Necesitatea interpretarii si aplicarii corecte a dispozitiilor Legii nr.130/1996 privind contractul colectiv de munca si a Legii nr.188/1999 privind statutul functionarilor publici, in privinta negocierii clauzelor referitoare la drepturile salariale.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia a II-a civila, de

Contencios Administrativ si Fiscal,

Decizia nr. 1386 din 18 februarie 2013.

 

Prin decizia nr.1386 din data de 18 februarie 2013, pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti, s-a admis recursul formulat de parata CCR, impotriva sentintei nr. 3612 din 30.10.2012 pronuntata de Tribunalul Dambovita, in contradictoriu cu intimatul reclamant C.J. si in consecinta, s-a modificat in parte sentinta in sensul ca s-a respins ca neintemeiata  actiunea  cu privire la anularea  punctului 2 din Incheierea nr. VI43/24.02.2010 si pct. 3 din  Decizia nr. S/58/20.11.2009, s-au mentinut restul dispozitiilor  sentintei recurate.

Prin cererea inregistrata pe rolul  Tribunalului Dambovita – Sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal sub nr. 1190/120/19 martie 2010, reclamanta C.J. a formulat prezenta cerere in anulare a Incheierii nr. VI. 43/24.02.2010 emisa de CCR, pe care o apreciaza ca fiind nelegala.

In motivarea cererii, reclamanta a precizat ca prin Incheierea nr. VI.43/24.02.2010, pronuntata de CCR a fost respinsa contestatia nr.15170/08.12.2009, formulata de C.J. impotriva Deciziei S 58/20.11.2009 emisa de CC, prin Decizia S 58/20.11.2009 emisa de CC, au fost aplicate masuri de valorificare a constatarilor privind existenta unor abateri de la legalitate inscrise in procesul-verbal de constatare nr. S 221/30.10.2009, incheiat in urma auditului financiar al contului de executie bugetara al C.J., pe anul 2008,prin masurile dispuse la pct. 2 din decizia mentionata s-a stabilit in sarcina entitatii verificate – C.J., obligativitatea privind interpretarea si aplicarea corecta a dispozitiilor Legii nr.213/1998 referitoare la departajarea bunurilor aflate in domeniul public al statului si in domeniul public al unitatilor administrativ-teritoriale", iar conform pct. 3 din decizie s-a stabilit „generalizarea verificarii platilor acordate sub forma asigurarii unei mese calde zilnice in valoare de 10 lei/zi pentru fiecare angajat sau la alegere alimente, ajutoare materiale de Paste de 250 lei/persoana, bonificatie procentuala acordata functionarilor publici pentru stabilitate si imbunatatirea conditiilor la locul de munca in functie de vechimea in institutie, functionarilor publici si personalului contractual, stabilirea intinderii prejudiciului si luarea masurilor pentru recuperare acestuia".

A mai aratat reclamanta ca, prin contestatia C.J. cu nr. 15170/08.12.2009, formulata impotriva Deciziei S 58/20.11.2009 in temeiul pct. 92 din Regulamentul privind organizarea si desfasurarea activitatilor specifice CC, precum si valorificarea actelor rezultate din aceste activitati, s-a solicitat CC anularea in parte a acestei decizii, respectiv anularea punctelor 2 si 3 mai sus precizate, referitor la pct. 1 din incheiere privind departajarea bunurilor aflate in domeniul public al statului si in domeniul public al unitatilor administrativ teritoriale s-a mentionat ca parata CCR a retinut in mod cu totul nejustificat, la pct. 1 din incheierea data cu nr. VI.43/24.02.2010, ca bunurile reprezentand rezervatii naturale in valoare de 722.340.878 lei nu pot fi incluse in patrimoniul public al judetului Dambovita, intrucat acestea ar apartine domeniului public al statului.

Interpretarea facuta de parata CC R asupra prevederilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia  a fost considerata ca fiind eronata. Astfel, inscrierea in patrimoniul judetului a bunurilor reprezentand rezervatiile naturale nu s-a facut fara temei legal, ci s-a facut in baza HG nr. 1350/2001, privind atestarea domeniului public al judetului (Anexa 10 - pozitiile 445-455). Aceasta Hotarare de Guvern nu a fost atacata de nelegalitate la instanta de contencios administrativ, astfel incat si-a produs deja efectele juridice, efecte ce au avut drept consecinta obligativitatea ca valoarea bunurilor de 722.340.878 lei sa se regaseasca in evidenta contabila a institutiei .

