Neconcordanta intre minuta si dispozitiv. Consecinte.

 

Cod proc. penal, art. 309, art. 385

¹⁵

pct. 2 lit. d    

 

Potrivit art. 309 alin.1 c.pr.penala rezultatul deliberarii se consemneaza intr-o minuta care trebuie sa aiba continutul prevazut pentru dispozitivul hotararii. Minuta se semneaza de membrii completului de judecata.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia  penala nr. 550 din 16 aprilie 2013.

 

           
Prin sentinta penala nr.669 din data de 08 noiembrie 2012 pronuntata de Judecatoria Targoviste – Sectia penala, in dosarul nr.4071/315/2012, in baza art.178 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.320/1 Cod procedura penala, a condamnat pe inculpatul C.I. la pedeapsa de 1 an si 4 luni inchisoare pentru infractiunea de ucidere din culpa.

In temeiul art.184 alin.1 si 3 Cod penal, cu aplicarea art.320/1 Cod procedura penala, a condamnat  pe inculpatul C.I.,  la pedeapsa de 2 luni inchisoare pentru infractiunea de vatamare corporala din culpa.

In baza art.34 lit.b Cod penal, rap.la art.33 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta avand de executat pedeapsa cea mai grea de 1 an si 4 luni inchisoare.

          S-au interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a si b Cod penal, pe durata si in conditiile art.71 Cod penal.

In temeiul art.81 alin.1 si 2 Cod penal, a suspendat conditionat executarea pedepsei de 1 an si 10 luni inchisoare pe un termen de incercare de 3 ani si 4 luni conform art.82 alin.1 Cod penal.

In baza art.71 alin.5 Cod penal, a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de incercare.

In temeiul art.359 Cod procedura penala, s-au pus in vedere inculpatului dispozitiile art.83 Cod penal.

In baza art.14 rap. la art.346 Cod procedura penala, s-au admis in parte actiunile civile formulate de partile civile  M.I., M.P., M.G., M.L., R.G., D.L., si B.V.

A fost obligat inculpatul C.I. si asiguratorul SC”G A” SA la plata sumei de 26.250 RON, catre fiecare dintre partile civile M.I., M.P., M. G., M.L., R.G., D.L. si la plata sumei de 10.500 lei,  catre partea civila B.V., daune morale.

Au fost admise in parte actiunile civile formulate de Spitalul Clinic de Urgenta „BA” si Spitalul Judetean de Urgenta Targoviste si obliga inculpatul C.I. si asiguratorul SC”GA” SA la plata sumei de 1351,5 lei catre Spitalul Clinic de Urgenta „B A” si la plata sumei de 267,09 lei catre Spitalul Judetean de Urgenta Targoviste, daune materiale.

In baza art.191 alin.1 Cod procedura penala, a obligat inculpatul la plata sumei de 242 lei RON cheltuieli judiciare fata de stat.

  In temeiul art.193 alin.2 Cod procedura penala, a fost obligat inculpatul si asiguratorul la plata cheltuielilor judiciare efectuate de partea civila B.V., respectiv la plata sumei de 2000 de lei catre aceasta, precum si la plata cheltuielilor judiciare efectuate de partile civile M.I., M.P., M.G., M.L., R.G., D.L., respectiv la plata sumei de 4000 de lei catre acestea.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca prin Rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Targoviste nr.387/P/2009 din data de 10.04.2012, inregistrat la data de  27.04.2012, sub nr.4071/315/2012, s-a pus in miscare actiunea penala si a fost trimis in judecata, in stare de libertate, inculpatul C.I. pentru savarsirea infractiunii prev. de art.178 alin.2 Cod penal si art. 184 alin.1 si 3 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.b Cod penal.

Prin actul de sesizare, s-a retinut ca in ziua de 17 ianuarie 2009 in jurul orei 12.00 inculpatul a condus pe DC 177 al comunei Manesti, localitatea Ungureni inspre  DN72 autoturismul cu numarul de inmatriculare ..............., iar inaintea unei curbe stranse la stanga a pierdut controlul autoturismului, care a derapat si a lovit cu partea dreapta 2 pietoni ce se deplasau pe carosabilul acoperit cu zapada pe directia sa de inaintare. S-a aratat ca M.N. a decedat in urma accidentului, iar B.V. a suferit leziuni ce au necesitat 30 de zile de ingrijiri medicale.

