INTRERUPEREA CURSULUI PRESCRIPTIEI

         

Curtea de Apel Ploiesti – Sectia I Civila

Decizia civila nr. 2495 din 16 noiembrie 2016

                           

Prescriptia dreptului la actiune se intrerupe: prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia; prin introducerea unei cereri de chemare in judecata ori de arbitrare, chiar daca cererea a fost introdusa la o instanta judecatoreasca, ori la un organ de arbitraj, necompetent; printr-un act incepator de executare.

Pentru a produce efect intreruptiv, cererea de chemare in judecata trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie introdusa la o instanta judecatoreasca sau alt organ cu atributii jurisdictionale, chiar daca acestea nu ar fi competente; sa fie serioasa, adica facuta cu scopul de a fi admisa si sa fie admisa printr-o hotarâre irevocabila. Aceasta ultima conditie nu este indeplinita atunci când cererea este respinsa ori anulata.

Ultima conditie enuntata mai sus nu este indeplinita in cazul in care se formuleaza o plângere penala, iar plângerea penala este clasata definitiv.

 

Prin actiunea  civila inregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 9106/105/2014 la data de 30.12.2014 reclamanta CCS, a chemat in judecata pe pârâtii CV, AMR, PV si SLF, solicitând pentru ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna admiterea actiunii in raspundere patrimoniala si obligarea pârâtilor la plata sumei de 270.601 RON plus dobânzile legale le zi, deoarece prin incalcarea atributiilor de serviciu cu rea vointa, in cadrul unor raporturi de munca existente au pagubit institutia.

Prin sentinta civila nr. 382 din 4 februarie 2016, Tribunalul Prahova a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de pârâti prin intâmpinare si a respins actiunea având ca obiect actiune in raspundere patrimoniala, ca tardiv formulata.

Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a retinut urmatoarele.

Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de pârâti prin intâmpinare, instanta a apreciat-o ca fiind intemeiata pentru urmatoarele:

Prin cererea de chemare in judecata formulata, s-a solicitat obligarea pârâtilor la plata catre reclamanta a sumei de 270601 lei la care se vor adauga si dobânzile legale, suma reprezentând paguba produsa institutiei de catre pârâti prin incalcarea atributiilor de serviciu cu rea vointa.

Conform disp. art.254 Codul Muncii, text invocat ca temei de drept al cererii de chemare in judecata formulata, salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.

A retinut tribunalul ca pârâtii au invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune sustinând ca reclamanta isi justifica pretentiile prin contravaloarea a 7 facturi insotite de procese-verbale de receptie, datate 16.10.2009, emise pentru achizitionarea unor instalatii acustice. Tot in cuprinsul actiunii, reclamanta pretinde ca, dupa circa 2-3 luni, aceste instalatii nu au mai putut functiona si nu s-ar mai fi putut recupera paguba de la furnizori, deoarece nu ar fi existat o clauza de garantie data de acestia. O asemenea precizare, localizeaza in timp aparitia si constatarea pretinsei pagube (prejudiciu) la sfârsitul anului 2009, respectiv lunile decembrie 2009 – ianuarie 2010, astfel ca fata de data constatarii acestui prejudiciu, care este si data nasterii dreptului la actiune, dreptul la actiunea in raspunderea patrimoniala (materiala) este prescris, fiind incidente prevederile art.268 alin. 1 lit. c) din Codul Muncii.

Conform dispozitiilor art.268 alin.1 litera c din Codul Muncii, cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat, precum si in cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator;

Data nasterii dreptului la actiune o reprezinta data la care angajatorul a luat cunostinta de prejudiciul cauzat de catre salariat.

Reclamanta prin raspunsul la intâmpinare nu contesta data la care a luat cunostinta de prejudiciu cauzat de salariat, ci sustine ca prin plângerea penala formulata la data de 06.02.2012, plângere ce face obiectul dosarului 1788/P/2012, nesolutionat, a intrerupt cursul prescriptiei, conform disp.art.254 alin.1,2,6 si art.2537 alin.3 Cod Civil.

In ceea ce priveste cursul prescriptiei, intrucât termenul de prescriptie a inceput sa curga de la 01.02.2010, tribunalul a retinut ca fiind incidente in cauza dispozitiile decretului 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, nu dispozitiile privind prescriptia cuprinse in Noul Cod Civil.    

