Taxe judiciare

 

Index tematic: Contencios fiscal

Legislatie relevanta : OUG nr.80/2013, Legea nr. 227/2015

 

Rezumatul problemei de drept:

Colectare taxe judiciare de timbru in contul de venituri al bugetului de stat.

 

Identificare:

           
Curtea de Apel Ploiesti – Sectia  de Contencios Administrativ si Fiscal

Decizia civila nr. 3784 din data de 11 decembrie 2018

 

Obiectul actiunii cu care a fost investit Tribunalul P. prin care  reclamantul Serviciul Public Finante Locale P. in contradictoriu cu Ministerul Finantelor Publice a fost solicitarea instantei ca prin hotarârea ce va pronunta sa dispuna obligarea pârâtilor la plata sumei de 2.633.391,69 lei, reprezentând sumele incasate din taxe judiciare de timbru, aferente perioadei 01.01.2016- 25.07.2017.

Prin sentinta civila nr. 1138 din 29 mai 2018 Tribunalul P.
a admis in parte cererea având ca obiect pretentii formulata de reclamantul Serviciul Public Finante Locale P. si a obligat pârâtii, DGRFP P. si ANAF, la plata catre reclamanta a sumei de 2.630.864 lei, reprezentând sumele incasate din taxe judiciare de timbru pentru perioada 01.01.2016-24.07.2017.

Impotriva acesteia au formulat recurs pârâtele

DGRFP P. si ANAF,
criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie in sensul prevederilor art. 488 pct.8 Cod procedura civila.

Prin cererea sa de recurs, invocând prevederile disp.art.488 alin. 1 pct.8 C.p.c., pârâta DGRFP P. a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei pronuntate de prima instanta, iar pe fondul cauzei, in rejudecare, respingerea actiunii, ca neintemeiata.

ANAF a solicitat, prin propria cerere de recurs, prin invocarea motivului de nelegalitate reglementat de prevederile art.488 alin. 1 pct.8 C.p.c., admiterea caii extraordinare de atac declarate, casarea hotarârii primei instante, iar in rejudecare, admiterea, in principal, a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive si in consecinta, respingerea actiunii reclamantei ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, iar, in subsidiar, respingerea actiunii, ca neintemeiata.

In ceea ce priveste motivul de recurs sustinut in cuprinsul cererii de recurs formulata de recurenta-pârâta ANAF privind pretinsa lipsa de calitate procesuala pasiva a acesteia, Curtea il apreciaza drept nefondat, cât timp, potrivit disp. art. 4 din HG nr. 520/2013, ANAF asigura administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor venituri bugetare date prin lege in competenta sa, iar potrivit art. 7 lit. A pct.35-37, lit. B pct. 4 – organizeaza si administreaza evidenta impozitelor, taxelor, contributiilor sociale si a altor venituri bugetare, potrivit legii, declarate si platite de catre contribuabili, pct.16 – stabileste categoriile de impozite, taxe, contributii si alte venituri date in administrarea sa, care se platesc in contul unic, precum si metodologia de distribuire si stingere a acestora, pct. 23 – repartizeaza la nivel teritorial programul de incasari si analizeaza permanent modul de realizare a veniturilor bugetare pentru care are competente legale de administrare.

In ceea ce priveste motivul de nelegalitate comun invocat de ambele recurente prin cererile acestora de recurs, privind pretinsa gresita interpretare si aplicare a momentului la care s-a dispus abrogarea dispozitiilor art.40 alin. 3 si ale art.56 din OUG nr. 80/2013, intemeiat pe disp.art.488 alin. 1 pct.8 C.p.c., potrivit carora „
casarea unor hotarâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate – când hotarârea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material
”, Curtea retine urmatoarele:

Art. 40 alin. 3 din OUG nr. 80/2013 prevedea ca, la finele fiecarei zile lucratoare, unitatile teritoriale ale Trezoreriei Statului vireaza o cota de 30% din suma colectata in contul de venituri al bugetului local prevazut la alin. 1 in ziua respectiva in contul distinct de venituri al bugetului de stat „Taxe judiciare de timbru si alte taxe de timbru”, deschis la unitatile Trezoreriei Statului.

Ministerul Finantelor Publice comunica lunar Ministerului Justitiei informatiile privind sumele virate in acest cont, iar art.56 din OUG nr. 80/2013 prevedea ca, incepând cu data de 1 ianuarie 2014, din sumele incasare in contul bugetelor locale al unitatilor administrativ-teritoriale, cota care se vireaza la bugetul de stat, potrivit art. 40 alin. 3 este de 45%.

Contrar aspectelor retinute de prima instanta, Curtea apreciaza ca, in conditiile in care Legea nr. 227/2015 nu a indicat, in mod expres, in art.502 alin. 1 ca dispozitiile art.56 din OUG nr. 80/2013 sunt abrogate, sunt aplicabile prevederile art.67 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative republicate.

Potrivit acestui ultim articol, evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute in cazul actelor normative speciale ale caror dispozitii nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate nici prin reglementarea generala a materiei, decât daca acest lucru este exprimat expres.

OUG nr. 80/2013 este un act normativ cu caracter special, in raport de Legea nr. 227/2015, iar in acest ultim act normativ, ca lege generala ulterioara, nu a fost prevazuta expres si distinct o norma care sa modifice norma juridica derogatorie cuprinsa in actul normativ special anterior.

Abia prin Legea nr. 177/2017 privind aprobarea OUG nr. 3/2017 pentru modificarea si completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, art. V, legiuitorul a abrogat expres aceste prevederi, stabilind ca, la data intrarii in vigoare a legii respective, se abroga art.40 alin. 3 si art.56 din OUG nr. 80/2013, cu modificarile si completarile ulterioare.

Prin urmare, Curtea considera ca dispozitiile art.40 alin. 3 si ale art.56 din OUG nr. 80/2013 nu au fost abrogate la data de 01.01.2016, data intrarii in vigoare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, ci abia la momentul intrarii in vigoare a dispozitiilor Legii nr. 177/2017 privind aprobarea OUG nr. 3/2017 pentru modificarea si completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, moment de la care sumele reprezentând taxele judiciare de timbru prevazute la alin. 1 al art.40 se retin integral ca venituri la bugetele locale.

In consecinta, apreciind ca prima instanta a interpretat si aplicat gresit normele de drept material incidente spetei, atunci când a dispus obligarea pârâtilor la plata sumei de 2.630.864 lei, reprezentând taxe judiciare de timbru incasate in perioada 01.01.2016 – 24.07.2017, in temeiul disp. art. 496 alin. 2 C.p.c., rap. la art. 498 alin. 1 C.p.c., Curtea a admis recursurile declarate de pârâtele DGFP P. si ANAF impotriva sentintei civile nr. 1138 din 29 mai 2018 pronuntata de Tribunalul P., a casat in tot sentinta recurata si, in rejudecarea cauzei, a respins cererea de chemare in judecata, ca neintemeiata.

 

Autorul sintezei,

                                                                        
Judecator Irina Nicoleta Elisabeta Cioponea