Exceptia de neexecutare a contractelor sinalagmatice

Excepţia de executare a contractului sinalagmatic este un mijloc de apărare specific, aflat la îndemâna părţii căreia i se pretinde executarea obligaţiei ce-i revine, fără ca partea care pretinde această executare să-şi fi executat obligaţia proprie.

Temeiul juridic al excepţiei de neexecutare.

Invocarea excepţiei de neexecutare a contractului are ca temei juridic interdependenţa obligaţiilor reciproce din contractele sinalagmatice, împrejurarea că fiecare din aceste obligaţii constituie cauza juridică a obligaţiei corelative.

Legea nu reglementează expres excepţia de neexecutare, însă Codul civil cuprinde unele aplicaţii, în materie de vânzare, schimb, depozit remunerat, texte care admit suspendarea executării obligaţiilor de către partea îndreptăţită până când cealaltă parte execută obligaţia care potrivit relaţiei de interdependentă ordonare temporară trebuia să preceadă obligaţia a cărei executare a fost suspendată.

Exceptia de neexecutare a contractelor sinalagmatice

Condiţii pentru invocarea excepţiei:

1) obligaţiile reciproce ale părţilor să-şi aibă temeiul în acelaşi contract. În principiu sunt reciproce şi interdependente numai obligaţiile care izvorăsc din acelaşi contract. Deşi aceleaşi părţi pot stabili raporturi juridice în baza mai multor contracte, excepţia de neexecutare va putea fi invocată numai în legătură cu obligaţia corelativă asumată prin acelaşi contract. Excepţional, practica admite posibilitatea invocării acesteia şi când o obligaţie îşi are temeiul într-un fapt extracontractual, dar în strânsă legătură cu obligaţiile asumate. Spre exemplu, dacă depozitarul unui lucru face anumite cheltuieli pentru conservarea acelui lucru (cheltuieli generate de un fapt extracontractual) el este îndreptăţit a reţine lucrul dacă deponentul lui nu va achita cheltuielile făcute pentru conservarea bunului. Dreptul de retenţie examinat aici este o excepţie de neexecutare a contractului iar depozitul este privit ca un contract sinalagmatic imperfect.

2) neexecutarea obligaţiei ce revine celuilalt contractant să fie suficient de importantă pentru a motiva invocarea excepţiei. Neexecutarea poate fi  chiar parţială dar suficient de importantă pentru a justifica această măsură;

3) neexecutarea să nu se datoreze faptei înseşi a celui ce invocă excepţia, faptă care să-l fi împiedicat pe celălalt să-şi execute obligaţia.

4) părţile să nu fi convenit un termen de executare a uneia din obligaţiile reciproce. Stipularea unui asemenea termen echivalează cu o renunţare la simultaneitatea de executare a obligaţiei şi ca urmare invocarea acesteia este lipsită de temei. Termenul se consideră stipulat tacit când rezultă din uzuri.

5) natura obligaţiilor sau legea să nu facă imposibilă simultaneitatea de executare a obligaţiilor ceea ce ar atrage şi imposibilitatea invocării excepţiei de neexecutare.

Pentru invocarea acestei excepţii nu se cere punerea în întârziere a debitorului şi nici sesizarea instanţei de judecată. Excepţia de neexecutare operează direct între părţi. Sesizarea instanţei este admisă dacă utilizarea acesteia a fost excesivă.

Pentru mai multe informatii privind activitatea noastra in dreptul civil vizualizati pagina Avocat .