Drepturile suplimentare acordate in anul 2008 s-au prevazut in acordul/contractul colectiv de munca incheiat cu sindicatele si conducerea CJ, avandu-se in vedere stabilitatea si imbunatatirea conditiilor la locul de munca, astfel incat nu se poate retine producerea vreunui prejudiciu, si nici nu se poate obliga CJ la recuperarea asa-zisului prejudiciu constatat de catre parata, urmare platii drepturilor suplimentare mai sus mentionate.

In conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, republicata, privind contractul colectiv de munca „ un contract colectiv de munca este conventia incheiata intre patron sau organizatia patronala pe de o parte si salariati, reprezentati prin sindicate ori in alt mod prevazut de lege, de cealalta parte, prin care se stabilesc clauze privind conditiile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca", iar clauzele contractelor colective de munca pot fi stabilite numai in limitele si conditiile prevazute de prezenta lege.

De asemenea, conform art. 12 alin. 1 din acelasi act normativ, contractele colective de munca se pot incheia si pentru salariatii institutiilor bugetare, insa prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale, aceleasi dispozitii fiind cuprinse si in art. 3 alin. 2 din contractul colectiv de munca unic la nivel national pentru anii 2007-2010.

Prin sentinta nr. 3612 din  30.10.2012 Tribunalul Dambovita a admis in parte actiunea, a anulat pct. 1 si 2 din Incheierea nr. VI 43/24.02.2010, pronuntata de CCR, respectiv pct. 2 si pct. 3  din Decizia nr. S/58/20.11.2009 emisa de CC.

Impotriva acestei sentinte a formulat recurs  parata intemeiat  pe dispozitiile  art. 304 pct. 9  si 304

¹

C.proc.civ., solicitand  modificarea in tot a sentintei recurate, respectiv mentinerea punctelor 1 si 2 din Incheierea nr. VI.43/24.02.2010 si a punctelor 2 si 3 din Decizia n., S/58/20.11.2009 ca fiind legale si temeinice, recurs admis de prezenta instanta.

Astfel, prin Decizia S 58/20.11.2009  CCR – CC s-a  constatat la punctul 3 din  aceasta ca s-au acordat necuvenit drepturi banesti suplimentare functionarilor publici si personalului contractual  din cadrul  CC sub forma asigurarii unei mese calde  zilnice in valoare  de 10 lei/zi pentru fiecare angajat  sau la alegere alimente –ajutoare materiale  Peste 250/persoana, bonificatie procentuala  acordata functionarilor  publici pentru  stabilirea si imbunatatirea conditiilor la locul de munca  in functie de vechimea in institutie, interpretandu-se  necorespunzator  prevederile Legii  contractului  colectiv de munca  nr. 130/1996, ceea ce a avut drept  consecinta acceptarea  de catre ordonatorul  principal de credite, a inscrierii  in Contractul colectiv de munca a unor drepturi, fara temei legal, precum si suportarea din bugetul local  a sumelor necesare  pentru plata acestora.

Cu ocazia incheierii actului de control  s-a constatat ca au fost incalcate  prevederile  Legii finantelor  publice locale  nr. 273/2006, a Legii nr.130/1996 privind contractul colectiv de munca, a Legii nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici, OG nr. 9/2008 pentru modificarea OG nr. 61/2007 privind unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi  a functionarilor publici  pana la intrarea in vigoare  a legii  privind  sistemul unitar de salarizare, OUG nr. 24/2000 privind sistemul de salarizare  a salariatilor  pentru personalul contractual  din sectorul bugetar.

Curtea a constatat ca in mod legal corpul de control a evidentiat incalcarea  acestor acte normative.

Astfel constata ca toate aceste sume de bani acordate personalului contractual si functionari publici sunt asimilate veniturilor din salarii, in conformitate cu dispozitiile art.55 alin.1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, conform carora sunt considerate venituri din salarii toate veniturile in bani si/sau in natura obtinute de o persoana fizica ce desfasoara o activitate in baza unui contract individual de munca sau a unui statut special prevazut de lege, indiferent de perioada la care se refera, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acorda
.

