Stabilirea drepturilor salariale conform principiului egalizarii la nivelul maxim aflat in plata in cadrul APIA

Prevederile art. 1 alin. 5 ind. 1 din OUG nr. 83/2014 au un caracter general si se refera la intreg personalul din institutiile sau autoritatile publice indicate la art. 2 alin. 1 lit. a din Legea-cadru nr. 284/2010, acest aspect reiesind si din interpretarea obligatorie a art. 1 alin. 5 ind. 1 din OUG nr. 83/2014, modificata prin Legea nr. 71/2015, data de inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin decizia 23/2016. Asa cum este formulat, textul art. 1 alin. 6 din OUG nr. 83/2014 conduce la concluzia ca stabilirea salariului functionarilor publici din cadrul APIA prin raportare la OUG nr. 107/2013, constituie o exceptie de la regula mentinerii drepturilor salariale la nivelul lunii decembrie 2014 (alin. 1 al aceluiasi articol), iar nu de la norma referitoare la eliminarea diferentelor salariale nejustificate, conform art. 1 alin. 5 ind. 1 din OUG nr. 83/2014, nefacandu-se nicio mentiune in acest sens. De asemenea, alin. 6 al art. 1 din OUG nr. 83/2014 are si scopul de a asigura o corelare cu dispozitiile OUG nr. 107/2013, astfel cum a fost modificata prin OUG nr. 78/2014. Prin urmare, Curtea constata ca nu exista vreo incompatibilitatea intre aplicarea concomitenta a art. 1 alin. 5 ind. 1 si a art. 1 alin. 6, chiar daca ambele texte vizeaza exceptii de la art. 1 alin. 1 din modalitatea de formulare dar si din faptul ca exceptiile au fost stabilite succesiv rezulta cele doua texte pot fi aplicate concomitent.

in perioada 10.04.2015 - 01.08.2016 prevederile legale nu stabileau posibilitatea de egalizare a salariilor functionarilor publici din cadrul centrelor judetene prin raportare la salariul maxim la nivel national. Or, abia incepand cu intrarea in vigoarea a OUG nr. 43/2016, prin clarificarile facute, s-a extins posibilitatea ca raportarea sa se faca la nivelul maxim de salarizare in plan national.

Curtea de Apel Iasi - Sectia de contencios administrativ si fiscal, Decizia nr.

429/13.03.2019

Prin Sentinta nr. 351/CA/20.09.2018 pronuntata de Tribunalul Vaslui in dosarul nr. xxx/89/2018, a fost respinsa ca nefondata, actiunea formulata de reclamantul X, in contradictoriu cu parata Centrul Judetean APIA Vaslui.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca, reclamantul X are calitatea de functionar public in cadrul institutiei parate Centrul Judetean APIA Vaslui, acesta fiind nemultumit de faptul ca institutia nu a inteles sa faca aplicarea dispozitiilor OUG nr. 43/2016 in sensul interpretat de el, respectiv de a fi remunerat la nivelul maxim aflat in plata in cadrul APIA - institutia centrala, mai exact la nivelul maxim stabilit din cadrul intregii categorii profesionale, incepand cu data de 10.04.2015.

Prima instanta a invocat prevederile art. 1 alin. 2 si art. 1 alin. 6 din OUG nr. 83/2014, ajungand la concluzia ca legiuitorul a urmarit ca veniturile salariale ale functionarilor ce urmau a fi platite pe parcursul anului 2015 sa ramana la acelasi nivel cu cel existent la nivelul lunii decembrie 2014, insa cu toate acestea s-a urmarit si exceptarea de la aplicarea acestei reguli a functionarilor din anumite institutii publice, printre care si cei din cadrul Agentiei de Plati si Interventie pentru Agricultura.

Calculul salariului functionarilor din APIA s-a facut potrivit art. VII alin. 4 din OUG nr. 107/2013 in sensul ca au fost stabilite la un procent de 85% din nivelul de salarizare al functiilor din cadrul Ministerului Fondurilor Europene.

