Principiul neretroactivitatii legii noi in operatia de recalculare a dreptului la pensie deschis in baza unei legi abrogate

 

Art.107 alin.3 din Legea nr.263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice

 

Valabilitatea dreptului la pensie se apreciaza in raport de normele aflate in vigoare la data deschiderii sale, norma juridica noua neputand afecta in niciun mod acest drept.

Dimpotriva, orice eroare sau omisiune in legatura cu modul de calcul al dreptului deschis sub legea veche pot fi inlaturate prin intermediul institutiilor juridice reglementate in legea noua, fara a se putea retine incalcarea principiului retroactivitatii legii civile in timp.

In acest sens, potrivit art.107 alin.3 din Legea nr.263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, pensia poate sa fie recalculata printr-o decizie de revizuire, adaugand veniturile sau stagiile de cotizare nevalorificate la momentul stabilirii acesteia.

(Decizia civila nr. 1561/07.10.2015)

 

Prin actiunea inregistrata la data de 27.06.2014, reclamantul N.D. a chemat in judecata pe parata Casa Judeteana de Pensii Arges, solicitand obligarea acesteia sa-i recalculeze drepturile de pensie prin utilizarea unui stagiu de 25 de ani la stabilirea punctajului mediu anual si valorificarea salariilor brute realizate in perioada ianuarie 1971 – mai 1998, potrivit adeverintei nr. 5713/12.02.2014 emisa de OMV Petrom SA, precum si sa-i plateasca diferentele de drepturi de pensie aferente, pe ultimii 3 ani anterior depunerii actiunii, cu cheltuieli de judecata.

In motivare, reclamantul a aratat ca este pensionar pentru limita de varsta prin decizia nr.237170, in temeiul Legii nr.3/1977.

A sustinut reclamantul ca in mod eronat parata i-a recalculat pensia in temeiul OUG nr.4/2005 utilizand un stagiu complet de cotizare de 30 ani si nu unul de 25 ani, conform Legii nr.3/1977, avand in vedere activitatea desfasurata in grupa a II-a de munca timp de 29 de ani, 11 luni si 14 zile.

In acest sens a invocat Decizia nr.40/22.09.2008 a I.C.C.J. pronuntata in recurs in interesul legii.

Prin cererea depusa la sediul paratei la data de 18.02.2014, reclamantul a solicitat recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea salariilor brute evidentiate in adeverinta nr. 5713/12.02.2014 emisa de OMV Petrom SA, insa aceasta i-a respins cererea de recalculare a pensiei, prin decizia nr.237170/03.04.2014.

A sustinut reclamantul ca, in mod neintemeiat, parata nu i-a recalculat  drepturile de pensie prin valorificarea salariilor brute mentionate in adeverinta eliberata de angajator, avand in vedere ca, asa cum rezulta din continutul acesteia, a contribuit corespunzator la bugetul de asigurari sociale.

S-a invocat, in sustinerea actiunii, principiul contributivitatii in raport de care, toate veniturile pentru care au fost calculate si retinute contributii, se impun a fi avute in vedere la stabilirea drepturilor de pensie.       

La data de 14.11.2014, in termenul legal prevazut de art.201 alin.1 NCPC,  parata a depus la dosarul cauzei intampinare in temeiul art.205 NCPC, prin care a solicitat respingerea actiunii motivat de faptul ca art.14 din Legea nr.3/1977 nu face vorbire de vechimea necesara pentru inscrierea la pensie pentru limita de varsta, ci prevede care este vechimea necesara in grupa I sau II de munca pentru inscrierea la pensie cu reducerea varstei de pensionare.

Potrivit art.2 din HG nr.1550/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezinta vechimea integrala in munca prevazuta de legislatia in vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care persoana beneficia sau care i se cuvenea la data inceperii operatiunilor de evaluare.

Art.8 din Legea nr. 3/1977 prevede ca vechimea in munca pentru inscrierea la pensie este de 30 ani pentru barbati si 25 de ani pentru femei.

