PROVOCAREA ILEGALA A AVORTULUI. DOVADA CERINTEI LEGALE IMPUSE DE
LEGIUITOR IN ART.185 ALIN.1 lit. c COD PENAL ANTERIOR PRIVIND VÂRSTA DE 14 SAPTAMÂNI A SARCINII.

 

Codul Penal

                                       

         -art.185 lit. c cod penal anterior;

         -art.1 si 2
Ordonanta nr.1/2000-republicata

 

              Vârsta gestationala a unei sarcini trebuie stabilita stiintific pe baza unor examene, proceduri si investigatii standardizate si reglementate ca facând parte din obiectul de activitate al unor institutii medicale, fiind nerelevant juridic argumentul acuzarii ca numai sintagma folosita de legiuitor”zile de ingrijiri medicale” ar trebui materializata intr-o constatare sau expertiza medico-legala ca in cazul altor infractiuni
.                   

 
In aceasta privinta, atât etalonul
zile de ingrijiri medicale
din continutul art.180-184 cod penal anterior cât si cel de
saptamâni
prevazut de lit.c a art.185 din acelasi cod, reprezinta un element esential al laturii obiective a infractiunilor din respectivele norme de incriminare si drept urmare, nu poate fi lasat la aprecierea subiectiva a victimei ori autorului faptei ci are semnificatie juridica numai daca este stabilit pe criterii stiintifice de una dintre unitatile medico-legale ce compun de reteaua de medicina legala la nivel national cu structura piramidala si nivele de competenta a caror activitate este reglementata prin Ordonanta nr.1/2000-republicata, deoarece art.1 al acestui act normative prevede ca”in vederea stabilirii adevarului judiciar in cauzele privind infractiunile contra vietii, integritatii corporale si sanatatii persoanelor(…) activitatea de medicina legala consta in efectuarea de expertize, examinari, constatari, examene de laborator si alte lucrari medico-legale(..) iar art.2 stabileste ca “activitatea de medicina legala asigura mijloacele de proba cu caracter stiintific organelor de urmarire penala si instantelor judecatoresti(..) in solutionarea cauzelor penale(..)”

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru Cauze cu Minori si de Familie             Decizia  penala  nr.59 din 20 ianuarie 2017
                               

 

Prin sentinta penala  nr.147 din data de 6.04.2016, pronuntata de tribunal s-au hotarât urmatoarele: In aplicarea dispozitiilor art.5 C.penal, s-a constatat ca legea penala mai favorabila inculpatului N. I. este codul penal din 1969 si Legea nr.78/2000 in forma anterioara datei de 01.02.2014 si in consecinta;.

In baza art. 16 alin. 1 lit. b C.p.p., a fost achitat de sub invinuirea comiterii infractiunilor de provocare ilegala a avortului, prev. de art. 185 alin. 1 lit. c C.penal 1969 si fals intelectual in forma continuata, prev. de art. 289 alin. 1 C.penal 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.penal 1969, deoarece faptele nu sunt prevazute de legea penala.

Inculpatul a fost condamnat, la pedeapsa de 1 an inchisoare, pentru comiterea infractiunii de luare de mita in forma continuata si la pedeapsa de 4 luni inchisoare, pentru comiterea infractiunii de primire de foloase necuvenite in forma continuata(fapte din perioada ianuarie-noiembrie 2013).

In baza art. 33 lit. a, 34 lit. b C.penal 1969, s-a stabilit pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an inchisoarea a carei executare a fost suspendata conditionat.

In baza art. 254 alin. 3 si art.256 alin.2  C.penal anterior, s-a confiscat de la inculpat suma de 2080 lei, obiect al infractiunii de luare de mita.

S-a luat act ca suma totala de 2.730 lei fata de care s-a dispus confiscarea, a fost depusa deja de inculpat la CEC Bank, Sucursala P., potrivit chitantei nr. ….. si a recipisei de consemnare nr. …..