Reclamantul sustine ca situatiei sale ii sunt aplicabile dispozitiile art. 1 alin. 5 din OUG nr. 83/2014, insa prima instanta a considerat ca acest text de lege nu se aplica si functionarilor din cadrul APIA intrucat acestia au beneficiat de dispozitiile speciale prevazute la art. 1 alin. 6 din OUG nr. 83/2014 incepand cu data de 01.01.2015.

A mai aratat prima instanta ca abia la intrarea in vigoare a prevederilor art. 3 ind. 1 alin. 1 din OUG nr. 57/2015, modificata prin OUG nr. 20/2016, respectiv din data de

2016. a existat cadrul legal pentru ca functionarii publici promovati sa fie platit corespunzator treptei 1 de salarizare, pana la aceasta data neexistand temei legal pentru salarizarea in modalitatea solicitata de reclamant.

Contrar celor sustinute de reclamant, Tribunalul a apreciat ca Decizia nr. 23 din 26.09.2016 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie referitoare la interpretarea sintagmei „salarizat la acelasi nivel” nu se aplica si functionarilor APIA, intrucat dezlegarea problemei de drept priveste aplicarea art. 1 alin. 5 ind. 1 din OUG nr. 83/2014 ori reclamantul este salarizat potrivit art. 1 alin. 6 din OUG nr. 83/2014.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs recurentul X, considerand-o nelegala si invocand in motivare prevederile art. 488 alin. 1 pct. 6 si 8 C.proc.civ.

Cu privire la primul motiv de casare prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C.proc.civ. a aratat ca hotararea cuprinde motive straine de natura cauzei, instanta judecand altceva decat i s-a cerut prin cererea introductiva, asa cum a fost precizata, netinand cont de faptul ca obiectul cauzei il constituie obligatia de a face, constand in obligarea Centrului Judetean APIA Vaslui sa emita o decizie prin care sa stabileasca corect salariul la care avea dreptul in perioada 10.04.2015 - 01.08.2016, pentru a elimina discrepantele create intre salariile functionarilor publici la nivelul centrelor judetene ale APIA, cat si cele ale functionarilor publici din cadrul Centrelor Judetene si ale APIA - Central (deci la nivel de institutie), justificat de faptul ca, urmare a punerii in aplicare a legilor de salarizare care au stabilit succesiv cuantumul salariilor, salariatii din cadrul aceleiasi institutii au ajuns sa primeasca salarii diferite desi ocupau aceeasi functie, aveau acelasi grad si treapta de salarizare si lucrau in aceleasi conditii de munca avand aceeasi vechime in munca si stagiu.

Completul de judecata s-a aratat preocupat si a solicitat sa precizeze cuantumul sumei pe care ar fi trebuit sa o primeasca la nivelul datei de 10.04.2015 raportat la data de

2016. astfel ca solicitarea instantei nu numai ca a depasit obiectul investirii dar era practic imposibil sa o indeplineasca, intrucat nu are acces direct la datele si informatiile din cadrul institutiei vizand salariile.

A mai precizat recurentul ca prin actiunea de fata nu a sustinut ca Centrul Judetean APIA Vaslui nu ar fi emis decizii prin care sa stabileasca cuantumul salariilor in functie de modificarile aduse succesiv legilor salarizarii, ci ca a refuzat sa emita decizie in care sa stabileasca daca salariul sau a fost corect stabilit, raportat la salariul maximal pentru un functionar care ocupa aceeasi functie, avea acelasi grad si treapta de salarizare si lucra in aceleasi conditii de munca, avand aceeasi vechime in munca si stagiu.

Referitor la motivul de casare prevazut de art. 488 pct. 8 C.proc.civ., recurentul a aratat ca hotararea a fost data cu aplicarea gresita a normelor de drept material, respectiv a prevederilor art. 5 ind. 1 alin. 5 din OUG nr. 83/2014, considerand ca pria instanta a interpretat gresit, contrar practicii judiciare, aceste dispozitii, in sensul ca nu se aplica si functionarilor din cadrul APIA, intrucat acestia au beneficiat de dispozitiile speciale prevazute de art. 1 alin 6 din OUG nr. 83/2014, incepand cu data de 01.01.2015.

