Prescriptia extinctiva. Interpretarea si aplicarea institutiei cu privire la despagubirile

Dreptul functiei publice

Art. 3 lit. c din Hotararea Guvernului nr. 1083/2008; art. 8, Art. 9 Alin. 1 din Ordinul M A I. Nr. 24/2009; art. 7 alin. 1, 3, art. 3 din Decretul nr. 167/1958.

Aprecierea caracterului aplicabil in cauza al Decretului nr. 167/1958 se raporteaza la natura patrimoniala a dreptului in litigiu. Obiectul actiunii cu judecata careia reclamantul a investit instanta de judecata consta in obligarea paratei la plata despagubirilor prevazute de art. 3 lit. c din H.G. nr. 1083/2008 si de art. 8, 9 alin. 1 din OrdinulM.A.I. nr. 24/19.03.2009. Stabilirea obligatiei mentionate este corelativa dreptului invocat a fi recunoscut de catre reclamant, drept care are drept consecinta modificarea in sensul majorarii a activului patrimonial al reclamantului, respectiv in sensul majorarii pasivului patrimonial al paratului. Avand in vedere consecinta patrimoniala urmarita a demersului judiciar declansat, concretizata prin suma de bani solicitata cu titlul de despagubiri in cauza sunt incidente dispozitiile generale in materia prescriptiei extinctive continute de Decretul nr. 167/1958.

Curtea de Apel Bacau - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal

Decizia civila nr. 1351 din 21 martie 2014

Prin sentinta civila nr. 1818/02.10.2013 pronuntata de Tribunalul Bacau in dosarul nr. 7585/110/2013 a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne, a fost admisa exceptia prescriptiei dreptului la actiune, fiind respinsa ca prescrisa actiunea formulata de reclamantul T.D. in contradictoriu cu paratul Ministerul Administratiei si Internelor, actiunea avand ca obiect obligarea paratei la plata despagubirilor prevazute de art. 3 lit. c din Hotararea Guvernului nr. 1083/2008 si de art. 8, art. 9 alin. 1 din Ordinul M.A.I. nr. 24/2009, respectiv suma de 8000 Euro in echivalentul in lei la data platii.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut urmatoarele:

In ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a M.A.I., instanta a respins-o avand in vedere ca art. 3 din H.G. nr. 1083/2008 nominalizeaza in mod direct aceasta institutie in acordarea despagubirilor reglementate de aceasta Hotarare de Guvern, iar pe de alta parte fiind ordonator principal de credite are competentele legale, in aceasta calitate de a propune, obtine, acorda resursele financiare necesare ordonatorilor secundari si tertiari de credite.

Potrivit art. 7 din H.G. 1083/2008 modalitatile de acordare a despagubirilor se stabilesc prin normele de aplicare a acestei hotarari, aprobate prin ordin al ministrului internelor si reformei administrative. Prin art. 8 alin. 1 si art. 9 alin. 1 din Ordinul MAI nr. 24/2009, s-a stabilit ca cererea pentru acordarea despagubirilor se depune la structura de resurse umane din care face parte sau a facut parte politistul, care o analizeaza si face propuneri conducatorului unitatii, in sensul aprobarii sau respingerii cererii.

Or, Ordinul nr. 24/2009 privind normele de aplicare a H.G. nr. 1083/2008, este un act cu forta juridica inferioara si prin urmare, potrivit art. 76 din Legea nr. 24/2000, sfera reglementarii unui asemenea act, trebuie sa se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza si in executarea carora au fost emise si nu pot contine prevederi care sa contravina prevederilor acestora.

Potrivit art. 7 din H.G. nr. 1083/2008 prin norme se stabilesc doar modalitatile concrete de acordare a despagubirilor. Prin urmare nu se pot stabili subiectele raportului

juridic, respectiv persoana care are competenta de a acorda despagubirile si persoana care are dreptul de a obtine despagubiri.

Ca urmare, dispozitiile art. 8 si 9 din Ordinul MAI nr. 24/2009 nu pot fi interpretate in sensul ca stabilesc competenta de acordare a despagubirilor in favoarea conducatorului unitatii din care face parte sau a facut parte politistul, in conditiile in care actul normativ cu forta juridica superioara, HG nr. 1083/2008 prin art. 3 a stabilit ca Ministerul Internelor si Reformei Administrative acorda despagubirile.

Referitor la exceptia prescriptiei dreptului la actiune instanta a retinut ca potrivit art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 termenul de prescriptie este de 3 ani, care incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune.

Potrivit art. 7 alin. 3 din acelasi act normativ „daca dreptul este sub conditie suspensiva sau cu termen suspensiv prescriptia incepe sa curga de la data cand s-a implinit conditia sau a expirat termenul”.

