Nulitatea actului juridic civil. Efecte
Efectele nulităţii unui act juridic sunt aceleaşi, indiferent dacă este vorba de o nulitate absolută sau de o nulitate relativă, constând în desfiinţarea actului juridic şi a raportului juridic creat prin act.
Principiul retroactivităţii efectelor nulităţii
Nulitatea desfiinţează actul juridic încheiat cu încălcarea cerinţelor de validitate prevăzute de lege, cu efect retroactiv, din chiar momentul încheierii actului, ca şi când acesta nici n-ar fi fost încheiat.
Excepţii:
Principiul repunerii părţilor în situaţia anterioară (restitutio in integrum) impune ca tot ceea ce s-a executat în temeiul unui act juridic lovit de nulitate să fie restituit.
Excepţii:
Principiul desfiinţării actelor subsecvente (resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis)
Potrivit acestui principiu, din moment ce s-a desfiinţat actul juridic prin care cineva a dobândit un bun (şi, deci, dobânditorul este considerat a nu fi fost niciodată proprietarul acelui bun), este firesc să se desfiinţeze şi actele juridice ulterioare prin care acest aparent dobânditor a dispus de acel bun (căci el nu putea dispune valabil de un bun care, juridiceşte, nu devenise al său).
Excepţii:
- nu mai pot fi desfiinţate, actele prin care bunul a fost transmis, subsecvent, unui subdobânditor care, între timp, a dobândit proprietatea bunului prin uzucapiune, în condiţiile legii.
Menţinerea efectelor actului lovit de nulitate, în temeiul unor principii de drept
Există situaţii în care, deşi ar trebui să fie desfiinţate, actele juridice afectate de nulitate,totuşi acestea se menţin ca fiind valabile. Explicaţia constă în faptul că alte principii de drept impun această soluţie. Acestea sunt:
- Principiul conversiunii actului juridic nul într-un alt act juridic, ale cărui condiţii de validitate sunt integral îndeplinite
Potrivit acestui principiu, manifestarea valabilă de voinţă exprimată într-un act juridic lovit de nulitate poate avea valoare de sine stătătoare, independent de soarta actului juridic în care ea s-a manifestat iniţial.
- Principiul răspunderii civile delictuale
Este un principiu consacrat de C. civ., potrivit căruia "orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara" - acesta justifică uneori menţinerea efectelor unui act juridic nul, dar nu cu titlu de efecte ale actului, ci cu titlu de reparare în natură a prejudiciului cauzat prin nevalabilitatea actului (atunci când cea mai bună reparaţie a prejudiciului suferit prin nulitatea actului este tocmai menţinerea efectelor acestuia).
- Principiul validităţii aparenţei în drept (exprimat de adagiul latin "error communis facit jus")
Acest principiu poate justifica şi el, uneori, menţinerea efectelor juridice produse de un act lovit de nulitate. O aplicaţie a acestui principiu ar fi aceea referitoare la căsătoria încheiată în faţa unui ofiţer de stare civilă necompetent , acesta fiind menţinută ca valabilă, dacă acel ofiţer a exercitat în mod public atribuţiile respective, apărând în ochii părţilor şi în ochii publicului în general ca fiind competent a le exercita. (În acest sens, art. 7 al Legii cu privire la actele de stare civilă, nr. 119/1996, prevedea expres că “Actele de stare civilă întocmite de o persoană care a exercitat în mod public atribuţiile de ofiţer de stare civila, cu respectarea prevederilor prezentei legi, sunt valabile, chiar dacă acea persoană nu avea aceasta calitate”)
Puteti afla mai multe informatii privind activitatea juridica a cabinetului nostru accesand pagina Avocat .