Prin urmare, drepturile de pensie ale reclamantului au fost recalculate prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 30 ani, asa cum prevede HG nr.1550/2004.

Cei 25 de ani la care face referire textul de lege nu reprezinta vechimea integrala in munca prevazuta de legislatia in vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, respectiv stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, ci premiza acordarii sporului suplimentar de vechime in munca avut in vedere la calcularea pensiei.

A sustinut parata ca in continutul deciziei nr.40/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, invocata de  reclamant in actiune, s-a retinut ca ”...singurele facilitati oferite de Legea 3/1977 persoanelor care au lucrat in grupa I sau II de munca sunt acordarea sporului de grupa si posibilitatea pensionarii inainte de implinirea varstei standard de pensionare, dispozitiile art.14 din acest act normativ neavand semnificatia reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.”

De asemenea, parata apreciaza ca nu este intemeiata nici cererea privind recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea salariilor brute mentionate in adeverinta nr. 5713/12.12.2014 emisa de OMV Petrom SA, intrucat potrivit disp.art.165 din Legea nr.263/2010, aceste salarii nu pot fi valorificate la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului.

Parata a sustinut ca veniturile mentionate in aceasta adeverinta nu pot fi valorificate deoarece cuprind si sporuri cu caracter nepermanent, care nu au facut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare.

Reclamantul nu a depus la dosar, in termenul legal prevazut de art.201 alin.2 NCPC, raspuns la intampinare.

Prin sentinta civila nr.246 din data de 3 februarie 2015, Tribunalul Arges a admis in parte actiunea si a obligat parata sa recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului valorificandu-i acestuia veniturile brute realizate in perioada ianuarie 1971-mai 1999, asa cum sunt mentionate in adeverinta nr. 5713/12.02.2014 eliberata de SC OMV Petrom SA, precum si sa-i plateasca acestuia diferentele de drepturi de pensie incepand cu data de 01.03.2014. Parata a fost obligata si la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 300 lei, catre reclamant.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut urmatoarele:

In raport de dispozitiile art.107 alin.3 din Legea nr.263/2010, potrivit carora pensia poate fi recalculata prin adaugarea veniturilor prevazute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia, prin cererea inregistrata la C.J.P Arges sub nr.33375/18.02.2014, reclamantul a solicitat recalcularea drepturilor sale de pensie conform adeverintei nr. 5713/12.12.2014 emisa de OMV Petrom SA.

Prin decizia nr.237170/03.04.2014, parata i-a respins cererea de valorificare a salariilor din adeverinta mentionata, apreciind ca acestea nu pot fi luate in considerare deoarece nu au facut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislatiei anterioare datei de 01.04.2001, asa cum este stipulat in anexa 15 la normele de aplicare a Legii nr.263/2010.

Reclamantul a solicitat obligarea paratei sa-i emita o noua decizie de pensie prin valorificarea salariilor brute, mentionate in adeverinta nr. 5713/12.12.2014 emisa de OMV Petrom SA.

Analizand adeverinta nr. 5713/12.12.2014 emisa de OMV Petrom SA, instanta a constatat ca prin aceasta se atesta veniturile brute realizate de reclamant in perioada ianuarie 1971 – mai 1999 in meseriile de sofer, mecanic macaragiu, sofer macaragiu, venituri care, potrivit legislatiei dupa 01.04.1992, au facut parte din baza de calcul a pensiilor.

Potrivit art.3 alin.2 din Legea nr.3/1977, fondurile necesare platii pensiilor de asigurari sociale de stat se constituie din contributiile pe care le platesc angajatorii, precum si din sumele alocate de la bugetul de stat.

Contributia individuala de asigurari sociale a fost reglementata prin Decretul nr.389/1972, care in art.1 a prevazut obligativitatea pentru angajator de a varsa la bugetul asigurarilor sociale de stat, o contributie de 15% asupra castigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califica la locul de munca sau care urmeaza cursuri de perfectionare profesionala, precum si asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai scolilor profesionale, pe timpul cat fac practica in productie, indiferent de forma in care se realizeaza aceste venituri, de fondul din care se platesc si de durata contractului de munca.