Instanta a constatat ca in cauza nu este incidenta niciuna din cauzele de intrerupere a cursului prescriptiei, expres si limitativ prevazute de lege, astfel ca sustinerea reclamantei privind intreruperea cursului prescriptiei este neintemeiata.

Impotriva acestei sentinte,  a declarat apel reclamanta, la data de 26.02.2016, data la care, potrivit disp. art. 468 alin. 3 din noul Cod de procedura civila, sentinta se considera a fi comunicata partii.

Motivarea apelului a fost depusa la data de 30.08.2016, peste termenul legal, astfel ca s-a constatat decazuta apelanta din dreptul de a motiva apelul.

Intimatii pârâti, legal citati, au depus la dosar intâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Curtea, având in vedere disp.

art. 476 noul Cod de procedura civila, a retinut urmatoarele:

Prin cererea de chemare in judecata formulata – actiune in raspundere patrimoniala - s-a solicitat obligarea pârâtilor la plata catre reclamanta apelanta a unei sume reprezentând  contravaloarea a 7 facturi prin care a fost achizitionat echipament acustic, ce s-a dovedit a fi necorespunzator din punct de vedere tehnic si care nu a functionat nici macar un an, neputându-se recupera paguba de la furnizori pentru in lipsa unui contract de achizitii publice si a unei clauze de garantie pentru o actiune in raspundere contractuala.

Corect a retinut tribunalul ca in cauza sunt aplicabile disp. art.254 Codul Muncii, potrivit caruia salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.

Din probele dosarului a rezultat ca apelanta a cunoscut producerea pagubei pretinse, cel mai târziu la 1.02. 2010, data la care a luat nastere dreptul la actiunea in raspundere patrimoniala.

Potrivit dispozitiilor art.268 alin.1 litera c din Codul Muncii, cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune in cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator.

Raportat la data de 1.02.2010, data nasterii dreptului apelantei la actiunea in raspundere patrimoniala, in lumina disp. art.268 din codul muncii, actiunea pendinte, inregistrata pe rolul tribunalului la data de 30.12.2014, este tardiv formulata, asa cum corect a retinut instanta de fond.

Nu poate fi retinuta sustinerea apelantei potrivit careia ar fi operat o intrerupere a cursului prescriptiei prin formularea unei plângeri penale la data de 06.02.2012, plângere ce a facut obiectul dosarului 1788/P/2012, plângerea fiind clasata  prin ordonanta din 26.02.2014 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Ploiesti, iar plângerea formulata impotriva ordonantei de clasare fiind respinsa.

In prezenta cauza, asa cum corect a retinut tribunalul , sunt aplicabile disp. decretului 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, nu dispozitiile privind prescriptia cuprinse in Noul Cod Civil, prescriptia incepând sa curga sub imperiul vechii reglementari (situatie in care se aplica decizia nr.1/2014 pronuntata de ICCJ in solutionarea recursului in interesul legii).

Art.16 din Decretul 167/1958 precizeaza in mod expres ca prescriptia se intrerupe: prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia; prin introducerea unei cereri de chemare in judecata ori de arbitrare, chiar daca cererea a fost introdusa la o instanta judecatoreasca, ori la un organ de arbitraj, necompetent; printr-un act incepator de executare.

Pentru a produce efect intreruptiv, cererea de chemare in judecata trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie introdusa la o instanta judecatoreasca sau alt organ cu atributii jurisdictionale, chiar daca acestea nu ar fi competente; sa fie serioasa, adica facuta cu scopul de a fi admisa si sa fie admisa printr-o hotarâre irevocabila. Aceasta ultima conditie nu este indeplinita atunci când cererea este respinsa ori anulata.

Ori, in prezenta cauza, ultima conditie enuntata mai sus nu este indeplinita, plângerea penala fiind clasata definitiv.

Corect a retinut, astfel, tribunalul ca nu este incidenta niciuna din cauzele de intrerupere a cursului prescriptiei, expres si limitativ prevazute de lege.

Pentru considerentele expuse, curtea, vazând disp. art.480 NCPC, a respins apelul ca nefondat.

 

(Judecator Cristina Mihaela Moiceanu)