A mai mentionat recurentul ca in baza prevederilor din OUG nr. 78/2014 a fost marit salariul nu au disparut discrepantele, diferentele de salariu dintre persoanele care ocupau aceeasi functie, aveau acelasi grad si treapta de salarizare si lucrau in aceleasi conditii de munca, avand aceeasi vechime in munca si stagiu.

Considera o eroare a instantei de fond, care a avut in vedere doar prevederile legale care reglementau salarizarea functionarilor publici din cadrul APIA, prevederi legale care, desi au fost aplicate, nu au putut duce la inlaturarea diferentelor salariate dintre salariile primite de functionarii care ocupau aceeasi functie, aveau acelasi grad si treapta de salarizare si lucrau in aceleasi conditii de munca, avand aceeasi vechime in munca si stagiu.

A mai invocat recurentul Decizia nr. 23/2016 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, decizie care trebuia coroborata cu prevederile art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr. 284/2010, aratand ca incepand cu anul 2011, de la intrarea in vigoare a Legii nr. 284/2010, a Legii nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice, precum si tuturor actelor normative aparute ulterior au „inghetat” la acelasi nivel incadrarea salariala a functionarilor publici, in sensul ca pentru incadrari identice in functii publice, in ceea ce priveste gradul profesional si clasa, s-au acordat drepturi salariale diferite.

Apreciaza ca, odata cu intrarea in vigoare a Legii nr. 71/2015, legiuitorul a consacrat posibilitatea majorarii salariilor insa numai in cazul acelor persoane ce sunt salarizate la un nivel inferior fata de colegii din cadrul aceleasi institutii sau autoritati publice ce isi desfasoara activitatea in aceeasi functie/grad/treapta si gradatie sau conditii in sensul acordarii nivelului maxim.

A sustinut ca la nivelul Centrului Judetean APIA Vaslui i-a fost emisa decizie prin care s-au aplicat prevederile Legii nr. 71/2015, insa la stabilirea salariului brut si a sporului pentru conditii vatamatoare cuvenite nu s-a avut in vedere perioada incepand cu data de 10 aprilie 2015, cand a intrat in vigoare Legea nr. 71/2015, si nici sporul maxim pentru conditii vatamatoare acordat la nivel APIA pentru persoanele care ocupa aceeasi functie cu ceea ocupata de reclamant, aceleasi conditii de munca, vechime in munca si stagiu, ci doar incepand cu data de 01.08.2016.

Recurentul a mai motivat ca APIA este organizat prin lege ca un organ de specialitate al administratiei publice centrale, fiind astfel inclusa in categoria institutiilor ale caror salariati au dreptul la stabilirea salariului la nivelul maxim cu cel acordat altor angajati ce isi desfasoara activitatea in aceeasi functie/grad/treapta si gradatie sau conditii. De asemenea, a mai solicitat sa se constate ca institutia in care activeaza, respectiv APIA Vaslui se afla in subordinea APIA, care de asemenea intra in categoria institutiilor prevazute la art. 2 alin. lit. a din Legea nr. 284/2010.

Aplicarea stricta a prevederilor legale care au reglementat salarizarea functionarilor publici din cadrul APIA pana la data de 1 august 2016 si pastrarea discrepantelor, diferentelor salariale dintre functionarii care in cadrul aceleiasi institutii ocupa aceeasi functie, au acelasi grad si treapta de salarizare si lucreaza in aceleasi conditii de munca avand aceeasi vechime in munca si stagiu, face ca aceste prevederi (daca sunt interpretate in acest mod) sa aduca atingere principiului nediscriminarii. In acest sens, C.J.U.E. a statuat principiul egalitatii ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar, in sfera dreptului comunitar, principiul egalitatii exclude ca situatiile comparabile sa fie tratate diferit, iar situatiile diferite sa fie tratate similar, cu exceptia cazului in care tratamentul este justificat obiectiv.

