Respingerea acordului de recunoastere a vinovatiei pe motiv ca nu a fost aplicata o pedeapsa complementara inculpatului.

 

(Decizia penala nr. 823/A/12 iulie 2016 )

 

Prin sentinta penala nr.5 din 15 ianuarie 2016, pronuntata de Judecatoria Brezoi, in temeiul art.485 alin.1 lit.b teza finala C.proc.pen., s-a respins acordul de recunoastere a vinovatiei privind pe inculpatul GBN, si trimite dosarul procurorului in vederea continuarii urmaririi penale.

In baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas in sarcina acestuia.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut, ca la data de 2.12.2015 a fost inregistrat sub nr. 1673/198/2015, acordul de recunoastere a vinovatiei incheiat de Parchetul de pe langa Judecatoria Brezoi cu inculpatul GBN, cercetat pentru comiterea infractiunii de parasire a locului accidentului fara incuviintarea organelor de politie, prev. si ped. de art. 338 alin 1 C.pen.

S-a retinut, in esenta, prin actul de sesizare a instantei ca in data de 28.06.2015, in jurul orei 06

⁰⁰

, inculpatul a condus pe strada Valea lui Stan, pe raza localitatii Brezoi, autoturismul marca VW Golf, cu numarul de inmatriculare ***, iar intr-o curba, a pierdut controlul autovehiculului datorita vitezei, plonjand cu acesta in paraul Valea lui Stan si provocand vatamarea corporala a lui GIV, pasager in partea stanga spate, care a necesitat 3-4 zile de ingrijiri medicale. Dupa producerea accidentului conducatorul auto a parasit locul faptei fara a conduce victima la spital, fara anuntarea sau incuviintarea organelor de politie.

Totodata, s-a precizat ca situatia de fapt anterior expusa a fost stabilita in urma analizei coroborate a mijloacelor de proba administrate in cursul urmaririi penale.

In drept, s-a apreciat de catre instanta de fond, conform acordului de recunoastere a vinovatiei ca fapta descrisa mai sus intruneste elementele constitutive ale infractiunii de parasire a locului accidentului fara incuviintarea organelor de politie, prev. si ped. de art. 338 alin 1 C.pen.

Sub aspectul laturii obiective, s-a retinut ca elementul material consta in parasirea locului accidentului dupa ce inculpatul a condus pe str. Valea lui Stan, pe raza localitatii Brezoi, autoturismul marca VW Golf, cu numarul de inmatriculare *** si a plonjat cu autoturismul in parau, rezultand vatamarea corporala a numitului GIV, pasager in partea stanga spate, care a necesitat pentru vindecare 3-4 zile de ingrijiri medicale.

Sub aspectul laturii subiective, s-a retinut ca inculpatul a savarsit fapta cu intentie indirecta intrucat a prevazut rezultatul faptei sale si desi nu l-a urmarit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.

De asemenea, s-a retinut ca, fiind ascultat in prezenta aparatorului, inculpatul a declarat expres ca recunoaste comiterea faptei si accepta incadrarea juridica pentru care a fost pusa in miscare actiunea penala.

In urma acordului, procurorul si inculpatul au cazut de acord asupra felului, cuantumului, precum si formei de executare a pedepsei ce urmeaza a fi aplicata inculpatului, respectiv pedeapsa cu inchisoarea in cuantum de 2 ani, fara insa a se stabili si pedeapsa complementara.

La acordul de recunoastere a vinovatiei a fost atasat dosarul de urmarire penala nr. 1051/P/2015.

Analizand acordul de recunoastere a vinovatiei inaintat de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Brezoi, instanta de fond a constatat,  ca in cauza

solutia cu privire la care s-a ajuns la un acord este nejustificat de blanda in raport cu gravitatea infractiunii.

In fapt, in data de 28.06.2015, in jurul orelor 06

⁰⁰

, inculpatul GBN s-a urcat la volanul autoturismului marca VW Golf, cu numarul de inmatriculare ***, insotit fiind LD, FC si GIV, acesta din urma ocupand locul din stanga spate, cu intentia de a ajunge in statia Peco din Gura Lotroului-Brezoi, jud. Valcea pentru a cumpara tigari.

Pe strada Valea lui Stan, intr-o curba la stanga, inculpatul nu a adaptat viteza la conditiile de drum, astfel incat, a pierdut controlul asupra directiei de deplasare, a parasit partea carosabila, autovehiculul fiind proiectat in paraul Valea lui Stan, provocandu-i leziuni numitului GIV ce au necesitat pentru vindecare 3-4 zile de ingrijiri medicale potrivit raportului de expertiza medico-legala nr. 2295/A1-D/484 din data de 23.09.2015.       

