturilor protejate de Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale pot justifica interventia prealabila a unor organe administrative care nu indeplinesc conditiile cerute de art. 6 paragraful 1 din Conventie, cu conditia ca legiuitorul sa asigure posibilitatea ca o atare decizie sa poata fi supusa controlului ulterior exercitat de un organ de plina jurisdictie, adica de un "tribunal" in sensul Conventiei.

Faptul ca, prin neparcurgerea acestei proceduri ori prin nerespectarea termenelor legale, cel interesat ar putea pierde dreptul de acces la justitie nu este nici el de natura sa demonstreze neconstitutionalitatea procedurii administrative prealabile analizate.

Astfel, asa cum Curtea a statuat in mod constant in jurisprudenta sa, "liberul acces la justitie semnifica faptul ca orice persoana se poate adresa instantelor judecatoresti pentru apararea drepturilor, a libertatilor sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul ca acest drept nu poate fi supus niciunei conditionari”.

Prin Decizia nr. 551 din 24 mai 2012 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 466 din 10 iulie 2012, Curtea Constitutionala a Romaniei a retinut ca
"si Curtea Europeana a Drepturilor Omului, spre exemplu in Hotararea din 8 decembrie 2009, pronuntata in cauza Munoz Diaz impotriva Spaniei, paragraful 44, a reiterat jurisprudenta sa cu privire la faptul ca drepturile decurgand din sistemul de asigurari sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul aditional la Conventie, dar acest lucru nu inseamna ca implica un drept la dobandirea proprietatii sau la o pensie de un anumit cuantum "
.

Pentru motivele expuse, instanta a respins actiunea ca nefondata.

otriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul [...], invocand in esenta ele: instanta nu a dat eficienta rolului activ al judecatorului deoarece, prin decizia emisa tioneaza ca adeverinta [...]/2013 nu este avuta in considerare, iar prin raspunsul primit de lant, respectiv raspunsul 300518/2010, se mentioneaza ca adeverinta este avuta in considerare odata cu emiterea deciziei [...]/22.04.2013; nu au fost analizate ambele puncte de vedere exprimate de parti cu privire la adeverinta [...]/2013, instanta limitandu-se doar la prevederile art. 149 din Legea 263/2010; in raport de punctele de vedere diferite ale paratei, precum si in raport de inscrisurile aflate in dosarul de pensionare, instanta, in baza rolului activ, trebuia sa cenzureze aceasta instabilitate a paratei in ceea ce priveste drepturile apelamtului; cu privire la adeverinta [...]/2013, in raport chiar de sustinerea instantei de fond, nu a existat niciun motiv de contestare a deciziei [...]/22.04.2013 la acel moment, deoarece aceasta decizie nu contine niciun motiv de valorificare sau nevalorificare a adeverintei mentionate; mai mult, nu contine motive de valorificare partiala, nevalorificarea adeverintei [...]/2013 fiind observata mult mai tarziu.

Intimata parata nu a formulat intampinare.

In apel nu s-au administrat alte probe.

Apelantul reclamant prin, reprezentantul conventional, a anularea sentintei civile apelate, cu consecinta trimiterii cauzei administrarea probei cu expertiza de specialitate ceruta prin actiune, avand in vedere ca instanta nu s-a pronuntat asupra fondului, nefiind analizate adeverintele depuse reclamant.

Analizand sentinta apelata prin prisma criticilor formulate, a sustinerilor partilor, a prevederilor legale aplicabile si a probatoriului administrat in cauza, in conformitate cu art. 476-480 Cod procedura civila, Curtea constata ca apelul formulat de reclamantul [...] este fondat, pentru urmatoarele considerente:

Tribunalul a retinut ca
"[a]deverintele invocate in cauza nu au putut justifica admiterea unei cereri de revizuire, de vreme ce au fost avute in vedere de parata la momentul emiterii unei decizii care a ramas definitiva prin necontestare in termenul legal".

Asadar, Tribunalul a considerat ca deciziile de pensie emise deja si necontestate sunt definitive si nu mai pot fi repuse in discutie si, ca urmare, in cauza nu se poate pune problema nici a unei revizuiri a pensiei, fara a mai analiza adeverintele invocate de reclamant cu motivarea ca acestea, sau altele cu acelasi continut, au fost deja analizate cu ocazia emiterii deciziei de pensie nr.[...]/22.04.2013 care nu a fost contestata.

Or, concluzia primei instante este gresita intrucat nu tine cont de pr ■evederile legale invocate in mod expres de reclamant.