Chiar si in situatia in care s-ar admite ca Decizia nr. 23/2016 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept) nu este aplicabila salariatilor din cadrul APIA, deoarece vizeaza interpretarea unui alt text de lege decat cel aplicabil functionarilor APIA, respectiv interpretarea art. l alin. 5 din OUG nr. 83/2014, aceasta decizie lamureste continutul sintagmei „salarizat la acelasi nivel” si are valoare de principiu, venind impreuna cu prevederile art. 159 din Codul Muncii si art. 16 din Constitutie sa justifice necesitatea aplicarii corecte a principiilor care guverneaza salarizarea si evitarea crearii chiar prin lege sau prin interpretarea textelor legale de discriminari intre aceleasi categorii de salariati.

Solutia instantei de recurs

In ceea ce priveste primul motiv de nelegalitate invocat, Curtea observa ca motivele invocate de prima instanta nu sunt straine de natura cauzei si au in vedere obiectul cu care a fost sesizata.

Astfel, motivarea primei instante cuprinde o analiza a cadrului legal aplicabil cauzei, stabilind in final, in esenta, ca paratei nu i se poate retine ca ar fi procedat nelegal la stabilirea salariului reclamantului pentru perioada 10.04.2015 - 01.08.2016 si ca nu poate fi obligata la emiterea unei alte decizii de salarizare in sensul dorit de catre reclamant.

Faptul ca interpretarea data de prima instanta textelor de lege invocate de catre reclamant in cererea de chemare in judecata nu raspunde pozitiv solicitarilor mentionate in actiune nu poate atrage incidenta motivului de nelegalitate prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C.proc.civ., ci poate, cel mult, constitui o critica a modului de aplicare a normelor de drept material.

De asemenea, Curtea are in vedere faptul ca temeiul cererii de chemare in judecata a fost reprezentat de Decizia nr. 23/2016 a ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, data in interpretarea art. 1 alin. 5 ind. 1 OUG nr. 83/2014, prima instanta nefacand decat sa verifice in ce masura aceste temeiuri sunt aplicabile in cazul reclamantului, astfel ca aceste considerente nu pot fi considerate straine de natura cauzei.

Referitor la motivul de nelegalitate prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ., instanta de recurs constata ca acesta vizeaza modul de aplicare a normelor de drept material in domeniul salarizarii personalului platit din fonduri publice si, in special, salarizarea personalului din cadrul APIA pentru perioada 10.04.2015 - 01.08.2016.

In primul rand, se constata ca in aceasta perioada de referinta, in ceea ce priveste salarizarea personalului platit din fonduri publice, au fost aplicabile prevederile din OUG nr. 83/2014 - pentru anul 2015, si, ulterior, din OUG nr. 57/2015 - pentru anul 2016.

Astfel, potrivit art. 1 alin. 1 din OUG nr. 83/2014, a fost instituita regula mentinerii, in anul 2015, la acelasi nivel cu cel ce se acorda pentru luna decembrie 2014, a cuantumului brut al salariilor de baza/soldelor functiei de baza/salariilor functiei de baza/indemnizatiilor de incadrare de care beneficiaza personalul platit din fonduri publice, in masura in care personalul isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii (si nu se aplica valoarea de referinta si coeficientii de ierarhizare corespunzatori claselor de salarizare prevazuti in anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificarile si completarile ulterioare). Pe de alta parte, alin. 2 al art. 1 din aceeasi ordonanta de urgenta prevede regula mentinerii, in anul 2015, la acelasi nivel cu cel ce se acorda pentru luna decembrie 2014, a cuantumului sporurilor, indemnizatiilor, compensatiilor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunara bruta/salariul lunar brut, indemnizatia bruta de incadrare, in masura in care personalul isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii.

Cu toate acestea, in ceea ce ii priveste pe functionarii publici din cadrul Agentiei de Plati si Interventie pentru Agricultura, prin art. 1 alin. 6 din OUG nr. 83/2014, s-a prevazut, prin exceptie de la alin. 1, ca beneficiaza de drepturile salariale stabilite conform art. VII alin. (4) din OUG nr. 107/2013 pentru stabilirea unor masuri bugetare, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 70/2014. Or, potrivit art. VII alin. 4 si 1 lit. b, incepand cu 1 ianuarie 2015 functionarii publici din Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura beneficiaza de drepturile salariale prevazute lit. b), respectiv: ....
b) pentru functionarii publici din Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura se stabileste la
85% din nivelul de salarizare aferent functiilor din cadrul Ministerului Fondurilor Europene.

