Reglementarea raspunderii membrilor organelor de conducere sau a oricarei alte persoane care a cauzat starea de insolventa a debitorului persoana juridica la care se refera art. 138 din lege constituie o parte integranta a procedurii prevazute in ansamblu de Legea nr. 85/2006.

 

 

Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, articolul 138 si urmatoarele

 

Reprezentand o etapa in procedura insolventei, pentru a fi angajata raspunderea este necesar sa fie deschisa procedura insolventei de catre judecatorul-sindic in conditiile prevazute de lege. Legiuitorul recunoaste calitate  procesuala activa in principal administratorului judiciar sau lichidatorului, acesta trebuind sa adreseze in acest sens o cerere judecatorului-sindic, iar cererea trebuie formulata numai in timpul desfasurarii procedurii insolventei si numai in interiorul termenului de prescriptie, iar nu si dupa inchiderea procedurii sau independent de aceasta.

Cererea introdusa pana la inchiderea procedurii, se va judeca separat, formandu-se un dosar care va purta acelasi numar cu dosarul de fond si caruia i se va adauga cuvantul „bis” care poate fi solutionat ulterior inchiderii procedurii.

 

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia a II-a civila, de

Contencios Administrativ si Fiscal,

Decizia nr. 1179 din 10 februarie 2014.

                                                              

Prin sentinta nr.713 pronuntata in data de 24 septembrie 2013, Tribunalul Dambovita a respins exceptiile invocate de paratii ML si MC, privind lipsa calitatii procesuale pasive a paratului MC si respectiv lipsa calitatii procesuale  active a lichidatorului judiciar Cabinet Individual de Insolventa TVE, a admis in parte actiunea formulata de reclamant si a obligat in solidar paratii, sa suporte pasivul societatii debitoare SC LE  SRL, in suma de 9.337 lei catre creditorul DGFP.

Impotriva acestei sentinte au declarat recurs paratii criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Prin motivele de recurs s-a sustinut ca la data de 05.10.2012, lichidatorul judiciar al SC LE SRL, a formulat o cerere de atragere a raspunderii patrimoniale a paratilor prin care a solicitat sa fie obligati la plata pasivului societatii in valoare de 112.405 lei, actiunea fiind intemeiata pe dispozitiile art. 138, alin. (1), lit. d) si e) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.

Prin sentinta apelata, judecatorul sindic a admis in parte actiunea si a dispus obligarea lor, in solidar, la suportarea pasivului societatii debitoare, in suma de 9.337 lei catre DGFP.

S-a precizat ca in mod nelegal, judecatorul sindic a respins exceptia lor privind pierderea calitatii procesuale active a reclamantului retinand ca la data introducerii actiunii, acesta era lichidatorul judiciar al debitoarei, avand calitate procesuala activa.

Prin sentinta nr. 1137/27 noiembrie 2012, publicata in BPI nr. 18123/13.12.2012, Cabinetul individual de insolventa TV a pierdut capacitatea procesuala avuta prin numirea de catre judecatorul sindic la deschiderea procedurii de insolventa a debitoarei, astfel ca la dupa inchiderea procedurii de insolventa, nu mai avea calitate procesuala activa. Prin aceeasi sentinta, insusi judecatorul sindic a fost dezinvestit, astfel ca nici el nu mai putea solutiona cererea de atragere a raspunderii.

Recurentii considera ca DGFP ar fi trebuit sa se opuna inchiderii procedurii pana la solutionarea cererii de atragere a raspunderii.

S-a solicitat se observa ca din raportul de expertiza nu rezulta aceasta forma de vinovatie, iar lichidatorul judiciar n-a probat-o in vreun alt fel. In cauza, in ciuda faptului ca reclamantul a invocat ca temei de drept numai lit. d si e ale art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecatorul sindic a extins obiectivele expertizei, dispunand chiar completarea expertizei.

S-a mai sustinut ca, faptul neinregistrarii celor doua sume in contabilitatea societatii nu le este imputabila, evidenta contabila fiind tinuta de catre un expert contabil, asa cum a constatat si raportul de expertiza.

S-a solicitat admiterea caii de atac in sensul admiterii exceptiilor invocate si respingerii cererii de atragere a raspunderi.

Examinand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate si a temeiurilor prevazute de art. 304 Cod procedura civila precum si sub toate aspectele, potrivit art. 304

¹

Cod procedura civila, Curtea a retinut ca recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmeaza:

Potrivit art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de catre membrii organelor sale de conducere care au cauzat starea de insolventa a debitorului, faptele pentru care ei raspund patrimonial fiind enumerate limitativ de lege

 Raspunderea reglementata de art. 138 din lege este menita sa asigure acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa si isi are premisele in raportul administratorului judiciar asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia insolventei debitorului si a persoanei careia i-ar fi imputabila

Reglementarea raspunderii membrilor organelor de conducere sau a oricarei alte persoane care a cauzat starea de insolventa a debitorului persoana juridica la care se refera art. 138 din lege constituie o parte integranta a procedurii prevazute in ansamblu de Legea nr. 85/2006.