In baza art. 274 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, in cuantum de 3000 lei.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut in esenta ca in perioada ianuarie-noiembrie 2013, in baza unei rezolutii infractionale unice, in calitate de sef al Sectiei Obstetrica Ginecologie din cadrul spitalului X, a primit repetat suma totala de 2.080 lei de la 5 dintre pacientele sale, personal sau prin apartinatori ori prieteni ai acestora, in vederea efectuarii unor acte specifice atributiilor de serviciu, ori, dupa caz in vederea incalcarii atributiilor de serviciu, prin efectuarea unor intreruperi de sarcina atât cu respectarea cât si cu incalcarea dispozitiilor legale, ceea ce intruneste elementele constitutive ale infractiunii de luare de mita in forma continuata, prev.si ped. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin.1 C. pen. de la 1969, cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen. de la 1969.

In egala masura s-a mai retinut ca inculpatul a primit, in aceeasi perioada de timp si in baza aceleiasi rezolutii infractionale suma totala de 650 lei de la 3 paciente, dupa indeplinirea atributiilor de serviciu constând in efectuarea unei operatii de cezariana sau intrerupere de sarcina cu respectarea dispozitiilor legale, fara a conditiona in aceste 3 situatii, in prealabil, prestarea actului medical de plata vreunei sume de bani, fapta ce constituie infractiunea de primire de foloase necuvenite in forma continuata, prev. si ped. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 256 alin.1 C. pen. de la 1969, cu aplic. art. 41 alin.2 C. pen. de la 1969.

             In cursul cercetarii judecatoresti, a fost audiat inculpatul care a recunoscut comiterea infractiunilor de luare de mita si primire de foloase necuvenite, nu si pe cele de provocare ilegala a avortului si fals intelectual (fila 69 dosar).

Referitor la acuzatia comiterii infractiunilor de provocare ilegala a avortului, prev. de art. 185 alin. 1 lit. c C.penal 1969 si fals intelectual in forma continuata, prev. de art. 289 alin. 1 C.penal 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.penal 1969 prima instanta a stabilit ca inculpatul N.I. a efectuat pacientei B.E. intreruperea cursului unei sarcini a carei vârsta nu a putut fi precizata de ea insasi, nu a pastrat rezultatul unei prime ecografii iar Raportul de expertiza medico-legala nr. 385/23.04.2015 efectuat in cursul urmaririi penale a concluzionat ca nu reiese, clar si incontestabil, pe baze medicale, daca vârsta gestationala in cazul pacientei respective era sub sau peste limita legal stabilita, aceea de 14 saptamâni.

Drept urmare judecatorul fondului a motivat ca, daca legiuitorul nu a impus in mod obligatoriu stabilirea vârstei gestationale prin intermediul unei expertize conform rationamentului acuzarii, totusi celelalte probe administrate trebuie sa fie apte de a crea convingerea, dincolo de orice dubiu, ca sarcina avea o anumita vârsta pentru a se stabili daca faptul intreruperii ei constituie sau nu infractiune.

Verificând probele administrate de organul de urmarire penala in legatura cu stabilirea vârstei gestationale prima instanta a ajuns la concluzia, bazata si pe propria experienta medicala a inculpatului,  ca vârsta sarcinii pacientei in discutie este de doua luni, astfel cum apare inscris si in fisa de spitalizare si in conditiile in care, unele semne clinice manifeste si incontestabile au putut afecta stabilirea cu acuratete a vârstei gestationale ecografice, care se bazeaza pe masurarea parametrilor biometrici ai acestuia.

Atâta timp cât expertii medico-legali nu si-au asumat stabilirea unei concluzii pe baze medicale

privind vârsta gestationala a sarcinii acestei paciente alegatia procurorului defavorabila inculpatului creeaza dubii ce trebuie interpretate in favoarea lui in lipsa unor dovezi directe sau indirecte care sa permit o concluzie certa si de necontestat in raport de care se stabileste raspunderea penala a persoanei acuzate.

