Reexaminare mod de stabilire taxa de timbru in apel, obligarea Casei de Asigurari de Sanatate la sume reprezentand servicii medicale

Contractul incheiat de parti in temeiul Legii nr. 95/2006 are, potrivit prevederilor exprese ale art. 255 din aceasta lege, o natura civila. Sumele primite de reclamanta in temeiul acestui contract, reprezentand contravaloarea serviciilor prestate, nu reprezinta venituri bugetare in sensul legii, pentru a putea fi apreciate scutite de la plata taxelor judiciare in temeiul art. 30 din OUG nr. 80/2013. Potrivit art. 190 din Legea nr. 95/2006, „spitalele publice sunt institutii publice finantate integral din venituri proprii si functioneaza pe principiul autonomiei financiare. Veniturile proprii ale spitalelor publice provin din sumele incasate pentru serviciile medicale, alte prestatii efectuate pe baza de contract, precum si din alte surse, conform legii.” De asemenea, potrivit art. 6 din HG nr. 1058/2014, Institutul de Psihiatrie se finanteaza integral din venituri proprii si functioneaza pe principiul autonomiei financiare. Veniturile proprii ale spitalelor publice provin din sumele incasate pentru serviciile medicale, alte prestatii efectuate pe baza de contract, precum si din alte surse, conform legii. Textele invocate de reclamant, in sustinerea cererii de reexaminare, anume art. 271 din Legea nr. 95/2006 si art. 181 din HG nr. 161/2016fac trimitere la contractul cu casa de asigurari de sanatate si la utilizarea si administrarea Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, dar nu au incidenta in aplicarea art. 30 din OUG nr. 80/2013.

Prin urmare, sumele pe care le solicita reclamantul urmeaza a deveni venituri proprii si nu venituri publice, iar izvorul raporturilor dintre parti nu este venitul public, ci raporturile civile nascute de contractul sau in afara contractului civil mentionat, astfel incat nu sunt scutite de la plata taxelor de timbru.

Curtea de Apel Iasi, Sectia civila - incheiere de sedinta din camera de consiliu de la 5 septembrie

2019

Prin cererea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Iasi, la 21 august 2019, petentul Institutul de Psihiatrie - Iasi a formulat cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei de timbru, sustinand ca este scutit de plata taxelor conform art. 30 din OUG nr. 80/2013. Arata ca, potrivit HG nr. 1058/2014, art. 271 din Legea nr. 95/2006, art. 181 din HG nr. 161/2016, este o institutie publica finantata partial de la bugetul de stat si partial din buget de fond special (bugetul Fondului de asigurari sociale de sanatate), obiectul actiunii constand in venituri publice scutite de la plata taxei judiciare de timbru.Verificand actele si lucrarile dosarului si dispozitiile legale incidente, Curtea constata ca cererea de reexaminare a taxei de timbru formulata de petentul Institutul de Psihiatrie este nefondata, pentru urmatoarele considerente:

Actiunea de fata are ca obiect cererea reclamantului Institutul de Psihiatrie formulata impotriva paratului Casa de Asigurari de Sanatate, prin care se solicita obligarea paratei la plata

sumei de „n” lei, reprezentand servicii medicale acordate pacientilor si nedecontate. Se invoca raporturile dintre parti intemeiate pe contractul anual incheiat in temeiul Legii nr. 95/2006.

La primirea cererii de apel, Curtea de apel a fixat o taxa de timbru, pentru apelant, la valoarea pretentiilor respinse de prima instanta.

Petentul sustine ca este scutit de la plata taxelor si invoca art. 30 din OUG nr. 80/2013, care are urmatorul continut: „(1) Sunt scutite de taxa judiciara de timbru actiunile si cererile, inclusiv caile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputatilor, Presedintia Romaniei, Guvernul Romaniei, Curtea Constitutionala, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public si de Ministerul Finantelor Publice, indiferent de obiectul acestora, precum si cele formulate de alte institutii publice, indiferent de calitatea procesuala a acestora, cand au ca obiect venituri publice.

