Reluare plata alocatie de stat pentru minorul ai carui parinti au lucrat intr-un stat UE.

Art. 68 alineatele (1) si (2) din Regulamentul european nr. 883/2004 instituie un drept de prioritate in favoarea statului de resedinta al minorului, fara insa sa impiedice formularea unei cereri in statul in care se presteaza activitatea de catre parinti, acest stat, prin institutia competenta, urmand sa verifice daca legislatia sa se aplica in temeiul dreptului de prioritate sau fara aplicarea dreptului de prioritate sau daca este necesar a se acorda un supliment diferential, in temeiul legislatiei unui alt stat membru.

Astfel, desi prima instanta a stabilit obligatia de plata in favoarea statului roman intrucat parintii minorului nu au lucrat cu forme legale in Italia, instanta de recurs retine ca reclamanta sau sotul acesteia nu au solicitat niciodata prestatii sociale in favoarea minorului statului italian, ci s-au adresat statului de resedinta al minorului (Romania, aspect care nu a fost contestat), stat obligat cu prioritate la plata alocatiei de stat.

Interpretarea prevederilor art. 6 alin. 7 din Legea nr. 61/1993 si ale art. 14 alin. 3 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 61/1993 aprobate prin HG 577/2008 este aceea ca reluarea platii (in cazul in care nu a intervenit o cauza de incetare) se face in baza unei cereri scrise, urmand a se acorda si drepturile restante cu respectarea termenului general de prescriptie, in cazul in care acestea au fost solicitate.

Art. 6 alin. 7 din Legea nr. 61/1993

Art. 68 alineatele (1) si (2) din Regulamentul european nr. 883/2004

Art. 14 alin. 3 din HG 577/2008

Avand in vedere ca sesizarea instantei s-a facut sub imperiul legii noi de procedura, in cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 499 NCPC, potrivit cu care „
Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. 1 lit. b, hotararea instantei de recurs va cuprinde in considerente numai motivele de casare invocate si analiza acestora, aratandu-se de ce s-au admis ori, dupa caz, s-au respins. "

Prin cererea adresata Tribunalului Tulcea si inregistrata sub nr..../88/04.07.2016, reclamanta [...] a chemat in judecata pe parata AJPIS TULCEA, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna plata alocatiei de stat restanta pentru minorul [...] de la data suspendarii pana la data repunerii in plata, conform Legii nr. 61/1993.

In motivarea actiunii se arata ca pentru minorul [...] plata alocatiei a fost suspendata incepand cu luna ianuarie 2009 pentru
„trei mandate neachitate consecutiv
”. Acest fapt s-a datorat lipsei din tara a parintilor minorului. La data de 31.03.2016 s-a solicitat reluarea platii, parata refuzand insa sa achite si suma restanta din momentul suspendarii cu motivatia ca alocatia se plateste in tara unde parintii minorului au lucrat si au locuit.

Reclamanta sustine ca minorul nu a parasit niciodata tara, astfel ca statul roman este cel obligat la plata alocatiei restante, datorata pentru perioada in care parintii minorului au lucrat intr-un alt stat membru UE.

Prin Sentinta civila nr. 1948/21.11.216 Tribunalul Tulcea a admis in parte cererea, dispunand obligarea paratei la plata catre reclamanta a drepturilor restante cu titlu de alocatie de stat pentru minorul [...], incepand cu data de 31.03.2011, precum si la plata catre reclamanta a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Hotararea a fost rectificata prin incheierea din 10.01.2017, in sensul ca data de la care se acorda drepturile restante este 31.03.2013 si nu 31.03.2011.

Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut ca reclamanta, in calitate de reprezentant legal al minorului [...] nascut la data de 24.02.2004, a incasat alocatia de stat pentru copii pana la data de 01.01.2009. Incepand cu aceasta data, plata alocatiei de stat pentru copii a fost suspendata, intrucat reprezentantul legal al minorului nu a incasat-o timp de 3 luni consecutive.

La solicitarea reclamantei, AJPIS Tulcea a dispus reluarea platii alocatiei cuvenite minorului incepand cu data de 01.04.2016, insa a refuzat plata drepturilor restante, cu motivarea ca pentru perioada in care reclamanta a lucrat in strainatate aceasta trebuia sa solicite prestatii familiale in tara in care a locuit si a lucrat, opinie pe care instanta o considera eronata.