Astfel, este adevarat ca potrivit art.149 al.4 din Legea nr. 263/2010 deciziile de pensie necontestate in termen legal sunt definitive, in acelasi sens fiind si prevederile art.88 din Legea nr. 19/2000.

Dar, in art.107 din Legea nr. 263/2010, legiuitorul a reglementat trei proceduri menite sa asigure prevalenta principiului contributivitatii.

Principiul contributivitatii, reglementat de Legea nr. 263/2010 in art.2 lit.c) nu este un

sindu-se si in Legea nr. 19/2000 art. 2 lit.e) si, 21 din Legea nr. 3/1977, din perspectiva acestui

principiu importanta fiind incasarea respectivelor venituri si achitarea contributiei de asigurari sociale.

Ca urmare, legiuitorul a reglementat, pe de o parte, proceduri care nu implica existenta unor erori de calcul, respectiv posibilitatea recalcularii pensiei prin valorificarea unor stagii de cotizare si venituri ce nu au fost initial avute in vedere si recalcularea pensiei prin adaugarea unor stagii de cotizare realizate dupa data pensionarii, iar pe de alta parte, posibilitatea revizuirii pensiei, pentru situatia in care la calcularea acesteia au intervenit erori.

Astfel, avand in vedere principiul contributivitatii, dar si imprejurarea ca intr-o jurisprudenta constanta, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca drepturile de pensie bazate pe contributiile asiguratului constituie un bun in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale (de exemplu hotararile in cauzele: Stec s.a. impotriva Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord din 12 aprilie 2006, Rasmussen impotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), Kjartan Asmundsson impotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39)), nu se poate admite ca asiguratul sa primeasca o pensie mai mica decat cea cuvenita raportat la contributiile sale la fondul de asigurari sociale pentru motivul ca nu a formulat in termen legal contestatia impotriva deciziei de pensie, desi aceasta a fost gresit calculata de casa de pensii si nu poata obtine o inlaturare a acestor erori.

Ca urmare, concluzia care se impune este ca legiuitorul a urmarit sa inlature posibilitatea ca asiguratul sa fie prejudiciat prin instituirea procedurii revizuirii pensiei.

Diferenta dintre procedura contestatiei impotriva deciziei de pensie si procedura revizuirii consta in data de la care drepturile legal cuvenite se acorda, in sensul ca in primul caz drepturile se acorda de la data prevazuta in art.104 sau, dupa caz, art.107 al.5 din Legea nr. 263/2010, in timp ce in cazul revizuirii, drepturile se acorda numai in cadrul termenului general de prescriptie, calculat de la data constatarii diferentelor, iar nu de la data initiala la care au fost stabilite.

Ca urmare, in conformitate cu art.107 al. 1 din Legea nr. 263/2010, daca nu se constata erorile chiar de catre emitentul deciziei si nu se procedeaza la revizuirea din oficiu a pensiei, asiguratul beneficiar are posibilitatea sa solicite revizuirea pensiei atunci cand, ulterior stabilirii si/sau platii pensiei, constata ca exista o diferenta intre drepturile de pensie stabilite si/sau platite si cele care considera ca i s-ar fi cuvenit in mod legal.

Desigur, o astfel de diferenta poate sa apara in situatia in care elementele care intra in formula de calcul a pensiei au fost gresit stabilite sau chiar si atunci cand calculul propriu zis este eronat.

Trebuie avut in vedere insa ca revizuirea pensiei se poate face fie din oficiu fie la cererea asiguratului si, ca urmare, asa cum rezulta din prevederile art. 107 al. 1 din Legea nr. 263/2010 este necesar ca beneficiarul pensiei sa adreseze o cerere in acest sens casei de pensii.

Rezulta astfel ca reclamantul trebuia mai intai sa adreseze paratei o cerere de revizuire privind valorificarea veniturilor atestate de adeverinta indicata.

In situatia in care, ulterior formularii cererii de revizuire, parata nu solutiona erea in

termen legal, de asemenea, reclamantul se putea adresa direct instantei in exercitarea

_x

de acces la o instanta garantat de art. 6 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale.

In situatia in care parata solutiona cererea de revizuire a pensiei printr-o decizie, aceasta putea fi la randul sau contestata in conformitate cu art.87 din Legea nr. 19/2000 sau, dupa caz, art.149 din Legea nr. 263/2010.

Apelantul reclamant a formulat o cerere de revizuire inregistrata la Casa Judeteana de Pensii Constanta sub nr.300518/2015, fiind astfel indeplinita conditia legala.