Conform dispozitiilor art. 12 alin. 1 din Legea nr.130/1996
privind contractul colectiv de munca, republicata
, contractele colective de munca se pot incheia si pentru salariatii institutiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale.

In privinta functionarilor publici, conform dispozitiilor art. 31 alin. 1 si 2 din
Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici,
pentru activitatea desfasurata, functionarii publici au dreptul la un salariu, beneficiaza de prime si alte drepturi salariale in conditiile legii.

Astfel, contractul colectiv de munca incheiat reglementeaza acordarea de drepturi salariale ce contravin  dispozitiilor legale, in ceea ce ii priveste pe functionarii publici, care nu pot beneficia decat de drepturile salariale prevazute de Legea nr. 188/1999, neavand posibilitatea de negociere colectiva sau individuala in materie salariala.

Este de subliniat si faptul ca prin Decizia nr. 78 din 5 noiembrie 2007, in solutionarea unui recurs in interesul legii, Inalta Curte de Casatie si Justitie a aratat ca, in privinta drepturilor salariale ale functionarilor publici, este exclusa stabilirea acestora prin negociere, intrucat ele nu pot fi determinate decat in conformitate cu dispozitiile legii privind sistemul unitar de salarizare pentru functionarii publici, mai ales ca drepturile banesti cuvenite functionarilor publici nu pot fi altele decat cele prevazute de legislatia specifica acestei categorii.

In ceea ce priveste personalul contractual, atat
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor pentru personalul contractual din sectorul bugetar, care prevede la art. 12 alin. l faptul ca

p
entru activitatea desfasurata personalul contractual din sectorul bugetar primeste un salariu de baza stabilit potrivit anexelor I - IV la prezenta ordonanta de urgenta, precum si celelalte drepturi salariale prevazute de dispozitiile legale in vigoare, corespunzatoare fiecarui domeniu de activitate, cat si Ordonanta Guvernului nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de baza si a altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr. 24/2000, aplicabila si in anul 2009 conform Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 1/2009,

nu prevad drepturi salariale de natura celor acordate personalului contractual din cadrul consiliului local.

Conform dispozitiilor art. 12 alin. 1 din Legea nr.130/1996
privind contractul colectiv de munca,
contractele colective de munca se pot incheia si pentru salariatii institutiilor bugetare, insa se precizeaza ca prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale.

Cum drepturile acordate sunt asimilate veniturilor din salarii, in conformitate cu dispozitiile art. 55 alin.1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, astfel cum s-a aratat anterior, in mod evident acestea nu pot fi negociate in cadrul unor contracte/acorduri colective de munca de catre institutiile bugetare si salariatii/functionarii publici ai acestora, acestia fiind salarizati in temeiul actelor normative speciale de salarizare mentionate de
stabilire a salariilor pentru personalul contractual / functionarii publici din sectorul bugetar.

Referitor la celalalt motiv de recurs, acesta  este nefondat .

Astfel, atat timp cat, H.G.  nr. 1350/2001 privind atestarea domeniului  public  al Judetului Dambovita, anexa 10,pozitiile 445-455 ce prevede introducerea  in patrimoniul public al judetului Dambovita a rezervatiilor naturale, in valoare de 722.340.878 lei  este  in vigoare, nefiind anulata in instanta, aceasta produce efecte.

Pe de alta parte, in privinta exceptiei de nelegalitate prin sentinta nr. 230/5.09.2011 a Curtii de  Apel Ploiesti  s-a stabilit ca aceasta este inadmisibila.

Ca atare, masura interpretarii si aplicarii  corecte a  dispozitiilor Legii nr. 213/1998  referitor la departajarea bunurilor  aflate in domeniul public  al statului  si in domeniul public al unitatilor administrativ teritoriale, stabilita  la punctul 2 din  Decizia nr. S 58/20.11.2009 a CCR – CC cu privire la cele 10 rezervatii naturale, nu este legala cat timp hotararea  de mai sus este in vigoare  si produce efecte.

Pentru aceleasi motive  si punctul 1 din  Incheierea  nr. VI 43/24.02.2010 emisa de parata, cu privire la rezervatiile naturale  este anulabil.

 

 

 (Judecator Rodica Dubosaru)