In speta, reclamantul, fost ofiter de politie in cadrul I.P.J Bacau, iar prin Certificatul - Decizie Medicala nr. 764/23.06.2001 emis de Comisia de Expertiza Medico - Militara a fost incadrat in gradul II de invaliditate fiind declarat inapt pentru serviciul militar, boala fiind contractata in timpul si din cauza indeplinirii obligatiilor.

Ulterior, prin decizia nr. 127638/01.10.2001 a Serviciului de Pensii din cadrul Ministerului de Interne, reclamantul a fost pensionat incepand cu data de 01.08.2001.

Potrivit art. 28 alin. 1 lit. m) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Politistului, politistul are dreptul la asigurarea despagubirilor de viata, sanatate si bunuri, in conditiile stabilite prin hotarare a Guvernului, hotarare care a fost emisa doar in 10 septembrie 2008 sub nr. 1083, publicata in M.O. al Romaniei nr. 657 si care a intrat in vigoare incepand cu data de 01.01.2009.

Ca urmare, dreptul reclamantului prevazut de art. 28 alin. 1 lit. m) din Legea nr. 360/2002 a fost afectat de o conditie suspensiva, conditie care s-a indeplinit la data de 01.01.2009 cand a intrat in vigoare HG nr. 1083/2008, data in aplicarea art. 28 alin. 1 lit. m) din Legea nr. 360/2002.

Astfel, avand in vedere dispozitiile art. 7 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescriptie de 3 ani a inceput sa curga de la data cand s-a indeplinit conditia suspensiva, respectiv 01.01.2009, si s-a implinit la data de 01.01.2012 or actiunea a fost depusa la oficiul postal la data de 10.12.2012, deci peste termenul de prescriptie de 3 ani.

Ca urmare, avand in vedere cele retinute, instanta a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune si a respins actiunea ca fiind prescrisa.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs, in termen legal, reclamantul T.D., legal timbrat cu taxa judiciara de timbru de 10 lei si timbru judiciar de 1,50 lei.

In motivarea recursului a fost criticata hotararea primei instante ca fiind netemeinca si nelegala, in mod gresit fiind admisa exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, fara a avea in vedere ca H.G. nr. 1083/2008 nu limiteaza dreptul de a obtine despagubiri si, pe cale de consecinta, in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile art. 7 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958, solutie avuta in vedere in alte cauze similare.

Intimata-parata, legal citata, nu a fost reprezentata in fata instantei, ci a formulat intampinare cu nerespectarea termenului prevazut de art. 308 alin. 2 Cod procedura civila, fiind incidenta sanctiunea neanalizarii apararilor acesteia.

Examinand recursul promovat pentru motivele aratate in conditiile art. 304, 304

¹

Cod procedura civila, instanta il apreciaza ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arata in continuare.

Aprecierea caracterului aplicabil in cauza al Decretului nr. 167/1958 se raporteaza la natura patrimoniala a dreptului in litigiu. Din aceasta perspectiva instanta constata ca obiectul actiunii cu judecata careia reclamantul a investit instanta de judecata consta in obligarea paratei la plata despagubirilor prevazute de art. 3 lit. c din H.G. nr. 1083/2008 si de art. 8, 9 alin. 1 din Ordinul M.A.I. nr. 24/19.03.2009.

Stabilirea obligatiei mentionate este corelativa dreptului invocat a fi recunoscut de catre reclamant, drept care are drept consecinta modificarea in sensul majorarii a activului patrimonial al reclamantului, respectiv in sensul majorarii pasivului patrimonial al paratului.

Avand in vedere consecinta patrimoniala urmarita a demersului judiciar declansat, concretizata prin suma de bani solicitata cu titlul de despagubiri, in mod legal a stabilit prima instanta ca in cauza sunt incidente dispozitiile generale in materia prescriptiei extinctive continute de Decretul nr. 167/1958.

Imprejurarea ca dispozitiile speciale de drept material din H.G. nr. 1083/2008 nu reglementeaza limitele de valorificare a dreptului la despagubiri recunoscut nu inlatura aplicarea dreptului comun in materia prescriptiei extinctive a dreptului material la actiune, drept comun reprezentant de dispozitiile Decretului nr. 167/1958.

In consecinta, raportat la imprejurarile concrete ale cauzei care au relevat succesiunea nasterii dreptului la actiune al reclamantului dupa intrarea in vigoare a H.G. nr. 1083/2008 la data de 01.01.2009, actiunea formulata de reclamant la data de 10.12.2012 nu respecta dispozitiile art. 7 alin. 1, 3 coroborat cu art. 3 din Decretul nr. 167/1958, termenul general de prescriptie de 3 ani implinindu-se la data de 01.01.2012.

Fata de aceste considerente, se impunea respingerea recursului ca nefondat, in temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, respingerea actiunii ca prescrisa fiind concordanta cu situatia de fapt rezultata din probatoriul cauzei si cu dispozitiile legale apreciate ca fiind incidente litigiului.