Potrivit Regulamentului Consiliului (CEE) nr.1408/1971 cetatenii romani pot beneficia de prestatii familiale platite de statul membru pe teritoriul caruia lucreaza, insa cu conditia sa desfasoare o activitate salariala sau independenta si sa contribuie la sistemul de asigurari sociale. Or, atat reclamanta cat si sotul acesteia, tatal minorului, au lucrat pe teritoriul statului italian fara un contract legal de munca, imprejurare ce rezulta din declaratia existenta la dosar, situatie in raport de care minorul nu putea beneficia de alocatie de stat platita de catre statul italian.

Sustinerile invocate in cuprinsul intampinarii de catre parata cum ca a incetat dreptul la plata alocatiei restante ca urmare a implinirii termenului de prescriptie, nu au putut fi retinute.

Astfel, potrivit art. 1 din Decretul nr.167/1958, dreptul la actiune avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit in lege, iar potrivit art. 3 din acelasi act normativ, termenul de prescriptie este de 3 ani.

In speta, fiind vorba de prestatii cu executare succesiva, sunt aplicabile dispozitiile art. 12 din Decretul nr.167/1958 care arata ca dreptul la actiune cu privire la fiecare din aceste prestatii se stinge printr-o prescriptie deosebita.

Cat priveste data de la care a inceput sa curga termenul de prescriptie, in acord cu dispozitiile art. 7 din Decretul nr. 167/1958, tribunalul a considerat ca aceasta coincide cu data la care a devenit

exigibila fiecare plata lunara, fiind lipsita de relevanta imprejurarea ca reclamanta nu a intrat in posesia deciziei de suspendare a platii emisa de catre parata, cata vreme a avut cunostinta de faptul ca incepand cu luna octombrie 2008 parata nu a mai achitat alocatia cuvenita minorului.

Ca atare, in raport de prima alocatie lunara neincasata (aferenta lunii octombrie 2008) si de data la care s-a solicitat de catre reclamanta reluarea platii (31.03.2016), instanta constata ca termenul de prescriptie este implinit doar pentru drepturile nevalorificate in perioada anterioara datei de 31.03.2013.

Prin urmare, vazand si dispozitiile art.14 din H.G. nr. 577/2008, cata vreme in perioada de suspendare nu au intervenit modificari de natura sa conduca la incetarea dreptului la alocatia de stat pentru copii cuvenita minorului [...] si nici o prevedere legala nu se opune reluarii platii drepturilor suspendate, inclusiv pentru perioada suspendarii, pentru care nu s-a implinit termenul general de prescriptie de 3 ani, a apreciat tribunalul ca solutia ce se impune in cauza este de admitere in parte a actiunii reclamantei.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs - parata AJPIS TULCEA, criticand-o pentru nelegalitate din perspectiva art. 488 punctul 8 Cod procedura civila.

In motivarea recursului recurenta parata sustine ca in mod eronat nu a fost retinuta prescriptia dreptului de a se relua plata alocatiei de stat statuata in mod expres si imperativ de art.14 alin.(2) si alin. (3) din Normelor metodologice de aplicare a Legii 61/1993 privind alocatia de stat pentru copii aprobate prin H.G. nr. 577/2008, pentru care s-a dat o interpretare prin adresa Agentiei Nationale pentru Prestatii Sociale nr. .../18.10.2010, interpretare reiterata recent prin adresa Agentiei pentru Plati si inspectie Sociala cu nr. ./10.06.2016.

Intrucat reclamanta - intimata arata ca nu a incasat 3 mandate consecutive pe lunile octombrie, noiembrie si decembrie 2008, a avut loc suspendarea platii alocatiei de stat la 01.01.2009. In raport de aceasta data, s-a depasit cu mult din termenul general de prescriptie de 3 ani stabilit atat de Decretul nr.167/1958, cat si de Legea nr.287/2009 privind Codul Civil (Noul Cod civil) prin faptul ca cererea de reluare a fost facuta la data de 31.03.2016.

Dupa implinirea termenului general de prescriptie, dreptul nesolicitat, in speta reluarea platii dreptului la alocatie de stat pentru copii, inceteaza.

Reclamanta trebuia sa se sesizeze inca de la inceputul anului 2009 si sa solicite lamuriri si reluarea platilor restante de la A.J.P.S. Tulcea (actualmente A.J.P.I.S Tulcea). Oprirea mandatelor este un fapt ce se constata obiectiv, nefiind necesara o decizie in acest sens. Mandatele postale se primesc pe semnatura reprezentantului.

