Prescriptia raspunderii penale, Regimul juridic aplicabil raportat la data savarsirii infractiunilor

• Codul penal (1969): art. 123
• Codul penal (2009): art. 154 - 155
• Codul de procedura penala (1969): art. 224
• Codul de procedura penala (2010): art. 155, art. 305
• Curtea Constitutionala: deciziile nr. 841/2007; nr. 834/2007; nr. 588/2011; decizia din 26.04.2018, decizia nr. 265/2014
• Inalta Curte de Casatie si Justitie: decizia nr. 892/2014

Potrivit art. 123 din Codul penal din 1969:

„(1) Cursul termenului prescriptiei prevazute in art. 122 se intrerupe prin indeplinirea oricarui act care, potrivit legii, trebuie comunicat invinuitului sau inculpatului in desfasurarea procesului penal.

Dupa fiecare intrerupere incepe sa curga un nou termen de prescriptie.

2. intreruperea cursului prescriptiei produce efecte fata de toti participantii la infractiune, chiar daca actul de intrerupere priveste numai pe unii dintre ei.”

- potrivit art. 155 din Codul penal actual:

„(1) Cursul termenului prescriptiei raspunderii penale se intrerupe prin indeplinirea oricarui act de procedura in cauza.

2. Dupa fiecare intrerupere incepe sa curga un nou termen de prescriptie.
3. intreruperea cursului prescriptiei produce efecte fata de toti participantii la infractiune, chiar daca actul de intrerupere priveste numai pe unii dintre ei.
4. Termenele prevazute la art. 154, daca au fost depasite cu inca o data, vor fi socotite indeplinite oricate intreruperi ar interveni.”

Se observa ca intre cele doua texte legale exista diferente in ceea ce priveste actul care conduce la intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale numai dupa cum trebuie comunicat sau nu invinuitului/suspectului sau inculpatului, insa in ambele reglementari natura este aceeasi, de acte de procedura, ceea ce presupune emiterea lor in cadrul unui proces penal. Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010: „Actele de procedura indeplinite inainte de intrarea in vigoare a Codului de procedura penala, cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare la data indeplinirii lor, raman valabile, cu exceptiile prevazute de prezenta lege.” Curtea de Apel constata ca, chiar si sub vechea reglementare procesual penala, faza actelor premergatore nu era inclusa in procesul penal.

Mai mult, noul Cod de procedura penala nu mai reglementeaza faza actelor premergatoare, instituind, in art. 305 alin. (1), caracterul obligatoriu al inceperii urmaririi penale anterior efectuarii oricaror acte de cercetare: „Cand actul de sesizare indeplineste conditiile prevazute de lege, organul de urmarire penala dispune inceperea urmaririi penale cu privire la fapta savarsita ori a carei savarsire se pregateste, chiar daca autorul este indicat sau cunoscut”.

Prin urmare, actele premergatoare efectuate conform art. 224 Cod procedura penala anterior nu pot fi considerate acte de procedura in sensul art. 155 alin. (1) Cod procedura penala actual nefacand parte dintr-o faza a procesului penal.

De asemenea, se impune a se preciza ca in data de 26.04.2018, Curtea Constitutionala s-a pronuntat in sensul ca solutia legislativa care prevede intreruperea cursului termenului prescriptiei raspunderii penale prin indeplinirea „oricarui act de procedura in cauza”, din cuprinsul dispozitiilor art.155 alin. (1) din Codul penal, este neconstitutionala.

(Sectia penala, Decizia penala nr. 515/A din 9 mai 2018, rezumata de judecator conf. univ. dr. Marian Bratis)

Prin sentinta penala nr. 585/PI/21.12.2017 pronuntata de Tribunalul Timis s-a dispus:

• in privinta inculpatului A... :
• in baza art. 367 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 38 alin. (1) Cod penal, art. 5 Cod penal si a art. 396 alin. (1), (2) Cod procedura penala, condamnarea la pedeapsa de 1 an
  
  inchisoare pentru savarsirea infractiunii de grup infractional organizat; in baza art.244 alin.

1. si (2) din Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, art. 38 alin. (1) Cod penal, art. 5 Cod penal si a art. 396 alin. (1), (2) Cod procedura penala, condamnarea acestuia la pedeapsa de 2 ani inchisoare pentru comiterea infractiunii de inselaciune in forma continuata (trei acte materiale);

• in baza art. 47 Cod penal cu aplicarea art. 322 alin. (1) din Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, art. 38 alin. (1) Cod penal, art. 5 Cod penal si a art. 396 alin. (1),

2. Cod procedura penala, condamnarea la pedeapsa de 8 luni inchisoare pentru comiterea infractiunii de instigare la fals in inscrisuri sub semnatura privata in forma continuata (5 acte materiale);

• in baza art. 323 alin. (1) din Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, art. 38 alin. (1) Cod penal, art. 5 Cod penal si a art. 396 alin. (1), (2) Cod procedura penala, condamnarea la pedeapsa de 5 luni inchisoare pentru comiterea infractiunii de uz de fals - cand inscrisul este sub semnatura privata - in forma continuata (trei acte materiale);
• alaturi de fiecare pedeapsa principala, in baza art. 67 alin. (2) Cod penal aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitarii drepturilor prevazute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) Cod penal pe o perioada de 2 ani de la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, iar in baza art. 65 alin. (1) Cod penal interzicerea, ca pedeapsa accesorie, a exercitarii drepturilor prevazute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) si k) Cod penal din momentul ramanerii definitive a hotararii de condamnare si pana cand pedeapsa privativa de libertate a fost executata sau considerata ca executata;
• in baza art. 38 alin. (1) teza I Cod penal raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal, au fost contopite pedepselor stabilite in sarcina inculpatului in pedeapsa cea mai grea constand in 2 ani inchisoare, sporita cu 1/3 din celelalte pedepse aplicate, respectiv cu 8 luni si 10 zile inchisoare, aplicand in final inculpatului pedeapsa constand in 2 ani 8 luni si 10 zile inchisoare;

...

• in privinta inculpatei B... :
• in temeiul art. 367 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 38 alin. (1) Cod penal, art. 5 Cod penal si a art. 396 alin. (1), (2) Cod procedura penala condamnarea acesteia la pedeapsa de 1 an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de grup infractional organizat;
• in baza art. 244 alin. (1) si (2) din Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, art. 38 alin. (1) Cod penal, art. 5 Cod penal si a art. 396 alin. (1), (2) Cod procedura penala condamnarea acesteia la pedeapsa de 2 ani inchisoare pentru comiterea infractiunii de inselaciune in forma continuata (trei acte materiale);
• in baza art. 47 Cod penal cu aplicarea art. 322 alin. (1) din Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, art. 38 alin. (1) Cod penal, art. 5 Cod penal si a art. 396 alin. (1), (2) Cod procedura penala, condamnarea acesteia la pedeapsa de 8 luni inchisoare pentru comiterea infractiunii de instigare la fals in inscrisuri sub semnatura privata in forma continuata (5 acte materiale);
• in baza art. 323 alin. (1) din Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, art. 38 alin. (1) Cod penal, art. 5 Cod penal si a art. 396 alin. (1), (2) Cod procedura penala, condamnarea acesteia la pedeapsa de 5 luni inchisoare pentru comiterea infractiunii de uz de fals - cand inscrisul este sub semnatura privata - in forma continuata (trei acte materiale);

...