Cu toate acestea, reclamantul considera ca ii erau aplicabile si prevederile art. 1 alin. 5 ind. 1 din OUG nr. 83/2014, introdus prin Legea nr. 71/2015, in vigoare la data de 10.04.2015, text de lege care prevede o exceptie de la regula mentinerii aceluiasi cuantum al drepturilor salariale la nivelul lunii decembrie 2014, in sensul ca personalul din institutii publice,
care beneficiaza de un cuantum al salariilor de baza si al sporurilor mai mici decat cele stabilite la nivel maxim in cadrul aceleiasi institutii sau autoritati publice pentru fiecare functie/grad/treapta si gradatie, va fi salarizat la nivelul maxim daca isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii.

Intr-adevar, asa cum sustine recurentul, aceste prevederi au un caracter general si se refera la intreg personalul din institutiile sau autoritatile publice indicate la art. 2 alin. 1 lit. a din Legea-cadru nr. 284/2010, acest aspect reiesind si din interpretarea obligatorie a art. 1 alin. 5 ind. 1 din OUG nr. 83/2014, modificata prin Legea nr. 71/2015, data de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin decizia 23/2016.

Or, art. 2 alin. 1 lit. a din Legea 284/2010 se refera la personalul din autoritati si institutii publice, respectiv Parlamentul, Administratia Prezidentiala, autoritatea judecatoreasca, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, autoritati ale administratiei publice locale, alte autoritati publice, autoritati administrative autonome, precum
si institutiile din subordinea acestora
, finantate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale.

Mai mult, asa cum este formulat, textul art. 1 alin. 6 din OUG nr. 83/2014 conduce la concluzia ca stabilirea salariului functionarilor publici din cadrul APIA prin raportare la OUG nr. 107/2013, constituie o exceptie de la regula mentinerii drepturilor salariale la nivelul lunii decembrie 2014 (alin. 1 al aceluiasi articol), iar nu de la norma referitoare la eliminarea diferentelor salariale nejustificate, conform art. 1 alin. 5 ind. 1 din OUG nr. 83/2014, nefacandu-se nicio mentiune in acest sens. De asemenea, alin. 6 al art. 1 din OUG nr. 83/2014 are si scopul de a asigura o corelare cu dispozitiile OUG nr. 107/2013, astfel cum a fost modificata prin OUG nr. 78/2014.

Prin urmare, Curtea constata, contrar celor retinute de prima instanta, ca nu exista vreo incompatibilitatea intre aplicarea concomitenta a art. 1 alin. 5 ind. 1 si a art. 1 alin. 6, chiar daca ambele texte vizeaza exceptii de la art. 1 alin. 1 din modalitatea de formulare dar si din faptul ca exceptiile au fost stabilite succesiv rezulta cele doua texte pot fi aplicate concomitent.

Astfel, chiar daca personalul APIA avea o reglementare salariala distincta, drepturile salariale ale acestuia se raporteaza la salarizarea functiilor din cadrul Ministerului Fondurilor Europene, functii carora le era aplicabil textul art. 1 alin. 5 ind. 1 din OUG nr. 83/2014 modificata prin Legea nr. 71/2015, ceea ce determina implicit si modul de calcul al salariului personalului APIA.

Cu toate acestea, prevederile art. 1 alin. 5 ind. 1 din OUG nr. 83/2014, trebuie interpretate in sensul, obligatoriu, stabilit prin Decizia nr. 23/2016 a ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Astfel, plecand de la premisa salarizarii la acelasi nivel, aceasta presupune compararea nivelului de salarizare intre persoane care fac parte din aceeasi categorie socioprofesionala care ocupa aceeasi functie, in aceleasi conditii de studii si vechime si care fac parte - in mod alternativ - din cadrul personalului din autoritatile sau institutiile publice indicate la art. 2 alin. 1 lit. a din Legea-cadru nr. 284/2010, tinand cont, in primul rand, de nivelul de salarizare ce decurge din aplicare prevederilor art. 1 alin. 1 si 2 din OUG nr. 83/2014, modificata si completata.