Dupa producerea accidentului rutier, inculpatul a parasit locul faptei fara a avea incuviintarea organelor de politie si, cu toate ca observase ca pasagerul GIV prezenta anumite leziuni in zona fetei. Potrivit declaratiei numitului GIV, inculpatul a fugit de la locul faptei spunand ca ii este teama de locuitorii din sat, astfel incat a lasat autovehiculul la locul accidentului, fara a se prezenta in fata organelor de politie pentru a anunta accidentul rutier.

De asemenea, din declaratiile celorlalti pasageri, rezulta ca imediat dupa producerea accidentului rutier, au observat ca GIV prezenta leziuni in zona capului si a fetei.

Ulterior, inculpatul a fost anuntat de catre socrul sau ca numitul GIV s-a prezentat la Spital intrucat s-a simtit rau si ca este cautat de organele de politie, insa GBN s-a prezentat la sediul organelor de politie a doua zi.

In urma acordului, procurorul si inculpatul au cazut de acord asupra felului, cuantumului, precum si formei de executare a pedepsei ce a fost aplicata inculpatului, respectiv pedeapsa cu inchisoarea in cuantum de 2 ani inchisoare.

In drept, a apreciat instanta de fond, acordul a fost incheiat in forma scrisa, are obiectul prevazut de art. 479 Cod procedura penala si continutul prevazut de art. 482 Cod procedura penala, limitele si efectele acestuia fiind avizate de procurorul ierarhic superior.

Instanta a retinut ca prin neaplicarea pedepsei complementare, solutia cu privire la care s-a ajuns la un acord este nejustificat de blanda in raport cu gravitatea infractiunii.

Astfel, circumstantele retinute de organele de urmarire penala, respectiv lipsa antecedentelor penale, atitudinea sincera pe parcursul urmaririi penale a inculpatului, nu poate avea o inraurire atat de mare in aprecierea modalitatii de individualizare judiciara a pedepsei, astfel incat sa o lipseasca de functiile pe care trebuie sa le indeplineasca, atat functia de constrangere si reeducare a inculpatului (preventia speciala), cat si scopul preventiv-educativ pentru ceilalti membrii ai societatii (preventia generala).

Alaturi de alte cerinte, cum ar fi necesitatea ca sanctiunea sa fie legala, personala, inevitabila si adaptabila,  pedeapsa mai trebuie sa fie aflictiva si moralizatoare – adica sa ii cauzeze celui condamnat o suferinta care sa contribuie la indreptarea si reeducarea acestuia.

In ceea ce priveste pedeapsa, a aratat instanta de fond, trebuie indeplinita o alta trasatura fundamentala a acesteia, si anume ca sanctiunea (pedeapsa in sine dar si pedepsele complementare) sa fie egala pentru toate persoanele care au savarsit o astfel de fapta cu acelasi grad de pericol social concret. Aceasta cerinta decurge din prevederile constitutionale (art. 16 din Constitutie) dar si din prevederile Codului penal din 1969, precum si din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale.

Din jurisprudenta constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului, se retine ca exista o incalcare a dreptului la un proces echitabil (art. 6 C.E.D.O.) ori de cate ori legea penala nu este una previzibila, iar in hotararile acestei curti s-a mentionat in repetate randuri ca jurisprudenta nationala constituie lege.

Legea este previzibila daca cel caruia i se adreseaza, in mod rezonabil, trebuie sa-i fi putut intelege sensul si, mai ales, sa-si dea seama de aplicarea legii (cu privire la toate aspectele, inclusiv sanctiunea sub toate aspectele acesteia) in ceea ce il priveste.

Fata de aceste considerente, instanta de fond a precizat, ca pentru a fi considerata previzibila, jurisprudenta trebuie sa fie constanta, unitara, astfel incat o persoana care a comis o infractiune sa aiba reprezentarea ca va suferi aceiasi sanctiune ca si o alta persoana care a savarsit aceiasi infractiune, in circumstante reale si personale similare.

Or, in cauza de fata, in mod neintemeiat, organele de urmarire penala nu au stabilit si pedeapsa complementara desi natura infractiunii savarsite, imprejurarile cauzei si pedeapsa principala stabilita conduc la concluzia aplicarii pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi.

Pe de alta parte, potrivit art. 482 lit. h C.proc.pen., acordul de recunoastere a vinovatiei trebuie sa cuprinda felul si cuantumul, precum si forma de executare a pedepsei, ori solutia de renuntare la aplicarea pedepsei sau de amanare a aplicarii pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord intre procuror si inculpat.

