Drepturi salariale neacordate

 

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila,

Decizia civila nr. 1038 din 14 martie 2012.  

 

Prin decizia civila nr.1038/14.03.2012 Curtea de Apel Ploiesti a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul SNPDR impotriva sentintei civile nr. 2276 din 8 noiembrie 2011 pronuntata de Tribunalul Dambovita in contradictoriu cu parata CNADNR SA.

La pronuntarea solutiei, instanta de control judiciar a retinut urmatoarea situatie de fapt:

Prin cererea inregistrata la Tribunalul Dambovita sub nr.5220/120/2011, SNPDR a chemat in judecata pe parata CNADNR SA pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligata sa plateasca salariatilor indicati expres in actiune drepturile salariale neacordate pentru salariul aferent lunii mai 2011, conform  majorarii salariului de baza al fiecarui salariat, stabilita prin Hotararea nr. 1/28.04.2011 cu aplicare de la 01.05.2011, determinate pentru fiecare salariat ca fiind suma ce reprezinta diferenta dintre salariul brut recalculat conform majorarii salariului de baza, prin indexarea cu 12,5 % la care se adauga o majorare in cuantum fix de 105 lei, in aceasta ordine si salariul brut acordat si platit efectiv pentru luna mai 2011 pe baza salariului de baza al fiecarui salariat stabilit anterior intrarii in vigoare a CCM nr.78/28.04.2011; plata de daune interese conform art.101 din CCM nr.78/28.04.2011, respectiv plata de penalitati conform art.120 din Codul de procedura fiscale aplicate la valoarea drepturilor salariale neacordate, precum si obligarea la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 500 lei.

 In motivarea cererii, s-a aratat ca in data de 28.04.2011 a fost incheiat contractul colectiv de munca nr.78/28.04.2011, iar prin hotararea nr.1/28.05.2011 s-a stabilit majorarea salariului de baza al fiecarui salariat intr-un cuantum unitar aplicabil la salariul de baza al tuturor salariatilor din cadrul CNADR SA, ca prin anexa nr.2 s-au stabilit si limitele minime si maxime ale salariilor de incadrare pentru fiecare functie, astfel incat cu data de 1.05.2011 toti salariatii trebuiau sa aiba calculat salariul brut pe baza unui salariu de baza stabilit in limita grilei de salarizare, insa parata nu si-a respectat obligatia cu privire la termenul de aplicabilitate, platind drepturile salariale aferente majorarii salariului de baza pentru fiecare salariat incepand cu 1.06.2011 si nu cu 1.05.2011.

Prin intampinare parata a invocat atat exceptia inexistentei coparticiparii procesuale active si respingerea ca neintemeiata a cererii in raport de prevederile art.47 Cod pr. civila intrucat reclamantii nu pot forma o singura parte procesuala avand cauze (temeiuri) diferite ale actiunii, respectiv propriul contract de munca, precum si exceptia lipsei dovezii cu privire la calitatea de sindicalisti, in conditiile in care calitatea de reprezentant al sindicatului se poate exercita exclusiv cu privire la salariatii care se afla in raporturi sindicale cu entitatea in cauza la data formularii cererii introductive de instanta.

Pe fondul cauzei s-a invocat inaplicabilitatea hotararii pe care a fost  intemeiata cererea reclamantul, aceasta fiind menita doar sa traseze modul unitar in care vor fi tratate contractele individuale de munca cu ocazia negocierilor individuale, fara a putea sa creeze direct drepturi individuale conform legii, ca hotararea nr.1 nu modifica in mod explicit contractul colectiv de munca, deoarece este incheiat in aceeasi zi cu data CCM 2011, hotararea nefiind inregistrata la Inspectoratul Teritorial de Munca, asa cum obliga art.31 al.2 din Legea nr.130/1996 si art.150 al.2 din Legea nr.62/2011 aplicabila in prezent in materia modificarii contractelor colective de munca.

