NATURA SALARIULUI DIRECTORULUI GENERAL DIN SOCIETATI COMERCIALE

 

Art. 3

¹

 alin. 1 din O.U.G. nr. 79/2008 directorul general beneficiaza de o remuneratie lunara acordata prin contractul de mandat, dupa cum urmeaza:

a) la nivelul regiilor autonome, societatilor si companiilor nationale si societatilor comerciale aflate in coordonarea, subordonarea sau sub autoritatea ministerelor, organelor de specialitate ale administratiei publice centrale si a autoritatilor publice centrale la care statul este actionar unic sau majoritar, precum si al filialelor acestora, remuneratia nu poate depasi nivelul indemnizatiei lunare acordate prin lege pentru functia de secretar de stat;

b) la nivelul regiilor autonome, societatilor si companiilor de interes judetean aflate in coordonarea, subordonarea sau sub autoritatea unei unitati administrativ-teritoriale judetene, precum si al filialelor acestora, remuneratia nu poate depasi nivelul indemnizatiei lunare acordate prin lege pentru functia de vicepresedinte al consiliului judetean, respectiv viceprimar al municipiului Bucuresti;

c) la nivelul regiilor autonome, societatilor si companiilor de interes local aflate in coordonarea, subordonarea sau sub autoritatea unei unitati administrativ-teritoriale de interes local, precum si al filialelor acestora, remuneratia nu poate depasi nivelul indemnizatiei lunare acordate prin lege pentru functia de viceprimar.

(2) Directorul general/directorul beneficiaza prin contractul de mandat de concediu de odihna anual si indemnizatia aferenta, diurna si cheltuieli de delegare in interesul serviciului, concediu medical conform legii si zile libere platite pentru sarbatorile legale, zile festive specifice, casatorie, nasterea unui copil sau in caz de deces al unui membru de familie, acordate prin similitudine cu cele din contractul colectiv de munca aplicabil unitatii respective.

Art. 3

²

alin. 1din acelasi act normativ : „remuneratia lunara a directorului general/directorului stabilita prin contractul de mandat in conditiile art. 3

¹

 alin. 1 este unica forma de recompensare in bani a activitatii depuse de persoana respectiva, iar potrivit alin. 2: „directorului general/directorului nu i se pot acorda prin contractul de mandat alte beneficii, de orice forma, in afara celor prevazute la art. 3

¹

 alin. 2”.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila,

Decizia civila nr. 849 din 16 septembrie 2014

                                                    

  Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Dambovita sub numar de dosar 4236/120/2013, reclamanta Lucrari Drumuri  si Poduri Dambovita SA a chemat in judecata pe paratul PRF, solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratului la plata sumei de 48.649,71 lei, reprezentand contravaloarea prejudiciului creat prin incasarea unor tichete cadou a primei de vacanta, a  premiului, a salariului nediminuat pe perioada cuprinsa intre 01.07.2010 – 31.12.2012 si a tichetelor de masa, la toate aceste sume calculandu-se dobanda.

A mai solicitat reclamantul sa se dispuna constatarea nulitatii absolute a contractului de munca nr. 2794/10.11.2008 prin care s-a stabilit salariul pe care l-a incasat paratul incheind in aceeasi zi si contractul de mandat nr. 2794/10.11.2008 , astfel incat in calitate de director general al societatii avea dreptul sa fie remunerat doar in baza contractului de mandat.

In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca potrivit art. 3

¹

, alin. 1 din O.U.G. nr.  79/2008 directorul general al societatilor aflate in coordonarea, subordonarea si autoritatea unei unitati administrativ teritoriale de interes judetean beneficiaza de o remuneratie lunara acordata prin contractul de mandat.

Remuneratia lunara a directorului general stabilita prin contractul de mandat este unica forma de recompensare in bani a activitatii depuse de persoana respectiva.