(2) In intelesul prezentei ordonante de urgenta, in categoria venituri publice se includ: veniturile bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale, inclusiv ale bugetului Fondului de asigurari sociale de sanatate, bugetului Trezoreriei Statului, veniturile din rambursari de credite externe si din dobanzi si comisioane derulate prin Trezoreria Statului, precum si veniturile bugetelor institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale, dupa caz, veniturile bugetului fondurilor provenite din credite externe contractate ori garantate de stat si ale caror rambursare, dobanzi si alte costuri se asigura din fonduri publice, precum si veniturile bugetului fondurilor externe nerambursabile.”

Acest text de lege a format obiect de verificare a constitutionalitatii in repetate randuri (de exemplu Decizia nr. 747/2017), Curtea Constitutionala retinand ca scutirea autoritatilor publice, care intra sub incidenta textului de lege criticat, de taxe, tarife, comisioane sau cautiuni pentru cererile, actiunile si orice alte masuri pe care le indeplinesc in vederea realizarii creantelor bugetare are o justificare obiectiva si rationala in faptul ca autoritatile respective - beneficiare de alocatii bugetare - fiind finantate de la bugetul de stat pentru a putea functiona, iar taxele respective facandu-se venit tot la bugetul de stat, ar fi absurd sa fie obligate (formal) sa plateasca din buget o taxa care revine aceluiasi buget. Curtea a subliniat ca „existenta calitatii de autoritate/institutie publica nu este suficienta pentru a beneficia de scutirea prevazuta la art. 30 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, aceasta nefiind aplicabila decat in cazul special al veniturilor publice, iar nu si in cazul in care institutia formuleaza cereri ca urmare a pretentiilor ce decurg din contracte civile sau comerciale sau alte raporturi ce excedeaza domeniul strict delimitat al notiunii de venituri publice. Asa fiind, nu toate pretentiile pecuniare formulate de institutiile prevazute in art. 30 alin. (1) din actul normativ mentionat sunt scutite de taxa judiciara de timbru. Competenta de a califica obiectul cauzei deduse judecatii, si, implicit, modalitatea de stabilire a taxei judiciare de timbru aferente litigiului, reprezinta, insa, atributul exclusiv al instantei de judecata.

In cazul de fata, reclamanta pretinde sumele de bani in temeiul unui contract incheiat cu parata in temeiul Legii nr. 95/2006, iar parata, prin intampinare, sustine ca sumele solicitate de reclamant reprezinta contravaloarea servicii medicale realizate si validate peste valoarea de contract.

Contractul incheiat de parti are, potrivit prevederilor exprese ale art. 255 din Legea nr. 95/2006, o natura civila.

Sumele primite de reclamanta in temeiul acestui contract, reprezentand contravaloarea serviciilor prestate, nu reprezinta venituri bugetare in sensul legii, pentru a putea fi apreciate scutite de la plata taxelor judiciare in temeiul art. 30 din OUG nr. 80/2013. Potrivit art. 190 din Legea nr. 95/2006, „spitalele publice sunt institutii publice finantate integral din venituri proprii si functioneaza pe principiul autonomiei financiare. Veniturile proprii ale spitalelor publice provin din sumele incasate pentru serviciile medicale, alte prestatii efectuate pe baza de contract, precum si din alte surse, conform legii.” De asemenea, potrivit art. 6 din HG nr. 1058/2014, „Institutul de Psihiatrie - Iasi se finanteaza integral din venituri proprii si functioneaza pe principiul autonomiei financiare. Veniturile proprii ale spitalelor publice provin din sumele incasate pentru serviciile medicale, alte prestatii efectuate pe baza de contract, precum si din alte surse, conform legii.” Textele invocate de reclamant in sustinerea cererii de reexaminare, anume art. 271 din Legea nr. 95/2006 si art. 181 din HG nr. 161/2016 fac trimitere la contractul cu casa de asigurari de sanatate si la utilizarea si administrarea Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, dar nu au incidenta in aplicare art. 30 din OUG nr. 80 /2013.

Prin urmare, sumele pe care le solicita reclamantul urmeaza a deveni venituri proprii si nu venituri publice, iar izvorul raporturilor dintre parti nu este venitul public, ci raporturile civile nascute de contractul sau in afara contractului civil mentionat, astfel incat nu sunt scutite de la plata taxelor de timbru.

O aceeasi interpretare o da ICCJ in decizia de speta nr. 3465/2012.

Pentru toate aceste motive, Curtea respinge cererea de reexaminare.