In acest context, instanta de fond a constatat ca din probele administrate nu reiese o concluzie certa, dincolo de orice indoiala rezonabila ca mentiunile inscrise de inculpat in fisa de spitalizare privind vârsta gestationala, nu ar corespunde adevarului.

Drept urmare, concluzia procurorului de caz ca diagnosticul corect nu ar fi cel stabilit de inculpat, facând aprecieri de ordin medical, referitoare la modul de calcul a vârstei gestationale in functie de ultima menstruatie a pacientei este lipsita de relevanta fiindca vârsta gestationala a unei sarcini este o operatiune mult mai complexa, nu se poate rezuma la un simplu calcul matematic in functie de data ultimei menstruatii declarata de persoana audiata, fapt explicat pe larg si in suplimentul raportului de expertiza medico legala, efectuat in cursul judecatii.

             Impotriva sentintei a exercitat apel Parchetul de pe lânga Tribunalul Prahova sustinând in esenta ca dezlegarea data actiunii penale este partial gresita in privinta solutiei de achitare a inculpatului de sub invinuirea comiterii infractiunilor de provocare ilegala a avortului prev.si ped. de art. 185 alin. 1 lit.c C. pen. de la 1969 si respectiv fals intelectual in forma continuata prev. si ped. de art. 289 alin.1 C. pen. de la 1969, cu aplic. art.41 alin.2 C. pen. de la 1969, deoarece instanta de fond a acordat valoare probatorie mult prea mare declaratiilor inculpatului si a ignorat celelalte dovezi constând in declaratiile pacientelor, actele medicale si opiniile medicilor care le-au consultat si transcrierile convorbirilor telefonice care, daca ar fi fost coroborate duceau la pronuntarea solutiei de condamnare si pentru cele doua infractiuni fata de care inculpatul a fost achitat.

Curtea, verificând sentinta apelata in raport de criticile formulate, de actele si lucrarile dosarului si de dispozitiile legale care au incidenta in cauza, precum si sub toate aspectele de fapt si de drept astfel cum prevede art.417 alin.2 cod proc.pen., a constatat ca nu este afectata legalitatea si temeinicia acesteia pentru considerentele care succed:

Este cert ca prima instanta a analizat in mod judicios toate mijloacele de proba administrate atât in faza de urmarire penala cât si in fata sa si, coroborându-le intre ele, a ajuns la concluzia corecta ca vârsta sarcinii unei paciente, ca element esential al infractiunii de provocare ilegala a avortului in varianta reglementata de legiuitor prin art.185 alin.1 lit.c cod penal anterior, aceea de a nu depasi 14 saptamâni, nu poate fi stabilita teoretic de procurorul de caz pe baza calculului propriu efectuat ca urmare a declararii de catre femeia insarcinata, a datei probabile a ultimei sale menstruatii, adica anamneza asa cum a fost definita si explicata de medicul legist la fila 83 dosar fond.

In acceptiunea legiuitorului, pentru constatarea vârstei sarcinii in ipoteza normei incriminatoare sus-citate, o dovada incontestabila a perioadei celor 14 saptamâni ca vârsta gestationala o constituie intr-adevar ecografia obstreticala ca metoda certificata cu utilizare clinica de mare acuratete, asa cum rezulta din Raportul de expertiza medico-legala nr.385/23 aprilie 2015 suplimentat la 15 decembrie 2015 (filele 83-86 dosar fond).

Din acelasi raport rezulta insa ca stabilirea cu certitudine a diagnosticului de sarcina si evaluarea exacta a vârstei acesteia necesita coroborarea informatiilor din ecografia de sarcina cu datele furnizate prin anamneza, examenul clinic de specialitate si examenul paraclinic de laborator (fila 86 verso).