A aratat reclamanta ca paratul a avut calitatea de director general al societatii in perioada 10.11.2008 – 14.12.2012 iar contractul individual de munca nr. 2794/10.11.2008 nu a fost suspendat, acesta beneficiind de spor de vechime, remuneratia lunara a fost mai mare decat cea prevazuta de cadrul legal, nefiind diminuata cu 25% incepand cu data de  01.07.2010 pana la data de 31.12.2012 si incasand si un premiu anual de pana la 12 remuneratii brute acordate in anul 2011, conform contractului de mandat aceste nefiind diminuat cu 25%.

In aceste conditii sunt indeplinite conditiile art. 256, art. 254, alin. 1 Codul Muncii, Curtea de Conturi constatand nelegalitatea contractului individual de munca nr. 2794/10.11.2008 si dispunand recuperarea prejudiciului in cuantum de 48.649,71 lei.

Paratul a fost instiintat prin executor judecatoresc ca are de achitat aceasta suma, insa nu a comunicat ca intelege sa achite prejudiciul.

In drept, reclamanta a invocat dispozitiile art. 256, 254, 57, alin. 1, 2, 4, 7 din Legea  nr. 53/2003, art. 194 Cod procedura civila, art. 1349, 1357-1359 Codul Civil, O.U.G. nr.  79/2008, Legea nr.  31/1990.

Paratul a formulat intampinare prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii, deoarece raportul juridic rezultat din incheierea contractului de mandat este unul rezultat din Legea nr.  31/1990 si nu din Codul Muncii, astfel incat actiunea este inadmisibila pentru ca nu este promovata de adunarea generala si se intemeiaza pe art. 254, alin. 1 si art. 256 Codul Muncii desi paratul nu are calitatea de salariat al reclamantei.

A mai invocat paratul exceptia necompetentei materiale pentru ca este vorba despre o actiune in raspundere civila delictuala, ce atrage competenta judecatoriei, exceptia prescriptiei partiale a dreptului la actiune pentru contravaloarea tichetelor de masa din perioada 01.01.2009 – 28.06.2010 conform art. 2517 Codul Civil termenul de prescriptie fiind de 3 ani.

Pe fondul cauzei, paratul a aratat ca suma pretinsa nu este una nedatorata pentru ca premiul a fost primit deoarece a indeplinit criteriile de performanta pentru anul 2011. Indemnizatia primita in baza contractului de mandat  nu trebuia diminuata, legea 118/2010 referindu-se doar la drepturi de natura salariala.

Reclamanta a formulat raspuns la intampinare
prin care a aratat ca  presedintele Consiliului de Administratie si-a depasit atributiile incheindu-i paratului atat contract individual de munca cat si contract de mandat, ambele fiind inregistrate cu acelasi numar.

A aratat reclamanta ca nu i-a solicitat paratului restituirea indemnizatiei incasate ca director general, ci acele foloase primite in baza contractului de munca.

Actiunea este admisibila pentru ca nu este intemeiata doar pe dispozitiile Legii nr. 31/1990, ci si pe dispozitiile  Legii nr. 53/2003 privind Codul Muncii. A mai solicitat reclamanta respingerea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune deoarece atunci cand paguba a fost cauzata printr-o fapta ilicita, prescriptia curge de la data la care pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca pe cel care raspunde de ea, astfel

incat cunoasterea pagubei a avut loc la data comunicarii deciziei Curtii de Conturi nr. 8/2013.

Reclamanta nu functioneaza ca o societate comerciala de drept privat, fiind infiintata pentru a satisface nevoi de interes general, respectiv  administrarea si exploatarea drumurilor.

In cauza s-a administrat proba cu inscrisuri.

Prin sentinta civila nr. 157/6 februarie 2014 Tribunalul Dambovita a respins  exceptia prescriptiei si exceptia inadmisibilitatii actiunii.

A admis in parte actiunea formulata de reclamanta S.C.  „Lucrari Drumuri si Poduri Dambovita” S.A..

A obligat paratul la plata sumei de 28.750 lei, reprezentand prejudiciu  produs prin nediminuarea salariului cu 25 % pentru perioada 01.07.2010 – 31.12.2012.