Reprezentand o etapa in procedura insolventei, pentru a fi angajata raspunderea este necesar sa fie deschisa procedura insolventei de catre judecatorul-sindic in conditiile prevazute de lege, la solicitarea persoanelor autorizate in acest sens, respectiv la cererea debitorului sau a creditorilor.

Conform art. 138 alin. (1) teza I legiuitorul recunoaste calitate  procesuala activa in formularea actiunii in raspunderea membrilor organelor de conducere sau de supraveghere sau a oricarei alte persoane care a cauzat starea de insolventa asupra averii debitorului, in principal administratorului judiciar sau lichidatorului, acestia trebuind sa adreseze in acest sens o cerere judecatorului-sindic, iar cererea trebuie formulata numai in timpul desfasurarii procedurii insolventei si numai in interiorul termenului de prescriptie, iar nu si dupa inchiderea procedurii sau independent de aceasta.

Prin urmare, legiuitorul a dorit ca aceasta actiune in raspundere sa poata fi promovata numai de catre administratorul judiciar/lichidator si numai pe cale de exceptie, in cazurile strict reglementate de art. 138 alin. (3) din lege, de alte persoane, calitate procesuala pasiva avand membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societatii, precum si orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa,  prin una dintre faptele prevazute de art. 138 din lege.

Dispozitiile legale se refera  si la orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa prin faptele expres si limitativ prevazute la art. 138 alin. (1) lit. a)-g), aceste persoane putand fi obligate de catre judecatorul-sindic la suportarea unei parti din pasivul debitorului persoana juridica aflata in insolventa.

Cererea introdusa pana la inchiderea procedurii, se va judeca separat, formandu-se un dosar care va purta acelasi numar cu dosarul de fond si caruia i se va adauga cuvantul „bis” care poate fi solutionat ulterior inchiderii procedurii.

Scopul avut in vedere de legiuitor nu a fost altul decat acela de a se putea inchide procedura, chiar daca actiunea nu a fost solutionata. Actiunea fiind obiectul unui alt dosar, nu se justifica tergiversarea inchiderii procedurii pana la solutionarea cererii de antrenare a raspunderii, practicianul nefiind descarcat de atributii in noul dosar pana la solutionarea actiunii, in cazul in care cererea a fost formulata de catre administratorul judiciar/lichidator, atunci se face aplicabilitatea alin. (6) al art.138. Potrivit alin. (6) „in cazul in care s-a pronuntat o hotarare de respingere a actiunii introduse in temeiul alin. (1) sau, dupa caz, alin. (3), administratorul judiciar/lichidatorul care nu intentioneaza sa formuleze recurs impotriva acesteia va notifica creditorii asupra intentiei sale. In cazul in care adunarea generala, sau creditorul care detine mai mult de jumatate din valoarea tuturor creantelor decide ca se impune introducerea recursului, administratorul judiciar trebuie sa formuleze calea de atac, potrivit legii."

Asa fiind, criticile recurentilor privind calitatea procesuala activa a lichidatorului judiciar si solutionarea cererii dupa inchiderea procedurii dovedesc necunoasterea legii, acestea neputand fi retinute de instanta, nefiind conforme dispozitiilor legale in materie.

Mai mult, paratul MC are calitate procesuala pasiva intrucat a avut calitatea de director al societatii debitoare, nefiind un simplu angajat cu contract de  munca, calitate care in conformitate cu dispozitiile art. 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006, justifica atragerea raspunderii sale patrimoniale pentru pasivul societatii debitoare.

Raspundere civila delictuala prevazuta de art. 138 are un dublu temei de fapt: starea de insolventa a debitorului asociata cu savarsirea uneia dintre faptele expres si limitativ enumerate de textul de lege.

Antrenarea raspunderii persoanelor care au cauzat starea de insolventa a debitorului prin faptele expres si limitativ prevazute, presupune indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii: prejudiciul creditorilor, fapta ilicita a membrilor organelor de conducere/supraveghere sau a oricarei alte persoane vinovate de producerea starii de insolventa, fapta care sa se incadreze in cel putin unul dintre cazurile prevazute de art. 138 alin. (l) lit. a)-g), raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata de catre debitorul insolvent a datoriilor exigibile si vinovatia persoanelor a caror raspundere se solicita.

Faptele ilicite ale persoanei chemata sa  raspunda nu cauzeaza direct prejudiciul, ci numai indirect, prin faptul ca ele au determinat ajungerea in insolventa a unui debitor persoana juridica al carui patrimoniu se afla in stare de insolvabilitate, adica de insuficienta a activelor fata de cuantumul creantelor care ii formeaza pasivul.

Prin urmare, in cazul raspunderii persoanelor mentionate de legea insolventei acest raport cauzal are in vedere legatura dintre faptele expres si limitativ prevazute de art. 138 alin. (1) lit. a)-g) din lege si ajungerea debitorului persoana juridica in stare de insolventa.

In cererea de atragere a raspunderii paratilor, lichidatorul judiciar a precizat faptele savarsite cu vinovatie de recurentii care au cauzat stare de insolventa, prevazute de art. 138 alin 1lit. d si e din Legea nr.85/2006, datorita carora debitorul a ajuns in imposibilitatea de a achita cu fondurile banesti disponibile, datoriile exigibile.