In cauza rezulta chiar ca parata a raspuns reclamantului cu adresa nr. 300518/2015, considerand ca acesta a formulat o simpla petitie si informandu-l ca nu a dat curs cererii sale intrucat considera ca a calculat corect pensia.

Parata nu a emis insa o decizie prin care sa solutioneze cererea de revizuire a pensiei astfel incat, reclamanta era indreptatita sa se adreseze direct tribunalului in exercitarea dreptului sau de acces la o instanta.

In aceasta privinta este relevanta si jurisprudenta Curtii Constitutionale si a Inaltei Curti de Casatie si Justitie considerentele retinute de acestea in legatura cu alte proceduri administrative prealabile obligatorii fiind aplicabile si in situatia de fata pentru identitate de ratiune.

Astfel, prin Decizia nr. 956/2012 pronuntata de Curtea Constitutionala s-a retinut, intre altele, ca
„prevederea dreptului de acces la justitie, in conditiile in care acesta poate fi obstructionat sau amanat fara termen din motive imputabile unui organ administrativ, poate pune in discutie afectarea acestui drept ori chiar lipsirea sa de substanta; astfel, imprejurarile care pot aduce atingere dreptului de acces liber la justitie trebuie cautate nu doar in modul de reglementare

todalitatea prin care, in practica, acesta se poate realiza in functie de icand trimitere la rationamentul Curtii Europene a Drepturilor Omului statuat inca din anul 1979 in Hotararea pronuntata in Cauza Airey contra Irlandei, instanta de contencios constitutional retine ca, asemenea Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Constitutia Romaniei nu are ca scop sa apere drepturi teoretice sau iluzorii, ci concrete si efective; or, interpretarea data dispozitiilor art.151 alin.(2) din Legea nr.263/2010, in sensul ca acestea ar putea amana fara limita de timp realizarea drepturilor titularilor dreptului de pensie, poate fi privita, fara indoiala, ca o atingere a dreptului de care estia trebuie sa se bucure potrivit art.21 din Constitutie

In acelasi sens, Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a pronuntat prin decizia nr. 20 din 2007 in recurs in interesul legii cu privire la o procedura administrativa prealabila, retinand ca lipsa raspunsului entitatii investite cu solutionrea cererii echivaleaza cu un refuz care trebuie cenzurat intrucat Constitutia prevede in art. 21 alin. 2 ca nici o lege nu poate ingradi dreptul unei persoane de a se adresa justitiei pentru apararea intereselor sale legitime. Argumentele expuse in aceasta decizie sunt aplicabile in mod asemanator si in cazul procedurii administrative prealabile

Fata de obiectul cererii de chemare in judecata, Tribunalul era obligat sa verifice daca prin deciziile emise de parata au fost valorificate veniturile atestate de adeverintele indicate de reclamant.

Prima instanta trebuia sa analizeze fondul pretentiilor reclamantului, respectiv sa verifice daca adeverintele prezentate si veniturile atestate de acestea indeplinesc conditiile legale pentru a fi valorificate in determinarea punctajului mediu anual, pentru a stabili daca parata are sau nu obligatia de a le lua in considerare in emiterea unei noi decizii de revizuire a pensiei si, apoi, sa verifice in concret daca respectivele venituri au fost sau nu valorificate deja de parata.

In acest caz instanta trebuie insa sa procedeze la un examen efectiv al cauzei potrivit art.22 alin. 6 Cod procedura civila.

Obligatia instantelor de judecata de a solutiona cererile deduse judecatii, trebuie interpretata in concordanta cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care este obligatorie.

Astfel, trebuie avute in vedere principiile desprinse din Hotararea in cauza Rotaru contra Romaniei, dar si cele desprinse din hotararile pronuntate in cauzele Buzescu contra Romaniei si Albina contra Romaniei, in sensul ca solutionarea unei cereri adresate instantei, presupune nu doar pronuntarea unei solutii, ci si analiza efectiva, reala, a sustinerilor, a argumentelor partilor si a mijloacelor de aparare, in masura in care sunt pertinente, chiar daca aceasta nu impune in mod necesar analiza distincta si detaliata a tuturor argumentelor subsumate aceluiasi motiv.

Se constata astfel ca prima instanta nu a analizat si nu a solutionat fondul cauzei.

Apelantul a solicitat anularea sentintei cu trimitere spre rejudeca
Fata de toate aceste considerente, in temeiul at. 480 alin. 3 Cod procedura civila se va admite apelul si se va anula sentinta apelata, urmand a se trimite cauza spre rejudecare la prima instanta spre solutionarea fondului acesteia.

Decizia civila nr. 305/AS/17.05.2016 Judecator redactor Razvan Anghel