In al doilea rand, asa cum a stabilit ICCJ, determinarea nivelului maxim pentru fiecare functie/grad/treapta si gradatie se face prin raportare la personalul din cadrul aceleiasi institutii sau autoritati publice, daca isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii.

In cauza, prin chiar cererea de chemare in judecata, reclamantul precizeaza ca
Centrul Judetean APIA Vaslui a folosit drept criteriu de comparatie salariul maxim platit unui consilier din cadrul Centrului Judetean APIA Vaslui,

nemultumirea sa fiind determinata de faptul ca nu a fost avut in vedere salariul maxim platit in cadrul Centrelor Judetene ale APIA pentru functia de consilier superior, reasezarea fiind facuta abia incepand cu data de 01.08.2016, nu incepand cu 10.04.2015.

Sustinerile recurentului nu sunt intemeiate, intrucat, in perioada 10.04.2015 -

2016. prevederile legale nu stabileau posibilitatea de egalizare a salariilor functionarilor publici din cadrul centrelor judetene prin raportare la salariul maxim la nivel national. Or, abia incepand cu intrarea in vigoarea a OUG nr. 43/2016, prin clarificarile facute, s-a extins posibilitatea ca raportarea sa se faca la nivelul maxim de salarizare in plan national.

Astfel, intrucat sintagma „din cadrul institutiei sau autoritatii publice respective” necesita clarificari suplimentare, asa cum rezulta din preambulul OUG nr. 43/2016, legiuitorul a definit aceasta notiune prin prevederile art. 3 ind. 1 alin. 1 ind. 3 teza finala, in sensul ca
in cazul institutiilor sau autoritatilor publice aflate in subordinea aceluiasi ordonator de credite, avand acelasi scop, indeplinind aceleasi functii si atributii, aflate la acelasi nivel de subordonare din punct de vedere financiar

- cum sunt si centrele judetene APIA,
nivelul maxim al salariului de baza/indemnizatiei de incadrare se va stabili la nivelul maxim aflat in plata din cadrul tuturor acestor institutii sau autoritati publice subordonate
.

Curtea subliniaza ca in materia salarizarii personalului platit din fondurile publice legiuitorul are o larga marja de apreciere, recunoscuta inclusiv de Curtea Europeana pentru Drepturilor Omului (cauza
Lelas contra Croatiei,

20 mai 2010, par. 58), acesta fiind suveran in optiunile sale de legiferare si in adoptarea oricaror criterii legale in reglementarea unui anumit raport juridic.

Mai mult, trebuie facuta o distinctie clara intre dreptul recurentului de a continua sa primeasca in viitor un salariu intr-un anumit cuantum, care nu este unul absolut, fiind susceptibil de fi modificat si chiar redus, si dreptul de a primi efectiv salariul castigat pentru o perioada in care munca a fost prestata, situatie care poate pune in discutie respectarea dreptului de proprietate recunoscut de art. 1 Protocol 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, ceea ce nu este cazul in speta.

In aceste conditii, se observa ca, pana la intrarea in vigoare a acestor prevederi, nivelul maxim al salarizarii pentru fiecare functie/grad/treapta si gradatie trebuia stabilit la nivel de institutie sau autoritate publica, respectiv, in cauza, la nivelul fiecarui centru judetean, cata vreme aceste institutii, conform art. 4 ind. 1 din Legea nr. 1/2004 au personalitate juridica, un patrimoniu propriu, buget propriu de venituri si cheltuieli, conduc contabilitate proprie, iar conducatorul acesteia are calitatea de ordonator de credite. De altfel, aceste aspecte au fost subliniate si de ICCJ - Completul pentru lamurirea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 49/18.06.2018, care desi nu este incidenta in cauza, considerentele acesteia sunt lamuritoare in ceea ce priveste problema de drept dedusa judecatii.