Pentru a se respecta litera legii s-a emis decizia nr. 51515/15.01.2009 de suspendare a alocatiei de stat incepand cu 01.01.2009 pentru [...], fiind transmisa spre comunicare cu celeritate Primariei [...] care nu a putut inmana decizia intrucat reclamanta isi schimbase deja domiciliul inca din 2008 in comuna [...].

Motivatia reclamantei ca nu a putut ridica mandatele intrucat a fost plecata in strainatate nu o disculpa; ea trebuia sa anunte modificarile intervenite conform art. 18 alin (1) din Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 61/1993 privind alocatia de stat pentru copii aprobate prin H.G.577/2008.

Reclamanta a intrat sub incidenta formularelor europene aplicabile lucratorilor migranti, respectiv Regulamentului Consiliului (CEE) nr.1408 din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate sociala lucratorilor salariati, lucratorilor independenti si membrilor familiilor lor care se deplaseaza in interiorul Comunitatii si ale Regulamentului Consiliului (CEE) nr.574/21 martie 1972 care stabileste modalitatile de aplicare a Regulamentului Consiliului ( CEE) nr.1408 din 14 iunie 1971 si a Ordinul M.M.F.E.S., MIRA si MECT nr. 742/303/2720/2007 pentru aprobarea Instructiunilor de aplicare a prevederilor Regulamentului Consiliului (CEE) nr.1408 din 14 iunie 1971 si ale Regulamentului Consiliului (CEE) nr.574/21 martie 1972 care stabileste modalitatile de

aplicare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr.1408 din 14 iunie 1971, mentinute pe o perioada de tranzitie.

Actualmente au intrat in vigoare Regulamentul european 883/2004 si Regulamentul (CE) nr. 987/2009 din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere in aplicare a Regulamentului (CE) nr.883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate sociala, care pastreaza aceleasi principii de acordare ca regulamentele europene precedente dar s-a schimbat modelul formularisticii.

Astfel, reclamanta trebuia sa solicite de la statul italian acordarea alocatiei de stat pentru copii si sa completeze un formular european, iar in urma schimbului de informatii cu statul roman, in eventualitatea in care statul italian ar fi raspuns prin negatie privind dreptul la alocatie de stat, sa i se acorde alocatia de stat de catre statul roman daca facea aceste demersuri in termenul de prescriptie a reluarii platii, astfel cum prevede legea. Regula de baza a legislatiei europene, atat cea actuala cat si cea precedenta, este ca statul competent privind acordarea alocatiei de stat este statul unde se desfasoara activitatea profesionala.

Reclamanta nu a facut nici un demers in acest sens, nu a luat legatura nici cu statul italian nici cu statul roman, iar motivatia pasivitatii in ce priveste cererea de reluare a platii alocatiei de stat prin absenta din tara, nu este de natura de a o scoate din culpa.

Reclamantei i s-a aprobat plata alocatiei de stat incepand cu data de 01.04.2016, adica dupa o luna de la data depunerii cererii, conform legii, si a fost emisa in acest sens decizia AJ.P.I.S. Tulcea nr..../12.04.2016.

Nu s-a putut insa acorda alocatia de stat restanta, reclamanta intrand sub sanctiunile prevazute de lege privind prescriptia extinctiva in ce priveste reluarea platii drepturilor restante.

Avand in vedere argumentele invocate, solicita instantei sa admita recursul, sa caseze sentinta recurata si sa respinga actiunea intimatei-reclamante ca netemeinica si nefondata.

Prin intampinare, reclamanta [...] a invocat exceptia nulitatii recursului pentru neindicarea motivelor prevazute de art.488 NCPC, pe fond solicitand respingerea recursului ca nefondat.

Solutia instantei de recurs:

Exceptia nulitatii recursului a fost analizata cu precadere, potrivit art. 248 alin. 1 C.pr.civ. si respinsa in temeiul art. 487 alin. 1 si art. 489 alin. 1 si 2 C.pr.civ., recurenta indicand prin precizari ca motiv de nelegalitate art. 488 alin. 1 punctul 8 C.pr.civ.

Instanta a constatat ca motivele de recurs depuse in termen legal pot fi incadrate in motivele de nelegalitate prevazute de art. 488 alin. 1 punctul 8 C.pr.civ., recurenta sustinand aplicarea gresita a art.14 alin.(2) si alin. (3) din Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 61/1993 privind alocatia de stat pentru copii aprobate prin H.G. nr.577/2008 in ceea ce priveste prescrierea dreptului reclamantei de a solicita reluarea platii precum a Regulamentelor UE in materie de securitate sociala care stabileau obligatia de plata in favoarea statului unde lucrau parintii minorului in perioada pentru care se solicita plata alocatiei.