A constatat nulitatea absoluta a contractului individual de munca.

Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarea situatie de fapt si de drept:

In ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului la actiune, tribunalul a constatat ca, intr-adevar reclamanta nu avea posibilitatea de a cunoaste existenta prejudiciului decat la momentul controlului efectuat de Curtea de Conturi – 08.10.2012.

Din coroborarea art. 256, alin.1 cu art. 268, alin.1, lit.b Codul Muncii, a aratat tribunalul,  rezulta ca termenul de prescriptie de 3 ani, incepe sa curga  de la data constatarii incasarii necuvenite a sumelor a caror restituire se solicita.

In raport de aceste considerente, tribunalul a respinge exceptia prescriptiei dreptului la actiune.

Prin contractul individual de munca nr. 2794/10.11.2008 (filele 78 - 81) paratul a devenit angajatul reclamantei in functia de director general in schimbul unui salariu de baza brut lunar de 5648 lei. Prin actul aditional nr. 1/14.05.2012 (fila 82 dosar) paratului i s-a modificat sporul de vechime incepand cu 20.04.2012, de la 21% la 22%, iar prin decizia nr. 161/14.11.2012 incepand cu 01.10.2012 sporul de vechime de 22% a fost sistat.

La aceeasi data de 10.11.2008 a fost intocmit si contractul de mandat prin care paratul i s-a stabilit paratului in calitatea sa de director general o indemnizatie de 5648 lei acordata prin lege pentru functia de subsecretar de stat, stabilita prin contractul individual de munca.

La cererea paratului inregistrata sub nr. 17591/11.12.2012 (fila 86 dosar) a fost emisa de catre reclamanta decizia nr. 183/14.12.2012 prin care atributiile directorului general au fost preluate de directorul tehnic pana la nominalizarea noului director general.

Prin raportul de audit intern intocmit de Consiliul Judetean Dambovita inregistrat sub nr. 13370/08.10.2012, a aratat tribunalul ca, s-a retinut ca paratul a incasat drepturi salariale, beneficiind de spor de vechime si alte drepturi salariale care nu i se cuveneau in baza contractului de mandat. Si in decizia nr. 8/2013 (filele 55 si urm. dosar) la pct.8-10 s-a constatat ca reclamanta a efectuat plati in mod nelegal directorului general pentru anul 2011 platindu-i acestuia si o prima de vacanta, tichete cadou si tichete de masa.

Referitor la exceptia inadmisibilitatii actiunii, tribunalul a constat ca aceasta este neintemeiata, deoarece prejudiciu ce se solicita a fi recuperat prin actiunea de fata, rezulta din suprapunerea existentei contractului de mandat cu cel de munca, sumele de bani a caror recuperare se urmareste fiind primite de parat in baza contractului individual de munca, nu a contractului de mandat, asa cum se arata in motivarea actiunii.

In aceste conditii, nu sunt incidente dispozitiile Legii nr.  31/1990 referitoare la regimul juridic al contractului de mandat, atata timp cat prejudiciul invocat nu rezulta din executarea acestuia, ci din executarea contractului individual de munca.

Conform art.2 din O.U.G. nr.  79/2008

directorii generali/directorii asigura conducerea operatorilor economici prevazuti la art. 1, in baza unui contract de mandat incheiat in conditiile

Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale prezentei ordonante de urgenta, care stabileste totodata si modul de salarizare a acestor salariati.

Art. 10 din Codul Muncii defineste contractul individual de munca ca fiind contractul in temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unei remuneratii denumite salariu. Salariul este deci unul dintre elementele esentiale ale contractului individual de munca, reprezentand contravaloarea muncii prestate.

Art. 40 alin. 2 lit. c) Codul Muncii arata ca angajatorului in revin, in principal, urmatoarele obligatii:


sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca, iar art
.
161 prevede ca salariile se platesc inaintea oricaror alte obligatii banesti ale angajatorilor.