Desi in prezentul acord de recunoastere a vinovatiei s-a stabilit pedeapsa principala, nu s-a stabilit si pedeapsa accesorie.

In aceste conditii, fata de prevederile art. 65 C.pen., potrivit carora pedeapsa accesorie consta in interzicerea exercitarii drepturilor prev. la art. 66 alin. 1 lit. a, b si d – o C.pen., instanta de fond a apreciat ca situatia pedepsei nu a fost pe deplin reglementata prin prezentul acord de recunoastere a vinovatiei, instanta neputand cunoaste daca acest aspect se datoreaza unei omisiuni sau aprecierii a organului de urmarire penala fata de modalitatea de executare a pedepsei negociate (suspendarea sub supraveghere) nu se impune aplicarea pedepselor accesorii.

Fata de cele mentionate, in baza art. 485 alin. 1 lit. b teza finala C.proc.pen., s-a respins acordul de recunoastere a vinovatiei nr. 1051/P/2015 incheiat intre Parchetul de pe langa Judecatoria Brezoi si inculpatul GBN, si s-a trimis dosarul la Parchetul de pe langa Judecatoria Brezoi, in vederea continuarii urmaririi penale.

Impotriva sentintei, in termen legal, au declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Brezoi si inculpatul GBN, criticand-o pe considerente de nelaglitate si netemeinicie, ambii apelanti fiind nemultumiti de  solutia de respingere a acordului de recunoastere a vinovatiei, privind pe inculpatul GBN.

Curtea, examinand sentinta apelata, in raport de criticile formulate, de actele si lucrarile dosarului, dar si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art.417 alin.1 si 2 Cod pr.penala si in limitele impuse de art.418 si art.419 Cod pr.penala, a constatat ca apelurile sunt fondate, pentru urmatoarele considerente:

Potrivit art.479 Cod pr.penala, acordul de recunoastere a vinovatiei are ca obiect recunoasterea comiterii faptei si acceptarea incadrarii juridice, pentru care a fost pusa in miscare actiunea penala, si priveste felul si cuantumul pedepsei, precum si forma de executare a acesteia.

Analizand, in concret, raportat la conditiile cauzei pendinte, intrunirea disp.art.480, 481, 482 Cod pr.penala, privitoare la conditiile, forma si continutul acordului de recunoastere a vinovatiei, incheiat de Parchetul de pe langa Judecatoria Brezoi cu inculpatul GBN, instanta de control judiciar constata ca acesta indeplineste cumulativ conditiile expres si limitative impuse prin disp.art.482 Cod pr.penala.  

Instanta de control judiciar apreciaza drept excesiva conditia aplicarii unei pedepse complementare, impusa de prima instanta, in conditiile in care aceasta nu este obligatorie, circumstantele personale ale inculpatului si cele ale savarsirii faptei nu reclama imperios aplicarea unei pedepse complementare, iar in privinta interzicerii dreptului de a conduce, aceasta se va intampla ca urmare a intervenirii, de drept, a masurii administrative a anularii permisului de conducere pentru o perioada de un an.

In raport de cele ce preced, Curtea apreciaza ca pedeapsa stabilita prin acordul de vinovatie este una proportionala cu gravitatea faptei si periculozitatea faptuitorului si ca nu se impune interzicerea executarii altor drepturi, decat cele asupra carora s-au inteles  partile, prin acordul de recunoastere a vinovatiei.

Fata de aceste considerente, Curtea, in baza art.421 pct.2 lit.a) Cod pr.penala, a admis apelurile declarate de parchet si inculpat si a desfiintat sentinta penala.

Rejudecand, a admis acordul de recunoastere a vinovatiei incheiat intre procuror si inculpatul GBN si a condamnat pe inculpatul GBN la pedeapsa de 2 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 338 alin. 1 Cod penal.

In baza art. 91 Cod penal, a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit in baza art. 92 Cod penal, pe durata caruia inculpatul va trebui sa respecte masurile de supraveghere prevazute de art. 93 alin. 1 lit. a) - e) Cod penal.

In baza art. 93 alin. 2 Cod penal, a impus inculpatului sa frecventeze un program de reintegrare sociala derulat de catre Serviciul de probatiune Arges.

In baza art. 93 alin. 3 Cod penal, a impus inculpatului ca pe parcursul termenului de supraveghere sa presteze timp de 60 de zile o munca neremunerata in folosul comunitatii, la Primaria Aninoasa sau la Consiliul Local Aninoasa.

A atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 96 Cod penal, privind revocarea suspendarii executarii sub supraveghere.