Fondul recursului

Reclamanta este mama minorului [...] nascut la 24.02.2004. Acesta a beneficiat de alocatia de stat pentru copii prevazuta de Legea nr. 61/1993 pana la 01.01.2009 cand plata alocatiei a fost sistata intrucat reclamanta - intimata nu a incasat 3 mandate consecutive pe lunile octombrie, noiembrie si decembrie 2008, sistarea fiind reglementata de art. 6 alin. 7 din lege.

La data de 31.03.2016 reclamanta a solicitat reluarea platii alocatiei, dar si plata alocatiei pentru toata perioada de la data suspendarii. Recurenta a dispus plata alocatiei incepand cu data de 01.04.2016, in acest sens fiind emisa decizia AJ.P.I.S. Tulcea nr..../12.04.2016, dar a refuzat plata alocatiei restante cu motivatia ca, potrivit Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 1408/14.06.1971, solicitarea de prestatii familiale se face in tara unde petentul a locuit si a lucrat. Se constata ca nu s-a invocat prescrierea dreptului de a se relua plata alocatiei din momentul suspendarii, aceasta aparare fiind invocata prin intampinare si analizata de catre instanta de fond.

In speta se impune a fi analizate doua aspecte, in ordinea ce va fi precizata, si anume:

1. a se stabili cine este titularul obligatiei de plata a alocatiei pentru copii in cazul care parintii lucreaza si locuiesc in strainatate iar minorul locuieste in Romania;
2. prescrierea dreptului de plata a alocatiei de stat restanta.

1. Titularul obligatiei de plata a alocatiei de stat pentru copii

Minorul [...] nascut la 24.02.2004 are dreptul la alocatie de stat, ca masura de ocrotire, atat potrivit legislatiei interne, cat si legislatiei din alte state comunitare, in acest din urma caz regulile de acordare fiind stabilite prin Regulamente ale CEE.

Mama minorului afirma ca a lucrat in afara Romaniei, in spatiul UE, impreuna cu tatal minorului, in toata perioada in care plata alocatiei a fost suspendata. Intrucat a divortat, in prezent sa intors in Romania si a cerut reluarea platii alocatiei, plata fiind reluata incepand cu 01.04.2016.

In perioada suspendarii minorul s-a aflat in Romania, aspect care nu a fost combatut de catre recurenta.

Prima instanta a stabilit ca titularul obligatiei de plata este statul roman intrucat parintii minorului nu au lucrat cu forme legale in Italia, situatie in raport de care minorul nu putea beneficia de alocatie de stat platita de catre statul italian.

Prin precizari la cererea de recurs, recurenta arata ca, in urma informatiilor solicitate de la statul italian, a primit adresele din 23.02.2017 in care se specifica ca reclamanta nu a contribuit la bugetul asigurarilor sociale, insa tatal minorului a lucrat cu forme legale in perioada 01.06.2011 - 30.06.2011 si in perioada 13.07.2015 - 31.07.2015.

Potrivit recurentei, reclamanta si sotul acesteia au intrat sub incidenta formularelor europene aplicabile lucratorilor migranti, respectiv Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 1408 din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate sociala lucratorilor salariati, lucratorilor independenti si membrilor familiilor lor care se deplaseaza in interiorul Comunitatii si ale Regulamentului Consiliului (CEE) nr.574/21 martie 1972 care stabileste modalitatile de aplicare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr.1408 din 14 iunie 1971 si a Ordinul M.M.F.E.S., MIRA si MECT nr. 742/303/2720/2007 pentru aprobarea Instructiunilor de aplicare a prevederilor Regulamentului Consiliului (CEE) nr.1408 din 14 iunie 1971 si ale Regulamentului Consiliului (CEE) nr.574/21 martie 1972 care stabileste modalitatile de aplicare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr.1408 din 14 iunie 1971, mentinute pe o perioada de tranzitie.

Recurenta afirma ca actualmente sunt in vigoare Regulamentul european nr. 883/2004 si Regulamentul (CE) nr. 987/2009 din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere in aplicare a Regulamentului (CE) nr.883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate sociala, care pastreaza aceleasi principii de acordare ca regulamentele europene precedente.