S-a mai aratat ca hotararea in discutie este un inscris fara efecte juridice in raporturile de munca, iar insusi textul hotararii invocate stabileste ca se va concretiza prin intocmirea si incheierea actelor aditionale in acest sens in teren de maximum 30 de zile lucratoare de la data intrarii in vigoare a CCM pe 2011.

Dupa analizarea probatoriilor administrate, tribunalul a pronuntat sentinta civila nr.2276/08.11.2011 prin care a respins atat exceptia inexistentei coparticiparii procesuale active, exceptia lipsei dovezii de membri de sindicat cat si actiunea formulata de reclamant.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, s-a retinut ca reclamantul a solicitat obligarea paratei la acordarea unor diferente de drepturi salariale aferente lunii mai 2011, invocand Hotararea nr.1/28.04.2011 prin care a sustinut ca s-au majorat salariile de baza prin indexarea cu 12,5 % la care s-a adaugat o majorare in cuantum fix de 105 lei, precum si obligarea la daune interese si penalitati aplicate la valoarea drepturilor salariale neacordate.

Cu privire la exceptia inexistentei coparticiparii procesuale active, tribunalul a retinut ca este neintemeiata si a respins-o intrucat potrivit art.47 Cod  pr. civila, mai multe persoane pot fi impreuna reclamante sau parate daca obiectul pricinii este un drept sau o obligatiune comune, ori daca drepturile sau obligatiile lor au aceeasi cauza, in speta salariatii reprezentati de reclamant au invocat Hotararea nr.1/28.04.2011, iar obiectul cauzei este reprezentat de un drept ce izvoraste din aceasta, fiind indeplinite conditiile coparticiparii procesuale active, chiar daca raporturile acestora cu parata au la baza contracte individuale de munca.

In legatura cu exceptia lipsei dovezii calitatii de membrii de sindicat, tribunalul a constatat ca este neintemeiata intrucat la fila 60 dosar exista dovada calitatii acestora de membrii de sindicat.

Referitor la pretentiile reclamantului privind plata unor diferente de drepturi salariale pentru luna mai 2011, tribunalul a constatat ca, potrivit contractului colectiv de munca la nivelul societatii parate inregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca Bucuresti sub nr.78/28.04.2011, s-a prevazut ca modificarea acestuia se poate face prin act aditional in conditiile legii ori de cate ori partile convin aceasta, iar modificarile se comunica pentru inregistrate, in scris, la  Inspectoratul Teritorial de Munca Bucuresti  si devin aplicabile de la data inregistrarii.

Prin Hotararea nr.1/28.04.2011 s-a convenit de catre reprezentantii CNADR SA si reprezentantii sindicatelor ca incepand cu data intrarii in vigoare a contractului colectiv de munca pentru anul 2011, salariul de baza al fiecarui salariat sa fie indexat cu 12,5 % si majorat cu suma fixa de 105 lei in aceasta ordine, urmand a fi intocmite si incheiate actele aditionale in acest sens in termen de maxim 30 de zile de la data intrarii in vigoare a CCM 2011.

Aceasta hotarare reprezinta o modificare a clauzelor contractului colectiv de munca la nivel de unitate, iar potrivit prevederilor acestuia mentionate mai sus, produce efecte de la data inregistrarii la Inspectoratul Teritorial de Munca al municipiului Bucuresti.

Totodata, a fost avut in vedere art.150 din Legea nr.62/2011 potrivit cu care modificarile aduse contractului colectiv de munca se consemneaza intr-un act aditional semnat de toate partile care au incheiat contractul, se transmite in scris organului la care a fost inregistrat contractul colectiv de munca si produce efecte de la data inregistrarii acestuia sau de la o data ulterioara potrivit conventiei partilor.