In cursul urmaririi penale, au fost administrate urmatoarele mijloace de proba: declaratie inculpat, proces verbal de cercetare la fata locului, plansa foto si schita locului faptei, raport de expertiza medico-legala, buletin de analiza toxicologica alcoolemie, raport medico-legal de necropsie, certificat constatator al mortii, raport de expertiza tehnica auto, declaratiile partilor vatamate, declaratii de martor si diferite inscrisuri medicale.

In cursul judecatii, inculpatul a recunoscut savarsirea faptei si a fost de acord ca judecata sa se faca in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, aplicandu-se prevederile procedurale prevazute de art.320

¹

Cod procedura penala. Au fost depuse inscrisuri in sustinerea laturii civile de catre partile vatamate si au fost audiati  pe latura civila, martorii G.E., F.A., S.I. si C.L.

A fost introdus in cauza asiguratorul SC”G A” SA, in conditiile formularii de pretentii civile de catre Spitalului Clinic de Urgenta „Prof. B A” si Spitalul Judetean de Urgenta Targoviste, dar si de catre mostenitorii victimei decedate M.N., precum si de B.V.  

Analizand ansamblul probelor administrate in cauza, instanta de fond a retinut ca situatia de fapt prezentata in rechizitoriu si mai sus descrisa corespunde adevarului, recunoasterea inculpatului coroborandu-se cu restul ansamblului probator.

S-a retinut astfel culpa comuna a inculpatului si a victimelor, inculpatul incalcand regulile de circulatie prevazute de art.31 lit.e, 35 alin.1, 48 si 54 alin.1 din OUG nr.195/2002 coroborate cu dispozitiile art.1, 121 alin.1, 123 lit.b si f din HG nr.1391/2006,  pietonii circuland unul langa altul pe partea carosabila, iar nu pe acostamentul de langa sensul de mers asa cum le revenea in sarcina. Chiar daca acostamentul cat si o parte a sensului de mers in acea directie erau acoperite cu gheata sau zapada, aceasta nu este o cauza care sa-i exonereze pe pietoni de respectarea regulii stabilite de art.35 alin.1 si art.72 alin.1 OUG nr.195/2002 coroborate cu art.167 lit.e din Regulamentul de aplicare al ordonantei aprobat prin HG nr.1391/2006.

In atare conditii si in special cu relevanta asupra laturii civile, instanta de fond a retinut ca o parte mai mare din vina la comiterea accidentului a avut-o inculpatul, care a intrat in derapaj si putea mai usor sa evite accidentul chiar daca victimele se aflau pe carosabil iar nu pe acostament. Instanta a retinut o proportie a culpei de 75% a inculpatului, pietonii avand o culpa de 25% in producerea evenimentului rutier.

In drept, faptele inculpatului savarsite cu vinovatie intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de ucidere din culpa si vatamare corporala din culpa prevazute de art.178 alin.2 si art.184 alin.1 si 3 Cod penal, faptele fiind savarsite in concurs ideal, adica prin aceeasi actiune a inculpatului producandu-se ambele consecinte periculoase, accidentarea a 2 persoane (cu rezultate diferite de unde si incadrarile juridice diferite corespunzator situatiei in care s-a aflat M.N. si B.V.).

La alegerea pedepsei si la individualizarea cuantumului acesteia, s-au avut in vedere, potrivit art.72 Cod penal, pericolul social concret al faptei savarsite, determinat de lipsa de antecedente penale, de varsta si pregatirea inculpatului, de circumstantele reale ale comiterii accidentului, produs urmare a circularii de catre inculpat pe un drum necuratat de gheata si zapada pe sensul sau de mers, acesta neadecvand viteza autovehiculului dar conducand cu 38 de km/h inaintea accidentului, dar si de gravitatea faptei si a consecintelor produse, precum si limitele pedepsei prevazute de lege reduse cu o treime potrivit art.320

¹

alin.7 Cod procedura penala.

 Instanta de fond nu a retinut circumstante atenuante in cauza, neexistand, spre exemplu dovada ca inculpatul a incercat sa acopere material urmarile accidentului pentru familia victimei M.N., sau sa plateasca vreo suma de bani pentru B.V. si de asemenea nu este facuta dovada decat a unui comportament normal in societate inaintea accidentului, aceasta neputand constitui circumstanta prevazuta de art.74 alin.1 lit.a Cod penal. Legiuitorul a avut in vedere circumstante deosebite, iar nu aplicarea generala a circumstantei bunei conduite anterioare persoanelor care nu au antecedente penale.