Textul de lege instituie obligatia varsarii la bugetul asigurarilor sociale de stat a contributiei asupra castigului brut realizat de angajat, indiferent de forma in care se realizeaza aceste venituri. Se observa ca textul de lege foloseste sintagma „castig brut”.

Art.2 din Decretul nr.389/1972 enumera expres si limitativ drepturile banesti pentru care nu se datora contributia pentru asigurarile sociale de stat, ceea ce inseamna ca pentru celelalte venituri angajatorul platea obligatoriu respectiva contributie.

De altfel, pentru salariile brute de care a beneficiat reclamantul in perioada ianuarie 1971 – mai 1999 au fost retinute si virate contributii la CAS de catre angajator, datele relatate in adeverinta eliberata fiind extrase din statele de plata.

Potrivit dispozitiilor art.2 lit.c din Legea nr.263/2010, sistemul public se organizeaza si functioneaza avand ca baza principiul contributivitatii, conform caruia, fondurile de asigurari sociale se constituie pe baza contributiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurari sociale cuvenindu-se pe temeiul contributiilor de asigurari sociale platite.

Acest principiu de baza, este reluat in modul de calcul al drepturilor de pensie, art.96 alin.1 si 2 din Legea nr.263/2010 statuand ca, ”(1) Punctajul anual al asiguratului se determina prin impartirea la 12 a sumei punctajelor lunare realizate in anul calendaristic respectiv. (2) Punctajul lunar se calculeaza prin raportarea castigului salarial brut/solda bruta sau, dupa caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contributiei de asigurari sociale, la castigul salarial mediu brut din luna respectiva, comunicat de Institutul National de Statistica.”

Constatand, asadar ca, pentru salariile brute realizate de reclamant si atestate in adeverinta nr.5713/12.12.2014 emisa de OMV Petrom SA, angajatorul a varsat la bugetul asigurarilor sociale de stat contributia la fondul de pensii, instanta a apreciat ca aceste salarii trebuie avute in vedere de parata Casa Judeteana de Pensii Arges la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului potrivit dispozitiilor art.107 alin.3 din Legea nr.263/2010.

In raport de aceste considerente, instanta a admis in parte actiunea si a obligat parata sa recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului prin luarea in considerare a veniturilor brute mentionate in adeverinta nr. 5713/12.12.2014 emisa de OMV Petrom SA.

Ca urmare a recalcularii dispuse a fost obligata parata sa plateasca reclamantului diferentele de drepturi de pensie  incepand cu data de 01.03.2014, potrivit art.107 alin.5 din Legea nr.263/2010 si nu pe ultimii 3 ani anterior introducerii actiunii asa cum s-a solicitat.

In temeiul disp.art.453 alin.2 NCPC a fost obligata parata sa plateasca cheltuieli de judecata reclamantului in cuantum de 300 lei, potrivit documentelor anexate.

Prin sentinta civila nr.713 din data de 24 martie 2015, Tribunalul Arges a admis in parte cererea formulata de reclamant si a dispus completarea dispozitivului sentintei civile nr.246/3 februarie 2015, in sensul ca a fost obligata parata CJP Arges sa recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, precum si la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 500 lei.

In considerentele acestei sentinte, tribunalul a retinut ca cererea privind completarea dispozitivului sentintei civile nr.246/3 februarie 2015 este intemeiata in parte, in raport de dispozitiile art.444 alin.1 Cod procedura civila.

Astfel, reclamantul a fost inscris la pensie pentru limita de varsta in conditiile Legii nr.3/1977 si a beneficiat de recalcularea drepturilor de pensie, conform HG nr.1550/2004 si OUG nr.4/2005.

Din buletinul de calcul nr. 237170/10.10.2005, rezulta ca parata a utilizat la determinarea punctajului mediu anual recalculat al reclamantului un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.