• in baza art. 38 alin. (1) teza I Cod penal raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal, au fost contopite pedepsele stabilite in sarcina inculpatei in pedeapsa cea mai grea, constand in 2 ani inchisoare sporita cu 1/3 din celelalte pedepse aplicate, respectiv cu 8 luni si 10 zile inchisoare, aplicand inculpatei in final pedeapsa constand in 2 ani 8 luni si 10 zile inchisoare;

...

• in privinta inculpatului C... :
• in temeiul art. 367 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 38 alin. (1) Cod penal, art. 5 Cod penal si a art. 396 alin. (1), (2) Cod procedura penala condamnarea acestuia la pedeapsa de 1 an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de grup infractional organizat;
• in baza art. 48 Cod penal raportat la art. 244 alin. (1) si (2) din Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, art. 38 alin. (1) Cod penal, art. 5 Cod penal si a art. 396 alin. (1), (2) Cod procedura penala, condamnarea acestuia la pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare pentru comiterea infractiunii de complicitate la inselaciune in forma continuata (trei acte materiale);
• in baza art. 47 Cod penal cu aplicarea art. 322 alin. (1) din Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, art. 38 alin. (1) Cod penal, art. 5 Cod penal si a art. 396 alin. (1), (2) Cod procedura penala, condamnarea acestuia la pedeapsa de 1an inchisoare pentru comiterea infractiunii de instigare la fals in inscrisuri sub semnatura privata in forma continuata (10 acte materiale);

...

• in baza art. 38 alin. (1) teza I Cod penal raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal, au fost contopite pedepsele stabilite in sarcina inculpatului in pedeapsa cea mai grea constand in 1 an si 6 luni inchisoare, sporita cu 1/3 din celelalte pedepse aplicate, respectiv cu 8 luni inchisoare, aplicand in final inculpatului pedeapsa constand in 2 ani si 2 luni inchisoare;

...

Pentru a pronunta aceasta hotarare, urmare analizarii actelor si lucrarile dosarului instanta de fond a retinut urmatoarele:

La data de 02.07.2010, Banca D... SA, a formulat o plangere penala impotriva lui A... (filele 12-14 volum 1 dosar up), aratand faptul ca departamentul anti-frauda al institutiei l-a identificat pe acesta ca beneficiar a 3 credite restante iar in urma verificarilor efectuate a rezultat suspiciunea ca unele dintre documentele prezentate la contractarea creditelor pentru sustinerea bonitatii erau false, facandu-se referire la contractul individual de munca incheiat intre A... si E... SRL, contractul de inchiriere incheiat intre A... si F... SRL si la contractul de inchiriere incheiat intre acelasi client si G... SRL, sustinandu-se in concret ca, clientul avea reziliat contractul de munca cu E... S.R.L inca din 15.06.2007 si cu toate acestea in 16.07.2008 si 12.03.2008 au fost contractate doua credite de la respectiva banca avand la baza documente emise de E... SRL ce atestau calitatea de angajat a clientului la respectiva societate. Intrucat clientul a prezentat contractul de munca incheiat cu E... SRL cu o luna inaintea obtinerii primului credit si a mai obtinut alte doua credite pe baza documentelor de venit emise de E. SRL ulterior prezentarii deciziilor de incetare a contractelor de munca, societatea bancara a apreciat ca cele doua contracte de inchiriere au fost inregistrate strict in vederea acordarii ultimului credit,iar actiunile au avut ca scop prejudicierea bancii, cauzandu- i-se un prejudiciu de 1.464.927 CHF, reprezentand suma de 4.525.013,01 lei la cursul BNR din data de 21.06.2010.

Din cercetarile efectuate si documentele depuse in probatiune de ANAF in anexa la adresa nr. [,..]/27.12.2012 si aflate la filele 101-112 volum 2 urmarire penala, a rezultat ca in anul 2004, inculpatul C... a infiintat societatea E... SRL cu sediul in Timisoara, obiectul de activitate al societatii fiind comercializarea materialelor de constructii, printre clientii firmei fiind si inculpatul A... care in acea perioada a efectuat mai multe lucrari de constructii la H... SRL (cu sediu in mun. Timisoara, ...), pe care o detinea impreuna cu sotia sa B.... Intrucat inculpatul C... datora o suma de bani sotilor A. si B..., suma pe care nu a achitat-o in termen si in vederea recuperarii acestei sume, inculpatii A... si B..., s-au deplasat in mod repetat la punctul de lucru al societatii E... SRL din Timisoara si au facut presiuni asupra inculpatului C... in vederea restituirii banilor. Ca urmare, in vederea stingerii datoriei, in luna iulie 2006, la solicitarea inculpatilor A. si B..., inculpatul C... impreuna cu sotia I... , au vandut catre nepoata inculpatilor A. si B... - J... , apartamentul comun situat in Timisoara, ... si intrucat apartamentul nu a acoperit suma datorata, in mod repetat, inculpatul C... a predat sotilor A, materiale de constructii si incasarile obtinute de societate din vanzarea materialelor de constructii, aspecte sunt sustinute si de martorii K..., L... , I...

In motivarea solutiei, Tribunalul Timis a retinut ca martorul K..., sofer la societatea comerciala detinuta de inculpatul C..., a declarat in timpul urmaririi penale faptul ca il cunostea pe inculpatul A... sub numele de „M...” si pe concubina sa din acea vreme - inculpata - B... si stia ca inculpatul A... avea de luat o suma mare de bani de la C... insa acesta din urma nu dispunea de banii necesari, astfel ca in repetate randuri C... l-a trimis cu materiale de constructii din depozit sa i le duca inculpatului A... , ca inculpatul C... i-a dat inculpatului A... si o masina [.] in contul datoriei si ca de la colegul sau N... a aflat ca la un moment dat, cat timp martorul a fost in concediu, inculpatul A... a venit la depozit impreuna cu concubina sa B... si cu fiul mai mare al acestuia iar toate incasarile de pe materiale de constructii vandute au fost preluate de inculpatul A... pentru a mai scadea datoria. Martorul a mai aratat ca de cateva ori a fost trimis de C... sa ii duca inculpatului A... diverse sume de bani 500-600 de euro in cuantumul datoriei si a auzit uneori si certuri intre C... si A... in care cel din urma il ameninta de C. ca ii ia depozitul daca nu isi achita datoria, iar pentru recuperarea datoriei A... trecea aproape zilnic pe la depozit in special dupa-masa pentru a lua incasarile din timpul zilei, venind de regula venea cu un jeep insotit de concubina sa si uneori de fiul sau. A mai aratat martorul ca de obicei A... lua la fiecare vizita o suma de bani de la C... insa au fost situatii in care O... ascundea incasarile sa nu le vada A... , iar C... il mintea ca nu a vandut nimic. In timpul cercetarii judecatoresti, in fata primei instante, martorul nu a revenit asupra declaratiilor.

