Obligatia de plata a taxei pe terenurile proprietate a unitatii administrativ-teritoriale aflate in folosinta

 

Reclamantul-recurent a semnat in calitate de reprezentant al crescatorilor de animale contractul de comodat, avand ca obiect terenul proprietatea unitatii administrativ-teritoriale intimate. In atare conditii, contractul fiind incheiat cu recurentul in calitate de reprezentant al crescatorilor de animale si nu in nume propriu, sarcina fiscala, chiar daca este prevazuta de lege si nu era necesar sa fie stipulata si in contract, nu poate reveni recurentului, terenul fiind folosit de toti crescatorii de animale din zona.

Mentiunile din decizia Curtii de Conturi nr. 53/2013 sub irelevante din perspectiva analizei de legalitate a deciziei de impunere nr. 76/13.01.2015, neputandu-se pune semn de egalitate intre obligatia generala ce revine unitatii administrativ teritoriale de a incasa si evidentia fiscal taxa pe terenuri concesionate, inchiriate, date in administrare ori in folosinta stabilita de lege si eventuala existenta concreta a obligatiei fiscale a unei persoane fizice fata de bugetul local al comunei.

Temei de drept: art. 256 din Legea nr. 571/2003

Decizia nr. 836/26 Septembrie 2016

Prin sentinta nr. 1317/c.a./23.10.2015 pronuntata de Tribunalul Iasi in dosarul nr. X/99/2015 a fost respinsa cererea formulata de reclamantul M.V. in contradictoriu cu parata Comuna T., avand ca obiect anularea deciziei de impunere nr. 76/13.01.2015 si a adresei prin care i-a fost respinsa reclamantului contestatia, a titlului executoriu 365/2015 si a somatiei 366/2015.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca parata Comuna T. a emis decizia nr. 76/13.01.2015 pe numele reclamantului, stabilindu-se un impozit pe teren de 1334 lei pentru anul 2011, In baza contractului de comodat nr. 1/2011. Reclamantul a incheiat cu parata contractul de comodat sus-mentionat pentru suprafata de 85,5 ha teren.

Impotriva acestei decizii a formulat contestatie reclamantul si i s-a raspuns prin adresa nr. 1449/04.06.2015 ca aceasta taxa a fost legal calculata, acest raspuns aparand ca o respingere a contestatiei, desi nu cuprinde mentiunile prevazute de Codul de procedura fiscala.

Potrivit dispozitiilor art. 256 din Legea nr. 571/2003, orice persoana care are in proprietate teren situat in Romania datoreaza pentru acesta un impozit anual, exceptand cazurile in care in prezentul titlu se prevede altfel. Impozitul prevazut la alin. (1), denumit in continuare impozit pe teren, precum si taxa pe teren prevazuta la alin. (3) se datoreaza catre bugetul local al comunei, al orasului sau al municipiului in care este amplasat terenul. In cazul municipiului Bucuresti, impozitul si taxa pe teren se datoreaza catre bugetul local al sectorului in care este amplasat terenul. Pentru terenurile proprietate publica sau privata a statului ori a unitatilor administrativ-teritoriale, concesionate, inchiriate, date in administrare ori in folosinta, se stabileste taxa pe teren care reprezinta sarcina fiscala a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinta, dupa caz, in conditii similare impozitului pe teren.

Parata, in baza raportului Curtii de Conturi nr. 52/2013, a stabilit pentru reclamant impozitul datorat conform dispozitiilor legale. Raportat la dispozitiile legale mentionate mai sus, tinand cont ca impozitul este prevazut de lege, in mod legal a fost emisa decizia de impunere in sarcina reclamantului pentru perioada in care a avut in folosinta gratuita terenul in suprafata de 85,5 ha teren, conform contractului de comodat nr. 1/11.05.2011.

Instanta nu a primit apararile reclamantului cu privire la faptul ca nu este prevazuta aceasta taxa in contract, obligatia sa nefiind una contractuala, ci de la lege.

Impotriva acestei sentinte a declarat in termen recurs
reclamantul
M.V..

Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant M.V. a criticat sentinta pentru nelegalitate, solicitand, in principal, admiterea recursului si casarea in tot a sentintei, in sensul admiterii actiunii, respectiv doar a capetelor de cerere vizand anularea deciziei de impunere nr. 76/13.01.2015 si a adresei prin care i-a fost respinsa reclamantului contestatia, cu privire la celelalte capete de cerere fiind disjunsa actiunea.

In motivarea recursului, recurentul a aratat, ca la data de 11 mai 2008 a incheiat cu Comuna T. (Primaria) Contractul de Comodat pentru folosinta gratuita a suprafetei de 85,50 ha de pasune in T 34 P 51 1 (pasunea Baron), pentru perioada 11.05.2008-30.03.2012.

Acest contract de comodat a fost incheiat in temeiul Hotararii nr. 19 emisa de catre Consiliul Local T.. judetul Iasi, din data de 10 mai 2011 prin care s-a hotarat sa i se atribuie in folosinta gratuita, in calitate de reprezentant al crescatorilor de animale ce utilizeaza aceasta pasune, suprafata de 85,40 ha de pasune cu amplasamentul mentionat mai sus. Alte suprafete de pasune au fost atribuite si altor crescatori de animale prin contracte de comodat similare.

Asa cum rezulta din aceasta hotarare precum si din contractul de comodat mentionat nu s-a stabilit in sarcina sa si nici a celorlalti crescatori de animale plata nici unui fel de impozit pentru folosinta gratuita a acestei pasuni, mai ales ca aveau obligatia contractuala de a efectua lucrari de intretinere a pasunii si a utilitatilor zoopastorale.