Instanta a retinut ca in prezent posibilitatea revizuirii drepturilor de pensie este reglementata de art.107 din Legea nr.263/2010, care stabileste ca se opereaza, din oficiu sau la cererea pensionarului modificarile ce se impun atunci cand se constata diferente intre sumele stabilite si/sau platite si cele legal cuvenite, fara a se distinge dupa momentul initial sau legea in baza careia au fost stabilite aceste drepturi.

In cauza de fata reclamantul a sustinut ca se impune revizuirea drepturilor sale de pensie, intrucat cu ocazia recalcularii efectuate in temeiul HG nr.1550/2004 si OUG nr.4/2005, parata a utilizat in mod gresit un stagiu complet de cotizare de 30 de ani in loc de 25 ani, asa cum era corect, ceea ce a dus la prejudicierea sa.

Cu privire la aceasta sustinere, instanta a retinut ca drepturile de pensie ale reclamantului s-au nascut in baza Legii nr.3/1977, act normativ care trebuie avut in vedere pentru a se verifica daca parata a aplicat in mod corect dispozitiile legale privind stagiul complet de cotizare.

Aceasta intrucat potrivit art.2 alin.3 din Anexa 1 a HG nr.1550/2004, privind efectuarea operatiunilor de evaluare in vederea recalcularii pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurarilor sociale de stat potrivit legislatiei anterioare datei de 01.04.2001, in conformitate cu principiile Legii nr.19/2000, „Pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 – 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977”.

Potrivit HG nr.1550/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezinta vechimea integrala in munca prevazuta de legislatia in vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care persoana beneficia sau care i se cuvenea la data inceperii operatiunilor de evaluare.

Potrivit art.14 din Legea nr.3/1977, pentru o activitate desfasurata in grupa I de munca de cel putin 20 ani, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, iar pentru o activitate desfasurata in grupa a II-a de munca de cel putin 25 de ani, stagiul complet de cotizare este de 25 de ani.

In acest sens s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr.40/22.09.2008, prin care s-a admis recursul in interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si de  Colegiul de conducere al Curtii de Apel Timisoara, statuandu-se ca disp.art.77 alin.2 rap. la art.43 alin.1 si alin.2 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, se interpreteaza in sensul ca stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001 si care si-au desfasurat activitatea in grupe speciale  de munca este cel reglementat de art.14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurari sociale de  stat si asistenta sociala

Potrivit art.517 alin.4 NCPC, solutiile pronuntate in recursul in interesul legii prin care se dezleaga problemele de drept sunt obligatorii pentru instanta.

In cauza de fata, reclamantul a desfasurat timp de peste 25 ani activitati incadrate in grupa a II-a de munca, respectiv 29 de ani, 11 luni si 14 zile asa cum rezulta din decizia nr.237170/2000.

Prin urmare, pensia reclamantului trebuia recalculata conform HG nr.1550/2004 si OUG nr.4/2005 pe baza unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, astfel ca sunt aplicabile in cauza dispozitiile art.107 din Legea nr.263/2010 privind revizuirea drepturilor de pensie.

Vazand si disp.art.453 alin.2 NCPC si chitanta de plata onorariu avocat aflata la fila 47 din dosar, instanta a dispus obligarea paratei la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecata, in loc de 500 lei, cat s-a acordat initial, catre reclamant.

Intrucat nu au putut fi acordate in totalitate cheltuielile de judecata, deoarece actiunea initiala a fost admisa in parte, cererea de completare formulata de reclamant a fost admisa in parte.

Impotriva sentintelor civile nr.246 din data de 3 februarie 2015 si nr.713 din data de 24 martie 2015 pronuntate de Tribunalul Arges, a formulat in termen apel parata Casa Judeteana de Pensii Arges, criticandu-le pentru nelegalitate si netemeinicie, invocand dispozitiile art.466-482 Cod procedura civila, reclamant fiind Necula Dumitru.