Astfel, avand in vedere dispozitiile derogatorii de la dreptul comun in materia raporturilor de munca (Codul Muncii), tribunalul a constatat ca in mod gresit reclamantului i s-au acordat drepturi salariale in baza contractului individual de munca.

Chiar si in aceasta situatie, a existentei unui motiv de nulitate, conform dispozitiilor art. 57 alin. 2 din Codul muncii, constatarea nulitatii contractului individual de munca produce efecte pentru viitor.

In ceea ce priveste drepturile salariale incasate in baza acestui contract de munca, potrivit art. 2 alin. 1 din Legea  nr. 84/2012 se aproba exonerarea de la plata pentru sumele reprezentand venituri de natura salariala stabilite in conditiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie sa le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecinta a constatarii de catre Curtea de Conturi a unor prejudicii. Art.1, lit.a) prevede ca prezenta lege se aplica personalului din sectorul bugetar platit din bugetul general consolidat al statului ale carui venituri de natura salariala au fost stabilite pana la intrarea in vigoare a

Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cu modificarile ulterioare, in baza: contractelor sau acordurilor colective de munca incheiate, inregistrate la Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale sau, dupa caz, la inspectoratele teritoriale de munca si necontestate la instantele judecatoresti competente.

Potrivit contractului colectiv de munca nr. 68/05.06.2009 valabil in perioada 2009 – 2012,  la art. 44 se prevede dreptul salariatilor la un salariu in bani, care este confidential, fiind prevazut in anexa 4 la contract. Alin. 3 arata ca salariul pentru personalul de conducere cuprinde pe cel corespunzator functiei de executie la care se adauga o indemnizatie de conducere, art.45, aratand ca salariul cuprinde atat salariu de baza, cat si indemnizatiile, sporurile si alte adaosuri. De asemenea, conform art.48, alin.1, lit.c, e din contractul colectiv de munca salariatii aveau dreptul si la o prima de vacanta in suma de 100% din salariul mediu brut si tichete de masa.

In situatia de fata, drepturile de natura salariala (premii, tichete cadou, tichete de masa, etc.) au fost stabilite prin contractul colectiv de munca din 2009 – 2012, anterior intrarii in vigoare a Legii  nr. 284/2010 (01.01.2011), astfel incat este indeplinita conditia prevazuta de textul de lege enuntat anterior.

Art.3

²

din O.U.G.  nr. 79/2008 dispune in sensul ca remuneratia lunara a directorului general/directorului stabilita prin contractul de mandat in conditiile art. 3

¹

alin. (1) este unica forma de recompensare in bani a activitatii depuse de persoana respectiva. Directorului general/directorului nu i se pot acorda prin contractul de mandat alte beneficii, de orice forma, in afara celor prevazute la art. 3

¹

alin. (2).

Aceasta este si situatia in speta de fata, prejudiciul fiind constatat de Curtea de Conturi, prin prezenta actiune urmarindu-se recuperarea veniturilor de natura salariala.

In ceea ce priveste salariul propriu-zis incasat de parat in calitate de director general, din cuprinsul raportului de audit intern intocmit de Consiliul Judetean Dambovita (filele 47 si urm. dosar) rezulta (art.11) ca reclamanta este persoana juridica de interes public local, cu forma juridica de societate pe actiuni, capitalul social fiind detinut integral de Consiliul Judetean Dambovita, entitatea fiind infiintata in baza Hotararii Consiliului Judetean Dambovita nr. 17/30.03.1998 prin reorganizarea Regiei de drumuri si poduri Dambovita.

Art. 1 si art.2 alin.2, lit. a din Legea nr. 284/2010 prevede ca prezenta lege are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar platit din bugetul general consolidat al statul. Dispozitiile prezentei legi se aplica: personalului din autoritati si institutii publice, respectiv Parlamentul, Administratia Prezidentiala, autoritatea judecatoreasca, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, autoritati ale administratiei publice locale, alte autoritati publice, autoritati administrative autonome, precum si institutiile din subordinea acestora, finantate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale.

