Plata cheltuielilor de judecata in cazul renuntarii reclamantului la cererea introductiva de instanta potrivit art.406 alin.3 Cod procedura civila

 

Art. 406 alin.3 Cod procedura civila

 

Plata cheltuielilor de judecata are la baza culpa procesuala a partii care pierde procesul sau a reclamantului care renunta la judecata dupa comunicarea cererii introductive de instanta.

Renuntarea la judecata unei cereri accesorii in cursul cercetarii procesului ca urmare a ramanerii fara obiect a cererii principale nu justifica existenta vreunei culpe procesuale a reclamantului, ci dimpotriva executarea obligatiei dupa sesizarea instantei de catre parat creeaza in sarcina acestuia obligatia de plata a cheltuielilor de judecata bazat pe o asemenea culpa.

 

(Decizia civila nr. 529/10.03.2016)

 

Constata ca, prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Arges, la data de 10.07.2015,

reclamantul T. I. C. a chemat in judecata pe parata SC R. SA,

solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligata sa solutioneze cererea din 9.01.2012 inregistrata la societatea parata cu nr.42, precum si la plata sumei de 7000 lei, despagubiri si cheltuieli de judecata.

In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca a fost angajatul societatii parate, iar la data de 9.01.2012 a solicitat sa-i elibereze o adeverinta din care sa rezulte veniturile brute obtinute, in vederea recalcularii drepturilor de pensie. Parata nu i-a solutionat cererea nici pana in prezent, cauzandu-i un prejudiciu de 4000 lei, precum si daune morale de 3000 lei.

Prin intampinare, parata a invocat exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Arges, intrucat actiunea nu este un conflict de munca, exceptia netimbrarii actiunii, precum si exceptia prescriptiei extinctive a dreptului material la actiune, fata de data la care s-a nascut dreptul, respectiv data cand a depus cererea, 19.01.2012, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata si obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata, intrucat reclamantul nu a facut dovada continutului cererii inregistrate sub nr.42, iar prejudiciul material nu ar putea fi cuantificat decat dupa ce s-ar recalcula pensia. Daunele morale nefiind motivate, parata nu poate formula aparari.

In sedinta publica din 19.10.2015, reclamantul a renuntat la judecata capatului de cerere privind acordarea de despagubiri, iar parata nu a mai sustinut exceptiile invocate prin intampinare.

Prin sentinta nr. 2113/19.10.2015, Tribunalul Arges a luat act de renuntarea reclamantului la judecata capatului de cerere privind acordarea de despagubiri; a respins actiunea, formulata de reclamant, ca ramasa fara obiect; a respins cererea paratei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecata ca neintemeiata.

Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Prin adeverinta aflata la fila 17 din dosar, parata a atestat faptul ca reclamantul a fost angajatul sau in perioada 116.10.1972-10.07.1986, precum si faptul ca acesta a obtinut anumite salarii brute pentru care s-a virat contributia pentru asigurarile sociale.

Obiectiile reclamantului vizand continutul adeverintei nu pot fi retinute de instanta intrucat acest tip de act se emite in baza documentelor aflate in posesia angajatorului si pe raspunderea acestuia.

Cum buna-credinta se prezuma, iar reaua-credinta se dovedeste, conform art. 14 N C.civ., tribunalul a apreciat ca adeverinta atesta cele ce rezulta din evidentele angajatorului, acesta raspunzand penal in caz contrar.

Prin urmare, intrucat eliberarea acestei adeverinte a fost obiectul prezentei cauze, instanta a respins cererea ca ramasa fara obiect, dat fiind ca parata si-a indeplinit obligatia.

De asemenea, avand in vedere renuntarea reclamantului la judecata unui capat de cerere, renuntare fata de care parata prin aparator si-a exprimat acordul, tribunalul, in temeiul art.406 N C.pr.civ., a luat act de aceasta manifestare de vointa.

Analizand cererea paratei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecata, tribunalul a retinut ca potrivit art.453 alin.1 N C.pr.civ. partea care pierde procesul este obligata sa plateasca, la cererea partii care a castigat, cheltuielile de judecata.

Reiese deci ca este necesar pentru a se retine acest temei legal nu numai ca o parte sa piarda, ci si ca cealalta parte sa castige.

Or, in speta, cauza a ramas fara obiect ca urmare a recunoasterii de catre parata a pretentiilor reclamantului, caruia i-a dat satisfactie prin eliberarea actului solicitat.

Prin urmare, faptul ca strict formal actiunea a fost respinsa, nu o transforma pe parata in partea care a castigat procesul, culpa in iscarea acestui proces apartinand in continuare acesteia.

De asemenea, instanta nu a retinut nici incidenta art.406 alin.3 N C.pr.civ., deoarece capatul de cerere la care s-a renuntat nu este independent de primul capat de cerere.