S-a mai retinut de catre tribunal, ca martorul L... a declarat in timpul urmaririi penale faptul ca in perioada 2007-2009 a lucrat ca muncitor la societatea condusa de C..., ca l-a recunoscut pe A... din fotografiile aratate de politie si a aratat ca il cunostea sub numele P... , ca avea cunostinta de faptul ca A... avea de luat o suma de bani de la C... iar acesta nu dispunea de sumele de bani necesare pentru a returna datoria si in repetate randuri A... lua din depozitul societatii comerciale materiale de constructii ce ii erau necesare la pensiunea H... sau la alte doua case ale sale din Timisoara de regula in valoare de 5.000-20.000 lei. Martorul a mai aratat ca la un moment dat, in vederea recuperarii datoriei A... a venit la sediul firmei impreuna cu o doamna, a stat o saptamana si incasau toti banii din vanzari, ca in perioada in care a lucrat la firma, A... a mers acolo aproape zilnic insotit de respectiva doamna cu un jeep negru iar C... ii dadea de fiecare data banii sau materiale. In timpul cercetarii judecatoresti martorul a declarat ca isi mentine declaratiile date in timpul urmaririi penale insa in concret a redat o stare de fapt cel putin in parte diferita, aratand ca nu stie daca A... a incasat banii societatii comerciale ce ii apartinea lui C... ca angajat si ca nu stie sa existe vreo datorie intre ei. Martorul a precizat ca partea din declaratia data in timpul urmaririi penale conform careia in vederea recuperarii datoriei A... a venit cu o doamna, au stat o saptamana la depozitul firmei si incasau toti banii din vanzari nu este adevarata si nu cunoaste acest aspect intrucat in perioada 2006-2008 a lucrat fara contract de munca in constructii la Sanmihaiu Roman. Avand in vedere contradictiile evidente dintre declaratiile acestui martorul, instanta de fond a inlaturat partea din declaratia data in timpul urmaririi penale despre care se afirma in mod expres in timpul judecatii ca nu reflecta adevarul. Pe de alta parte, avand in vedere coroborarea declaratiilor acestui martor din timpul urmaririi penale cu declaratiile martorului

K. .. precum si cu celelalte mijloace de proba, tribunalul a apreciat ca declaratiile martorului

50. .. in sensul ca nu stia de existenta unor datorii intre A... si C... sunt nesincere si le-a inlaturat.

Analizand declaratia martorei I... (fosta sotie a inculpatului C...), instanta de fond a retinut ca aceasta, in cursul urmaririi penale a aratat ca i-a cunoscut pe sotii A... si B... in cursul anului 2006 la un birou notarial unde a fost chemata sa semneze actele de vanzare- cumparare ale apartamentului in care locuia in contul unei datorii pe care o avea fostul sau sot catre acestia, cumparatoarea apartamentului fiind o femeie despre care sotii A. si B... i-au spus ca este o nora de-a lor. In timpul cercetarii judecatoresti, martora si-a mentinut declaratiile din timpul urmaririi penale si a precizat ca a vandut apartamentul intrucat sotul sau a anuntat-o ca are datorii fata de sotii A. si B... pe care nu le poate plati, ca ea efectiv nu a luat nici o suma de bani pentru apartament si s-a simtit obligata sa semneze contractul intrucat sotul sau i-a spus ca este amenintat si ca este amenintat si copilul de catre A... si familia acestuia.

S-a retinut de catre Tribunalul Timis ca, in contextul mentionat de martori, A... si B..., i-au propus lui C... , sa le faciliteze obtinerea mai multor credite de la Banca D... SA, ajutorul fiindu-le necesar pentru a indeplini conditiile de creditare impuse de banca in ceea ce priveste nivelul veniturilor obtinute de cei doi inculpati, iar in urma acordului lui C... , cei trei inculpati au colaborat incepand cu luna mai a anului 2007 si in anul 2008 astfel incat sotii A. si B... sa poata prezenta bancii documente justificative care sa permita acordarea creditelor solicitate. Astfel, pe parcursul celor doi ani, inculpatii, in mod repetat, prin intocmirea si folosirea unor documente de venit nereale constand din contracte de munca si de inchiriere au reusi sa obtina de la banca trei credite consemnate documentar prin conventiile de credit nr. [.] /11.05.2007, nr. ... /12.03.2008 si nr. ... /16.07.2008, prin care au obtinut de la Banca D... SA, suma totala de 1.561.900 franci elvetieni. Inculpatul C... a facilitat obtinerea creditelor, prin intocmirea in fals si prin punerea la dispozitia sotilor A. si B... a mai multor documente, cum sunt, contracte de munca, acte aditionale la contractele de munca si adeverinte de venit, din care a rezultat in mod nereal ca A... si B..., au fost angajati la E... SRL din Timisoara, in functia de asistent marketing, respectiv asistent manager si ca au obtinut venituri din care au posibilitatea sa achite creditele, iar in adeverintele de venit intocmite pe formulare tipizate emise de Banca D..., puse la dispozitie de catre inculpatul C... erau mentionate in fals la rubrica director economic diferite nume precum R... sau S... , persoane care nu au detinut aceasta functie la E... SRL. De asemenea, in vederea sustinerii bonitatii, pe langa contractele de munca, inculpatii A... si B... au depus la dosarele de credit contracte de inchiriere a unor spatii comerciale din imobile pe care acestia le-au detinut, iar la scurt timp dupa demararea formalitatilor bancare si dupa obtinerea creditelor, inculpatii au reziliat contractele de inchiriere, din acest fapt coroborat cu declaratiile martorilor audiati in cauza rezultand faptul ca respectivele contracte de inchiriere au fost incheiate numai pentru a crea aparenta obtinerii unor venituri care sa justifice acordarea creditelor.

...

Prima instanta, a retinut ca in cursul urmaririi penale, inculpatul A... a recunoscut contractarea creditelor de la Banca D... si valoarea acestora si a aratat ca respectivele credite au fost garantate cu veniturile realizate de el si de sotia sa la E... S.R.L. si H... S.R.L., cu contractele de inchiriere ale unor spatii ce le-au apartinut incheiate cu F... S.R.L., G...

S.R.L. si S... S.R.L., precum si o ipoteca pe doua imobile si un teren, iar din cauza crizei financiare precum si a unui incendiu care a avut loc in 2010 la una dintre aceste cladiri unde functiona o pensiune a fost pus in imposibilitatea de a achita rata lunara de 12150 CHF integral, ca au solicitat bancii o reesalonare, dar au fost refuzati si ca au achitat in continuare rate in CHF pana in 10.01.2011.

...

In privinta inculpatei B... , instanta de fond a constatat ca aceasta, audiata in timpul urmarii penale, a recunoscut contractarea creditelor si faptul ca a semnat conventiile de credit acestea fiind garantate cu veniturile realizate de ea si de sotul sau la E... S.R.L. unde sotul sau a fost angajat ca asistent marketing, societate care a emis adeverinta de venit din 28.03.2007 semnata de C. si R., adeverinta care i-a fost eliberata si ei conform contractului de munca incheiat cu aceasta societate unde a fost angajat ca si asistent manager, ca in garantarea creditelor au fost depuse si contractele de munca incheiate cu H... S.R.L. Timisoara, societate ce ii apartine ei si sotului sau si unde au fost angajati in cursul anului 2008 si un contract de inchiriere din care rezulta ca se realizeaza venituri din inchirierea unui imobil care le apartine si care este situat in Timisoara, ..., spatiul fiind inchiriat la S... S.R.L; ca creditele au fost garantate si cu alte contracte de inchiriere incheiate cu G. S.R.L. si F. S.R.L. precum si cu ipoteca pe doua cladiri si un teren amplasat in fata uneia dintre cladiri, ca rambursarea creditelor nu a mai fost posibila pe fondul crizei din 2009 si a cresterii valorii francului, precum si a incendiului la pensiunea pe care o detineau.