Aceasta inseamna ca in sfera de aplicare a legii, intra si salariul obtinut de parat, indiferent de titulatura acestuia si de denumirea functiei ocupate de acesta.

Practic, diminuarea salariului a fost reglementata printr-o lege speciala, neintrand in sfera drepturilor banesti carora li se aplica amnistia fiscala reglementata de Legea nr. 84/2012.

Mai mult decat atat, in privinta drepturilor banesti a caror recuperare se urmareste prin prezenta actiune, a aratat tribunalul, trebuie facuta distinctia in functie de izvorul drepturilor: in cazul salariului - legea, in cazul celorlalte drepturi – contractul individual de munca si contractul colectiv de munca. Ori, Legea nr.  84/2012 se refera la venituri de natura salariala stabilite prin contracte/acorduri colective de munca, masura diminuarii salariului de 25% fiind prevazuta intr-o lege speciala.

Rezulta deci, ca pentru toate drepturile salariale a caror recuperare se solicita de reclamanta, se aplica Legea  nr. 84/2012 ce prevede exonerarea de la plata acestor sume, mai putin diminuarea cu 25% a drepturilor salariale prevazuta de Legea nr.  284/2010.

Fata de aceste considerente, tribunalul a admis in parte actiunea, a constatat nulitatea absoluta a contractului individual de munca si a respins capatul de cerere referitor la restituirea sumelor incasate necuvenit.

Impotriva sentintei au declarat apel atat reclamanta SC Lucrari Drumuri si Poduri Dambovita SA Targoviste cat si paratul PRF, criticand-o ca nelegala si netemeinica.

Apelul declarat de reclamanta SC Lucrari Drumuri si Poduri Dambovita SA Targoviste.

Sustine apelanta ca prin sentinta nr. 157/06.02.2014, instanta de fond a admis in parte actiunea  si a dispus obligarea

paratului la plata sumei de 28.750 lei, reprezentand prejudiciu produs prin nediminuarea salariului cu 25% pentru perioada 01.07.2010 - 31.12.2012 si constatarea nulitatii absolute a contractului individual de munca nr. 2794/10.11.2008.

Ori, arata apelanta ca prin cererea de chemare in judecata, a solicitat sa se dispuna si cu privire la obligarea paratului la plata prejudiciului creat societatii prin incasarea de drepturi salariale, respectiv prima de vacanta (850 lei, inclusiv dobanzi), tichete cadou (1.771 lei, inclusiv dobanzi), tichete de masa (7.845,71 lei, inclusiv dobanzi) si premiu (12.050 lei, inclusiv dobanzi).

Apreciaza apelanta ca, in mod gresit, paratul a fost exonerat de la plata acestui prejudiciu in baza Legii nr. 84/2012, in conditiile in care, potrivit prevederilor legale in materie si contractului de mandat, fostul director general nu avea dreptul sa primeasca alte beneficii in afara indemnizatiei lunare.

Arata ca actiunea a fost intemeiata, in principal, pe verificarile si masurile dispuse prin raportul de audit intern nr. 13370/08.10.2012 al Consiliului Judetean Dambovita si Decizia Camerei de Conturi Dambovita nr. 8/2013, masuri obligatorii de dus la indeplinire de catre conducatorul entitatii verificate, directorul general al SC Lucrari Drumuri si Poduri Dambovita SA.

In ce priveste prejudiciul, acesta este dovedit prin faptul ca paratul, fost director general al SC Lucrari Drumuri si Poduri Dambovita SA, a incasat necuvenit drepturile salariale reprezentand prima de vacanta (850 lei, inclusiv dobanzi), tichete cadou (1.771 lei inclusiv dobanzi), tichete de masa (7.845,71 lei, inclusiv dobanzi), premiu (12.050 lei, inclusiv dobanzi), fiind obligat sa le restituie, in conformitate cu dispozitiile art. 256 Codul Muncii, potrivit caruia „salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie”.