In apelul formulat impotriva sentintei civile nr.246 din data de 3 februarie 2015, parata a sustinut ca in mod gresit instanta de fond a retinut ca veniturile brute mentionate in adeverinta nr.5713/12.02.2014 eliberata de S.C. OMV Petrom S.A., pot fi valorificate la determinarea punctajului mediu anual, intrucat legiuitorul a exceptat de la aplicare aceste sume prin insasi dispozitiile art.165 coroborate cu Anexa 15 din Hotararea nr.257/2011 privitor la normele de aplicare a Legii nr.263/2010.

Pe de alta parte, in mod gresit a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata, nefiind stabilita o culpa in sarcina institutiei apelante.

S-a solicitat admiterea apelului, anularea sentintei si, pe fond, respingerea actiunii.

In motivarea apelului formulat impotriva sentintei civile nr.713 din data de 24 martie 2015 pronuntata de Tribunalul Arges, parata a sustinut in esenta ca hotararea este nelegala, intrucat reclamantul a formulat actiunea la data de 7 iunie 2014 cand intrase in vigoare Legea nr.263/2010, iar O.U.G. nr.4/2005 era abrogata.

Temeiul legal invocat de reclamant in motivarea in drept pentru promovarea actiunii este reprezentat de H.G. nr.1550/2004, O.U.G. nr.4/2005 si Legea nr.19/2000, desi acesta putea solicita recalcularea drepturilor de pensie in baza acestor acte normative numai pana la data de  1 ianuarie 2011.

Dupa aceasta data posibilitatea revizuirii drepturilor de pensie ale reclamantului este reglementata de art.107 din Legea nr.263/2010.

In al doilea rand s-a sustinut ca drepturile de pensie ale reclamantului nu pot fi recalculate prin utilizarea unui stagiu de 25 ani, in conditiile in care acesta nu a desfasurat activitate in baza unor acte normative cu caracter special, astfel ca drepturile acestuia au fost recalculate corect prin utilizarea unui stagiu de cotizare de 30 ani.

Cu referire la decizia nr.40/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, parata mentioneaza ca dispozitiile art.14 din acest act normativ nu au semnificatia reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.

In concluzie s-a solicitat admiterea apelului, anularea sentintei si pe fond respingerea actiunii.

Intimatul-reclamant Necula Dumitru a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate.

Prin raspunsul la intampinarea reclamantului, parata a reiterat sustinerile din motivarea celor doua apeluri, solicitand admiterea acestora.

Prin decizia nr. 1561/07.10.2015, Curtea de Apel Pitesti a respins apelurile formulate de parata C.J.P. Arges.

Pentru a hotari astfel, instanta de apel  a retinut urmatoarele:

In ceea ce priveste apelul formulat impotriva sentintei civile nr.246 din data de 3 februarie 2015 pronuntata de Tribunalul Arges, s-a constatat ca prima instanta a facut o interpretare si aplicare corecta in cauza atat a actelor depuse la dosar, cat si a dispozitiilor Legii nr.263/2010 si in mod just a statuat ca actiunea formulata in cauza este intemeiata, dispunand admiterea acesteia, in sensul obligarii paratei sa recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului prin luarea in considerare a veniturilor brute mentionate in adeverinta nr.5713/12.02.2014 eliberata de S.C. OMV Petrom S.A., precum si sa-i plateasca acestuia diferentele de drepturi de pensie ce rezulta din aceasta recalculare, incepand cu data de 01.03.2014, astfel ca nu se impune schimbarea solutiei.

Din continutul acestei adeverinte, anexate cererii de recalculare, rezulta ca pe perioada 01.01.1971-07.06.1999, reclamantul a obtinut venituri brute pentru care fostul angajator a retinut si virat CAS.