 Pe de alta parte, s-a considerat ca nu exista motive sa fie aplicate pedepse mai mari decat minimul prevazut de lege pentru infractiunile comise avand in vedere circumstantele reale si personale mai sus expuse,  conditii in care s-a aplicat inculpatului o pedeapsa de 1 an si 4 luni inchisoare pentru ucidere din culpa si 2 luni inchisoare,  pentru vatamare corporala din culpa, considerand ca acestea duc la indeplinirea scopurilor pedepsei prev. de art.52 Cod penal.

S-a facut aplicarea art.34 lit.b Cod penal,  rap. la art.33 lit.b Cod penal si s-a dispus contopirea celor 2 pedepse,  inculpatul avand de executat pedeapsa cea mai grea de 1 an si 4 luni inchisoare.

 Ca modalitate de executare a pedepsei, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei nefiind oportuna plasarea inculpatului in mediu penitenciar, functia educativa a pedepsei putand fi realizata si prin lasarea acestuia in stare de libertate, fata de circumstantele sale personale mai sus mentionate.

 A fost aplicata si pedeapsa accesorie a interzicerii pe durata executarii pedepsei potrivit art.71 Cod penal, a drepturilor prevazute de art.64 lit.a teza a II-a si b Cod penal, apreciind ca fata de natura infractiunii savarsite, nu se impune si interzicerea dreptului inculpatului de a alege dar nici a drepturilor prevazute de art.64 lit.c-e Cod penal.

 Executarea pedepsei accesorii a fost de asemenea suspendata, potrivit art.71 alin.5 Cod penal si s-au pus in vedere inculpatului prevederile art.83 Cod penal, ce reglementeaza consecintele savarsirii cu intentie a unei alte infractiuni.

In ceea ce priveste latura civila, s-a constatat ca au formulat pretentii in cauza Spitalul Judetean de Urgenta Targoviste, Spitalul Clinic de Urgenta „Prof. B A” si partile civile persoane fizice M.I., M.P., M.G., M.L., R.G., D.L., precum si B. V.

S-au constatat indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie in persoana inculpatului, prev. de art.998-999 Cod civil. (forma anterioara lunii oct.2011, in vigoare la momentul savarsirii faptei).

Astfel, fapta ilicita consta in incalcarea normelor rutiere care a condus la lezarea grava a integritatii corporale a doua persoane, una decedata si alta ce a avut nevoie de spitalizare si alte ingrijiri medicale.

Pentru victima decedata s-au constituit parti civile descendentii acesteia, mai sus indicati, B.V. formuland pretentii pentru fapta comisa direct in dauna sa, iar prejudiciul a constat in cheltuielile medicale suportate de spitalele in care a fost internate partea vatamata B.V. care a avut asigurare medicala, dar si in daunele morale produse familiei victimei decedate – lipsirea acestora intempestiva de mama lor, precum si daunele morale cauzate celeilalte persoane accidentate – suferinta indurata si disconfortul creat prin spitalizare si urmarile leziunilor suferite. Exista o legatura de cauzalitate evidenta intre fapta ilicita si prejudiciul mai sus descris, iar vinovatia inculpatului s-a retinut sub forma culpei.

In ceea ce priveste prejudiciul material invocat de partile civile persoane fizice, s-a constatat ca nu este dovedit un cuantum al acestuia, iar instanta se gaseste in imposibilitatea de a-l estima prin mijloace proprii.

Desi, este posibil sa fi existat cheltuieli efectuate de familia defunctei M.N. urmare a decesului acesteia, instanta de fond a inlaturat declaratiile martorilor G. si F. care au aratat ca inmormantarea s-a facut in ritual ortodox si ca s-au facut pomeni potrivit traditiei ortodoxe pentru aceasta.

Astfel, s-au avut in vedere atat traditiile victimei si ale familiei sale – adventisti, care exclud o slujba de inmormantare ortodoxa,  ci presupun o slujba simpla efectuata de un pastor adventist, fara o masa de pomenire, decat maxim una restransa in familie, iar nu cu invitarea strainilor.

De asemenea, sustinerile martorilor asupra inmormantarii in traditia ortodoxa vin in contradictie si cu canoanele ortodoxe care interzic efectuarea unei slujbe de inmormantare ortodoxa, altor denominatiuni crestine, astfel ca  prima instanta a tras astfel concluzia ca martorele nu cunosc ce sume de bani a cheltuit familia defunctei M.N. pentru inmormantarea acesteia, dupa cum nu au fost depuse nici un fel de inscrisuri in acest sens (de exemplu chitante, pentru cosciug sau prestarea unor servicii mortuare) ce le-ar fi fost la indemana sa le pastreze familiei victimei.