[.]

Coroborand probele administrate, Tribunalul Timis a retinut ca contractele de inchiriere, cele de munca, actele aditionale la acestea si adeverintele de venit au fost intocmite la initiativa inculpatilor A... si B... - singurele persoane direct interesate in acest sens - pentru a demonstra institutiei bancare faptul ca detin venituri suficiente pentru a se incadra in limitele necesare acordarii creditelor, nu reflecta operatiuni economice, raporturi de munca si venituri corelative reale, ca inculpatul C... a intocmit sau dupa caz semnat contractele de munca, actele aditionale si adeverintele de venit la solicitarea inculpatilor A... si B... si in colaborare cu acestia, cunoscand faptul ca acestea nu reflecta operatiuni reale si sunt destinate contractarii unor credite bancare, ca sotii A... si B... au utilizat documentele pentru a obtine creditele bancare urmarind sa obtina resurse financiare importante cu evitarea conditiilor de creditare, garantarea creditelor cu ipoteci si alte garanti neputand conduce la o alta concluzie. Scopul institutiei bancare este acela de a acorda credite si de a obtine rambursarea lor amiabila si nu de a executa silit debitorii.

In raport cu aceasta stare de fapt, prima instanta a retinut ca activitatea desfasurata de catre inculpatii A..., B... si C... , intruneste elementele constitutive ale infractiunii de constituire de grup infractional organizat, prevazut de art. 367 alin. (1) din Codul penal, in vederea savarsirii infractiunii de inselaciune, prevazuta de art. 244 alin. (1) si

2. din Codul penal. Astfel, tribunalul a constatat ca fapta inculpatilor A... si B... care, in perioada 2007 -2008, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, l-au determinat pe inculpatul C. sa intocmeasca in fals si sa le predea contractele de munca, actele aditionale si adeverintele de venit din care rezulta in mod nereal ca obtin venituri in calitate de angajati ai E... S.R.L., documente pe care inculpatii le-au folosit ulterior la incheierea conventiilor de credit din 11.05.2007, 12.03.2008 si 16.07.2008, intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de instigare la fals in inscrisuri sub semnatura privata prevazuta de art. 47 C. pen., raportat la art. 322 alin. (l) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (l) C. pen. (5 acte materiale pentru fiecare inculpat) si art. 5 C. pen., si uz de fals, prevazuta de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (l) C. pen. (3 acte materiale pentru fiecare inculpat - cate un act material pentru fiecare credit) si art. 5 C. pen.

De asemenea, s-a retinut ca fapta inculpatilor A... si B... care in baza aceleiasi rezolutii infractionale, in mod repetat, la 11.05.2007, 12.03.2008 si 16.07.2008, prin folosirea contractelor de inchiriere, contractelor de munca, actelor aditionale la contractele de munca si adeverintelor de venit nereale, primite de la C., au indus in eroare Banca D... SA, cu prilejul incheierii conventiilor de credit din 11.05.2007, 12.03.2008 si 16.07.2008, cu consecinta producerii unui prejudiciu de 1.458.450,09 CHF, intruneste elementele infractiunii de inselaciune in forma continuata, prevazuta de art. 244 alin. (l), (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (l) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. - cate 3 acte materiale pentru fiecare inculpat - cate unul corespunzator fiecarui credit.

S-a retinut de catre prima instanta ca fapta inculpatului C. care, in perioada 2007 - 2008, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, a falsificat si a facilitat falsificarea contractelor de munca, actelor aditionale si adeverintelor de venit detaliate mai sus (10 inscrisuri) din care rezulta in mod nereal ca inculpatii A... si B... obtineau venituri in calitate de angajati ai E... S.R.L., documente pe care le-a predat celor 2 inculpati pentru a fi folosite la justificarea bonitatii necesare pentru obtinerea creditelor contractate in baza conventiilor de credit din 11.05.2007, 12.03.2008 si 16.07.2008, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata, prevazuta de art. 322 alin. (l) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (l) C. pen. (10 acte materiale - cate un act material fiind retinut pentru fiecare inscris falsificat) si art. 5 C. pen.

Totodata, tribunalul a retinut ca fapta inculpatului C... , administrator al E... S.R.L. care in mod repetat, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, a facilitat obtinerea de catre inculpatii A... si B... , a celor 3 credite antementionate de la Banca D... SA, prin semnarea unor contracte de munca si emiterea unor adeverinte de venit din care rezulta in mod nereal ca sunt angajatii societatii pe care o administra, cu consecinta producerii unui prejudiciu de 1.458.450,09 CHF, intruneste elementele infractiunii de complicitate la inselaciune in forma continuata, prevazuta de art. 48 C. pen., raportat la art. 244 alin. (l), (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (l) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

Intrucat toate faptele retinute in sarcina inculpatilor au fost savarsite anterior intrarii in vigoare a Codului penal actual, si in conditiile in care nu exista diferente relevante in cauza intre definitiile date de legile succesive infractiunilor retinute, tinand cont de faptul ca prin raportare la criteriile generale de individualizare a pedepsei si la faptul ca in cei 10 ani trecuti de la savarsirea faptelor nu rezulta din cazierul inculpatilor ca au savarsit alte fapte penale, tribunalul s-a orientat catre pedepse minime prevazute de lege, chiar si retinand prevederile mai impovaratoare pentru inculpati ale legi penale noi in ceea ce priveste concursul de infractiuni, apreciind ca legea penala mai favorabila acestora este legea noua.

Tribunalul a apreciat ca infractiunile nu sunt prescrise, intrucat au fost savarsite in forma continuata, iar conform prevederilor art. 154 alin. (2) Cod penal termenele de prescriptie incep sa curga de la data savarsirii ultimei actiuni sau inactiuni. Astfel, in ceea ce priveste infractiunile de grup infractional organizat, inselaciune si uz de fals, s-a constatat ca data de la care incepe sa curga termenul de prescriptie este data semnarii ultimului contract de credit respectiv 16.07.2008, iar in ceea ce priveste infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata si respectiv instigare la savarsirea acestei infractiuni, data relevanta de la care incepe sa curga termenul de prescriptie este data eliberarii ultimei adeverinte de venit ce cuprinde date nereale, respectiv 19.06.2008.

Prin sentinta penala apelata s-a aratat ca, raportat la limitele de pedeapsa stabilite pentru infractiunile retinute in sarcina inculpatilor de Codul penal 1969, regimul prescriptiei stabilit prin acest act normativ este mai nefavorabil inculpatilor si in consecinta, indiferent de legea aplicabila, termenul de prescriptie pentru infractiunile deduse judecatii nu este indeplinit. Tribunalul a retinut si faptul ca la determinarea termenului de prescriptie nu pot fi luate in considerare articole mai favorabile din coduri diferite intrucat s-ar crea pe cale judiciara lex tertia - ceea ce conform deciziilor Curtii Constitutionale in materie excede limitelor puterii judecatoresti.

...

Impotriva sentintei penale nr. 585/21.12.2017 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. [,..]/30/2016 au declarat apeluri, in termen legal, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Serviciul Teritorial Timisoara, de inculpatii A... , B... si C... , criticand-o ca netemeinica si nelegala.

...