De asemenea, in conformitate cu prevederile art. 254 alin. 1 din Codul Muncii „Salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor”.

Conform art. 3 pct. 2 alin. 2 din O.U.G. nr. 79/2008, directorului general nu i se pot acorda, prin contractul de mandat, alte beneficii, iar potrivit pct. 70 lit. i dat in aplicarea art. 55 alin. 3 din Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, tichetele cadou, tichetele de masa, etc., potrivit legii sunt considerate avantaje/beneficii primite de persoana fizica.

Ca atare, beneficiarii tichetelor de masa, tichetelor cadou, primei de vacanta, sporului de vechime, altor beneficii, sunt salariatii societatii, conform art. 10 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, respectiv contractul colectiv de munca nr. 68/2009 aplicabil si contractului colectiv de munca nr. 49/20.04.2012.

Arata apelanta ca, paratul nu se poate prevala de necunoasterea legii, intrucat in dreptul roman exista un principiu fundamental potrivit caruia „nimeni nu poate invoca necunoasterea legii”.

Or, apreciaza apelanta ca instanta de fond nu a tinut cont de imprejurarile de fapt si de drept evidentiate  in cuprinsul cererii de chemare in judecata, motiv pentru care solicita admiterea  apelului asa cum a fost formulat.

Apelul  declarat de paratul PRF

Sustine apelantul ca prin sentinta apelata, instanta de fond a admis in parte actiunea reclamantei si a dispus obligarea sa la plata sumei de 28.750 lei, reprezentand  prejudiciu cauzat prin incasarea salariului nediminuat cu 25% in perioada 01.07.2010 - 31.12.2012, fiind respinse celelalte capete de cerere.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond  a apreciat ca, „... prejudiciul ce se solicita a fi recuperat prin actiunea de fata, rezulta din suprapunerea existentei contractului de mandat cu cel de munca, sumele de bani a caror recuperare se urmareste fiind primite de parat in baza Contractului individual de munca, nu a contractului de mandat, asa cum se arata in motivarea actiunii”.

Arata apelantul ca, statuand astfel, ca pretentia reclamantei se raporteaza la drepturile cuvenite si incasate in baza contractului individual de munca si retinand ca acesta, chiar constatat nul, produce efecte pana la derularea nulitatii sale (art. 57 alin. 2 Codul muncii), instanta a dat o interpretare gresita normelor legale incidente, cu consecinta pronuntarii unei solutii nelegale.

In fapt, sustine apelantul ca suma la care a fost obligat cu titlu de prejudiciu, reprezinta cuantum valoric al procentului de 25% cu care ar fi trebuit diminuat salariul sau in perioada 01.07.2010 - 31.12.2012.

Aceasta diminuare procentuala, ar fi fost impusa de aplicarea dispozitiilor art. 2 din Legea nr. 118/2010 publicata in Monitorul Oficial Partea I nr. 441 din data de 30 iunie 2010.

Arata apelantul ca prin art. 1 din O.U.G. nr. 19/2012, incepand cu data de 01 iunie 2012 - din diminuarea salariala de 25% s-a acordat inapoi echivalentul a 8% din salariul acordat pentru luna mai 2012 si inca 7,4% incepand cu data de 01.12.2012.

In consecinta, suma eventual datorata trebuia stabilita, prin expertiza, in raport cu acest act normativ.

Totodata si prin Legea nr. 285/2010, reducerea salariala de 25% s-a diminuat cu 15% incepand cu data de  01.01.2011, astfel ca determinarea prejudiciului s-a facut in mod eronat.

Potrivit actiunii introductive pct. d - recuperarea sumei de 28.750 lei - reprezentand diminuarea de 25% a salariului, singurul capat de cerere admis de instanta, se afirma ca din valoarea totala a prejudiciului - calculat la 53.254,17 lei s-a recuperat in luna decembrie suma de 4.649 lei ramanand de recuperat suma de 48.649,71 lei din care instanta l-a obligat la plata sumei de 28.750 lei.