Cu probele administrate in cauza s-a facut dovada savarsirii de catre paratii-recurenti a faptelor pentru care s-a solicitat angajarea raspunderii acestora si  dovada indeplinirii cumulative a conditiilor necesare angajarii raspunderii civile delictuale, respectiv: prejudiciul produs creditorilor, faptele ilicite, raportul de cauzalitate dintre faptele respective si lipsa fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile precum si vinovatia acestora.

Potrivit raportului de expertiza intocmit  in cauza a fost identificata suma de 5.837 lei incasata de societate in lunile ianuarie si februarie 2012 care nu a fost evidentiata in contabilitatea societatii, iar in baza informatiilor contabile cuprinse in balanta de verificare sintetica intocmita la data de 31.12.2011, expertul contabil a identificat un autoturism Hyundai Tucson, care a fost achizitionat cu suma de 53.882,10 lei, fiind vandut la data de 16.02.2012 in baza facturii nr.........catre paratul MC cu pretul de 3500 lei inclusiv TVA. Contravaloarea autoturismului nu era evidentiata in registrul de casa, in registrul de vanzari al societatii, iar suma de 3500 lei nu se regasea in balanta de verificare intocmita de societate la data de 28.02.2012, ceea ce dus la concluzia ca incasarea acestei sume nu este evidentiata in contabilitatea societatii si urmare neevidentierii acestor sume s-a apreciat ca suma totala ascunsa de reprezentantii societatii debitoare este de 9.337 lei, fapt ce  a condus la admiterea in parte a  cererii formulate de lichidatorul judiciar, in sensul ca s-a dispus obligarea celor doi parati la plata acestei sume in temeiul dispozitiilor art. 138 alin. 1 lit. d si e din Legea nr.85/2006.

Functionarea unei societati se bazeaza in primul rand pe documentele financiar - contabile. Fapta de a nu respecta dispozitiile legii contabilitatii nu denota o simpla neglijenta sau o necunoastere a legii, dar mai mult lasa sa se inteleaga o intentie de fraudare a legii cu scopul de a sustrage controlului firesc al statului activitatea generatoare de venituri a societatii, precum si de a ascunde patrimoniul acesteia fata de creditori.

Aspectele referitoare la contabilitatea societatii si actele contabile solicitate sunt mentionate si in raportul lichidatorului judiciar si in cererea de atragere a raspunderii, fara ca recurentii sa faca dovada existentei unei alte situatii de fapt care sa conduca la concluzia ca nu au savarsit faptele pentru care le-a fost antrenata raspunderea.

Referitor la savarsirea faptelor retinute in sarcina recurentilor si indeplinirea conditiilor raspunderii delictuale, Curtea constata ca judecatorul-sindic a facut o apreciere corecta atat a faptelor prevazute de art. 138 lit. d si e din Legea nr.85/2006 cat si a elementelor raspunderii.

Simplele sustineri din recurs, neinsotite de acte care sa dovedeasca neindeplinirea conditiilor prevazute de lege pentru atragerea raspunderii prevazute de art. 138, nu pot fi retinute de instanta, in cauza facandu-se dovada vinovatiei neavand relevanta forma pe care aceasta o imbraca.

Recurentii nu au contestat raportul referitor la cauzele si imprejurarile care au condus la aparitia starii de insolventa a societatii debitoare si nici nu  a produs dovezi in combaterea celor mentionate si dovedite de practicianul in insolventa si expertul desemnat in cauza, corect retinute de judecatorul-sindic.

Netinerea contabilitatii potrivit legii, este o fapta negativa ce nu poate fi probata decat prin faptul pozitiv contrar. Neindeplinirea unei obligatii legale are caracter ilicit, fiind sanctionata atat de Legea nr. 31/1990 cat si de legea contabilitatii.              

De asemenea, inregistrarea corecta in contabilitate a operatiunilor efectuate (tinerea contabilitatii) reprezinta pentru creditori o garantie ca operatiunile au fost legale, ca acestea pot fi verificate si ca isi vor putea recupera creantele din bunurile inregistrate in contabilitate.

Prejudiciul creditorilor este cert, real si efectiv rezulta din tabelul definitiv al creantelor, nu poate fi acoperit din averea debitorului, faptele recurentilor au fost dovedite, sunt prevazute de art. 138 alin.1 lit.e) si d) din Legea nr. 85/2006, iar legatura de cauzalitate intre faptele retinute si insolventa debitorului este evidenta.

Vinovatia recurentilor exista, deoarece aveau obligatia legala a tinerii contabilitatii conform legii, fapta ce le este imputabila, cu atat mai mult cu cat nu au dovedit  ce s-a facut cu suma de  9.337 lei.

Retinand ca judecatorul-sindic a pronuntat sentinta recurata cu respectarea tuturor dispozitiilor legale, Curtea, in baza dispozitiilor art. 312 Cod procedura civila,a respins recursul ca nefondat, in cauza nefiind incident niciunul din motivele de casare sau modificare prevazute de art. 304 Cod procedura civila.

(Judecator Elena Tanasica)