Totodata, nici in cazul partii vatamate B.V. nu se poate estima ce a cheltuit familia acesteia din cauza accidentului si este rezonabil de presupus ca sora partii vatamate s-a deplasat la Bucuresti, unde, o scurta perioada de timp a fost internata partea civila, dar asupra sumelor de bani pe care le-ar fi avansat aceasta nu exista nici o dovada ca le-ar fi suportat ulterior B.V.. Nici in acest caz nu au fost depuse astfel de inscrisuri, dupa cum nici nu au fost depuse bonuri care ar atesta cheltuieli medicale suplimentare celor din spital, pe care le-ar fi efectuat B.V.

Asupra cuantumului prejudiciului moral adus partilor vatamate persoane fizice, pus in discutie in cauza, s-a considerat ca acesta se ridica la suma de 35000 de lei pentru fiecare din descendentei victimei decedate M.N., precum si la suma de 14000 de lei in cazul partii vatamata B.V.

Instanta de fond a avut in vedere relatia apropiata a familiei victimei decedate cu aceasta din urma si orientarea practicii judiciare in compensarea acestui tip de prejudiciu creat prin curmarea intempestiva a vietii unei rude apropiate familia sa, precum  si oferta facuta de asigurator fiecarui descendent, care s-a cifrat tot la 35.000 de lei.

          
Au fost respinse sustinerile aparatorului partilor civile descendenti ai defunctei M.N.

referitoare la obligativitatea acordarii de despagubiri in acelasi cuantum cu nivelul acordat in alte state ale Uniunii Europene, constatand ca directiva invocata 2000/26/CE nu contine nici o prevedere in acest sens.

In cazul partii civile B.V., instanta de fond a considerat ca prejudiciul moral este mai insemnat decat oferta de 10.000 lei a asiguratorului, avand in vedere declaratiile martorilor care au relevat si disconfortul ulterior suportat de victima, care, cel putin o luna dupa externare nu a putut sa aiba grija de gospodarie si a necesitat atentie si ingrijire permanenta din partea surorii sale, respectiv ca in spital, o perioada partea vatamata a fost nedeplasabila, ceea ce a impus un disconfort mare si ingrijire din partea apartinatorului, astfel ca prejudiciul suferit se poate cuantifica la suma de 14.000 de lei.

Pe de alta parte, in conditiile retinerii unei culpe comune la comiterea accidentului, inculpatul nu a putut fi obligat decat in limita sa de culpa la repararea prejudiciului, la fel ca si asiguratorul autoturismului care este tinut la repararea prejudiciului in limita vinovatiei soferului autoturismului asigurat.

S-a constatat ca in conditiile in care exista asigurare de raspundere obligatorie pentru pagubele rezultate din accidente auto, cel tinut sa repare prejudiciul partii vatamate, in limita de raspundere a inculpatului este societatea de asigurare, SC” G A” SA, prin achitarea primelor de asigurare transferandu-se obligatia de plata din partea celui vinovat de accident (aici inculpatul in proportie de 75%) catre societatea de asigurare.

Din perspectiva procesului penal, instanta de fond a constatat potrivit deciziei (recurs in interesul legii) nr.29/2009 a ICCJ ca trebuie obligati la despagubirea prejudiciului creat urmare a infractiunilor, atat inculpatul in temeiul raspunderii pentru fapta proprie, dar si societatea de asigurari in temeiul art.54 din Legea nr.136/1995.

Astfel, pentru partile vatamate, contractul de asigurare al inculpatului este un act cu un tert care nu le poate fi opus, interesul procesului penal care are ca accesoriu aici si o actiune civila fiind ca partea vatamata sa-si recupereze prejudiciul fie de la inculpat, fie de la societatea de asigurari. Urmeaza astfel, ca, daca inculpatul plateste primul despagubirile ce se datoreaza partilor vatamate sa-si recupereze creanta de la asigurator potrivit contractului de asigurare. (de
lege ferenda
s-a apreciat ca asiguratorul ar trebui sa fie singurul care trebuie sa raspunda in mod direct, fata de contractul de asigurare incheiat, pentru a se elimina eventualele blocaje si consecinte negative pentru persoanele fizice, ce pot interveni, insa la nivelul actual al legislatiei trebuie respectate concluziile deciziei date in interesul legii de catre ICCJ care arata ca in lipsa unei schimbari a filozofiei institutiei reglementate prin Legea nr.136/1995 o alta interpretare a legii nu este posibila).