Or, tribunalul a retinut deja, pentru motivele de mai sus, ca reclamantul nu este partea care a pierdut procesul.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs parata, calea de atac vizand respingerea cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecata.

In sedinta publica din 01.03.2016, Curtea a calificat calea de atac ca fiind apelul, fata de dispozitiile art.460 Cod procedura civila, privind unicitatea caii de atac si fata de mentiunile din dispozitivul hotararii atacate, cu privire la calea de atac de care este susceptibila sentinta.

Prin decizia nr.529/10.03.2016, Curtea de Apel Pitesti, sectia I civila, a respins ca nefondat apelul formulat de

parata

SC R. SA, retinand urmatoarele:

 Apelanta – parata nu si-a motivat apelul, ci a aratat doar, in cuprinsul cererii de apel, ca a formulat aceasta cale de atac impotriva dispozitiei tribunalului de respingere a capatului de actiune privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.

Prin urmare, in raport de dispozitiile art.476 alin.2 Cod procedura civila, curtea urmeaza sa se pronunte, cu privire la acest capat de cerere in fond, numai pe baza celor invocate la prima instanta.

Reclamantul a investit instanta cu doua capete de actiune – obligarea paratei sa-i elibereze o adeverinta, ca urmare a refuzului de a raspunde cererii reclamantului in acest sens si sa-i plateasca despagubiri pentru nesolutionarea cererii de eliberare a adeverintei.

Primul capat de actiune a fost respins ca ramas fara obiect, ca urmare a eliberarii actului de catre parata pe parcursul procesului.

La judecarea celui de-al doilea capat de actiune reclamantul a renuntat, ca urmare a eliberarii adeverintei de catre parata dupa declansarea procesului.

Instanta de fond a respins cererea paratei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecata, retinand ca desi a fost respinsa actiunea, parata nu este in situatia partii care a castigat procesul, fiindca respingerea s-a pronuntat ca urmare a ramanerii fara obiect a actiunii, culpa pentru desfasurarea procesului apartinandu-i, iar norma din 406 alin.3 Cod procedura civila nu este incidenta, deoarece renuntarea s-a facut la capatul de cerere dependent de primul capat de cerere.

Solutia instantei de fond este una legala si temeinica, aceasta facand o corecta aplicare atat a normelor cuprinse in art.453, cat si in art.406 Cod procedura civila; potrivit dispozitiilor art.453 alin.1, partea care pierde procesul va fi obligata la cererea partii care a castigat sa-i plateasca acesteia cheltuieli de judecata; art.406 alin.3 dispune ca daca renuntarea s-a facut dupa comunicarea cererii de chemare in judecata, instanta la cererea paratului il va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecata pe care paratul le-a facut.

Renuntarea reclamantului s-a facut la capatul de actiune privind despagubirile, ca urmare a emiterii adeverintei de catre apelanta – parata, refuzul emiterii reprezentand faptul generator al prejudiciului invocat de parat, astfel ca solutia data acestui capat de actiune depinde de solutia data primului capat.

Or, cum primul capat de actiune a ramas fara obiect, prin executarea obligatiei de catre parata dupa declansarea procesului, renuntarea reprezinta consecinta fireasca a modului de solutionare a primului capat de actiune, astfel incat nu poate fi aplicata noma cuprinsa in art.406 alin.3 ce are ca fundament culpa reclamantului care renunta la judecata actiunii, in conditiile in care in speta aceasta culpa nu exista.

Exista culpa procesuala si atunci cand paratul si-a indeplinit obligatiile in cursul procesului, apelanta depunand abia pe parcursul judecatii la prima instanta de fond, inscrisul pe care reclamantul l-a solicitat initial printr-o petitie adresata acesteia, fata de situatia ca temeiul obligarii la plata cheltuielilor de judecata il reprezinta culpa procesuala, respectiv o prezumtie de raspundere obiectiva a partii ce are culpa procesuala.

Fundamentul obligarii partii „cazuta in pretentii” la plata cheltuielilor de judecata consta in culpa sa in declansarea procesului, culpa care apartine indubitabil paratei.

Imprejurarea ca ulterior declansarii procesului, parata si-a indeplinit obligatia solicitata prin primul capat de actiune, cu consecinta renuntarii reclamantului la cererea de despagubiri pentru ca i s-a emis inscrisul solicitat nu este de natura sa inlature culpa paratei in declansarea procesului, lipsa de culpa a reclamantului fiind relevata de situatia ca inainte de promovarea actiunii, i-a solicitat paratei prin petitie sa-i elibereze adeverinta, dar aceasta a refuzat.

Fata de aceste considerente, apelul a fost apreciat ca nefondat si, in temeiul dispozitiilor art.480 Cod procedura civila, a fost respins.