In temeiul acestui contract (dar si a altora) a obtinut fonduri europene cu care a executat mai multe lucrari de intretinere a pasunii pe aceasta suprafata de teren, lucrari de care au beneficiat toti locuitorii comunei care sunt crescatori de animale si care au folosit aceasta pasune pentru cresterea animalelor proprii.

Cu toate acestea in anul 2013 s-a emis o instiintare de plata pe numele sau cu privire la plata impozitelor pentru folosinta pasunii iar la data de 13.01.2015 a fost emisa decizia de impunere nr. 76 ce face obiectul prezentei contestatii, precum si somatia si titlul executoriu aferente acestei decizii, prin care am fost obligat la plata sumei de 2.463 lei reprezentand debit de 1.334 lei si accesorii de 1.129 lei.

Recurentul considera ca nu datoreaza acest impozit si aceste penalitati deoarece nu a fost prevazut in contract, si mai mult decat atat, a administrat aceasta suprafata de pasune in interesul crescatorilor de animale din comuna si nu in numele sau interesul meu personal. Astfel, acest impozit, daca s-ar datora, ar trebui platit de catre toate persoanele care au beneficiat de suprafetele de pasune atribuite in folosinta gratuita.

Consiliul Local T. nu a hotarat niciodata obligativitatea platii taxelor si impozitelor pentru aceste pasuni, iar daca s-ar fi intamplat acest lucru eu nu ar mai fi incheiat acest contract niciodata.

In drept, au fost invocate dispozitiile art. 205 Cod procedura fiscala.

Recursul a fost legal timbrat.

Intimata Unitatea administrativ-teritoriala comuna T., jud. Iasi

a formulat intampinare in termenul legal, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, taxa pe teren fiind legal stabilita, in temeiul art. 256 alin. 3 Cod fiscal.

In recurs nu s-au administrat probe noi.

Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de recurs, Curtea retine urmatoarele:

Sentinta instantei de fond este nelegala, fiind pronuntata de instanta de contencios administrativ cu aplicarea gresita a normelor de drept material ce vizeaza obligatia de plata a taxei pe terenurile aflate in folosinta, taxa reglementata de art. 256 alin. 3 Cod fiscal, raportat la prevederile concrete ale Hotararii Consiliului Local al comunei T. nr. 19/10.05.2011.

Astfel, potrivit art. 256 alin. 3 Cod fiscal, pentru terenurile proprietate publica sau privata a statului ori a unitatilor administrativ-teritoriale, concesionate, inchiriate, date in administrare ori in folosinta, se stabileste taxa pe teren care reprezinta
sarcina fiscala a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinta,
dupa caz, in conditii similare impozitului pe teren.

Or, asa cum rezulta din Hotararea Consiliului Local al comunei T. nr. 19/10.05.2011, art.1, ”se aproba atribuirea in folosinta gratuita a pasunii Baron in suprafata de 85,5 ha domnului M.V., domiciliat in satul Suhulet, in calitate de reprezentant al crescatorilor de animale ce utilizeaza aceasta pasune”. Strict in temeiul acestei hotarari de Consiliu local a fost incheiat apoi contractul de comodat nr. 1/11.05.2011, valabil pana la 30.03.2012.

Rezulta asadar, cu evidenta, ca reclamantul-recurent a semnat in aceeasi calitate, de reprezentant al crescatorilor de animale ce utilizeaza pasunea Baron, contractul de comodat, neputand afirma parata-intimata ca reclamantul a utilizat terenul in folos personal in perioada

11. 05.2011 - 30.03.2012, pentru a-i impune, in nume personal, sarcina fiscala aratata. Terenul este folosit de toti crescatorii de animale din zona, iar recurentul nu era decat reprezentantul acestora, contractul de comodat nefiind incheiat in nume propriu.

In atare conditii, contractul fiind incheiat cu recurentul in calitate de reprezentant al crescatorilor de animale si nu in nume propriu, sarcina fiscala, chiar daca este prevazuta de lege si nu era necesar sa fie stipulata si in contract, cum corect arata intimata, nu poate reveni recurentului.

Mentiunile din decizia Curtii de Conturi nr. 53/2013 sub irelevante din perspectiva analizei de legalitate a deciziei de impunere nr. 76/13.01.2015, neputandu-se pune semn de egalitate intre obligatia generala ce revine unitatii administrativ teritoriale de a incasa si evidentia fiscal taxa pe terenuri concesionate, inchiriate, date in administrare ori in folosinta stabilita de lege si eventuala existenta concreta a obligatiei fiscale a unei persoane fizice fata de bugetul local al comunei.

Pentru toate aceste motive, apreciind ca decizia de impunere este nelegal emisa, ca reclamantul nu datoreaza taxa pe teren calculata, Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 alin. 1, art. 488 pct. 8 Cod procedura civila, admite recursul
recurentului-reclamant,

caseaza in tot sentinta, admite actiunea si dispune anularea adresei nr. 1449/04.06.2015 si a deciziei de impunere nr. 76/13.01.2015 emisa de parata.

Fiind in culpa procesuala, parata-intimata este obligata, in temeiul art. 453 C. proc. civ., la plata catre reclamantul-recurent a cheltuielilor de judecata efectuate, in ambele faze procesuale, in cuantum total de 200 lei reprezentand taxe judiciare de timbru.