Prin apelul declarat de inculpatii A... si B... s-a solicitat, in principal, prin raportare la prevederile art. 6 din CEDO, restituirea cauzei la organul de urmarire penala competent, respectiv Parchetul de pe langa Judecatoria Timisoara; iar, in subsidiar, achitarea acestora in temeiul art. 16 lit. a) si b) C. pr. pen.

...

Un alt motiv de nelegalitate, invocat de catre apararea inculpatilor A... si B... il constituie aplicarea gresita a dispozitiilor art. 153 C. pen. raportat la art.154 alin. (l) lit. d) C. pen.; respectiv ca instanta a apreciat incidente in cauza prevederile art. 155 alin. (4) C. pen. desi raspunderea penala a fost afectata de prescriptie fara intreruperea termenului de 5 ani reglementat in art. 154 alin. (l) lit. d) C. pen. In acest sens, s-a invederat ca potrivit expunerii de fapt din cuprinsul rechizitoriului asa-zisa activitate infractionala s-a epuizat la data de 16.07.2008, data incheierii ultimei conventii de credit dintre Banca D S.A. si inculpati; ca raportat la limitele de pedeapsa prevazute de legea penala pentru faptele imputate rezulta ca termenul de prescriptie este de 5 ani; iar urmarirea penala a fost inceputa
in rem
la data de 18.08.2014, cand termenul de 5 ani fusese depasit, implinindu-se la 16.07.2013.

In alta ordine de idei, hotararea a fost criticata sub aspectul solutiei de condamnare, sustinandu-se ca aceasta s-a intemeiat pe depozitiile unor martori ce nu au fost contemporani cu data savarsirii faptelor, infatisand stari de fapt cu mult ulterioare celor retinute in rechizitoriu. Totodata, s-a aratat ca nu au fost analizate clauzele contractelor de creditare si a celor de garantii aferente; ca au fost ignorate inscrisurile oficiale ce contin elemente precise de identificare; ca nu s-a argumentat in nici un fel raportul de cauzalitate intre prezentarea unor contracte de inchiriere asa-zis false si acordarea creditelor potrivit celor trei conventii de credit, garantiile reale imobiliare fiind cele ce au stat in realitate la adoptarea din partea creditorului a deciziei de a incheia conventiile de credit; imprejurarea ca de la data contractarii au avut o conduita conforma clauzelor contractuale si ca dublarea cursului monedei in care au fost contractate creditele asociate cu incendiul, in urma caruia asiguratorul nu a platit prima de asigurare la care s-a adaugat si furtul unei sume considerabile de bani au determinat solicitarea adresata creditoarei de a se permite o alta modalitate de a putea face fata obligatiilor de plata; ca impotriva acestora s-au demarat procedurile de executare silita atat la BEJ T..., cat si la BEJ T., executari silite finalizate cu adjudecarea imobilelor pe care le-au constituit ca si garantii la conventiile de credit incheiate.

...

Analizand apelurile declarate in cauza de inculpatii A..., B... si C..., prin prisma motivelor invocate de apelanti si din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. pr. pen., instanta de control judiciar retine urmatoarele:

Referitor la criticile formulate de apararea inculpatilor A... si B... care vizeaza restituirea cauzei la Parchetul de pe langa Judecatoria Timisoara:

Pentru inceput, se observa ca, in esenta, apararea inculpatilor invoca necompetenta organului de urmarire penala pentru considerentul ca ar fi intervenit prescriptia raspunderii penale anterior inceperii urmaririi penale. Or, trebuie facuta distinctie intre competenta organului judiciar, care este determinata de obiectul cauzei, infractiunea in speta sau calitatea persoanei, si un impediment in punerea in miscare a actiunii penale. Astfel, prescriptia raspunderii penale este o institutie de drept penal care impiedica punerea in miscare a actiunii penale si atrage incetarea procesului penal, nu necompetenta organului de urmarire penala.

Pe de alta parte, Curtea de Apel constata ca nu pot fi analizate in aceasta etapa procedurala aspectele vizand o eventuala necompetenta a organului de urmarire penala, acestea formand obiectul procedurii de camera preliminara conform art. 342 C. pr. pen.: „Obiectul procedurii camerei preliminare il constituie verificarea, dupa trimiterea in judecata, a competentei si a legalitatii sesizarii instantei, precum si verificarea legalitatii administrarii probelor si a efectuarii actelor de catre organele de urmarire penala”. Acest aspect reiese din ratiunea legiuitorului care a intentionat ca intr-o procedura prealabila judecatii sa se evalueze intr-un termen scurt si cu caracter definitiv actele de urmarire penala. Ca atare, Curtea de Apel nu poate avea in vedere criticile formulate de apararea inculpatilor cu privire la aspectele procedurale vizand urmarirea penala intrucat acestea sunt atributul procedurii de camera preliminara, procedura finalizata prin incheierea nr. 23/CP/CO/28.02.2017 pronuntata definitiv de judecatorul de camera preliminara de la Curtea de Apel Timisoara in dosarul nr. [,..]/30/2016/a1.

...

Cu privire la prescriptia raspunderii penale a inculpatilor:

Prin decizia 265/6.05.2014 a Curtii Constitutionale, publicata in M. Of. nr. 372/2014, s-a statuat cu caracter obligatoriu ca „dispozitiile art. 5 din Codul penal sunt constitutionale in masura in care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive in stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile.”

Instanta de apel aminteste ca in considerentele acestei decizii se arata:

„31. Abordand problema legii penale mai favorabile, Curtea Constitutionala a decis in practica sa ca prin aplicarea legii penale in timp se intelege ansamblul de norme juridice penale ce izvorasc din ratiuni de politica penala, prin care se reglementeaza modul de aplicare a principiului mitior lex in raport cu timpul savarsirii infractiunii si cu momentul tragerii la raspundere penala a celor ce au savarsit infractiuni (Decizia nr. 841 din 2 octombrie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 723 din 25 octombrie 2007). Totodata, determinarea legii mai blande nu presupune o activitate abstracta, ci una concreta, fiind indisolubil legata de fapta comisa si de autorul ei (Decizia nr. 834 din 2 octombrie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 727 din 26 octombrie 2007);

„48. Avand rolul de garant al drepturilor si libertatilor cetatenesti, Curtea Constitutionala nu poate ignora si alte consecinte de sorginte constitutionala, cum ar fi exigentele ce tin de lipsa discriminarii infractorului, fie ea, in acest caz, pozitiva, care nu numai ca justifica, dar impun aplicarea unui tratament identic. Aceasta presupune ca suspectii/inculpatii care au comis fapte sub imperiul legii vechi, dar care vor fi judecati sub imperiul legii noi trebuie sa aiba, in functie de legea mai favorabila, o situatie juridica identica ori cu cei condamnati anterior potrivit legii vechi, ori cu cei ce vor savarsi infractiuni potrivit legii noi, nefiind permisa o a treia forma de tratament sanctionator ce combina dispozitii din ambele coduri. Prin urmare, pentru a satisface cerintele constitutionale ale art. 16 alin. (1) potrivit carora „Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari”, este interzisa alternarea institutiilor de drept penal din cele doua legi, deoarece, in caz contrar, in aplicarea legii penale mai favorabile s-ar crea o discriminare pozitiva cu consecinta crearii unui privilegiu pentru infractorul care este judecat in perioada de tranzitie a legii.”