In cazul pacientei B.E.O., caci aceasta este persoana careia procurorul a sustinut ca inculpatul N. I. i-a facut intreruperea cursului sarcinii peste vârsta gestationala de 14 saptamâni, inca din faza de urmarire penala expertiza medico-legala a concluzionat imposibilitatea stabilirii,
pe baze medicale, a vârstei gestationale adica daca sarcina ei era sub sau peste limita legal stabilita de legiuitor.

 In plus, s-a mai concluzionat ca sângerarile genitale repetate, survenite in cursul evolutiei sarcinii, pot duce la o dezvoltare defectuoasa a produsului de conceptie, putând afecta stabilirea cu acuratete a vârstei gestationale ecografice, care se bazeaza pe masurarea parametrilor biometrici ai acestuia.

In chiar actul de inculpare si mai apoi in motivele scrise de apel, procurorul insusi a mentionat ca”desi aparent in cauza nu ar exista suficiente elemente pentru a contura vinovatia inculpatului precum si ca”rezultatul examenului ecograf, chiar daca nu s-a concretizat intr-un raport de expertiza medico-legala ori raport de constatare, reprezinta un inceput de dovada scrisa ” s-a sustinut ca in realitate declaratiile sotilor B., refuzul de a intrerupe cursul sarcinii de catre un alt medic()..dar si valoarea ridicata a mitei care evolua proportional cu vârsta sarcinii, ar constitui dovezile ce permiteau instantei de fond sa stabileasca vinovatia inculpatului si sa dispuna condamnarea sa si pentru infractiunea de provocare ilegala a avortului in varianta reglementata de legiuitor prin art.185 alin.1 lit.c cod penal anterior, in conditiile in care vârsta sarcinii, exprimata de legiuitor in saptamâni iar nu in zile de ingrijiri medicale (ca in situatia infractiunilor reglementate de art.180-184 din vechiul cod penal) poate fi dovedita prin orice mijloc de proba.

In opinia Curtii, care este concordanta cu cea a judecatorului fondului, vârsta gestationala a unei sarcini trebuie stabilita stiintific pe baza unor examene, proceduri si investigatii standardizate si reglementate ca facând obiectul de activitate al unor institutii medicale, fiind nerelevant juridic argumentul apelantului-parchet ca numai sintagma folosita de legiuitor”zile de ingrijiri medicale” ar trebui materializata intr-o constatare sau expertiza medico-legala.

In aceasta privinta, atât etalonul
zile de ingrijiri medicale
din continutul art.180-184 cod penal anterior cât si cel de
saptamâni
prevazut de lit.c a art.185 din acelasi cod, reprezinta un element esential al laturii obiective a infractiunilor din respectivele norme de incriminare si drept urmare, nu poate fi lasat la aprecierea subiectiva a victimei ori autorului faptei ci are semnificatie juridica numai daca este stabilit pe criterii stiintifice de una dintre unitatile medico-legale ce compun de reteaua de medicina legala la nivel national cu structura piramidala si nivele de competenta a caror activitate este reglementata prin Ordonanta nr.1/2000-republicata, deoarece art.1 al acestui act normative prevede ca”in vederea stabilirii adevarului judiciar in cauzele privind infractiunile contra vietii, integritatii corporale si sanatatii persoanelor(…) activitatea de medicina legala consta in efectuarea de expertize, examinari, constatari, examene de laborator si alte lucrari medico-legale(..) iar art.2 stabileste ca “activitatea de medicina legala asigura mijloacele de proba cu caracter stiintific organelor de urmarire penala si instantelor judecatoresti(..) in solutionarea cauzelor penale(..)”

