Refuzul nejustificat al autoritatii publice centrale de a rezolva cererea privitoare la aplicarea prevederilor legii dialogului social

Sentinta civila nr. 108/CA/16.06.2015

Potrivit reclamantului, refuzul nejustificat al paratului vizeaza aplicarea dispozitiilor Legii nr.62/2011 privind dialogul social, respectiv a procedurii concilierii reglementate de art.168 - 174, conciliere care priveste solutionarea conflictelor colective de munca.

Aceasta procedura de conciliere se realizeaza prin intermediul si cu implicarea unei autoritati publice centrale, deci nu atrage competenta instantei de contencios administrativ in cazul refuzului acestei autoritati de a efectua concilierea.

Competenta instantei de contencios administrativ presupune ca obiectul cererii reclamantului si, ulterior, al refuzului nejustificat, sa aiba legatura cu un raport juridic de drept administrativ, sa se fundamenteze pe un drept public, chiar daca textul art.2 alin.(1) lit.i) din Legea nr.554/2004 nu face referire la un anume obiect al cererii.

In cauza de fata se urmareste valorificarea unui drept care tine de sfera raporturilor de munca, respectiv participarea la concilierea conflictului colectiv de munca, obiectul refuzului paratului situandu-se in sfera dreptului privat, care isi gaseste reglementare chiar in legea dialogului social.

Art. 95 pct. 1 si art. 130 alin. (2) NCPC Art.2 alin.(1) lit.i) din Legea nr.554/2004 Art.168 alin. (2) din Legea nr. 62/2011

¹

Sustine reclamanta ca in cauza sunt incidente prevederile art.2 alin.1 lit.i coroborat cu art.2 alin.1 lit.n din Legea nr.554/2004, fiind vorba despre un refuz nejustificat al institutiei parate de a solutiona o cerere, reclamanta fiind in situatia reglementata de art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004.

In drept sunt invocate prevederile Legii nr.62/2011 si cele ale Legii nr.554/2004.

2. La termenul de judecata din data de 15 iunie 2015, Curtea a invocat din oficiu, potrivit prevederilor art.130 alin.(2) NCPC,
   exceptia necompetentei materiale a Curtii de Apel Constanta
   si declinarea cauzei spre competenta solutionare Tribunalului Constanta - Sectia I civila, exceptie apreciata ca fiind intemeiata si pe care o va admite, pentru urmatoarele argumente:

Competenta materiala a instantei in solutionarea prezentei cauze este data de natura litigiului dedus judecatii, rezultata din natura raportului juridic invocat.

Astfel, reclamanta sustine ca litigiul este in competenta instantei de contencios administrativ pentru ca in cauza se contesta refuzul nejustificat al autoritatii publice centrale care are calitatea de parata, de a rezolva cererea federatiei reclamante in legatura cu aplicarea prevederilor Legii nr.62/2011 privind dialogul social.

Potrivit dispozitiilor art.2 alin.(1) lit.i) din Legea nr.554/2004 „refuz nejustificat de a solutiona o cerere - exprimarea explicita, cu exces de putere, a vointei de a nu rezolva cererea unei persoane ( ... )”.

Conform art.8 alin.(1), „
Persoana vatamata intr-un drept recunoscut de lege sau intr-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemultumita de raspunsul primit la plangerea prealabila sau care nu a primit niciun raspuns in termenul prevazut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea in tot sau in parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparatii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel care se considera vatamat intr-un drept sau interes legitim al sau prin nesolutionarea in termen sau prin refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri, precum si prin refuzul de efectuare a unei anumite operatiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”.

Art.2 alin.(1) lit.f) defineste contenciosul administrativ ca fiind „
activitatea de solutionare de catre instantele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor in care cel putin una dintre parti este o autoritate publica, iar conflictul s-a nascut fie din emiterea sau incheierea, dupa caz, a unui act administrativ, in sensul prezentei legi, fie din nesolutionarea in termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim
”.

Potrivit reclamantului, refuzul nejustificat al paratului vizeaza aplicarea dispozitiilor Legii nr.62/2011 privind dialogul social, respectiv a procedurii concilierii reglementate de art.168 - 174, conciliere care priveste solutionarea conflictelor colective de munca.

Potrivit art.168 alin.(2) din Legea nr.62/2011, „In termen de 3 zile lucratoare de la inregistrarea sesizarii, Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, in cazul conflictelor colective de munca la nivel de grup de unitati sau la nivel sectorial, ( ... ), desemneaza delegatul sau pentru participarea la concilierea conflictului colectiv de munca si comunica datele persoanei desemnate atat organizatiei sindicale ori reprezentantilor angajatilor, cat si angajatorului sau organizatiei patronale.

(3) Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, respectiv inspectoratul teritorial de munca, dupa caz, convoaca partile la procedura de conciliere intr-un termen ce nu poate depasi 7 zile lucratoare de la data desemnarii delegatului”.

Se reglementeaza, asadar, o procedura de solutionare a conflictelor de munca la nivel de grup de unitati, procedura care presupune implicarea Ministerului Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice.

Or, numai imprejurarea ca aceasta procedura de conciliere se realizeaza prin intermediul si cu implicarea unei autoritati publice centrale, nu atrage competenta instantei de contencios administrativ in cazul refuzului acestei autoritati de a efectua concilierea.

Competenta instantei de contencios administrativ presupune ca obiectul cererii reclamantului si, ulterior, al refuzului nejustificat, sa aiba legatura cu un raport juridic de drept administrativ, sa se fundamenteze pe un drept public, chiar daca textul art.2 alin.(1) lit.i) din Legea nr.554/2004 nu face referire la un anume obiect al cererii.

In cauza de fata se urmareste valorificarea unui drept care tine de sfera raporturilor de munca, respectiv participarea la concilierea conflictului colectiv de munca, obiectul refuzului paratului situandu-se in sfera dreptului privat, care isi gaseste reglementare chiar in legea dialogului social.

Drept urmare, instanta de contencios administrativ nu este competenta sa analizeze cererea reclamantului ce excede sferei dreptului administrativ, competenta de solutionare revenind instantei de drept comun care judeca conflictele de munca in prima instanta, respectiv Tribunalul, conform art.95 pct.1 NCPC.

Fata de argumentele expuse, in baza art.132 alin.(1) si (3) NCPC, Curtea de Apel Constanta va admite exceptia necompetentei sale materiale si va declina competenta in favoarea Tribunalului Constanta - Sectia I civila, competenta sa solutioneze conflictele de munca.

Judecator redactor Ramona Poppa