De asemenea, prin decizia 21/6.10.2014 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, publicata in M. Of. nr. 892/2014, s-a stabilit cu caracter obligatoriu „ca dispozitiile art. 5 alin. (1) din Codul penal trebuie interpretate, inclusiv in materia prescriptiei raspunderii penale, in sensul ca legea penala mai favorabila este aplicabila in cazul infractiunilor savarsite anterior datei de 1 februarie 2014 care nu au fost inca judecate definitiv, in conformitate cu Decizia nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale.”

In cauza se pune problema analizei legii penale mai favorabile din perspectiva normele care reglementeaza prescriptia raspunderii penale din Codul penal din 1969 si Codul penal adoptat prin Legea nr. 286/2009, respectiv a cazurilor de intrerupere a cursului prescriptiei raspunderii penale.

Astfel:

• potrivit art. 123 din Codul penal din 1969:

„(1) Cursul termenului prescriptiei prevazute in art. 122 se intrerupe
prin indeplinirea oricarui act care, potrivit legii, trebuie comunicat invinuitului sau inculpatului in desfasurarea procesului penal.

2. Dupa fiecare intrerupere incepe sa curga un nou termen de prescriptie.
3. Intreruperea cursului prescriptiei produce efecte fata de toti participantii la infractiune, chiar daca actul de intrerupere priveste numai pe unii dintre ei.”

• potrivit art. 155 din Codul penal actual:

„(1) Cursul termenului prescriptiei raspunderii penale se intrerupe
prin indeplinirea oricarui act de procedura in cauza.

(2) Dupa fiecare intrerupere incepe sa curga un nou termen de prescriptie.

(3) Intreruperea cursului prescriptiei produce efecte fata de toti participantii la infractiune, chiar daca actul de intrerupere priveste numai pe unii dintre ei.

4. Termenele prevazute la art. 154, daca au fost depasite cu inca o data, vor fi socotite indeplinite oricate intreruperi ar interveni.”

Se observa ca intre cele doua texte legale exista diferente in ceea ce priveste actul care conduce la intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale numai dupa cum trebuie comunicat sau nu invinuitului/suspectului sau inculpatului, insa in ambele reglementari natura este aceeasi, de acte de procedura, ceea ce presupune emiterea lor in cadrul unui proces penal.

Prin urmare, raspunsul la intrebarea daca actele premergatoare reglementate de art. 224 Cod procedura penala anterior au efectul intreruperii cursului prescriptiei conform art. 155 din Codul penal actual este dat de includerea sau nu a acestora in procesul penal.

Conform art. 4 alin. (l) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010: „Actele de procedura indeplinite inainte de intrarea in vigoare a Codului de procedura penala, cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare la data indeplinirii lor, raman valabile, cu exceptiile prevazute de prezenta lege”. Curtea de Apel constata ca, chiar si sub vechea reglementare procesual penala, faza actelor premergatore nu era inclusa in procesul penal. In acest sens, s-a pronuntat si Curtea Constitutionala prin decizia nr. 588/5.05.2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 224 din Codul de procedura penala anterior, publicata in M. Of. nr. 494/11.06.2011, in considerente aratand urmatoarele: „Art. 224 din Codul de procedura penala reglementeaza posibilitatea efectuarii unor acte premergatoare inceperii procesului penal.
Faza actelor premergatoare nu este parte componenta a procesului penal
si, intr-adevar, pentru aceasta faza nu este reglementata asigurarea exercitarii dreptului la aparare. Este de observat insa ca, potrivit prevederilor art. 224 alin. (l) din Codul de procedura penala, actele premergatoare se efectueaza „in vederea inceperii urmaririi penale”. Inceperea urmaririi penale se dispune, de principiu, in rem, atunci cand exista date cu privire la savarsirea unei infractiuni, astfel cum prevede art. 228 alin. (l) din Codul de procedura penala. Inceperea urmaririi penale se dispune in personam numai daca, in acelasi timp, exista suficiente date si cu privire la persoana autorului infractiunii.”; „
Efectuarea de catre organele de urmarire penala a unor acte premergatoare, anterior inceperii urmaririi penale, in vederea strangerii datelor necesare declansarii procesului penal, nu reprezinta momentul inceperii procesului penal
.”

Mai mult, noul Cod de procedura penala nu mai reglementeaza faza actelor premergatoare, instituind, in art. 305 alin. (l), caracterul obligatoriu al inceperii urmaririi penale anterior efectuarii oricaror acte de cercetare: „Cand actul de sesizare indeplineste conditiile prevazute de lege, organul de urmarire penala dispune inceperea urmaririi penale cu privire la fapta savarsita ori a carei savarsire se pregateste, chiar daca autorul este indicat sau cunoscut”.

Prin urmare, actele premergatoare efectuate conform art. 224 Cod procedura penala anterior nu pot fi considerate acte de procedura in sensul art. 155 alin. (l) Cod procedura penala actual nefacand parte dintr-o faza a procesului penal.

Curtea de Apel constata ca aceasta interpretare a fost impartasita si la intalnirea procurorilor sefi sectie urmarire penala si judiciara de la nivelul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si justitie, DNA, DIICOT si al parchetelor de pe langa curtile de apel din 1920 iunie 2017, in minuta intalnirii consemnandu-se: „In ceea ce priveste actele premergatoare inceperii urmaririi penale, despre care reamintim ca nu puteau produce efectul intreruperii cursului termenului de prescriptie nici sub imperiul legii anterioare, acestea nu pot sa fie avute in vedere ca acte de procedura in cauza sub imperiul legii noi, cand cadrul procesual este creat prin inceperea in rem a urmaririi penale, imediat dupa sesizare. Mai mult decat atat, a lua in considerare eventuale efecte ale actelor premergatoare inceperii urmaririi penale sub imperiul legii actuale, cand o astfel de institutie juridica nu mai este reglementata, ar echivala cu o incalcare a principiului aplicarii globale a legii penale mai favorabile. (www.inm-lex.ro)

De asemenea, se impune a se preciza ca in data de 26.04.2018, Curtea Constitutionala s-a pronuntat in sensul ca solutia legislativa care prevede intreruperea cursului termenului prescriptiei raspunderii penale prin indeplinirea „oricarui act de procedura in cauza”, din cuprinsul dispozitiilor art.155 alin.(1) din Codul penal, este neconstitutionala. Decizia nu a fost publicata in Monitorul Oficial pana la data pronuntarii prezentei hotarari, insa in comunicatul Curtii Constitutionale se arata ca: „Pentru pronuntarea acestei solutii, Curtea a retinut, de principiu, ca intreruperea cursului termenului de prescriptie a raspunderii penale devine eficienta, producandu-si efectele, intr-o maniera completa, doar in conditiile existentei unor parghii legale de incunostintare a persoanei in cauza cu privire la debutul unui nou termen de prescriptie. In acest sens, Curtea a retinut ca se impune a fi garantat caracterul previzibil al efectelor dispozitiilor art.155 alin. (1) din Codul penal asupra persoanei care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, inclusiv prin asigurarea posibilitatii acesteia de a cunoaste aspectul intervenirii intreruperii cursului prescriptiei raspunderii penale si al inceperii cursului unui nou termen de prescriptie. Totodata, s-a aratat ca, a accepta solutia contrara inseamna a crea, cu ocazia efectuarii unor acte procedurale care nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului si care au ca efect intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale, pentru persoana in cauza o stare de incertitudine perpetua, data de imposibilitatea unei aprecieri rezonabile a intervalului de timp in care poate fi trasa la raspundere penala pentru faptele comise, incertitudine ce poate dura pana la implinirea termenului prescriptiei speciale, prevazut la art. 155 alin.(4) din Codul penal”.

