Nulitatea actului juridic civil. Efecte

Excepţii:

• ·căsătoria putativă, efectele desfi­in­ţării căsătoriei se produc, pentru soţul de bună-credinţă, numai pentru viitor, tocmai pentru a se ocroti buna sa credinţă;
• ·în toate cazurile de nulitate a căsătoriei, copiii rezultaţi din căsătoria nulă sau anulată păstrează situaţia de copii din căsătorie, în raport cu ei desfiinţarea căsătoriei neoperând retroactiv (pentru trecut), ci doar pentru viitor, asemenea unui divorţ;
• ·în cazul înfierii (adopţiei) încheiate în absenţa consimţă­mân­tului părinţilor fireşti ai înfiatului,legiuitorul a prevăzut în art. 80 C. fam. (abrogat ulterior) că efectele înfierii se menţin, aceasta putând fi doar desfăcută, dacă este în interesul minorului ca el să se întoarcă la părinţii săi fireşti;
• ·în cazul contractelor cu executare succesivă în timp, constata­rea sau pronunţarea nulităţii desfiinţează actul numai pentru viitor, men­ţinând efectele pe care actul desfiinţat le-a produs între momentul încheierii sale nevalabile şi momentul rămânerii definitive a hotărârii care constată sau pronunţă nulitatea sa.

Nulitatea actului juridic civil. Efecte

Principiul repunerii părţilor în situaţia anterioară (restitutio in integrum) impune ca tot ceea ce s-a executat în temeiul unui act juridic lovit de nulitate să fie restituit.

Excepţii:

• ·potrivit C. civ., cel care a posedat cu bună-credinţă un bun frugifer păstrează pentru sine fructele culese, chiar dacă - în cazul desfiinţării actului prin care a dobândit acel bun - el trebuie să restituie bunul însuşi;
• ·potrivit C. civ., minorul al cărui act este anulat pentru leziune (prin acţiunea în resciziune) nu trebuie să restituie cocontractantului ceea ce a primit "decât dacă se probează că a profi­tat de ceea ce i s-a dat".

Principiul desfiinţării actelor subsecvente (resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis)

Potrivit acestui principiu, din moment ce s-a desfiinţat actul juridic prin care cineva a dobândit un bun (şi, deci, dobânditorul este considerat a nu fi fost niciodată proprietarul acelui bun), este firesc să se desfiinţeze şi actele juridice ulterioare prin care acest aparent dobânditor a dispus de acel bun (căci el nu putea dispune valabil de un bun care, juridiceşte, nu devenise al său).

Excepţii:

• cel care a intrat în posesia unui bun mobil cu bună-credinţă (adică ignorând nevalabilitatea titlului prin care a dobândit) devine proprietar al bunului şi nu mai poate fi silit să-l restituie (decât în cazul când lucrul fusese pierdut sau furat şi vândut de găsitor sau hoţ, situaţie în care adevăratul proprietar îl poate revendica în termen de 3 ani, chiar şi de la posesorul de bună-credinţă, care însă are acţiune în regres contra celui de la care l-a dobândit);
• · nu se vor desfiinţa nici actele subsecvente de conservare şi de administrare ;
• · de asemenea, se păstrează (nu sunt desfiinţate) şi actele de dispoziţie încheiate, cu titlu oneros, cu un subdobânditor de bună-credinţă (care nu ştia că dispunătorul dobândise printr-un act neva­labil, sancţionat apoi cu nulitatea); în acest caz dispunătorul (al cărui drept s-a desfiinţat retroactiv ca urmare a nulităţii actului prin care el însuşi dobândise bunul) urmează să-şi îndeplinească obligaţia de restituire a bunului  prin echivalent;

- nu mai pot fi desfiinţate, actele prin care bunul a fost transmis, subsecvent, unui subdobânditor care, între timp, a dobândit proprietatea bunului prin uzucapiune, în condiţiile legii.

Menţinerea efectelor actului lovit de nulitate, în temeiul unor principii de drept

Există situaţii în care, deşi ar trebui să fie desfiinţate, actele juridice afectate de nulitate,totuşi acestea se menţin ca fiind valabile. Explicaţia constă în faptul că alte principii de drept impun această soluţie. Acestea sunt:

- Principiul conversiunii actului juridic nul într-un alt act juridic, ale cărui condiţii de validitate sunt integral îndeplinite

Potrivit acestui principiu, manifestarea valabilă de voinţă exprimată într-un act juridic lovit de nulitate poate avea valoare de sine stătătoare, inde­pendent de soarta actului juridic în care ea s-a manifestat iniţial.

- Principiul răspunderii civile delictuale

Este un principiu consacrat de C. civ., potrivit căruia "orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara" - acesta justifică uneori menţinerea efectelor unui act juridic nul, dar nu cu titlu de efecte ale actului, ci cu titlu de reparare în natură a prejudiciului cauzat prin nevalabilitatea actului (atunci când cea mai bună reparaţie a prejudiciului suferit prin nulitatea actului este tocmai menţinerea efectelor acestuia).

- Principiul validităţii aparenţei în drept (exprimat de adagiul latin "error communis facit jus")

Acest principiu poate justifica şi el, uneori, menţi­nerea efectelor juridice produse de un act lovit de nulitate. O aplicaţie a acestui principiu ar fi aceea referitoare la  căsătoria încheiată în faţa unui ofiţer de stare civilă necompetent , acesta fiind  menţinută ca valabilă, dacă acel ofiţer a exercitat în mod pu­blic atribuţiile respective, apărând în ochii părţilor şi în ochii publicului în general ca fiind competent a le exercita. (În acest sens, art. 7 al Legii cu privire la actele de stare civilă, nr. 119/1996, prevedea expres că “Actele de stare civilă întocmite de o persoană care a exercitat în mod public atribuţiile de ofiţer de stare civila, cu respectarea prevederilor prezentei legi, sunt valabile, chiar dacă acea persoană nu avea aceasta calitate”)

Puteti afla mai multe informatii privind activitatea juridica a cabinetului nostru accesand pagina Avocat .