Fata de aceste aspecte, instanta de fond a admis in parte actiunile civile promovate si a obligat inculpatul si asiguratorul (in conditiile in care nu este atins plafonul maxim prevazut de lege pentru anul 2009) la plata cheltuielilor medicale suportate de unitatile spitalicesti (in cuantum de 75% din cele aratate in constituirea de parte civila) si la plata despagubirilor datorate partilor vatamate persoane fizice (in cuantum de 75% din 35.000 de lei pentru fiecare descendent al victimei M.N. si 75% din 14.000 de lei pentru B.V.).

In ceea ce priveste cheltuielile judiciare, in baza art. 191 alin.1 Cod procedura penala, s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 242 lei cheltuieli judiciare catre stat.

In baza art.193 alin.1 Cod procedura penala, a fost obligat inculpatul si asiguratorul la plata sumei de 2000 de lei cheltuieli judiciare efectuate de partea civila B.V., precum si la plata sumei de 4000 de lei fata de partile civile descendenti ai victimei M.N., conform chitantelor referitoare la onorariile avocatiale depuse.

 Instanta de fond a constatat ca asiguratorul este tinut sa acopere cheltuielile de judecata ale persoanelor prejudiciate de comiterea accidentului, conform art.26 alin.1 lit.d din anexa la Ordinul CSA nr.20/2008, acest act normativ fiind aplicabil, iar nu ordinul nr.5/2010 aratat de partile civile M.I. M.P., M.G., M.L., R.G., D.L., ordin ulterior comiterii faptei generatoare de prejudiciu.

Pe de alta parte, atata vreme cat inculpatul si asiguratorul sunt obligati la plata a o buna parte din daunele solicitate, prima instanta  nu a considerat necesara aplicarea unei proportii la cheltuielile judiciare efectuate de partile civile, avand in vederea asistenta judiciara efectiv acordata acestora ce nu a depins de aprecierea efectiva realizata de instanta asupra prejudiciului cauzat.

         Impotriva acestei sentinte au declarat recurs

Parchetul de pe langa Judecatoria Targoviste, partile civile M.P., M.L., M.G., D.L., R.G., B. V., prin procurator B. I. si M.I.,

precum si

inculpatul C.I.,

criticand-o ca fiind netemeinica si nelegala,

dupa cum urmeaza
:

In recursul declarat, Parchetul de pe langa judecatoria Targoviste a aratat ca recursul vizeaza latura civila a cauzei, in sensul ca exista neconcordante intre dispozitivul hotararii si minuta ce nu pot fi remediate decat prin modificarea hotararii.

Astfel, partile vatamate – mostenitori ai victimei M.N., s-au constituit parti civile in cadrul procesului penal, cu despagubiri materiale si daune morale, fiecare, iar instanta de fond a acordat o suma globala cu titlu de daune morale.

Ulterior, cu ocazia redactarii hotararii instanta in dispozitiv a modificat practic rezultatul deliberarii si a acordat daune morale fiecareia dintre partile vatamate, desi initial acordase o suma globala pentru toate partile.

Sub acest aspect, se apreciaza ca o asemenea modificare adusa minutei nu constituie  o indreptare de eroare materiala, asa cum a incercat prima instanta.

In recursurile lor, partile civile au solicitat casarea in totalitate a sentintei atacate si pe latura penala, condamnarea inculpatului la pedeapsa inchisorii cu suspendare sub supraveghere, conform art.86/1 Cod penal si stabilirea masurilor prev.de art.86/3 Cod penal, in sarcina inculpatului, iar in latura civila, acordarea daunelor materiale in cuantumul solicitat si majorarea cuantumului daunelor morale acordate.

In recursul sau, inculpatul C.I. a aratat ca intelege sa critice sentinta atacata in ceea ce priveste latura civila a cauzei, nu si latura penala, cu toate ca exista neconcordanta in minuta si in dispozitivul hotararii si in ceea ce priveste pedeapsa rezultanta la care acesta a fost condamnat, aceea de 1 an si 4 luni inchisoare,iar cand se dispune suspendarea conditionata a pedepsei, instanta face referire la pedeapsa de 1 an si 10 luni inchisoare.