Principiul ce sta la baza Regulamentelor amintite este acela al evitarii cumulului nejustificat de prestatii, prin stabilirea de reguli de prioritate in cazul cumulului de drepturi la prestatii familiale in temeiul legislatiei statului membru competent si in temeiul legislatiei statului membru de resedinta al membrilor de familie.

Art. 68 alineatele (1) si (2) din regulamentul european nr. 883/2004 instituie un drept de prioritate in favoarea statului de resedinta al minorului, fara insa sa impiedice formularea unei cereri in statul in care se presteaza activitatea de catre parinti, acest stat, prin institutia competenta, urmand sa verifice daca legislatia sa se aplica in temeiul dreptului de prioritate sau fara aplicarea dreptului de prioritate sau daca este necesar a se acorda un supliment diferential, in temeiul legislatiei unui alt stat membru.

Astfel, desi prima instanta a stabilit obligatia de plata in favoarea statului roman intrucat parintii minorului nu au lucrat cu forme legale in Italia, instanta de recurs retine ca reclamanta sau sotul acesteia nu au solicitat niciodata prestatii sociale in favoarea minorului statului italian, ci s-au adresat statului de resedinta al minorului (Romania, aspect care nu a fost contestat), stat obligat cu prioritate la plata alocatiei de stat.

2. Prescriptia dreptului de a se solicita reluarea platii din momentul suspendarii

Potrivit art. 6 alin. 7 din Legea nr. 61/1993:

„In cazul in care achitarea drepturilor de alocatie de stat pentru copii se face prin mandat postal, plata acesteia se suspenda daca timp de 3 luni reprezentantul legal al copilului nu a incasat drepturile cu titlu de alocatie de stat. Reluarea in plata, inclusiv cu plata drepturilor restante, se face pe baza de cerere scrisa intocmita de reprezentantul legal al copilului, care se inregistreaza la agentia teritoriala
’.

Art. 14 alin. 3 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 61/1993 aprobate prin HG 577/2008 stabileste ca:

„Reluarea platii drepturilor suspendate in conditiile alin. (1) si (2) se face cu respectarea termenului general de prescriptie prevazut de lege, in cazul in care in perioada de suspendare nu au intervenit modificari de natura sa conduca la incetarea dreptului
’.

Ca urmare a dificultatilor de interpretare a textelor mai sus citate ivite la nivelul institutiei recurente, Agentia Nationala pentru Plati si Inspectie Sociala a emis adresele nr. .../18.10.2010 si nr. .../10.06.2016, adrese care nu fac decat o aplicatie a prevederilor decretului nr. 167/1958.

Textele de lege mai sus citate nu pot fi interpretate in sensul prescrierii dreptului de reluare a platii in cazul in care cererea de reluare este formulata la mai mult de 3 ani de cand a intervenit suspendarea, asa cum sugereaza recurenta. Textul art. 6 alin. 7 din Legea nr. 61/1993 reglementeaza posibilitatea de reluare a platii alocatiei de stat, inclusiv cu plata drepturilor restante, iar art. 14 alin. 3 face referire la termenul general de prescriptie prevazut de lege.

Singura interpretare este aceea ca reluarea platii (in cazul in care nu a intervenit o cauza de incetare) se face in baza unei cereri scrise, urmand a se acorda si drepturile restante cu respectarea termenului general de prescriptie, in cazul in care acestea au fost solicitate.

Cum reclamanta a formulat cererea la 31.03.2016, acesteia i se cuvin si drepturile restante pentru cei trei ani anteriori formularii cererii, respectiv incepand cu 31.03.2013.

Instanta mai constata ca in cauza nu a fost contestata hotararea primei instante privind prescrierea drepturilor pentru perioada 01.01.2009 - 30.03.2013 si ca in privinta drepturilor (prestatii succesive) cuvenite incepand cu 31.03.2013 sunt aplicabile prevederile legii nr. 287/2009 in materie de prescriptie in vigoare incepand cu 01.10.2011, art. 2517 din codul civil reglementand termenul de 3 ani care incepe sa curga de la data la care fiecare prescriptie a devenit exigibila, conform art. 2526

100. civ.

Pentru aceste considerente instanta de recurs apreciaza ca prima instanta a facut o corecta aplicare a normelor de drept material, recursul fiind nefondat in lipsa unor motive de nelegalitate, astfel cum prevede art. 488 alin. 1 punctul 8 Cod procedura civila.

Decizia civila nr. 386/CA/05.05.2017 Judecator redactor Ecaterina Grigore