De precizat este faptul ca prin deciziile nr.19 din 17 octombrie 2011 si nr.19 din 10 decembrie 2013, ICCJ, prin admiterea recursurilor in interesul legii, a statuat ca ”la recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, sporurile si alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001, vor fi luate in considerare, daca au fost incluse in baza de calcul conform legislatiei anterioare, sunt inregistrate in carnetul de munca sau in adeverintele eliberate de unitati, conform legislatiei in vigoare, si pentru acestea s-a platit contributia de asigurari sociale”.

In plus CEDO a stabilit in jurisprudenta sa ca drepturile de asigurari sociale cuvenite in baza contributiilor de asigurari sociale platite constituie un bun patrimonial in sensul art.1 din Protocolul nr.1 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale ratificata de statul roman prin Legea nr.30/1994.

De asemenea, CEDO a decis ca drepturile de asigurari sociale sunt legate de plata contributiilor de asigurari sociale specifice (Hotararea in Cauza Gaygusuz impotriva Austriei din 16 septembrie 1996).

In concluzie, principalul element apt sa conduca la o justa si legala stabilire si reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurari sociale de stat il reprezinta contributiile de asigurari sociale platite, solutia instantei de fond fiind in concordanta cu deciziile pronuntate de ICCJ in interesul legii, obligatorii pentru instante conform  art.517 alin.4 Cod procedura civila si practica C.E.D.O.

Critica privind obligarea gresita a paratei la plata cheltuielilor de judecata este nefondata, in raport de dispozitiile art.453 si art.454 Cod procedura civila.

Referitor la apelul formulat de parata impotriva sentintei civile nr.713 din data de 24 martie 2015, pronuntata de Tribunalul Arges, Curtea a retinut urmatoarele:

Potrivit buletinului de calcul nr.237170/10.10.2005, reclamantul a realizat in grupa a II-a de munca un stagiu de cotizare de 29 ani, 11 luni si 14 zile.

Prin decizia nr.40 din data de 20 septembrie 2008 pronuntata de ICCJ, in interesul legii, s-a statuat ca dispozitiile art.77 alin.2 rap.la art.43 alin.1 si alin.2 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, se interpreteaza in sensul ca stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977-31martie 2001 si care si-au desfasurat activitatea in grupe speciale de munca este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurari sociale si asistenta sociala.

A rezultat asadar ca, atunci cand ICCJ a stabilit ca in cazul reevaluarii sau recalcularii pensiilor se aplica un act normativ abrogat expres de Legea nr.19/2000 s-a avut in vedere dreptul conferit de actul normativ in vigoare la data  pensionarii, ori acest drept nu a fost afectat  in nici un mod de noile dispozitii cuprinse in Legea nr.263/2010.

Insasi Legea nr.263/2010 prevede in art.107 alin.3, posibilitatea recalcularii pensiei prin adaugarea veniturilor si/sau stagiilor de cotizare prevazute de lege si nevalorificate la stabilirea acesteia, recunoscand posibilitatea valorificarii stagiilor de cotizare realizate de asigurat, in conditiile achitarii C.A.S.

Asadar, chiar daca procedura de recalculare a pensiilor reglementata de O.U.G. nr.4/2005 si H.G. nr.1550/2004, a fost abrogata, revizuirea in sine, privita ca procedeu tehnic de modificare a drepturilor de pensie si nu ca un drept de sine statator, a fost  pastrata si de actuala reglementare care, prin dispozitiile art.107 alin.3, cat si art.107 alin.1 din Legea nr.263/2010 prevede faptul ca, in situatia in care, ulterior stabilirii drepturilor de pensie se constata diferente intre sumele stabilite si/sau platite si cele legal cuvenite, parata opereaza din oficiu sau la solicitarea pensionarului modificarile ce se impun, printr-o decizie de revizuire, sumele rezultate in urma revizuirii acordandu-se in cadrul termenului general de prescriptie, calculat de la data constatarii diferentelor.

De aceea in considerarea celor aratate mai sus, Curtea constata ca apelurile formulate de parata nu sunt fondate si, pe cale de consecinta, in baza art.480 Noul Cod de procedura civila, au fost respinse.