In concluzie, instanta este obligata sa se raporteze la data la care organul de urmarire penala a dispus in speta inceperea urmaririi penale.

In concret, in cauza dedusa judecatii a fost sesizat Parchetul de pe langa Tribunalul Timis la data de 02.07.2010, prin plangerea formulata de Banca D... SA nr. 851/23.06.2010.

Plangerea a fost inregistrata la Parchetul de pe langa Tribunalul Timis sub nr. [,..]/P/2010.

Prin rezolutia din 20.01.2014 s-a dispus inceperea urmaririi penale fata de numitii A... si B... sub aspectul savarsirii infractiunii de inselaciune prevazuta de art. 215 alin. (l), (2), (3) si (5) C. pen. din 1969 (filele 8 - 9, vol 1 dosar UP).

Prin rezolutia nr. [,..]/P/2010 din 20.01.2014 a Parchetului de pe langa Tribunalul Timis s-a dispus confirmarea inceperii urmaririi penale fata de persoanele sus mentionate (filele 6 - 7, vol 1 dosar UP).

Prin ordonanta nr. [,..]/P/2010 din 07.08.2014 a Parchetului de pe langa Tribunalul Timis s-a dispus declinarea competentei de efectuare a urmaririi penale in favoarea DIICOT - Serviciul Teritorial Timisoara. (fila 3, vol 3 dosar UP) Astfel, cauza a fost inregistrata la DIICOT - Serviciul Teritorial Timisoara sub nr. [.. ,]/D/P/2014 din 12.08.2014.

La data de 28.08.2015 Serviciul de Combatere a Finantarii Terorismului si Spalarii Banilor - Brigada de Combatere a Criminalitatii Organizate Timisoara incheie un proces verbal de sesizare din oficiu cu privire la actiunile unui grup infractional organizat specializat in inselaciuni, care ar fi actionat in perioada 2007 - 2008 pe raza judetului Timis, grupare ce ar fi fost coordonata de A... si B... , la care ar fi fost racolati C... si alte persoane. (fila 10, vol. 3 dosar UP)

In aceeasi data se intocmeste referatul cu propunere de declinare a competentei de efectuare a urmaririi penale in favoarea DIICOT - Serviciul Teritorial Timisoara (fila 11, vol 3 dosar UP) si cauza este inregistrata la aceasta structura de parchet sub nr. [.]/D/P/2015 din data de 03.09.2015. (fila 9, vol 3 dosar UP)

Prin ordonanta nr. 366/D/P/2015 din 22.03.2016 a DIICOT - Serviciul Teritorial Timisoara s-a dispus reunirea dosarului nr. [.]/D/P/2015 la dosarul nr. [.]/D/P/2014 ambele ale aceleiasi structuri de parchet (fila 1, vol 3 dosar UP).

Potrivit rechizitoriului nr. 245/D/P/2014 din 21.11.2016 al DIICOT - Serviciul Teritorial Timisoara s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatilor A... , B... si C... pentru urmatoarele fapte:

- in perioada 2007 - 2008, s-ar fi constituit si actionat in mod coordonat, in scopul obtinerii de beneficii financiare, prin inducerea in eroare al Banca D... SA cu prilejul incheierii mai multor conventii de credit, utilizand in acest scop documente de venit nereale, conduita incadrata in infractiunea prevazuta de art. 367 alin. (l) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.;

• ca inculpatii A... si B... , in baza aceleiasi rezolutii infractionale, in mod repetat, la datele de 11.05.2007, 12.03.2008 si 16.07.2008, prin folosirea de contracte de inchiriere, contracte de munca, acte aditionale la contractul de munca si adeverinte de venit nereale, primite de la C..., au indus in eroare Banca D... SA, cu prilejul incheierii conventiilor de credit, cu consecinta producerii unui prejudiciu de 1.458.450,09 CHF, conduita incadrata in infractiunea de inselaciune in forma continuata prevazuta de art. 244 alin. (l), (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (l) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.;
• ca inculpatii A... (fost U...) si B... , in perioada 2007 -2008, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, l-au determinat pe inculpatul C... sa intocmeasca in fals si sa le predea mai multe inscrisuri din care rezulta in mod nereal ca obtin venituri in calitate de angajati ai SC E... SRL; respectiv contractul de munca din data de 15.06.2006, actul aditional la contractul de munca din data de 13.02.2007, adeverinta de venit din data de 02.05.2007, adeverinta de venit din data de 12.02.2008, adeverinta de venit din data de 19.06.2008, toate pe numele inculpatului A... (fost U...), respectiv contractul de munca din data de 15.06.2006. actul aditional la contractul de munca din data de 13.02.2006, adeverinta de venit din data de 02.05.2007, adeverinta de venit din data de 12.02.2006, adeverinta de venit din data de 19.06.2008. toate pe numele inculpatei B... - documente pe care inculpatii le-au folosit ulterior la incheierea conventiilor de credit din 11.05.2007, 12.03.2008 si 16.07.2008, conduita incadrata in infractiunile de instigare la fals in inscrisuri sub semnatura privata prevazuta de art. 47 C. pen. raportat la art. 322 alin. (l) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (l) C. pen. (5 acte materiale) si art. 5 C. pen., si uz de fals, prevazuta de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (l) C. pen. (3 acte materiale) si art. 5 C. pen.
• ca inculpatul C... , administrator al E... SRL, in mod repetat, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, a facilitat obtinerea de catre inculpatii A... si B... , a conventiilor de credit din 11.05.2007, 12.03.2008 si 16.07.2008, incheiate cu Banca D... SA, prin emiterea de contracte de munca si adeverinte de venit din care rezulta in mod nereal ca sunt angajatii societatii pe care o administra, cu consecinta producerii unui prejudiciu de 1.458.450,09 CHF, conduita incadrata in infractiunea de complicitate la inselaciune in forma continuata prevazuta de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (l), (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (l) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.
• ca inculpatul C... , in perioada 2007 - 2008, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, a falsificat si facilitat falsificarea mai multor inscrisuri din care rezulta in mod nereal ca inculpatul A... si B... obtineau venituri in calitate de angajati ai SC E... SRL - contractul de munca din data de 15.06.2006, actul aditional la contractul de munca din data de 13.02.2007, adeverinta de venit din data de 02.05.2007, adeverinta de venit din data de 12.02.2008, adeverinta de venit din data de 19.06.2007, toate pe numele inculpatului A... (fost U...), respectiv contractul de munca din data de 15.06.2006, actul aditional la contractul de munca din data de 13.02.2007, adeverinta de venit din data de 02.05.2007, adeverinta de venit din data de 12.02.2008, adeverinta de venit din data de 19.06.2008, toate pe numele inculpatei B..., documente pe care le-a predat celor doi inculpati pentru a fi folosite la incheierea conventiilor de credit din 11.05.2007, 12.03.2008 si 16.07.2008, conduita incadrata in infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata prevazuta de art. 322 alin. (l) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (l) C. pen. (10 acte materiale) si art. 5 C. pen.

Potrivit art. 367 alin. (l) Cod penal: „Initierea sau constituirea unui grup infractional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice forma, a unui astfel de grup se pedepseste cu inchisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi”.