In realitate conform inscrisului (fluturas) cu salariul incasat in luna decembrie 2012, cu titlu de „imputatii” i s-a retinut suma de 36.977 lei.

Avand in vedere ca Raportul Curtii de Conturi a avut termen final - 08.10.2012, iar retinerea de 36.977 lei s-a facut in luna decembrie 2012, rezulta ca din prejudiciul calculat de reclamanta 48.649,71 lei s-a recuperat prin imputatia de 36.977 lei ,o suma mai mare decat cea retinuta de instanta - 28.750 lei.

In consecinta, arata apelantul ca in prezent suma la care a fost obligat prin sentinta este recuperata integral, astfel ca obligarea achitarii acesteia este nejustificata.

Solicita admiterea apelului, schimbarea sentintei in sensul respingerii actiunii.

Prin intampinarea formulata de
PRF
s-a solicitat respingerea apelului reclamantei intrucat demersul judiciar al reclamantei viza recuperarea unui pretins prejudiciu cauzat in perioada derularii contractului individual de munca ce s-a constat nul ,dar cu respectarea dispozitiilor Codului muncii.

Reclamanta a solicitat prin intampinarea formulata respingerea apelului ca nefondat pentru ca prejudiciul a fost constatat de Curtea der Conturi ,Camera de conturi Dambovita prin decizia nr. 8/2013 si prin raporul de audit intern .

Examinand sentinta apelata, actele si lucrarile dosarului, in raport de criticile formulate, precum si de dispozitiile legale incidente in cauza, Curtea constata urmatoarele:

Cu privire la apelul declarat de reclamanta SC Lucrari Drumuri si Poduri Dambovita SA Targoviste, Curtea retine ca acesta este fondat pentru urmatoarele considerente:

Este fondata critica apelantei ca, in mod gresit, paratul a fost exonerat de la plata prejudiciului mentionat in petitul actiunii in baza Legii nr. 84/2012, in conditiile in care, potrivit prevederilor legale in materie si contractului de mandat, fostul director general nu avea dreptul sa primeasca alte beneficii in afara indemnizatiei lunare, intrucat potrivit art. 3

¹

 alin. 1 din O.U.G. nr. 79/2008 directorul general beneficiaza de o remuneratie lunara acordata prin contractul de mandat, dupa cum urmeaza:

a) la nivelul regiilor autonome, societatilor si companiilor nationale si societatilor comerciale aflate in coordonarea, subordonarea sau sub autoritatea ministerelor, organelor de specialitate ale administratiei publice centrale si a autoritatilor publice centrale la care statul este actionar unic sau majoritar, precum si al filialelor acestora, remuneratia nu poate depasi nivelul indemnizatiei lunare acordate prin lege pentru functia de secretar de stat;

b) la nivelul regiilor autonome, societatilor si companiilor de interes judetean aflate in coordonarea, subordonarea sau sub autoritatea unei unitati administrativ-teritoriale judetene, precum si al filialelor acestora, remuneratia nu poate depasi nivelul indemnizatiei lunare acordate prin lege pentru functia de vicepresedinte al consiliului judetean, respectiv viceprimar al municipiului Bucuresti;

c) la nivelul regiilor autonome, societatilor si companiilor de interes local aflate in coordonarea, subordonarea sau sub autoritatea unei unitati administrativ-teritoriale de interes local, precum si al filialelor acestora, remuneratia nu poate depasi nivelul indemnizatiei lunare acordate prin lege pentru functia de viceprimar.

(2) Directorul general/directorul beneficiaza prin contractul de mandat de concediu de odihna anual si indemnizatia aferenta, diurna si cheltuieli de delegare in interesul serviciului, concediu medical conform legii si zile libere platite pentru sarbatorile legale, zile festive specifice, casatorie, nasterea unui copil sau in caz de deces al unui membru de familie, acordate prin similitudine cu cele din contractul colectiv de munca aplicabil unitatii respective.