Cum infractiunea de provocare ilegala a avortului in varianta reglementata de legiuitor prin art.185 alin.1 lit.c cod penal anterior pentru care s-a dispus achitarea inculpatului la instanta de fond este prevazuta de sectiunea III a Capitolului I din Titlul II al codului penal din 1969 denumit Infractiuni vietii, integritatii corporale si sanatatii, este evident ca proba ce trebuia administrata pentru a face dovada conditiei cu caracter obiectiv impuse de legiuitor referitoare la vârsta de 14 saptamâni a sarcinii este Raportul de expertiza medico-legala nr.385/23 iunie 2015 dispus de procuror (filele 10-13 vol.IV dosar urm.pen.) si apoi suplimentat de prima instanta la 15 decembrie 2015 (filele 83-86 dosar fond).

Cum concluziile acestui act medic-legal sunt in sensul ca din documentatia medicala aflata la dosarul cauzei nu reiese clar si incontestabil, pe baze medicale, daca vârsta gestationala in cazul pacientei B. E. O. este sub sau peste limita legal stabilita de 14 saptamâni, interpretarea declaratiilor acestei paciente care nu a putut indica o data de la care sa fie calculata anamneza in sensul explicat de medicul legist si care a aflat ca este insarcinata numai dupa un prim consult medical, a declaratiei sotului ei, martorul B. G. C. care a si fost legal interceptat in convorbirile telefonice purtate cu o terta persoana pe tema graviditatii sotiei, nu constituie un procedeu probatoriu care sa asigure nici caracterul obiectiv nici cel stiintific pentru ca cerinta legala impusa de legiuitor in art.185 alin.1 lit.c cod penal anterior sa fie indeplinita.

In opinia Curtii si contrar sustinerilor apelantului-parchet legiuitorul nu a lasat la aprecierea subiectiva a victimei sau a infractorului, determinarea numarului de zile de ingrijiri medicale sau a numarului de saptamâni al vârstei sarcinii in cazul infractiunilor contra vietii, integritatii corporale si sanatatii persoanelor reglementate de art.180-185 cod penal anterior si nici la latitudinea organului judiciar in sensul de a administra orice probe permise de lege pe care sa le coroboreze intre ele, ci a reglementat prin norme legale, probele si procedeele specifice de a le administra astfel incât obiectiv, stiintific si pe baze medicale, medicii legisti sa ofere date si concluzii specializate necesare pentru stabilirea adevarului judiciar.

Infractiunea de
fals intelectual in forma continuata prev. si ped. de art. 289 alin. 1 C. pen. de la 1969, cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen. 1969, pentru care de asemenea intimatul-inculpat a fost achitat de prima instanta, a fost considerata de acuzare ca fiind savârsita prin consemnarea nereala in fisele de spitalizare a 3 paciente a vârstei sarcinilor al caror curs l-a intrerupt prin procedurile medicale desfasurate la Spitalul X la datele de 3 iunie 2013, 28 mai 2013 si respectiv 8 august 2013, contrar rezultatului ecografiilor efectuate de aceste paciente.

In realitate, pentru considerentele expuse in cele ce preced, Curtea a constatat ca nu exista dovezi care sa probeze ca respectivele mentiuni consemnate in termenii”ab. incomplet luna a II”;”avort la cerere luna aIIa”;”sarcina luna aIIa ” nu corespund realitatii câta vreme, asa cum s-a aratat, intimatul-inculpat N. I. a consultat efectiv aceste paciente si in calitate de medic specialist in specialitatea obstetrica - ginecologie a stabilit diagnosticul inscris in fisele medicale prin combinarea examenului clinic cu anamneza si simptomatologia declarata de paciente si cu investigatia paraclinica imagistica  constând in ecografie de sarcina iar un act medico-legal care sa confirme ipoteza organului de urmarire penala, in sensul ca toate cele 3 paciente de mai sus aveau sarcini a caror vârsta de peste 14 saptamâni, nu exista.

Drept consecinta, pentru toate argumentele aratate, in baza art.421 pct.1 lit.b cod proc.pen., Curtea a respins ca fiind nefondat apelul declarat de parchet.

 

Judecator Simona Petruta Buzoianu