In speta, s-a constatat ca actul aditional la contractul colectiv de munca nu a fost inregistrat, astfel incat acesta nu poate sa produca efecte de la data de 28.04.2011, nefigurand in anexa la contractul colectiv de munca care a fost prezentat pentru inregistrare la Inspectoratul Teritorial de Munca Bucuresti, astfel ca s-a apreciat de tribunal ca nu se poate spune ca a fost inregistrat odata cu contractul colectiv de munca.

Au fost considerate intemeiate sustinerile paratei din intampinare in sensul ca angajatorul si-a rezervat un drept de punere in aplicare a obligatiei de a acorda aceasta majorare, mentionandu-se ca se va concretiza prin intocmirea si incheierea actelor aditionale, in acest sens, in termen de maximum 30 zile lucratoare de la data intrarii in vigoare a CCM 2011 – termen care a fost respectat deoarece au fost incheiate acte aditionale la contractele individuale de munca ce urmau sa produca efecte incepand cu data de 01.06.2011.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termen legal reclamanta, considerand-o nelegala si netemeinica in raport de prev. art. 304 pct.8 si 9 Cod pr.civila sustinand in esenta ca in mod nelegal instanta de fond  a apreciat ca prin hotararea nr. 1/28 aprilie 2011 se aduc modificari contractului colectiv de munca nr. 78/28 aprilie 2011 si aplicarea acesteia este conditionata de inregistrarea la ITM Bucuresti, calificand hotararea ca un act aditional la contractul colectiv de munca nr.78/2011, ca in fapt hotararea a fost emisa pentru majorarea in mod unitar a salariilor de incadrare pentru toti salariatii, majorare determinata de aplicarea corespunzatoare a majorarii limitelor minime  ale salariilor de incadrare conform noii grile d salarizare prevazute in Anexa 2 la CCM 78/2011 cu respectarea prevederilor legale, ca majorarea limitelor salariale necesita a fi puse imediat in aplicare pentru respectarea prev. art. 8 alin.3 din Legea 130/1996 in vigoare la momentul incheierii si inregistrarii Contractului colectiv de munca (corespondent al prevederilor art. 132 alin.4 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social in vigoare din data de 15 mai 2011).

Mai sustine recurenta ca termenul de 30 de zile pentru incheierea actelor aditionale la contractele individuale de munca ale salariatilor era o obligatie legala din punct de vedere formal, care nu deroga de la termenul de aplicare a majorarii salariilor de incadrare stabilit conform hotararii nr.1/28 aprilie 2011 ca fiind de la data intrarii in vigoare a CCM 78/28 aprilie 2011, instanta interpretand gresit faptul ca angajatorul si-a „rezervat un drept” pentru punerea in aplicare, obligatia fiind asumata fara echivoc cu privire la termenul cu care se acorda majorarea unitara a salariilor de incadrare, sustinand ca incheierea actelor aditionale ulterior cu mentiunea ca se aplica de la 1 iunie 2011 nu echivaleaza cu o renuntare la dreptul salarial acordat.

Aceeasi recurenta a aratat prin motivele de recurs ca instanta a dat caracter de legalitate masurii angajatorului care in mod unilateral si prin arbitrariu a aplicat hotararea nr. 1/28 aprilie 2011 cu nerespectarea termenului de acordare a majorarii unitare a salariilor de incadrare, angajatorul aplicand hotararea cu incepere de la 1 iunie 2011 si nu de la 1 mai 2011.

In dovedirea sustinerilor sale recurenta a depus la dosar copie de pe decizia nr. 1762/20.12.2011 prin care parata intimata a decis sa se acorde salariatilor CNADR-SA doar in luna decembrie 2011 o indexare de 12,5% si o compensare de 105 lei aferenta unei luni aplicate la salariul de baza valabil la data de 1 mai 2011 la care sa se aplice indemnizatia de conducere si sporurile permanente.

Examinand hotararea atacata, in raport de criticile formulate, de actele si lucrarile dosarului si de dispozitiile legale aplicate in cauza,  Curtea retine ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:

Prima critica formulata de recurenta si care se refera la gresita apreciere a caracterului hotararii nr. 1/28 aprilie 2011 este neintemeiata.