Potrivit art. 244 alin. (l) si (2) Cod penal: „(1) Inducerea in eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate, in scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust si daca s-a pricinuit o paguba, se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 3 ani. (2) Inselaciunea savarsita prin folosirea de nume sau calitati mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseste cu inchisoarea de la unu la 5 ani. Daca mijlocul fraudulos constituie prin el insusi o infractiune, se aplica regulile privind concursul de infractiuni”.

Potrivit art. 322 Cod penal: „Falsificarea unui inscris sub semnatura privata prin vreunul dintre modurile prevazute in art. 320 sau art. 321, daca faptuitorul foloseste inscrisul falsificat ori il incredinteaza altei persoane spre folosire, in vederea producerii unei consecinte juridice, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.”

Potrivit art. 323 Cod penal: „Folosirea unui inscris oficial ori sub semnatura privata, cunoscand ca este fals, in vederea producerii unei consecinte juridice, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda, cand inscrisul este oficial, si cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda, cand inscrisul este sub semnatura privata.

Raportat la limitele de pedeapsa prevazute de textele de incriminare sus citate, se constata ca termenele de prescriptie a raspunderii penale sunt de 5 ani conform art. 154 alin. (l) lit. d) Cod penal.

De asemenea, potrivit art. 154 alin. (2) Cod penal termenele de prescriptie a raspunderii penale incep sa curga de la data savarsirii infractiunii; iar in cazul infractiunilor continuate, de la data savarsirii ultimei actiuni sau inactiuni.

Prin urmare, fata de datele de savarsirea ale infractiunilor imputate inculpatilor, ultima conventie fiind incheiata in data de 16.07.2008, termenul de prescriptia a raspunderii penale potrivit art. 154 alin. (l) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. s-a implinit in data de

2013. inainte de inceperea urmaririi penale, ceea ce atrage incetarea procesului penal.

Cu privire la vinovatia inculpatilor, in conditiile in care acestia au solicitat continuarea procesului:

Fiind audiati in fata instantei de apel, inculpatii A... si B... au recunoscut incheierea celor trei contracte de credit cu Banca D... SA, respectiv conventiile nr. [,..]/11.05.2007, nr. [,..]/12.03.2008 si nr. [.. ,]/16.07.2008, insa au sustinut ca actele depuse in vederea aprobarii acestora au corespuns realitatii, ca au fost angajati la E... SRL, si au invederat ca au fost garantate cu contracte de ipoteca pe imobilele detinute in proprietate. Totodata, inculpatul C... a sustinut ca cei doi coinculpati mai sus mentionati au fost angajati la E. SRL o perioada de 2 ani, respectiv 2006 - 2008, recunoscand ca l-au ajutat cu sume de bani pentru a plati furnizorii.

Indiferent de textul legal la care se raporteaza starea de fapt (art. 215 Codul penal din 1969 sau art. 244 noul Cod penal), ceea ce caracterizeaza infractiunea de inselaciune o constituie manopera intentionata a faptuitorului de inducere in eroare a persoanelor vatamate, astfel incat acestea sa aiba o conduita pe care nu ar fi adoptat-o daca ar fi avut reprezentarea realitatii si nu o imagine trunchiata, creata de inculpat.

Starea de fapt retinuta de Tribunalul Timis corespunde unei evaluari corecte si complete a probelor administrate in cauza.

Inainte de a proceda la propria analiza a probatoriului administrat, in contextul in care in fata instantei de apel, inculpatii au sustinut ca nu ar exista probe certe privind vinovatia lor, Curtea de Apel considera necesar a sublinia distinctia ce trebuie facuta intre faptele principale si faptele probatorii. Astfel, obiectul probatiunii il formeaza ansamblul faptelor si imprejurarilor de fapt ce trebuie dovedite in vederea solutionarii cauzei penale. In cadrul faptelor si imprejurarilor cu ajutorul carora se rezolva fondul cauzei se distinge intre fapte principale si fapte probatorii. Faptele probatorii, probe indirecte in proces, conduc la stabilirea, pe cale indirecta, a faptelor principale. Aceasta este si situatia in speta, imprejurare determinata de natura infractiunilor ce formeaza obiectul cauzei.

In cauza, inducerea in eroare a persoanei vatamate Banca D... - SA s-a realizat prin folosirea de catre inculpatii A... si B... a unor adeverinte de salarizare, contracte de munca si contracte de inchiriere ce atestau date neconforme cu realitatea, toate fiind solicitate de banca pentru a se stabili posibilitatea acestora de a plati ratele lunare si a rambursa creditul conform conditiilor conventiilor. Desi inculpatii invoca in apararea lor incheierea unor contracte de garantie ipotecara, trebuie mentionat ca nu acestea constituie esenta contractului de credit, obligatia debitorului constand in plata ratelor lunare si rambursarea imprumutului, nicidecum in a determina creditorul sa procedeze la executarea silita a garantiilor. Astfel, obiectul conventiilor de credit il constituie avansarea de catre banca a unei sume de bani cu obligatia corelativa a debitorului de a o rambursa conform graficului, ceea ce presupune ca acestia sa aiba venituri lunare de natura sa asigure plata ratelor. In conditiile in care inculpatii A... si B... au avut reprezentarea ca nu indeplinesc conditiile de creditare si s-au folosit de inscrisuri care denaturau realitatea, documente intocmite la initiativa acestora, intentia de a insela reprezentantii bancii este mai mult decat evidenta.

...

Curtea de Apel observa ca in cazul tuturor contractelor de inchiriere s-a procedat in aceeasi maniera: au fost inregistrate la Administratia Finantelor Publice Timisoara cu putin timp inainte de formularea cererilor de creditare de catre inculpatii A... si B... , cel mai probabil dupa aflarea conditiilor pe care trebuiau sa le indeplineasca; au fost sistate dupa incheierea conventiilor de credit; spatiile nu au fost folosite de societatile comerciale ce figurau drept chiriasi si chiria nu a fost platita; in cazul unora, cuantumul chiriei fiind majorat artificial; elemente care conduc la concluzia fictivitatii lor si al scopului de a fi intrebuintate pentru a dovedi indeplinirea conditiilor impuse de banca si a induce in eroare angajatii Banca D... SA.

In concluzie, instanta de apel constata ca elementul material al laturii obiective a infractiunii de „inselaciune”, respectiv „inducerea in eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase” exista in speta si este dovedit, scopul inculpatilor A... si B... fiind acela de a obtine un folos patrimonial injust - sumele acordate cu titlu de credit.

Inculpatul C... a avut cunostinta de actiunile coinculpatilor si i-a ajutat prin emiterea adeverintelor de venit care atestau o situatie de fapt nereala. Totodata, starea de fapt ce rezulta din probele mai sus analizate conduce la concluzia ca cei trei inculpati au actionat o perioada de timp suficienta pentru a retine ca a existat o intelegere in vederea comiterii infractiunii de inselaciune in forma continuata, in care inculpatii A... si B... erau destinatarii creditelor, iar inculpatul C... le facilita dovedirea unor venituri cu caracter de continuitate.

...

Prin urmare, constatand ca faptele exista, au fost savarsite cu vinovatia ceruta de lege si intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor imputate inculpatilor, in cauza se impune a se dispune incetarea procesului penal datorita interventiei prescriptiei raspunderii penale, iar nu o solutie de achitare.