De asemenea, potrivit art. 3

²

alin. 1

din acelasi act normativ : „remuneratia lunara a directorului general/directorului stabilita prin contractul de mandat in conditiile art. 3

¹

 alin. 1 este unica forma de recompensare in bani a activitatii depuse de persoana respectiva, iar potrivit alin. 2: „directorului general/directorului nu i se pot acorda prin contractul de mandat alte beneficii, de orice forma, in afara celor prevazute la art. 3

¹

 alin. 2”.

Atata timp cat potrivit O.U.G. nr. 79/2008, paratului ce a avut calitatea de director general nu i se pot acorda alte beneficii decat remuneratia stabilita prin contractul de mandat, in mod gresit instanta de fond nu a dispus obligarea paratului la restituirea si a sumelor reprezentand c/val tichete cadou si dobanzi, c/val prime de vacanta si dobanzi, c/val premiu si dobanzi, c/val tichete de masa si dobanzi., Fata de aceste considerente Curtea in baza dispozitiilor art. 480 alin. 2 din noul Cod de procedura civila va admite apelul declarat de reclamanta si va schimba in parte sentinta, in sensul ca va admite in totalitate actiunea, va obliga paratul si la plata sumelor de 1771 - c/val tichete cadou si dobanzi, 850 lei - c/val prime de vacanta si dobanzi, 12050 lei - c/val premiu si dobanzi, 7845,71 lei - c/val tichete de masa si dobanzi, va mentine in rest dispozitiile sentintei civile.

Va lua act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.

Referitor la apelul  declarat de paratul P R F, Curtea va retine ca acesta este nefondat.

Desi apelantul arata ca pretentia reclamantei se raporteaza la drepturile cuvenite si incasate in baza contractului individual de munca si retinand ca acesta,  produce efecte pana la derularea nulitatii sale (art. 57 alin. 2 Codul muncii), instanta a dat o interpretare gresita normelor legale incidente, cu consecinta pronuntarii unei solutii nelegale, Curtea retine ca, desi are incheiat un contract individual de munca si inregistrat sub nr. 2794/10.11.2008 este incheiat si contractul de mandat in conformitate cu O.U.G. nr. 79/2008 (fila 96 dosar fond).

Ca atare, drepturile salariale ale paratului sunt reglementate de O.U.G. nr. 79/2008 si nu de dispozitiile din Codul muncii.

 In consecinta, apelantului nu ii sunt aplicabile nici dispozitiile din O.U.G. nr. 19/2012 si nici cele ale Legii nr. 118/2010 si Legii nr. 285/2010, in ceea ce priveste reducerea salariala de 25%.

Sustinerea apelantului ca suma datorata trebuia stabilita prin expertiza urmeaza a fi respinsa ca nefondata, din moment ce chiar prin decizia nr. 8/2013 a Camerei de Conturi Dambovita a dispus ca este necesara verificarea tuturor operatiunilor reprezentand remuneratia, plata premiilor, plata primelor de vacanta acordarea tichetelor cadou si a tichetelor de masa  directorului general al societatii, stabilirea intinderii si recuperarea prejudiciului integral prin acoperirea pagubei, precum si a beneficiilor nerealizate creat prin plata remuneratiei lunare peste limita maxima legala.

Prin raportul de control din 15.02.2013 s-a stabilit care sunt sumele care trebuie recuperate de la fostul director general, in speta paratul de fata.

Desi apelantul sustine ca din prejudiciul calculat de reclamanta 48.649,71 lei   s-a recuperat prin imputatia suma de 36.977 lei, o suma mai mare decat cea retinuta de instanta - 28.750 lei, din probele existente la dosar nu rezulta ca  reclamanta ar fi recuperat vreo suma de la parat, motiv pentru care actiunea urmeaza a fi admisa, asa cum a fost formulata.

Pentru aceste motive, in baza dispozitiilor art. 480 alin. 1 din noul Cod de procedura civila, va respinge apelul acestuia ca nefondat.

 (Judecator Elena Staicu)