Din actele dosarului rezulta ca potrivit contractului colectiv de munca la nivelul societatii inregistrat la ITM Bucuresti sub nr.78/28 aprilie 2011, acesta putea fi modificat, ori de cate ori partile conveneau acest lucru, printr-un act aditional incheiat in conditiile legii, modificari care de asemenea trebuiau comunicate pentru inregistrare Inspectoratului Teritorial de Munca Bucuresti, ele avand aplicabilitate de la data inregistrarii lor.

La data de 28 aprilie 2011reprezentatii CNADR –SA si reprezentantii sindicatelor au convenit, prin hotararea nr.1, ca incepand cu data intrarii in vigoare a contractului colectiv de munca pentru anul 2011 salariul de baza al fiecarui salariat sa fie indexat cu 12,5%  si majorat cu o suma fixa de 105 lei in aceasta ordine, care se va concretiza prin intocmirea si incheierea actelor aditionale in acest sens in termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a contractului colectiv de munca.

Atata vreme cat aceasta hotarare a adus modificare la clauzele contractului colectiv de munca la nivel de unitate, in mod corect instanta de fond a apreciat ca aceasta este in fapt un act aditional la contractul de munca, astfel ca si ea urma sa-si produca efectele de la momentul inregistrarii la Inspectoratul Teritorial de Munca al Municipiului Bucuresti.

Aceasta hotarare, care in fapt este act aditional la CCM, nu a fost inregistrat la ITM Bucuresti, astfel incat sa poata produce efecte de la data de 28 aprilie 2011 si in aceste conditii nu s-au respectat disp. art. 150 din Legea 62/2011 a Dialogului social in conformitate cu care modificarile aduse contractului colectiv de munca de consemneaza intr-un act aditional (in speta hotararea nr. 1) semnat de partile care au incheiat contractul si se transmite in scris organului la care a fost inregistrat si CCM, el urmand a produce efecte de la data inregistrarii acestuia sau de la o data ulterioara, potrivit conventiei partilor.

Cea de-a doua critica referitoare la faptul ca instanta a retinut gresit ca angajatorul „si-a rezerva un drept” pentru punerea in aplicare a hotararii nr.1/28 aprilie 2011 si ca incheierea actelor aditionale ulterior, cu mentiunea ca se aplica de la 1 iunie 2011, nu echivaleaza cu o renuntare a dreptului salarial acordat, este neintemeiata deoarece prin hotararea nr.1/28 aprilie 2011 s-a prevazut ca aceasta indexare si majorare de salariu se va concretiza prin intocmirea si incheierea actelor aditionale in acest sens in termen de maximum 30 de zile lucratoare de la data intrarii in vigoare a CCM pe anul 2011.

De vreme ce s-a facut aceasta mentiune prin hotararea nr. 1, in mod corect a retinut instanta ca angajatorul si-a rezervat dreptul de punere in aplicare a obligatiei de majorare salariala in termenul respectiv, termen care de altfel a si fort respectat intrucat s-a  facut dovada ca s-au incheiat acte aditionale la contractele individuale de munca care urmau sa-si produca efectele de la 1 iunie 2011.

Partile, semnand aceasta hotarare, au fost de acord cu toate clauzele prevazute in cuprinsul ei, astfel ca si sub acest aspect recursul este nefondat,m neputandu-se sustine ca instanta a dat doar o aparenta de legalitate hotararii nr.1 si atitudinii arbitrare  si unilaterale a angajatorului.

Pentru toate considerentele aratate, Curtea constata ca in cauza nu sunt intrunite disp. art. 304 pct.8, 9 Cod pr.civila, astfel ca fata de disp. art.312 pct.1 Cod pr.civila, a respins recursul ca nefondat.

(Judecator Eliza Marin)