In latura civila, s-a solicitat reducerea cuantumului despagubirilor acordate partilor civile, urmand a se avea in vedere dinamica producerii accidentului, vinovatia si culpa comuna a partilor in producerea accidentului de circulatie, precum si punctul de vedere al expertului.

Curtea, examinand hotararea recurata in raport de situatia de fapt retinuta, de probele administrate, de criticile formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele, conform art.385/6 alin.2 si art.385/9 Cod procedura penala, a constatat ca recursurile sunt intemeiate, asa cum se va arata in continuare :

Situatia de fapt, imprejurarile si modalitatea de savarsire a infractiunilor au fost corect retinute de prima instanta si pe larg descrise mai sus.

La solutionarea laturii penale a cauzei, prima instanta face referire in considerentele, dar si in dispozitivul sentintei la doua pedepse, respectiv 1 an si 4 luni inchisoare si 1 an si 10 luni inchisoare, situatie care confirma, potrivit recursurilor declarate o neconcordanta intre minuta si dispozitivul hotararii.

In latura civila, exista de asemenea o neconcordanta intre minuta (rezultatul deliberarii) si dispozitiv, atata vreme cat in prima situatie inculpatul a fost obligat alaturi de asiguratorul de raspundere civila la plata sumei de 26.250 lei catre partile civile (deci la o suma globala), in timp ce in dispozitiv se mentioneaza obligarea acestuia alaturi de asigurator la plata sumei de 26.250 lei, catre fiecare dintre partile civile, reprezentand daune morale.

Neconcordantele ivite intre minuta si dispozitiv, fac imposibila verificarea sentintei de catre instanta de control judiciar, atata vreme cat nu se poate sti care este pedeapsa aplicata – cea de 1 an si 4 luni inchisoare sau cea de 1 an si 10 luni inchisoare – pe de o parte, iar pe de alta parte, prima instanta nu a solutionat in limitele legii, latura civila a cauzei, acordand partilor civile o suma globala -  26.250 lei - reprezentand daune morale (asa cum rezulta din minuta), iar in considerentele si dispozitivul sentintei recurate a acordat aceasta suma, fiecareia dintre partile civile.

In atare situatie, Curtea urmeaza ca in temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedura penala, a admis recursurile, a casat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta – Judecatoria Targoviste -  pentru solutionarea legala a laturii civile si penale a cauzei, potrivit considerentelor deciziei.

 (Judecator Ion Stelian)

 

 
[7]

Drept procesual penal. Contestatie la executare.  Prin aceasta s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate prin sentinta penala definitiva. Invocarea art. 320/1 Cod proc.penala. Respingerea cererii.

 

Contestatie la executare avand ca obiect reducerea pedepsei urmare aplicarii disp. art. 320/1 cod pr.penala, nu poate  fi admisa neinvocandu-se cauza de stingere ori micsorare  a pedepsei in raport  de disp.art. 458 Cod proc.penala care nu sunt aplicabile.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia  penala nr. 598 din 23 aprilie 2013.

 

Prin sentinta penala nr. 81 din 19 februarie 2013, pronuntata de Tribunalul Dambovita a fost respinsa ca nefondata contestatia la executare a condamnatului prin care a solicitat reducerea cu 1/3 al cuantumului pedepsei in baza art. 320/1 Cod pr.penala, de 22 ani inchisoare, ramasa definitiva.

S-a retinut de catre  instanta ca, nu se poate face aplicarea disp. art. 320/1 Cod pr.penala, ci numai in cursul judecarii procesului la instanta de fond, astfel ca nu sunt aplicabile disp. art. 461 alin.1 lit.d si art. 458 alin.1 Cod pr.penala, nemaisubzistand ratiunea unei astfel de reglementari in cazul unor hotarari ramase definitive.

Recursul declarat impotriva acestei sentinte a fost respins ca nefondat prin  decizia penala nr. 598 din 23 aprilie 2013 a Curtii de Apel Ploiesti, disp. art. 320/1 Cod proc.pen., aplicandu-se doar in cursul judecarii in fond, in conditiile in care reglementarea este  situata in partea speciala a  Codului de procedura penala si deci, este aplicabila doar in cursul judecarii in fond.

Pe de alta parte, contestatia la executare intemeiata pe disp. art.  461 alin.1 lit.d Cod proc.pen., vizeaza doar cauze de stingere ori reducere a pedepsei care se ivesc in   cursul executarii, ceea ce nu este cazul in speta.

 

 (Judecator Traian Logojan)